Confiscarea specială. Infracţiuni de pericol. Darea de bani cu dobândă.

- art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal

Din interpretarea textului prevăzut de art.112 alin.1 lit. b din Codul penal nu rezultă că, în situația infracțiunilor de pericol, este exclusă confiscarea bunurilor utilizate la săvârșirea lor. Cu titlu  de exemplu, menționăm infracțiunea de trafic de droguri la care se folosește un autoturism modificat pentru transportarea acestora, doctrina și jurisprudența fiind unanime în ceea ce privește confiscarea autoturismului ce a fost folosit la comiterea unei astfel de infracțiuni de pericol.

Mai mult decât atât, prin bunuri, în sensul art.112 alin.1 lit. b din Codul penal se înțelege orice obiect folosit la săvârșirea unei fapte, nefiind excluși banii.

 În cazul acestei infracţiuni, fără sumele de bani care să fi fost acordate cu titlu de împrumut de către inculpaţi, nu se putea comite infracţiunea de camătă.

 Curtea îmbrățișează criticile aduse de acuzarea care a susținut că interpretarea primei instanțe cu privire la aplicabilitatea art.112 alin.1 lit. b din Codul penal este contrară voinței legiuitorului, iar lăsarea sumelor de bani în proprietatea cămătarilor ar spori încrederea acestora în obținerea de venituri ilicite prin acordarea de împrumuturi cu dobândă, încurajându-se astfel perpetuarea unor practici ilegale.

Asupra apelurilor penale de faţă:

 I. Prin sentinţa penală nr.129/S/06.07.2016, Tribunalul Braşov a hotărât :

I. În baza art.367 alin.1 din Codul penal, pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, condamnă pe inculpatul A.B., zis „B.C.”, […] -  la pedeapsa închisorii de 2 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a  Cod penal – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de art. 66 alin. 1 lit. lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani.

În baza art. 351 Cod penal, pentru comiterea infracţiunii de camătă, condamnă pe acelaşi  inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 396 alin. 5  Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, relativ la infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 652/2002 rep. pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.B. dispune  achitarea acestui inculpat.

În baza art. 38 - 39 alin. 1 lit. b Cod penal şi art. 45 alin. 1 Cod penal  contopeşte pedepsele de mai sus aplicate inculpatului A.B. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal şi art. 351 Cod penal,  aplică inculpatului pedeapsa cea  mai grea şi anume aceea de 2 ani închisoare la care se adăugă un spor de 1/3 din totalul  celorlalte pedepse stabilite (2 ani ) şi anume  8 luni închisoare, în final rezultând o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a  Cod penal – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de art. 66 alin. 1 lit.. b – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 Cod penal aplică acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal.

În  baza art. 91 alin.1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultantă aplicată inculpatului A.B. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani stabilit în condiţiile art.92 alin.1 Cod penal şi, corelativ, suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art.93 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la Serviciul de Probaţiune D. la datele fixate de acest serviciu ;

-să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa ;

-să anunţe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de  locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 5 zile ;

-să comunice  schimbarea locului de muncă ;

-să comunice Serviciului de Probaţiune D. informaţii şi documente de natura a putea fi verificate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială  cu specific exersarea autocontrolului în situaţii de risc infracţional derulat de către Serviciul de Probaţiune D..

 În baza art. 93 alin.3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 de zile, în modalitatea stabilită de Serviciul de Probaţiune  D. într-o instituţie de protecţie socială sau de interes public de pe raza municipiului D..

În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

Pedeapsa complementară se executa conform art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal.

În baza art.72 Cod penal constată că inculpatul a fost reţinut în data de 29.04.2015, arestat preventiv în perioada 30.04.2015-09.10.2015 şi arestat la domiciliu în perioada 09.10.2015- 04.12.2015.

În baza art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal dispune confiscarea specială a sumei de  28.400 euro de la inculpatul A.B., sumă dobândită prin săvârşirea infracţiunii de camătă.

În temeiul art. 330 din Codul de procedură penală şi art.249 alin.1 din Codul de procedură penal, dispune menţinerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 05.05.2015 asupra autovehiculului marca Mercedes Benz model ML 250 BlueTEC 4 Matic, cu seria de şasiu […], înmatriculat sub numărul […], aflat în proprietatea inculpatului A.B., (autovehiculul a fost depozitat în parcul auto al IPJ D., fiind ataşată la dosar dovada seria AB nr.0076887).

În temeiul art. 330 din Codul de procedură penală şi art. 249 alin. 1 Cod procedură penală, dispune menţinerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 19.06.2015 asupra următoarelor bunuri: sumele totale de 1.795 euro, 935 dolari, 20.357 lei; cinci inele de culoare galbenă, trei dintre ele având pietre; trei perechi de cercei de culoare galbenă, o pereche de cercei ovali, o pereche cu câte o stea la ambele capete şi o pereche cu pietre; un lănţişor de culoare galbenă; un medalion de culoare galbenă, în formă de cruce; o brăţară de culoare galbenă, formată din opt elemente; o ureche de închidere a cercelului, de culoare galbenă; un ceas marca „Police”, cod P412416JS161; un lănţişor de culoare galbenă; o brăţară de culoare galbenă; două perechi de cercei de culoare galbenă, o pereche cu pietricele; două inele, unul cu o piatră roşie în mijloc, un ceas marca Police, cod P412416JS161, ridicate de la locuinţa fără forme legale a inculpatului A.B..

În temeiul art. 330 Cod procedură penală şi art. 249 alin. 1 Cod procedură penală dispune menţinerea sechestrului asigurator dispus prin ordonanţa procurorului din data de 27.05.2015 asupra următoarelor imobile aparţinând inculpatului A.B.: apartamentul nr.95 situat în municipiul E., str. F. nr. x, bl. xx C, parter, sc. x,…, compus din 4 camere şi dependinţe, în suprafaţă utilă de 78,91 mp şi suprafaţă totală de 90,40 mp, având numărul cadastral […] (număr cadastral vechi …., număr CF vechi …), în valoare de 56.000 euro şi construcţie în curs de execuţie, situată în comuna G., sat G., str. H. nr. xxx, judeţul D., edificată pe un imobil – teren identificat prin CF nr.[…], top […] – teren concesionat de comuna G., pe durata existenţei construcţiei, în favoarea lui A.B. şi I., în valoare de 268.571 lei.

II. În baza art. 367 alin.1 din Codul penal, pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, condamnă pe inculpatul J.K., […],- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a  Cod penal – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de art. 66 alin. 1 lit.. b – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani.

În baza art. 351 Cod penal, pentru comiterea infracţiunii de camăta, condamnă pe acelaşi  inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 38 - 39 alin. 1 lit. b Cod penal şi art. 45 alin. 1 Cod penal  contopeşte pedepsele de mai sus la care a fost condamnat prin prezenta inculpatul J.K. şi aplică acestui inculpat pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (2 ani ) şi anume  8 luni închisoare,  în final rezultând o  pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a  Cod penal – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de art. 66 alin. 1 lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 Cod penal aplică acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.

În  baza art. 91 alin. 1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultantă aplicată inculpatului J.K. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani stabilit în condiţiile art. 92 alin. 1 Cod penal şi, corelativ, suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la Serviciul de Probaţiune D. la datele fixate de acest serviciu;

-să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

-să anunţe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de  locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

-să comunice  schimbarea locului de muncă;

-să comunice Serviciului de Probaţiune D. informaţii şi documente de natura a putea fi verificate mijloacele lui de existenţă.

În baza art.93 alin.2 Cod penal, impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială cu specific exersarea autocontrolului în situaţii de risc infracţional derulat de către Serviciul de Probaţiune D..

 În baza art. 93 alin.3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 de zile, în modalitatea stabilită de Serviciul de Probaţiune D. într-o instituţie de protecţie socială sau de interes public de pe raza municipiului D..

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

Pedeapsa complementară se executa conform art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal.

În baza art. 72 Cod penal constată că inculpatul a fost reţinut în data de 29.04.2015,  arestat preventiv în perioada 30.04.2015-09.10.2015 şi arestat la domiciliu în perioada 09.10.2015- 04.12.2015.

În baza art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal dispune confiscarea specială a sumei de  32.440 euro, de la inculpatul J.K. – sumă dobândită prin săvârşirea infracţiunii de camătă.

În temeiul art. 330 din Codul de procedură penală şi 249 alin. 1 Cod procedură penală dispune menţinerea sechestrului asigurător dispus prin ordonanţa procurorului din data de 05.05.2015 asupra autovehiculului marca Audi A7, cu seria de şasiu […], înmatriculat sub numărul […], aflat în proprietatea inculpatului J.K..

În temeiul art. 330 din Codul de procedură penală şi art.249 alin.1 din Codul de procedură penal, dispune menţinerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 19.06.2015 asupra următoarelor bunuri: un ceas marca Casio Edifice cu seria 5147EF-550, de culoare argintie, cu brăţară metalică; un ceas marca Casio Edifice, cu seria 5168EF554FD, de culoare argintie, cu brăţară metalică; un ceas marca Invicta, model nr.1149, de culoare aurie, cu brăţară de silicon negru; un ceas marca Invicta Serspider, cu nr. 1478, de culoare aurie, cu brăţară din plastic negru; un ceas marca Invicta Prodiver, model nr. 6981, de culoare aurie, cu brăţară din silicon negru; un ceas marca Invicta S1Rally, model nr.14187, de culoare aurie şi brăţară din silicon negru; un ceas marca Jacot automatic, de culoare argintie, cadran albastru şi culoare de piele neagră;  un ceas marca D&G/ DOLCE AND GABANNA, de culoare argintie, culoare de piele neagră; o cutie de culoare portocalie, în interiorul căreia se află un ceas marca STHURLING, de culoare aurie, cu inscripţia „CALST-90311”, curea din piele de culoare neagră; o cutie de culoare portocalie în interiorul căreia se află un ceas marca STHURLING, cu inscripţia “CALST-91015”, curea din material de culoare brun roşcat şi sumele de 1300 euro şi 2900 lei, ridicate de la inculpatul J.K..

III. În baza art.367 alin.1 din Codul penal, pentru comiterea infracţiunii de aderare la un  grup infracţional organizat, condamnă pe inculpatul L., zis „M.”, […] - la pedeapsa închisorii de 1 an şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a  Cod penal – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de art. 66 alin. 1 lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani.

În baza art. 207 alin. 1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal pentru comiterea infracţiunii de şantaj, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 351 Cod penal, pentru comiterea infracţiunii de camătă, condamnă pe acelaşi inculpat  la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 38 - 39 alin. 1 lit. b Cod penal şi art. 45 alin. 1 Cod penal  contopeşte pedepsele de mai sus aplicate inculpatului L., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare la care se adăuga un spor de 1/3 din totalul  celorlalte pedepse stabilite (3 ani) şi anume  1 an închisoare, în final rezultând o  pedeapsă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a  Cod penal – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de art. 66 alin. 1 lit.  b – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 Cod penal aplică acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.

În  baza art. 91 alin.1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultantă  aplicată inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani stabilit în condiţiile art. 92 alin. 1 Cod penal şi, corelativ, suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la Serviciul de Probaţiune D. la datele fixate de acest serviciu;

-să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

-să anunţe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

-să comunice  schimbarea locului de muncă;

-să comunice Serviciului de Probaţiune D. informaţii şi documente de natura a putea fi verificate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială  cu specific exersarea autocontrolului în situaţii de risc infracţional derulat de către Serviciul de Probaţiune D..

 În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 de zile, în modalitatea stabilită de Serviciul de Probaţiune  D. într-o instituţie de protecţie socială sau de interes public de pe raza municipiului D..

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

Pedeapsa complementară se execută conform art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal.

Constată că persoana vătămată M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal dispune confiscarea specială a sumei de  21.200 euro, de la inculpatul L. – sumă dobândită prin săvârşirea infracţiunii de camătă.

În baza art.72 Cod penal constată că inculpatul a fost reţinut în data de 29.04.2015,  arestat preventiv în perioada 04.052015 - 09.10.2015 şi arestat la domiciliu în perioada 09.10.2015- 04.12.2015.

 IV. În baza art.367 alin.1 din Codul penal, pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, condamnă pe inculpatul N., […]- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a  Cod penal – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de art. 66 alin. 1 lit.  b – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani.

În baza art. 351 Cod penal, pentru comiterea infracţiunii de camătă, condamnă pe acelaşi  inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 97 Cod penal dispune anularea suspendării sub supraveghere dispusă faţă de inculpatul N. prin sentinţa penală nr. 558/01.04.2015 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar penal nr. xxx/197/2015 definitivă prin decizia penală 871/AP/15.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosar penal nr. xxx/197/2015 şi în consecinţă descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală menţionată în pedepsele componente :

- de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj faţă de persoana vătămată O., aplicată acestuia în temeiul art. 207 alin.1 şi 3 Cod penal  cu aplicarea  art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj faţă de persoana vătămată P. aplicată acestuia în temeiul art. 207 alin. 1 şi 3 Cod penal  cu aplicarea  art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi

 - înlătură temporar sporul de 8 luni închisoare aplicat prin respectiva sentinţă penală.

În baza art. 38 - 39 alin. 1 lit. b Cod penal şi art. 45 alin. 1 Cod penal  contopeşte aceste pedepse repuse în individualitatea lor şi cele aplicate inculpatului N. prin prezenta şi aplică inculpatului pedeapsa cea  mai grea , aceea de 2 ani închisoare la care se adăuga un spor de 1/3 din totalul  celorlalte pedepse stabilite( 6 ani ) şi anume 2 ani închisoare , în final rezultând o  pedeapsă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a  Cod penal – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de art. 66 alin. 1 lit.  b – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin.1 raportat la art. 66 lit. a, b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art.72 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului  perioada  reţinerii - 29.04.2015, a arestării preventive din 30.04.2015 la 09.10.2015 şi a arestului la domiciliu din 09.10.2015 la 04.12.2015 şi perioada reţinerii şi arestării preventive cuprinsă în intervalul 15.12.2014-11.02.2015 inclusiv (sentinţa penală  nr. 558/01.04.2015 pronunţată de Judecătoria Braşov ).

În baza art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal dispune confiscarea specială a sumei de  19.100 euro, de la inculpatul N. – sumă dobândită prin săvârşirea infracţiunii de camătă.

În temeiul art. 330 din Codul de procedură penală şi art. 249 alin. 1 din Codul de procedură penal, menţine sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din data de 19.06.2015 asupra sumei de 2.062 lei ridicată de la inculpatul N..

V. Alte dispoziţii

Respinge cererea formulată de petentul Q. privind restituire bunuri.

Onorariile parţiale pentru apărătorii din oficiu R. (desemnată pentru inculpatul A.B. – 260 lei şi S. (desemnată pentru inculpaţii A.B. şi L. - 360 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi se includ în cheltuielile judiciare.

Obligă pe fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 10.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare la urmărirea penală şi instanţa de fond (sumă din care cheltuielile judiciare de  la urmărirea penală sunt în cuantum de 7500 lei pentru fiecare inculpat), restul cheltuielilor judiciare (onorarii avocaţi oficiu) rămân în sarcina statului.

Obligă pe petentul Q. să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut ca stare de fapt că, încă din anul 2003, A.B. a identificat o modalitate facilă de a-şi asigura iniţial mijloacele necesare traiului, prin oferirea cu titlu de împrumut a unor sume de bani, pentru care percepea o dobândă variabilă. În timp, inculpatul şi-a dezvoltat o adevărată „afacere”, la acea vreme neincriminată penal în forma specială a cametei, care i-a atras pe lângă prosperitatea materială şi o notorietate în mediul social din zona Ş., astfel că diverse persoane cu probleme financiare au înţeles să apeleze la acesta pentru depăşirea lor, aparentă. Începând cu anul 2011, incriminarea specială, expresă a activităţii de cămătărie, a generat o schimbare comportamentală din partea inculpatului care s-a văzut obligat să îşi disimuleze manifestările ilicite şi să-şi apropie persoane dispuse să acţioneze „la vedere”, din dispoziţia şi în numele său, din această perspectivă prezentând relevanţă faptul că foarte mulţi  martori audiaţi în această cauză , inclusiv martori cu identitate protejată, au arătat că acest inculpat era cunoscut în comunitate ca B.C..

Astfel, a luat naştere gruparea constituită de acesta împreună cu N. şi J.K., grupare la care a aderat ulterior şi L..

În intervalul cuprins între anii 2011 şi 2015, membrii grupului şi-au consolidat modalităţile de operare pe linia acordării împrumuturilor cu dobânzi variabile, N., J.K. şi L. acţionând sub coordonarea lui A.B., atât în ceea ce priveşte atragerea iniţială a debitorilor, cât şi în ceea ce priveşte monitorizarea rambursării creditelor şi achitării dobânzilor.

O dovadă în acest sens a fost surprinderea, cu ocazia realizării supravegherii în mediu ambiental, a  inculpaţilor  A.B. şi J.K., la data de 19.01.2015, când, în faţa locuinţei inculpatului A.B., situată în D., str. Ţ., nr. xx, acesta a primit de la J.K. un teanc de bancnote. 

De regulă, înainte de a acorda împrumuturile, inculpatul A.B. se informa cu privire la solvabilitatea viitorilor debitori, pentru a fi sigur că aceştia îi vor restitui sumele de bani, în continuare realizând o triere a acestora, de conivenţă cu ceilalţi trei membri, astfel încât fiecare dintre ei să ofere împrumuturi de pe urma cărora să obţină profituri din dobânzile practicate.

S-a stabilit că, în intervalul de referinţă, membrii grupării au perceput dobânzi împovărătoare, ce porneau de la 5% şi ajungeau la 10% lunar, din suma acordată.

Inculpaţii au practicat un sistem des întâlnit în „afacerile financiare subterane”, sistem cunoscut sub denumirea de „suveică” şi care, pe de o parte a generat dependenţa debitorilor de sursa de împrumut, iar pe de altă parte a permis inculpaţilor să-şi transfere creditul unul altuia.

Odată creată dependenţa de creditor, inculpaţii au acţionat, împreună sau separat, pentru a se asigura că debitorii respectă termenele scadente, manifestând iniţial indulgenţă pentru ca pe parcurs, în funcţie de comportamentul acestora, să ajungă la limita intimidărilor fizice şi psihice.

S-a conturat şi predispoziţia unora dintre membrii grupului de a se manifesta agresiv faţă de debitorii rău platnici, astfel s-a constatat faptul că, în cursul anului 2013, N. a preluat o datorie acordată de către A.B. lui P., în cuantum de 10.000 euro pe care a suplimentat-o, la cererea debitorului, cu alte 3.000 euro.

La finele anului 2013, N. a început să încaseze de la P. suma de 1.300 euro/lunar, sumă ce reprezenta dobânda împrumutului total de 13.000 euro.

Împrejurarea că debitorul nu mai respecta termenele scadente, l-a determinat pe N. să recurgă la intimidări şi ameninţări verbale, astfel că P. a sesizat organele de urmărire penală.

În consecinţă, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov a fost înregistrat dosarul nr. xxxxx/P/2014 în cadrul căruia N. a fost cercetat şi trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea a două infracţiuni de „şantaj” (victime P. şi O.).

Prin sentinţa penală nr. 558/01.04.2015 a Judecătoriei Braşov a fost condamnat N. la pedeapsa rezultantă  de 2 ani şi 8 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere pentru săvârşirea a două infracţiuni de „şantaj”, prev. de art. 207 alin. 1 şi 3 din Codul penal, în dauna persoanelor vătămate P. şi O..

 Ulterior luării măsurii arestării preventive faţă de N., P. a primit ameninţări din partea persoanelor aflate în anturajul inculpatului, aspect ce rezultă din susţinerile sale.

Astfel, cu prilejul audierii din data de 19 decembrie 2014 acesta a declarat următoarele:

„Arăt că la data de 18.12.2014 m-am întâlnit cu U., naşul meu de cununie, care mi-a transmis că s-a întâlnit cu o persoană al cărei nume nu a vrut să mi-l divulge şi a aflat că ’pe capul meu s-a pus un contract’, însemnând că la un moment dat va avea loc un accident în urma căruia nu mă vor omorî, dar ’voi rămâne în scaunul cu rotile’. Mi-a mai spus că ’trebuie să mă uit de şapte ori în jurul meu când merg pe stradă, pentru că nu se ştie ce se poate întâmpla’. Aceasta, pentru că am supărat o grupare organizată din care face parte N., îndrăznind să merg la poliţie şi să îl denunţ pe acesta, eu – un „gherţoi din Ş., fără relaţii”, care am împrumutat doar câteva mii de euro, în condiţiile în care sunt oameni de afaceri importanţi ce s-au împrumutat de sute de mii de euro de la N. şi nu s-au dus să îl denunţe. Mi-a spus, totodată, că această grupare are susţinători în rândul poliţiei şi în parchet şi că N. va sta arestat maxim 60 de zile, după care va primi o pedeapsă cu suspendare, întrucât este la prima abatere; cei care vor veni după mine sunt oameni dispuşi să facă orice pentru 2000-3000 euro, chiar să ’îmi aducă ficatul într-o cutie’.”

Susţinerile martorului se coroborează cu convorbirea purtată de A.B. la data de 15 ianuarie 2015, ora 14:24: „ăla e ţepar de meserie (n.a. cu referire la P.) de ce să-i mai dea bani?! ăla e protejat de statul român. De MAI... Ministerul Afacerilor Interne. Nu-i mai dă banii.(...) Da' trebuie să-i dea armură statul român! Trebuie să-i dea o armură, prin care nu trece cuţitul (...) Păi vreunul păgubit ce crezi că-i va face V.? Un om disperat, păgubit ce crezi că-i va face ? Ce le faci la ţepari? Îi tragi în ţeapă ca Vlad Ţepeş!”.

Intervenţia organelor judiciare a atras preocuparea lui A.B. ca cercetările să nu se extindă şi astfel activităţile sale în cadrul grupării să fie descoperite. În acest sens este relevantă convorbirea purtată la data de 19 decembrie 2014, ora 17:38, de inculpat: ”.....acum, dacă mai sunt d-ăştia care mai au bani daţi prin Ş., pe la maimuţoi, cu dobânzi, cu d-ălea, cu d-ălea....tot mai mult se vor duce şi vor....la poliţie, că poliţia e ţeapă (?), numai tre’ să plăteşti datoria, le arestează cămătarul, o să fii bine, fain, mă bucur că se curăţă oraşul de maimuţoi (...) Deci o faptă d-asta, îţi dai seama că încurajează oamenii care sunt presaţi şi ameninţaţi, o să ia atitudine şi o să zică: dar ce naiba, eu sunt prost? Pe mine mă presează ăla sau ăla?!”.

Conform menţiunii din fişa de cazier judiciar a inculpatului N. – fila 100 vol. IV dosar fond, sentinţa  penală nr. 558/01.04.2015 a Judecătoriei Braşov a rămas definitivă la 15.12.2015 prin decizia penală nr. 871/15.12.2015 a Curţii de Apel Braşov.

Din sistem Ecris,  instanţa a ataşat la dosarul cauzei, aceste hotărâri judecătoreşti. Se constată că inculpatul N. a recurs la procedura simplificată de recunoaştere a învinuirii în cadrul acelui dosar penal  în care a fost condamnat definitiv sub aspectul comiterii, în concurs real, a două infracţiuni de şantaj prevăzute  de art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal faţă de cele două persoane vătămate P.  şi O., în drept, s-a reţinut că faptele pentru care s-a dispus condamnarea acestui inculpat constau în aceea că, în perioada aprilie 2014 – 15.12.2014, a ameninţat-o pe persoana vătămată P. cu acte de violenţă asupra sa şi a familiei sale în scopul de a-l constrânge pe acesta să îi returneze suma de 14.200 euro împrumutată şi în perioada 04.12.2014 – 15.12.2014 a exercitat ameninţări şi presiuni asupra persoanei vătămate O. pentru a o determina pe aceasta să returneze aceeaşi suma de 14.200 euro împrumutată de soţul său, persoana vătămată P..

Din materialul probatoriu administrat în cauză rezultă că, în intervalul de timp situat după intrarea în vigoare a legii 216/2011 la data de 22 noiembrie 2011 şi până în anul 2015, inculpaţii A.B., N., J.K. şi L. au acordat/intermediat către persoane fizice împrumuturi, cu dobândă, după cum urmează:

I. Inculpatul A.B. a avut următorii debitori, de la care a perceput în total  suma de 28.400 euro cu titlu de dobândă:

1. P. pentru suma de 10.000 euro împrumutată în anul 2012, căruia i-a perceput o dobândă totală de 13.000 euro

2. W. pentru suma de 60.000 euro împrumutată în anul 2012, căruia i-a perceput o dobândă totală de 13500 euro;

3. X. pentru suma de 1.000 euro împrumutată în anul 2014, căruia i-a perceput o dobândă de 100 euro;

4. Y pentru suma de 2.000 euro împrumutată în anul 2012 , căruia i-a perceput o dobândă totală de 600 euro;

5. Z. pentru suma totală de aproximativ 30.000 euro împrumutată în anii 2013, 2014 căruia i-a perceput o dobândă  totală de 1200 euro.

Spre a reţine astfel cu privire la inculpatul  A.B., instanţa are în vedere următoarele:

P. audiat în calitate de martor a declarat constant în faţa organelor judiciare (f. 79-81 vol. II dup şi  f. 154 vol. IV dosar fond) - că, în anul 2012, a împrumutat de la acesta cu dobândă suma de 10.000 euro pentru care a plătit dobândă de 13.000 euro, inculpatul A.B. a condiţionat acordarea împrumutului de dobândă, fixată la 10% lunar, suma luată cu titlu de împrumut nefiind restituită până la momentul audierii sale de către instanţă. Prin concluziile scrise, inculpatul admite acest act material-fila 141 vol. V.

Cât îl priveşte pe W., nu se contestă prin concluziile scrise nivelul sumei împrumutate, faptul că împrumutul este un împrumut cu dobândă, ci se arată că ar trebui pusă sub semnul îndoielii declaraţia acestui martor, care are profesia de avocat şi care a rămas în pasivitate nedenunţând fapte de asemenea gravitate sau neatacând în faţa instanţelor civile  înscrisul sub semnătură privată la a cărui încheiere se presupune că i-ar fi fost viciat consimţământul. Instanţa constată că acesta a declarat în calitate de martor în prezenta cauză în mod  constant în faţa organelor judiciare că în cursul anului 2012, în baza unei înţelegeri nu a unui contract scris, a luat împrumut de la inculpatul A.B.  suma de 60.000 euro, căruia i-a plătit o dobândă de 7,8% pe lună. La urmărire penală martorul a arătat caracterul intimidant în care a încheiat înscrisul sub semnătură privată, respectiv inculpatul A.B. l-a tot sunat şi i-a spus că vine cu J.K. la Ş., lucru care s-a şi întâmplat, ori în aceste condiţii întrebarea pe care o pune inculpatul a primit deja un răspuns în defavoarea sa având în vedere acuzaţia înscrisă în art. 367 Cod penal. În ambele declaraţii furnizate în cauză, martorul vorbeşte de o sumă de 13.500 euro dată cu titlu de dobândă relativ la acest împrumut,  ca atare deşi vorbeşte de o restituire de 58.000 euro din cei 60.000 euro, doar această sumă urmează să fie reţinută de instanţă cu caracter de certitudine - f. 10-12 vol. II dup şi f. 111 vol. IV dosar fond.

Relativ la martorul X., observaţiile apărării sunt corecte sub aspectul relatării constante a acestuia atât în faţa organului de cercetare penală, cât şi în faţa instanţei de judecată despre un împrumut luat în anul 2014, în valoare de 1000 euro, la care a plătit dobândă de 100 euro, împrumut care însă nu i-a fost acordat de inculpatul A.B., ci de un bărbat necunoscut prin intermediul inculpatului A.B., căruia i-ar fi dat înapoi împrumutul şi dobânda de 100 euro. Ca atare, acest act material al infracţiunii de camătă nu poate fi reţinut în sarcina inculpatului A.B..

Martorul X. declară însă constant în faţa organelor judiciare că a luat şi de la inculpatul A.B., în anul 2014 un împrumut de 1000 euro, pe care i l-a restituit după o lună, cu dobânda corespunzătoare de 100 euro, astfel cum i-a cerut inculpatul A.B. la acordarea împrumutului – f. 48-50 vol. II dup şi f.56 vol. IV dosar fond.

Relativ la Y., instanţa are în vedere că acesta a declarat în faţa procurorului – fila 32 vol. II dup - că în luna mai  2012 a împrumutat de la A.B. suma de 1000 euro, fără termen şi cu dobândă de 10% până la restituirea integrală a sumei, în luna iunie 2012 a suplimentat împrumutul cu 1000 euro de la acelaşi inculpat, în condiţii similare, iar în august 2012 i-a restituit suma de 2000 euro, după ce plătise iniţial cu titlu de dobândă 100 euro şi apoi încă 3 luni suma totală de 600 euro (200 euro pe lună).

Audiat de instanţă  - fila 58 vol. IV , acest martor a invocat stresul generat de audierea pentru prima dată în faţa unei instanţe, arătând că nu îşi aminteşte sumele date cu titlu de dobândă, sub acest aspect al dobânzii, martorul, după ce a menţionat la începutul declaraţiei că menţine cele declarate la urmărirea penală,  a precizat iniţial că nu inculpatul i-a cerut o sumă peste cea împrumutată, ci el a vrut să îi dea ceva în plus, după care a arătat instanţei, că de comun acord când a luat împrumutul a stabilit cu inculpatul A.B. suma împrumutată, plus peste această sumă, după care a menţionat că răspunsul pe care l-a dat prima dată este cel corect, respectiv a precizat că nu îşi aminteşte dacă el i-a spus un procent anume. În concluzie, martorul a arătat că în afară de cei 2000 euro a plătit în plus 600 sau 800 euro. Având în vedere cele două declaraţii rezultă clar că martorul a luat de la inculpatul A.B. un împrumut de 2000 euro după anul 2012 şi i-a plătit acestuia cu titlu de dobândă suma de minim 600 euro. Răspunsul său ezitant cu privire la iniţiatorul dobânzii se explică prin stresul invocat de martor, cu atât mai mult cu cât acesta este patronul barului A.A. unde se reţine prin rechizitoriu că unii dintre inculpaţi intrau în posesia unor sume de bani împrumutate/dobânzi.

Z. a declarat instanţei la data de 04.03.2016 că a citit în grabă declaraţia de la urmărire penală înainte să o semneze, ceea ce s-a consemnat în aceasta corespunde cu cele relatate de el, a spus adevărul şi s-a consemnat corect în acel moment, dar după aceea şi-a dat seama că privind anii a greşit. A arătat în continuare că de două ori a luat împrumut, o dată 10.000 euro şi a doua oară 20.000 euro sau invers de la inculpatul A.B., respectiv un împrumut în iarna anului 2010, iar celălalt în ianuarie 2011, nu a stabilit cu acesta nici un fel de dobândă, dar i-a restituit banii şi i-a dat ceva în plus pentru că aşa a vrut el.

Martorul Z. a fost reaudiat la solicitarea sa expresă, în şedinţa publică din data de 25.05.2016, acesta arătând că la momentul audierii din data de 04.03.2016 starea sa de sănătate era afectată, avea gripă, febră şi a dat declaraţie după un interval în care a stat mai mult pe holul instanţei, până să fie audiat. Cu ocazia reaudierii, acesta a declarat  următoarele: „Declaraţia dată  la poliţie, este cea care corespunde realităţii, fiind situată în timp mai aproape de momentul în care am făcut relatarea. Chiar şi la acel moment când am dat declaraţie împrumuturile luate de la A.B. se situau la 2 ani distanţă, respectiv un an. Nu mai îmi amintesc prea bine pentru că trecuse un interval de timp şi eu sunt o persoană care mai uit deoarece nu mai sunt aşa tânăr.  Dar când am declarat la poliţie mi-am amintit cu exactitate pentru că durata în timp faţă de evenimente era mai scurtă.”

Având în vedere situaţia specială de sănătate în care a declarat martorul la data de 04.03.2016 dar şi elementul timp care în mod inevitabil îşi pune amprenta asupra relatărilor martorului, dată fiind vârsta acestuia, instanţa va reţine în procesul de deliberare declaraţia acestuia din faza urmăririi penale – f. 82-84 vol. II dup. Astfel, martorul a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul A.B. de când era copil, în cursul anului 2013 a aflat că acesta împrumută bani cu dobândă şi întrucât avea nevoie de bani l-a rugat pe acesta să îl împrumute cu suma de 20.000 euro urmând să-i înapoieze întreaga sumă plus dobânda de 4%, o dobândă preferenţială, acesta spunându-i că o aplică doar în cazul său pentru că se cunosc de foarte mult timp. A împrumutat această sumă în perioada de iarnă întrucât domeniul construcţiilor în care lucrează stagna şi nu deţinea bani cash. Imediat cum a început să încheie diferite contracte în construcţii, i-a înapoiat în primăvară suma împrumutată de 20.000 euro plus 4% dobândă pe lună, însă nu mai ştie pe câte luni. Anul trecut a întâmpinat aceleaşi probleme şi a împrumutat10.000 euro în aceleaşi condiţii, bani pe care i-a restituit în aceeaşi perioadă plus dobânda aferentă, respectiv pe aproximativ trei luni de fiecare dată.

Relativ la împrumutul de 20.000 euro, martorul vorbeşte de un împrumut cu dobândă de 4% preferenţială, dar a declarat iniţial că nu mai ştie pe câte luni a plătit dobândă, după care, vorbind de cel de-al doilea împrumut, a arătat că a restituit acest al doilea împrumut în aceeaşi perioadă plus dobânda aferentă, respectiv pe aproximativ trei luni de fiecare dată. O asemenea declaraţie naşte dubiu în privinţa dobânzii pe care inculpatul A.B. i-a perceput-o pentru primul împrumut, cel de 20.000 euro, dubiu care, în dreptul penal, nu poate să profite decât inculpatului. Ca atare, relativ la acest martor instanţa va reţine cu certitudine că dobânda ce i-a fost percepută de inculpatul A.B., relativ la al doilea împrumut, de 10.000 euro , pe o durată de 3 luni este de 1200 euro (400 euro pe lună).

Cât priveşte pe B.B. şi CC., potrivit rechizitoriului s-a reţinut că aceştia au fost debitori ai inculpatului A.B. după cum urmează:

B.B. pentru suma de aproximativ 2.000 euro, căruia într-un interval de aproximativ 4 luni, i-a perceput o dobândă de 10% lunar;

C.C. pentru suma de aproximativ 4.000 euro, căruia într-un interval de aproximativ 9 luni, i-a perceput o dobândă de 10% lunar;

Din declaraţiile date de aceste persoane în faţa organelor judiciare rezultă că aceştia ar fi împrumutat sume de bani de la inculpatul A.B. anterior incriminării speciale a cămătăriei prin Legea nr. 216/2011, neavând nici o relevanţă penală faptul că au fost percepute dobânzi ulterior intrării în vigoare a legii, ci prezintă relevanţă penală doar momentul acordării împrumutului şi în mod corespunzător al stabilirii dobânzii practicate.

Astfel CC., audiat ca martor în cursul urmăririi penale a arătat că „a apelat în anul 2011 la A.B. pentru un împrumut în sumă de 3000-4000 euro” fila 18 vol. II dup , în declaraţia dată în faţa instanţei nu menţionează nimic despre un asemenea împrumut.

Martorul B.B., audiat la data de 28.04.2015 de organul de urmărire penală a relatat că, în urmă cu aproximativ patru ani de zile a luat de la inculpatul A.B. un împrumut de 2000 euro, sumă pe care i-a restituit-o după aproximativ trei sau patru luni, cu o dobândă de 10 la sută pe lună –fila 23 vol. II dup. Audiat de instanţă, martorul a menţionat că a luat împrumut de la acest inculpat, dar nu şi-a amintit nici un fel de detalii cu privire la nici un împrumut luat de la 3 dintre inculpaţi, deşi a menţionat că a citit declaraţia de la procuror înainte de a o semna, în mare parte s-a consemnat  în declaraţie cele spuse de el, dar s-au consemnat şi unele lucruri în mod forţat, de exemplu a fost întrebat dacă a fost sunat înainte sau după ce a vorbit cu persoana, el a spus că nu îşi aduce aminte şi i s-a spus că este prost. Nu a observat însă ca în declaraţie să se fi consemnat lucrul acesta, altceva nu ar fi în neregulă privitor la declaraţia de la urmărirea penală, normal că a spus adevărul când a fost audiat de procuror. Martorul a precizat că nu putea să ia împrumut de la bancă şi din acest motiv a apelat la inculpaţi. De asemenea martorul a arătat că el este cel care a menţionat procentele în faţa procurorului, diferenţa de procent reprezenta înţelegerea dintre ei şi întrebat fiind dacă există vreo explicaţie de ce procentele sunt diferite, martorul a răspuns „am stabilit din capul locului când primeam bani împrumut, care este dobânda. În mare parte eu am fost de acord cu dobânda propusă de inculpat. Dobânda era înţelegerea dintre noi.”

Din modul în care a declarat în faţa instanţei instanţa a resimţit o presiune permanentă a martorului cu privire la cele declarate, acesta indicând de altfel un episod în care după eliberarea din arest a inculpaţilor, inculpatul J.K. a discutat cu el lucruri particulare, „a încercat foarte puţin să îi spună ce să declare, să bată apropouri,” el însă nu l-a lăsat, dar a subliniat că nu poate declara lucruri pe care nu şi le aminteşte. Având în vedere acest aspect relatat de martor , dar şi menţiunea martorului din faţa procurorului în sensul că i-a spus inculpatului N. că „ dacă sunt întrebat eu nu mint, iar el mi-a replicat că „atunci când ai luat banii nu ai spus că nu poţi să minţi”, se explică  atitudinea acestui martor  din faţa instanţei, motiv pentru care sub toate aspectele declarate cu privire la această cauză, instanţa urmează a se raporta la cele declarate de acest martor în cursul urmăririi penale, declaraţie pe care acesta a menţinut-o cu precizarea arătată . Prin urmare,  rezultă că BB. a fost împrumutat cu dobândă de inculpatul A.B. anterior incriminării  speciale a cametei prin Legea nr. 216/2011.

Referitor la DD., s-a stabilit prin rechizitoriu că acesta este debitor al inculpatului A.B. pentru un împrumut oferit lui EE. în valoare totală de aproximativ 16.000 euro, căruia într-un interval de aproximativ 4 ani, i-a perceput o dobândă cuprinsă între 7-8% lunar; acest martor a relatat constant în prezenta cauză că este vorba despre un împrumut acordat în anul 2007/2008, ca atare pentru considerentele deja expuse cu privire la incriminarea cămătăriei şi acţiunea în timp a legii, instanţa nu va reţine în sarcina inculpatului A.B.  nici acest act material reţinut prin rechizitoriu.

Relativ la numiţii U. şi F.F., s-a reţinut în rechizitoriu că şi aceştia sunt debitori ai inculpatului A.B., respectiv:

U. pentru suma de aproximativ 10.000 euro, căruia într-un interval de aproximativ 3 ani, i-a perceput o dobândă de 10% lunar;

F.F. pentru suma totală de aproximativ 250.000 euro, căruia într-un interval de aproximativ doi ani, i-a perceput o dobândă de 5% lunar.

În faţa organelor judiciare, aceştia au declarat constant că au luat împrumuturi cu dobândă de la acest inculpat după incriminarea cămătăriei în anul 2011, dar din declaraţiile furnizate organelor judiciare,  instanţa se află în imposibilitate de a stabili cu exactitate care au fost în concret sumele împrumutate şi, foarte important, care a fost dobânda obţinută de acest inculpat în virtutea împrumuturilor oferite acestor persoane, prin urmare nu poate reţine în sarcina acestui inculpat aceste acte materiale stabilite prin rechizitoriu. Este de esenţa infracţiunii stabilirea cât mai exactă a dobânzii, dat fiind că doar împrumutul cu dobândă este incriminat, iar dobânda care este ilicită trebuie confiscată.

Astfel instanţa reţine că martorul F.F. vorbeşte de o sumă impresionantă de circa 200.000-250.000 euro ce ar reprezenta însumarea mai multor împrumuturi, din care unele pe termen scurt, altele pe termen mai lung, cele pe termen scurt au fost fără costuri suplimentare, cele pe termen lung, au avut o dobândă stabilită de 5% la început, nu a ţinut o evidenţă clară a sumelor luate cu dobândă sau fără dobândă, dar cu certitudine martorul arată că a plătit în plus sume de bani cu titlu de dobândă, nu ştie exact ce sume.

Martorul U. vorbeşte de mai multe împrumuturi luate de la acest inculpat  în interiorul anilor 2012-2013, care nu au depăşit în total 10.000, maxim 11.000 euro, de fiecare dată când inculpatul i-a dat bani , i-a spus şi ce dobândă să îi restituie, căzând de acord cu el, dobânda fiind de 10% lunar din suma pe care o lua, undeva în anul 2013 sau 2014 mai avea o restanţă de 5000 euro – filele 53 vol. II dup şi f. 60 vol. IV dosar fond-martor U. şi filele 181-183 vol. II dup şi f.53 vol. IV dosar fond-martor F.F..

II. Inculpatul J.K. a avut următorii debitori de la care a perceput în total suma de 32.440 euro cu titlu de dobândă:

B.B. pentru suma totală de 22.000 euro,  împrumutată în 2014,2015 căruia i-a perceput o dobândă totală de 14.540 euro;

D.D., pentru suma totală de 16.500 euro, împrumutată în 2012 căruia i-a perceput o dobândă totală de 500 euro;

Y. pentru suma totală de 6.000 euro împrumutată în  2014, căruia i-a perceput o dobândă totală de 8100 euro;

G.G. pentru suma de 10.000 euro împrumutată în 2012, căruia i-a perceput o dobândă totală de 1000 euro;

H.H. pentru suma totală de 5.000 euro împrumutată în 2013, 2014, căruia i-a perceput o dobândă totală de 5500 euro;

I.I. pentru suma de aproximativ 4.000 euro, împrumutată în 2013 căruia i-a perceput o dobândă totală de 2400 euro,

J.J. pentru suma totală de  5.000 euro, împrumutată în 2014 căruia i-a perceput o dobândă totală de 400 euro.

Spre a reţine astfel cu privire la inculpatul J.K., instanţa are în vedere următoarele:

Cu privire la cele declarate de B.B. în faţa instanţei, instanţa, în raport de cele  expuse mai sus la punctul I, se va raporta la declaraţia acestui martor din cursul urmăririi penale.

Astfel, acest martor audiat de procuror la data de 28.04.2015 – f. 24 vol. II dup a declarat că pe „K. l-am cunoscut în contextul în care i-am cerut o sumă de bani lui B., acesta m-a refuzat, spunându-mi că are bani dar nu îmi dă şi i l-a prezentat pe K.. Acestea s-au întâmplat în decembrie 2013. Ne-am întâlnit cu acesta din urmă, în D. la magazinul K.K. din zona gării D. unde l-a cunoscut şi pe „N.” care se afla împreună cu cei doi. Cu acea ocazie am stabilit cu „N. „ în prezenţa celorlalţi doi să-mi dea un împrumut suma de 3000-4000 euro (nu mai ştiu exact suma), din discuţii a rezultat că dobânda ar fi tot de 10%/lună, iar termenul de restituire i-am propus să fie la trei luni. De atunci, în fiecare lună, îi dădeam atât lui”B.”, cât şi lui ”N.” dobânda stabilită, iar la trei luni am dat suma totală plus dobânda. În intervalul de trei luni, în care trebuia să restitui suma susmenţionată , am împrumutat de la „K.” suma de aproximativ 6000 euro, tot pe 3 luni şi cu aceiaşi dobândă, i-am plătit acestuia dobânda conform înţelegerii, iar la finalul celor trei luni am reuşit să restitui cam 5000 euro, iar pentru diferenţă am continuat să plătesc dobânda de aproximativ 100 euro până în toamna anului trecut.” Rezultă cu certitudine din cele declarate până aici, că pentru cei aproximativ 6000 euro împrumutaţi la începutul anului 2014 de la inculpatul J.K. martorul a plătit o dobândă de 1800 euro (10% lunar pe timp de 3 luni). Pentru diferenţa de 1000 euro nerestituită la finalul celor trei luni  şi pentru care martorul a arătat că  a continuat să plătească dobânda de aproximativ 100 euro până în toamna anului trecut, instanţa nu poate stabili cu exactitate dobânda plătită efectiv faţă de faptul că, în raport de cele declarate, nu se poate determina cu exactitate intervalul de timp pentru care a plătit dobânda de 100 euro lunar.

În continuare, martorul a declarat în faţa procurorului că în cursul lunii noiembrie 2014, a avut nevoie din nou de bani şi s-a împrumutat de aproximativ 4000 euro de la inculpatul J.K., de această dată cu o dobândă de 8% pe lună. Acest împrumut nu l-a luat cu termen. Apoi, în cursul lunii ianuarie sau februarie 2015, i-a mai cerut acestuia încă 2000 euro, tot cu aceeaşi dobândă. Martorul îşi aminteşte că la una din discuţiile telefonice avută cu inculpatul J.K., când i-a cerut încă o mie de euro, a ales să vorbească „codificat cerându-i „bulbi”, fiindu-mi teamă să nu le fac rău”. Până la data declaraţiei dată în faţa procurorului, martorul a precizat că din totalul de 7000 euro nu a restituit nimic, achitând lunar doar dobânda. În cursul lunii martie 2015 a mai luat de la inculpatul  J.K. aproximativ 10.000 euro cu dobândă de aproximativ 7% pe lună. În seara zilei de 27 aprilie 2015 martorul a declarat că l-a sunat „K. să-mi spună că vine la mine să ia dobânda de 2000 euro, iar în aceeaşi seară m-am întâlnit cu acesta şi i-am dat echivalentul sumei în lei”

În raport de cele astfel declarate, instanţa reţine că relativ la al doilea împrumut menţionat, de 4000 euro, martorul a achitat inculpatului J.K. timp de 17 luni o dobândă de 8% lunar (500 euro lunar), deci în total 8500 euro.

Cât priveşte cel de-al treilea împrumut menţionat, de 2000 euro, instanţa reţine că martorul a achitat inculpatului J.K. timp de 14 luni o dobândă de 8% lunar (160 euro lunar), deci în total 2240 euro, iar sub aspectul ultimului împrumut menţionat, cel de 10.000 euro instanţa reţine cele declarate de martor  privind dobânda plătită inculpatului la data de 27 aprilie 2015.

Prin urmare, instanţa reţine că pentru suma totală de 22.000 euro, împrumutată în 2014, 2015 lui BB., inculpatul  J.K. i-a perceput acestuia o dobândă totală de 14.540 euro.

DD., audiat în calitate de martor în prezenta cauză, a declarat în cursul urmăririi penale f.43 vol. II dup, că în cursul verii 2012, întrucât plătea tot mai puţin inculpatului A.B. pentru datoria contractată de EE., inculpatul A.B. „a venit cu o variantă de achitare a datoriilor pe care le am către el, propunându-mi să mă împrumut de la un prieten de-al lui, despre care am aflat ulterior că îl cheamă K. şi pe care îl recunosc din fotografia arătată de procuror, ca fiind J.K.” Martorul relatează în continuare că a fost de acord cu propunerea , astfel încât la puţin timp după propunere, s-a întâlnit cu A.B. şi J.K., ocazie cu care cel din urmă i-a dat cash suma de 10.000 euro pe care i-a dat lui A.B.. Împrumutul a fost încheiat cu dobândă de 8” pe lună până la restituirea integrală a banilor. La scurt timp după aceea, inculpatul J.K. i-a mai dat 1500 euro şi ulterior încă 5000 euro ocazie cu care a stins în totalitate datoria pe care o avea la inculpatul A.B.. Nu a precizat cu exactitate dobânda achitată, ci a arătat că i-a achitat inculpatului sume cu mult mai mici decât cele reprezentând dobânda lunară stabilită;  sub acest aspect al dobânzii,  în faţa instanţei martorul a precizat că i-a restituit inculpatului întreaga sumă împrumutată , arătând că i-a dat acestuia vreo.17-18.000 euro. Martorul afirmă însă că i-a dat mai mult decât datora pentru că s-a gândit că dacă mergea la bancă dădea dobândă, iar inculpatul nu i-a cerut expres dobândă. Martorul a invocat că nu a observat anumite nuanţări în consemnarea de la urmărirea penală , că l-a interesat că a luat banii respectivi, nu momentul la care s-a produs acel lucru după ce la începutul declaraţiei, întrebat fiind de instanţă, martorul a precizat că a citit declaraţia înainte să o semneze, ceea ce s-a consemnat în declaraţie corespunde cu ce a declarat organului de urmărire penală, a spus adevărul atunci; prin urmare, sub aspectul menţiunii privind achitarea din proprie iniţiativă a unei dobânzi martorul nu prezintă o explicaţie plauzibilă. În aceste condiţii instanţa reţine că inculpatul J.K. a perceput martorului DD. cel puţin suma de 500 euro cu titlu de dobândă pentru împrumuturile ce au totalizat 16.500 euro.

Martorul Y., a declarat constant în faţa organelor judiciare că a luat două împrumuturi de la inculpatul J.K., fiecare de câte 3000 euro primul în ianuarie 2014, al doilea în aprilie 2014. La urmărirea penală, martorul a menţionat în faţa procurorului (f. 36 vol. II dup ) că pentru cele două împrumuturi inculpatul J.K. nu i-a pretins un termen de restituire a împrumutului şi i-a cerut o dobândă de 10% pe lună  din suma totală împrumutată până la restituirea integrală a celor 6000 euro, astfel că din luna ianuarie 2014 şi până în aprilie 2014, i-a plătit acestuia o dobândă de 900 euro, iar din luna aprilie 2014 şi până în prezent, suma de 7200 euro numai cu titlu de dobândă, şi în prezent îi datorează suma de 6000 euro. Rezultă din această declaraţie că dobânda achitată de martor inculpatului J.K. pentru cele două împrumuturi acordate este în total de 8100 euro. În faţa instanţei, martorul a arătat că a citit declaraţia de la urmărirea penală înainte să o semneze, în declaraţie s-a consemnat ceea ce el a relatat procurorului, corespunde realităţii ceea ce a relatat atunci, menţine cele declarate la urmărirea penală. Cu toate acestea, fără nici o explicaţie plauzibilă, martorul considerând că a declarat întocmai ca şi la urmărirea penală, a susţinut în faţa instanţei că atunci când s-a dus să-i ceară bani inculpatului J.K. pe care îl cunoştea destul de bine, el este cel care i-a propus inculpatului J.K. să-i dea o dobândă pentru banii împrumutaţi, neştiind dacă îi dădea fără dobândă. În continuare a mai  luat 3000 de euro, nu a apucat să-i restituie pe cei 3000 de dinainte. A tot spus că îi dă de pe o lună pe alta, dar nu a avut de unde.  Când i-a dat primii 3000 de euro, el s-a oferit să-i dea o dobândă. El a zis că dă ceva peste şi el a zis că atâta este.  Întrebat fiind de instanţă, de ce în declaraţia de la urmărire penală, a menţionat referitor la acest împrumut că inculpatul este cel care i-a cerut o dobândă de 10% pe lună iar sumele plătite cu titlu de dobândă menţionată, sunt altele decât cele arătate astăzi. Îi este teamă de vreunul dintre inculpat, au luat legătura cu el înainte de a da declaraţie, martorul a răspuns: „nu îmi e teamă de nimeni. Nu au luat legătura cu mine înainte de a da declaraţie.  Corespunde realităţii că am spus procurorului că cel care a cerut o dobândă de 10 % pe lună din suma totală împrumutată până la restituirea integrală a sumei de 6000 de euro, este inculpatul J.K.. Corespunde realităţii că i-am spus procurorului că din ianuarie 2014 – aprilie 2014 i-am plătit lui J.K. o dobândă de 900 de euro. De asemenea i-am spus procurorului că din aprilie 2014 şi până în prezent i-am plătit inculpatului 7200 euro cu titlu de dobândă şi că în prezent datorez 6000 euro. Eu consider că astăzi am declarat acelaşi lucru. Am 11 clase.” –f. 58 vol. IV dosar fond. În aceste condiţii, instanţa reţine la deliberare cele declarate de martor în cursul urmăririi penale.

Martorul JJ. a declarat constant în faţa organelor judiciare că prin intermediul lui Z. având nevoie de bani, l-a contactat pe inculpatul  A.B.  care la rândul său i-a dat numărul de telefon al lui J.K. de la care a luat împrumut în două tranşe suma totală de 5000 euro în cursul anului 2014. În cursul urmăririi penale – f. 149 vol. II dup, martorul a precizat că a restituit inculpatului suma de 5000 euro la termenul convenit plus dobânda de 8%, respectiv 400 euro. În faţa instanţei, cu privire la dobândă, martorul a fost extrem de ezitant - f. 158 vol. III. Astfel, după ce acesta a arătat că  declaraţia de la urmărire penală corespunde realităţii, menţine cele declarate la urmărire penală, a citit declaraţia înainte să o semneze si cunoaşte conţinutul aceştia, s-a consemnat aspectele declarate de el, a susţinut că nu a stabilit cu inculpatul nici un fel de dobânzi, dar când i-a restituit suma de 5000 euro împrumutată i-a dat inculpatului în plus 400 euro, sumă pe care o numeşte dobândă, precizând că în nici una din cele două daţi când i-au fost daţi banii împrumut inculpatul nu i-a spus că trebuie să îi dea vreo dobândă, dar la final când i-a restituit banii i-a dat  patru sute de euro şi ”nu a comentat de cei îi dau bani în plus”. Întrebat fiind de instanţă: „De ce la urmărirea penală a menţionat despre două împrumuturi în sume de 2.000 respectiv 3.000 euro plus dobânda de 8% şi acum face alte menţiuni?” martorul a răspuns: „Nu îmi mai amintesc cu exactitate sumele dar cred ca sunt cele despre care am spus la urmărire penală îmi amintesc cu exactitate ca am avut o datorie de 5.000 euro. Aşa am auzit în comunitate că se procedează în cazuri de împrumuturi că se dau 8% împrumuturi. Când am luat prima suma de 2.000 euro nu îmi amintesc să îmi fi cerut o dobânda de 8%. Când am spus 3.000 de euro în acelaşi condiţii m-am gândit că îi restitui banii cu intenţia de a-i da 8% dobânda. în nici o discuţie pe care am avut-o cu inculpatul nu mi-a spus ferm să îi dau dobândă, doar eu i-am dat dobânda că ştiam că aşa se procedează în asemenea împrumuturi. În oraş se vorbeşte cum se procedează în caz de împrumuturi.”  În continuare, întrebat fiind de procuror de ce a semnat la poliţie când a văzut că cele declarate nu corespund realităţii, cele referitoare la dobândă de 8% , martorul a răspuns că nu a considerat în acel moment că este atât de importantă menţiunea respectivă. Întrebat fiind dacă poliţistul a inventat răspunsul , martorul a răspuns categoric”nu”, după care, întrebat fiind de apărare, dacă „Menţiunea de 8% din 5.000 de euro din declaraţia de la urmărire penală consecinţa transformării în procente a sumei de 400 de euro dată suplimentar de dvs. la sfârşitul înţelegerii?”, martorul a răspuns „Nu îmi amintesc dacă am spus eu 8% sau 400 de euro.” În continuare, martorul ezită, când este întrebat de apărător dacă suma de 400 de euro a fost indicată de inculpat sau a stabilit-o  el, arătând: „Cu siguranţă nu am spus eu că o să îi dau o dobândă. În momentul în care mi-a dat cei 2.000 de euro s-a discutat momentul când îi returnez şi o dobândă dar nu s-a precizat cât, nici procentual şi nici ca sumă.” A mai luat 3.000 euro în aceleaşi condiţii dar cu o dobândă fără a se stabili cuantumul acesteia, pentru ca în final, la întrebarea instanţei „La final când i-a dat banii înapoi  5.000 euro de ce i-a dat 400 de euro şi nu altă sumă?” martorul a răspuns „Pentru că am auzit că în astfel de situaţii se plăteşte o dobândă de 8%.”. În aceste condiţii, instanţa reţine că martorul, persoană cu studii superioare, director al unei televiziuni locale, nu a oferit nici o explicaţie plauzibilă privind schimbarea declaraţiei din cursul urmăririi penale, care va fi reţinută astfel în procesul de deliberare.

Şi în cazul martorului I.I. instanţa se va raporta la cele declarate de acesta în cursul urmăririi penale, având în vedere profesia de jurist a martorului şi faptul că nu a prezentat instanţei nici o explicaţie plauzibilă pentru cele declarate diferit faţă de urmărirea penală, aspectele diferite privind  anul împrumutului, şi faptul că inculpatul a fost de acord să îi dea un împrumut fără dobândă, dar cu toate acestea martorul a menţionat în faţa instanţei că i-a dat acestuia dobândă arătând că a procedat astfel pentru că l-a ajutat nu că i-ar fi cerut inculpatul mai ales că erau în relaţii de amiciţie. Martorul este ezitant în continuare cu privire la procente, astfel la întrebarea instanţei: „De ce la urmărire penală aţi declarat că atunci când v-a acordat suma de 4.000 euro aţi stabilit cu acesta sa ii returnaţi acesta suma plus o dobânda de 10% De ce aţi declarat că la prima prelungire a termenului de returnare aţi stabilit ca dobânda lunara sa fie de 5%?”, martorul a răspuns: „Îmi amintesc că nu am spus poliţistului nimic despre procentele de 10%, posibil să ii fi spus  5% cum am calculat eu. Când am citit declaraţia nu am observat aceste menţiuni. Mi s-a părut că este în regulă” – f. 160 vol. III fond. O abordare atât de oscilantă  a martorului jurist nu poate fi înţeleasă.

Prin urmare, din declaraţia acestui martor dată în cursul urmăririi penale – f.130 vol. II dup, rezultă că în anul 2013, a apelat la inculpatul J.K. să îl împrumute cu suma de 4000 euro pentru o lună de zile, lucru care s-a întâmplat, a stabilit cu acesta să-i returneze suma de 4000 euro plus o dobândă de 10% lunar ulterior, a prelungit termenul de returnare a împrumutului, totodată a stabilit că dobânda lunară să fie de 5%, astfel după un an i-a restituit inculpatului suma de 4000 de euro plus dobânda de 5% pe care i-a achitat-o lunar. În aceste condiţii, instanţa conchide în sensul că acest martor i-a plătit inculpatului J.K. o dobândă totală de 2400 euro (timp de un an câte 200 euro lunar).

Cu privire la martorul H.H., instanţa reţine la deliberare declaraţia dată de acesta în cursul urmăririi penale – f. 117 vol. II dup , faţă de imposibilitatea audierii acestui martor,  instanţa, în şedinţa publică din data de 08.02.2016 a făcut aplicaţiunea art. 383 Cod procedură penală. Acesta a declarat  în faţa procurorului că, având nevoie de bani, în anul 2013, i-a expus lui A.B. situaţia, precizându-i că are nevoie de aproximativ 4000 euro pentru o perioadă scurtă de timp, acesta i-a precizat că cunoaşte o persoană despre care a precizat că se numeşte K. şi pe care l-a recunoscut din planşa foto prezentată de procuror ca fiind J.K., care l-ar putea ajuta în acest sens. S-a deplasat împreună cu A.B. în aceeaşi zi sau a doua zi în Ş. într-un bar situat în centrul oraşului unde l-a cunoscut pe J.K.. A.B. i-a prezentat situaţia disperată în care se afla (datorii acumulate de cel puţin 80.000 euro), iar acesta a acceptat să îi dea 4000 euro, pe care urma să îi restituie în câteva luni, fără a stabili un termen fix în acest sens. Până la achitarea integrală a sumei împrumutate , s-au înţeles să-i plătească inculpatului, cu titlu de dobândă, suma de 400 euro pe lună. Banii daţi cu acest titlu nu se scădeau din cuantumul sumei împrumutate. Neavând altă soluţie, a fost chiar bucuros că a găsit pe cineva care să îl crediteze. De la data respectivă şi până în prezent i-a plătit inculpatului în fiecare lună, câte 400 euro pentru creditul amintit. În primăvara anului 2013 sau 2014 a mai împrumutat la cererea sa expresă suma de 1000 euro exact în aceleaşi condiţii ca şi cele menţionate la creditul anterior , astfel încât de la achiziţionarea acestui ultim credit până în momentul declaraţiei i-a plătit inculpatului o rată lunară de 500 euro, din care 400 euro reprezintă dobânda primului credit, iar 100 euro dobânda celui de-al doilea credit.

Faţă de cele declarate de acest martor în faţa organului de urmărire penală, rezultă că timp de cel puţin 11 luni  acesta a achitat inculpatului o dobândă lunară de 500 euro, rezultând astfel o dobândă încasată de inculpatul J.K. de 5500 euro.

GG., audiat în calitate de martor în faţa organelor judiciare a relatat constant că a luat  de la inculpatul J.K. un împrumut de 10.000 euro. Potrivit celor susţinute de acesta în cursul urmăririi penale – f. 85 vol. II în cursul anului 2012 având nevoie de bani a luat 10.000 euro împrumut de la inculpatul J.K., iniţial a stabilit cu el o dobândă de 5% lunar, ulterior i-a dat cum avea în fiecare lună, finalizând  acest împrumut după 2 ani, dându-i totodată şi dobânda aferentă, deci împrumutul la care s-a cumulat şi dobânda ajungând la  circa 11.000 euro.

Cu privire la anul contractării împrumutului martorul a precizat instanţei că a luat respectivul împrumut pentru a achiziţiona un tractor, lucru care s-a şi întâmplat imediat, martorul a prezentat instanţei şi factura de achiziţie a acestui bun, fila 86 vol. III, care poartă data de 25.11.2011, ca atare instanţa va reţine că acest împrumut se situează după intrarea în vigoare a legii 216. Sub aspectul dobânzii, martorul menţionează că aşa a dorit el să îi dea ceva în plus inculpatului cu toate că a declarat că își menţine declaraţia de la urmărirea penală, a citit-o şi s-a consemnat în aceasta exact ce el a spus, nu a fost ajutat în nici un fel de poliţist să declare ceva anume, situaţie în care instanţa nu poate reţine decât că martorul, oferă o explicaţie pentru aspectele diferite pe care le-a relatat instanţei, punând seama pe faptul că acesta  nu îşi aminteşte exact amănunte - f. 25 vol. III dosar fond.

 Relativ la numitul L.L., s-a reţinut în rechizitoriu că acesta este debitor al inculpatului J.K.  pentru suma de aproximativ 6.200 euro, căruia într-un interval de aproximativ 11 luni, i-a perceput o dobândă iniţial de 8%, diminuată ulterior la 6% lunar; din declaraţiile oferite de acesta organelor judiciare – f.109 vol. 2 dup şi f.23 vol. III dosar fond, instanţa se află în imposibilitatea de stabili dobânda ce i-a fost percepută de inculpatul J.K. la cele două împrumuturi acordate în anul 2014, de 4000 euro şi apoi de 2200 euro, situaţie faţă de care nu poate reţine acest act material stabilit în sarcina inculpatului J.K. prin rechizitoriu.

III. Inculpatul  N.  a avut următorii debitori de la care a perceput în total suma de 19.100 euro cu titlu de dobândă:

BB. pentru suma de aproximativ 3.000 euro, împrumutată ulterior lunii decembrie 2013 căruia i-a perceput o dobândă totală  de 900 euro;

C.C. şi N.N. pentru suma de 2.000 euro, împrumutată în anul 2013 căruia i-a perceput o dobândă totală de 800 euro;

U. pentru suma totală de aproximativ 5.000 euro, împrumutată în 2014 căruia i-a perceput o dobândă totală de 4400 euro

P. pentru suma totală  de aproximativ 13.000 euro, împrumutată  în anul 2012 căruia i-a perceput o dobândă totală de 13.000 euro.

Spre a reţine astfel cu privire la inculpatul N., instanţa are în vedere următoarele:

Având în vedere cele declarate de B.B. în calitate de martor în faţa instanţei, instanţa, în raport de cele  expuse mai sus la punctul I cu privire la acesta, se va raporta la declaraţia acestui martor din cursul urmăririi penale, respectiv reţine că acesta a menţionat că a stabilit cu inculpatul N., în prezenţa inculpaţilor J.K. şi A.B., să-i dea împrumut suma de 3000-4000 euro, din discuţii a rezultat că dobânda ar fi tot de 10% pe lună ca în cazul împrumutului acordat de A.B., iar termenul de restituire i-a propus el să fie fixat la trei luni, de atunci în fiecare lună, i-a dat atât lui A.B., cât şi lui N. dobânda stabilită, iar la trei luni a dat suma totală plus dobânda – f. 24 vol. II dup. Instanţa conchide aşadar, că pentru împrumutul de 3000 euro acordat de inculpatul N., martorul i-a dat acestuia o dobândă totală de 900 euro (300 euro pe lună timp de 3 luni).

Martorul C.C.  a luat pentru firma sa, aspect cunoscut de asociatul său martorul N.N., un împrumut de 2000 euro de la inculpatul N., martorii precizând că amănuntele din declaraţiile de la procuror sunt mai exacte decât cele din instanţă datorită timpului scurs de atunci, din declaraţiile date în cursul urmăririi penale rezultând că martorii vorbesc de o dobândă de 10% lunar pe o durată de 4,5 luni. Ca atare, cu certitudine  dobânda plătită inculpatului N. relativ la acest împrumut a fost de 200 euro lunar timp de 4 luni, deci în total 800 euro.

De precizat, aceste împrumuturi cu dobândă acordate martorilor BB. şi CC./NN. sunt asumate de inculpat prin apărător, cu ocazia concluziilor scrise arătând că ar putea intra în sfera ilicitului penal – fila 153 vol. V dosar fond.

Din declaraţia martorului U. se desprinde că pentru suma totală de aproximativ 5.000 euro, împrumutată în 2014 inculpatul  i-a perceput o dobândă totală de 4400 euro (de la începutul anului 2014 până la sfârşitul aceluiaşi an, deci timp de 11 luni i-a perceput o dobândă de 8% lunar,  în total 4400 euro).

Martorul P. a declarat constant în ambele etape procesuale că a împrumutat de la inculpatul N. suma totală  de aproximativ 13.000 euro, în anul 2012, în trei rânduri, o dată 10.000 euro (datorie preluată de la inculpatul A.B.) , 2000 euro  şi 1500 euro , inculpatului A.B. nu îi plătise nimic la momentul preluării sale de către inculpatul N., au rămas aceleaşi condiţii ca la început, respectiv 10% dobânda lunară. Astfel, din septembrie 2013 până în noiembrie 2014 a plătit doar dobânda lunară, de 1000 euro pentru împrumutul transferat și 350 euro pentru celălalt împrumut luat de la inculpatul N., prin urmare dobânda ce i-a fost percepută de inculpatul N. s-a ridicat la nivelul sumei de 13.000 euro. S-a invocat cu privire la acest act material al infracţiunii de camătă existenţa unei cauze care împiedică exercitarea acţiunii penale, cea înscrisă în art. 16 lit. e Cod procedură penală, respectiv lipsa autorizării organului competent, întrucât ulterior dispunerii soluţiei de clasare nu a fost urmată procedura redeschiderii urmăririi penale. Instanţa nu poate primi această apărare în condiţiile în care în prezenta cauză s-a dispus începerea urmăririi penale pentru aceeaşi faptă anterior întocmirii rechizitoriului amintit şi dispoziţiei de clasare, nefiind aşadar necesară o ordonanţă de redeschidere a urmăririi penale; o asemenea ordonanţă ar fi putut să vizeze doar dosarul în care s-a dispus clasarea, nu dosarul de faţă, problema autorităţii de lucru judecat nu se pune astfel cum admite chiar apărătorul inculpatului în concluziile scrise; în plus, fapta de şantaj asupra lui P. (martor în prezenta cauză) pentru care a fost condamnat definitiv inculpatul N. s-a dovedit a avea ca punct de pornire infracţiunea de camătă, cele două acţiuni constituie infracţiuni ce nu se confundă şi apără valori sociale distincte.

Relativ la inculpatul N., s-a mai reţinut prin rechizitoriu că ar fi datornic al acestui inculpat şi numitul O.O., acesta ar fi fost împrumutat de inculpatul N. în comun cu A.B. cu suma de aproximativ 10.000 euro. iar aceştia, într-un interval ce nu a putut fi stabilit, i-au perceput o dobândă de 10% lunar; în condiţiile în care numitul O.O. nu a fost audiat ca martor în cursul urmăririi penale, acest act material nu poate fi reţinut în sarcina inculpatului N..

IV. Inculpatul  L. a avut următorii debitori de la care a perceput în total suma de 21.200 euro cu titlu de dobândă:

CC. şi N.N. pentru suma de aproximativ 8.000 euro, împrumutată în anul 2013 cărora le-a perceput o dobândă  totală de 3000 euro,

W. pentru suma totală de aproximativ 65.000 euro, împrumutată în mai multe rânduri în cursul anului 2012, căruia i-a perceput o dobândă totală în cuantum de 17.000 euro;

M.M. pentru suma totală de aproximativ 6.000 euro, împrumutată în anul 2012, căreia i-a perceput o dobândă totală de 1200 euro, asupra acestei persoane inculpatul a exercitat acţiuni de constrângere morală  astfel cum se va arăta în cele ce urmează în vederea returnării sumei împrumutate cu dobândă.

Spre a reţine astfel cu privire la inculpatul L. instanţa are în vedere următoarele:

Martorul NN. a luat pentru firmă, aspect cunoscut de asociatul său martorul C.C., un împrumut de 8000 euro de la inculpatul L., martorii precizând instanţei că amănuntele din declaraţiile de la procuror sunt mai exacte datorită timpului scurs de atunci, din declaraţiile date în cursul urmăririi penale rezultând că martorii vorbesc de o dobândă de 600 euro lunar timp de 5 luni de zile. Ca atare, cu certitudine  dobânda plătită inculpatului L. relativ la acest împrumut a fost  în total de 3000 euro – f. 18 şi f. 60 vol. II dup şi f. 161, 163 vol. III dosar fond.

Martorul W. a declarat constant în ambele etape procesuale că în cursul anului 2012 în mai multe rânduri a împrumutat de la inculpatul L. suma totală de aproximativ 65.000 euro pentru care a plătit dobânzi în total de circa 17.000 euro, dobânzi ce au trebuit să fie plătite indiferent de afacerea cu drepturi litigioase invocată de inculpatul L., afacere pe care martorul o confirmă, în acest sens fiind şi discuţiile dintre cei doi interceptate aflate la filele 250-255 vol. IV dup.. În condiţiile în care, această persoană a fost acţionată în judecată civilă de L. anterior începerii urmăririi penale faţă de inculpatul L. în prezenta cauză sub aspectul infracţiunii de camătă, iar  poziţia sa în procesul civil a fost aceeaşi cu cea expusă în acest dosar penal în faţa organelor judiciare astfel cum rezultă din înscrisul denumit întâmpinare depus în procesul civil (înscris aflat la f. 70-72 vol. V dosar fond depus chiar de inculpatul L. prin apărător în prezenta cauză) , declaraţia acestui martor nu poate fi înlăturată pe motiv de lipsă de credibilitate astfel cum solicită apărarea.

M.M. a declarat constant în faţa organelor judiciare că s-a împrumutat de la inculpatul L. cu  suma  de 4000 euro, i-a dat acestuia înainte de acordarea împrumutului copia buletinului, a încheiat cu acesta un contract scris în data de 12.06.2012 pentru suma de 5600 euro, diferenţa de la 4000 la 5600 reprezentând dobânda de 10 la sută lunar pentru 4 luni, martora a arătat instanţei că nu s-a gândit să solicite chitanţă pentru că are încredere în oameni. În cursul lunii septembrie a solicitat inculpatului un împrumut suplimentar, convenind cu inculpatul ca aceştia să se adauge la datoria sa de 400 euro şi în continuare să-i plătească lunar 600 euro 10 % dobândă, cu privire la suplimentul de împrumut menţionând pe contractul scris şi semnând de primirea banilor, ca atare din acel moment avea pe contractul scris o datorie de 7600 euro din care 6000 euro erau cele două împrumuturi şi dobânda de 10% lunar.

Pentru a se asigura că îşi recuperează suma investită, inculpatul L. a început să profereze ameninţări la adresa persoanei vătămate M.M., transmiţându-i telefonic că dacă nu îi dă banii, o omoară. Persoana vătămată a declarat că a primit şi mesaje de ameninţare pe telefon, de la inculpat, mesaje pe care însă nu le mai are dar al căror conţinut era următorul: „Curvo, dacă nu-mi aduci banii, te omor!”, „Dacă  nu-mi aduci banii, te aranjez eu!”, „Ne întâlnim în două ore, dacă nu-mi aduci banii, te omor!” s.a. În faţa instanţei martora a arătat că nu a precizat despre mesajele de genul „te omor” deoarece se teme că inculpatul are prieteni care ar putea să o terorizeze, descriind un episod în care domnul P.P., i-a spus clar să se gândească bine că inculpatul are probleme, mama i s-a îmbolnăvit, să vorbească cu un avocat să îşi retragă ce a spus şi să nu mai zică că a primit bani cu dobândă pentru că îşi face rău şi ei şi la mai multă lume, această discuţie având loc în luna dinaintea audierii de către instanţă. Persoana vătămată a mai menţionat că P.P. a specificat că L. i-a spus să nu discute cu ea, dar el o face din prietenie.

Persoana vătămată a susţinut că în luna decembrie 2012 a întârziat câteva zile neavând bani şi a primit mesaje de la inculpatul L. să se întâlnească să-i dea „hârtiile”. La începutul lui februarie a ameninţat-o prin telefon că a venit scadenţa şi trebuie să îi ramburseze banii conform înţelegerii.

M.M. a arătat de asemenea în faţa organelor judiciare că după ce a plătit timp de şapte luni o dobândă totală de 4.200 euro, inculpatul L. i-a solicitat restituirea integrală a împrumutului; întrucât nu a avut posibilitatea achitării acestuia martora a fost acţionată în judecată de către inculpat şi executată silit, potrivit procedurii civile.

Inculpatul L.  a încheiat un contract scris de împrumut cu M.M., la data de 12.06.2012, în cuprinsul căruia se specifica acordarea sumei de 5.600 euro, cu obligaţia restituirii la data de 12.10.2012, iar olograf, pe acelaşi act s-a făcut menţiunea acordării suplimentar a sumei de 2.000 euro la data de 24.09.2012, cu scadenţă 24.01.2013. fila 204 vol. II.

Despre şantajarea persoanei vătămate au relatat organelor judiciare în mod constant  martorii Q.Q. şi R.R., prieteni de familie cu persoana vătămată pe care au ajutat-o să plătească două rate de dobândă către inculpat. Martorii au declarat că au constatat starea de frică şi stres în care se afla persoana vătămată, citind mesajele de ameninţare pe care inculpatul i le-a transmis la sfârşitul anului 2012.

Martora Q.Q. l-a recunoscut în cursul urmăririi penale din planşa fotografică şi apoi în faţa instanţei de judecată pe inculpatul L., ca fiind persoana pe care, în primăvara anului 2015, a văzut-o în timp ce cobora scările imobilului în care locuieşte, împreună cu M.M., sesizând reacţia de frică pe care i-a generat-o acesteia, atunci când a trecut pe lângă ea. Persoana vătămată a arătat: „În primăvara anului 2015, înainte de sărbătorile pascale sau imediat după, nu-mi amintesc exact, în timp ce coboram scările blocului în care locuiesc soţii Q.Q. şi R.R., L. a urcat treptele pe lângă mine iar când a ajuns în dreptul meu m-a împins cu umărul şi a continuat să urce treptele. În acel moment mi-am dat seama că se poate întâmpla orice cu mine, creându-mi o stare de teama  mai mare” în faţa instanţei  martora arătând: „Prima dată l-am văzut pe acesta în fotografiile prezentate la DIICOT.  A fost o întâmplare care mi-a confirmat că frica ei era justificată.  Fiind operată proaspăt, soţul meu o ajuta să ducă un bidon de apă alcalină. În timp ce cobora pe scări de la etajul 1 unde stau, cu soţul meu,  era un domn care urca şi mi-am dat seama abia la DIICOT când am văzut fotografia, că era inculpatul L., eu eram în cadrul uşii. Acest domn,  a urcat fără să se dea un pic la o parte, cumva a şters-o pe partea vătămată. Mi s-a părut ca o ameninţare, eu aşa am perceput-o. Nu am comentat incidentul.  Nici ulterior nu am întrebat-o cine era acel bărbat care a şters-o în trecere. Acest incident l-am povestit la DIICOT când am văzut fotografiile inculpatului L.. Mi-am amintit acest moment, pentru că nu a fost o întâmplare. Eu sunt jurist.”

Martorii Q.Q. şi R.R.  au mai  declarat în faţa organelor judiciare că au condus-o pe persoana vătămată în mai multe rânduri acasă, întrucât acesteia îi era teamă să se deplaseze singură, ca urmare a ameninţărilor primite de la inculpatul L..

În declaraţia dată în faţa instanţei, singura din această cauză, inculpatul a arătat că, în 2011 într-o zi persoana vătămată  l-a chemat la ea la birou şi a început să plângă, i-a spus că are nevoie de 4000 euro pentru un credit constituit la o bancă. A ajutat-o cu 4000 euro şi a încheiat cu aceasta un împrumut în formă scrisă, a trecut în contract suma de 4000 euro. După o lună i-a mai cerut 2000 euro pentru ca ea să se opereze la şold. Când i-a dat primii bani, după ce vorbise cu avocatul său  W., acesta a chemat-o la el la birou şi a redactat înscrisul respectiv. În înscris a trecut suma de 4000 euro.  Aceasta i-a spus că îi va restitui în termen de 2 săptămâni, o lună, iar el a sugerat să treacă în înscris scadenţa după 4-5 luni. După ce i-a mai dat cei 2000 de euro, aceasta a scris pe acelaşi contract că a primit şi respectiva sumă.  Nu i-a trecut o dată de scadenţă, aceasta a arătat că îi va da când îi va restitui şi pe ceilalţi 4000 de euro. Nu i-a cerut acesteia nicio dobândă. 

Rezultă din această declaraţie a inculpatului că sumele pe care le-a împrumutat inculpatei sunt de 4000, apoi de 2000 euro întocmai cum susţine persoana vătămată şi nu cum s-a consemnat în înscrisul sub semnătură privată prezentat în faţa instanţei civile. De asemenea mai rezultă un alt aspect diferit de cel prezentat în fața instanţei civile şi anume că inculpatul nu a stabilit cu persoana vătămată o scadenţă decât după 4,5 luni de la acordarea primului împrumut; de asemenea, mai rezultă că, până la momentul acordării celui de-al doilea împrumut, de 2000 de euro,  nu stabilise practic o scadenţă pentru primul împrumut de 4000 euro. Întrucât scadenţa stabilită în însuşi înscrisul prezentat instanţei civile era 24.01.2013, iar martorii Q.Q. şi R.R. indică existenţa unor mesaje de ameninţare a persoanei vătămate pe care inculpatul i le-a transmis acesteia la sfârşitul anului 2012 –  mai exact în decembrie 2012, deci anterior scadenţei, nu se justifică de ce inculpatul ar fi apelat la mijloace de ameninţare a persoanei vătămate anterior scadenţei, în condiţiile în care după scadenţă avea deschisă calea acţiunii civile, lucru care s-a şi întâmplat, însă la o distanţă de 3 luni după împlinirea scadenței;  Instanța reține că  martorii Q.Q. şi R.R. au declarat că în lunile ianuarie şi februarie 2013 au sprijinit-o efectiv pe partea vătămată cu suma de 600 euro lunar spre a o remite inculpatului. Nu se justifică aşadar nici atitudinea de constrângere morală exercitată de inculpat după împlinirea scadenţei.

Din declaraţiile martorilor Q.Q. şi R.R. rezultă dincolo de orice dubiu că persoana vătămată a achitat inculpatului L. cel puțin în două rânduri  suma de câte 600 euro cu titlu de dobândă.

 Instanţa are în vedere şi motivarea acţiunii civile ce a constituit obiectul dosarului civil nr. xxxx/226/2013 al Judecătoriei Făgăraş, acțiune înregistrată pe rolul acelei instanțe la data de 29.04.2013 / fila 226 vol. II dup, respectiv faptul că reclamantul L.  în acţiunea civilă a  menţionat că începând cu luna februarie 2013 ambele împrumuturi erau scadente, a contactat pârâta care i-a comunicat că nu îi poate restitui sumele datorate, indicând că se află în divorţ şi partaj bunuri comune, perioadă în care nu are acces la conturile bancare. Se mai arată că i-a restituit totuşi suma de 600 euro, iar la data promovării acţiunii civile în justiţie, împrumutul nerestituit era de 7000 euro.

Activitatea infracţională desfăşurată de către cei patru inculpaţi era de notorietate în comunitatea din Ş., martorii atestând faptul că aceştia erau văzuţi tot timpul împreună, în diverse localuri, existând situaţii în care debitorii plăteau datoriile ori purtau discuţii referitoare la acestea în prezenţa altui inculpat/altor inculpaţi decât cel/cei care au acordat împrumutul.

Inculpaţii A.B., J.K. şi N. s-au prevalat de dreptul la tăcere în faţa organului de urmărire penală şi al instanţei de judecată, aceştia au dat declaraţie doar în procedura arestării preventive, susţinând în esenţă că au oferit împrumuturi însă fără dobândă, cunoscând faptul că din anul 2011 este incriminată o astfel de faptă, nerecunoscând existenţa unei grupări specializate în acest sens. Inculpatul L. a dat declaraţie doar în faţa instanţei de judecată, declaraţie ce a fost expusă în considerentele de mai sus. Aşadar, nici unul dintre inculpaţi nu îşi asumă acuzaţiile, toţi inculpaţii recunosc că au dat anumitor persoane sume de bani cu împrumut, dar susţin că nici un împrumut din cele pe care le indică nu a fost împrumut cu dobândă.

Dată fiind natura de pericol a infracţiunii de camătă, existenţa infracţiunii respective rezultă cu privire la fiecare dintre cei patru inculpaţi în condiţiile în care mai multe persoane audiate ca şi martori în prezenta cauză  indică practicarea acestui gen de acţiune de către inculpaţi, nefiind necesar ca depoziţiile fiecăruia dintre martori să se coroboreze cu alte probe astfel cum susţin apărătorii inculpaţilor, depoziţiile date de respectivii martori în procesul penal putând servi probaţiunii chiar într-un proces civil în care nu există înscrisuri între părţile contractante.

Faţă de susţinerile fiecăruia dintre martori analizate  în cuprinsul stării de fapt mai sus redate, instanţa conchide în sensul că susţinerile inculpaţilor privind acordarea de împrumuturi fără dobândă, persoanelor menţionate în starea de fapt au fost infirmate de ansamblul probatoriu administrat în cauză, examinat în detaliu în cele de mai sus.

Faptul că inculpaţii au acordat şi împrumuturi fără dobândă nu îi absolvă de răspundere penală sub aspectul infracţiunii de camătă, şi mai mult prezintă relevanţă sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 367 Cod penal. Acest aspect a fost relevat de unii martori audiaţi în cursul urmăririi penale dar nu infirmă în niciun fel existența faptei, cunoscând fiind că, pentru atragerea și menținerea unor relații apropiate, de câștigare a încrederii partenerului, așa zis, de afaceri, de menținere a unei dependențe financiare, se procedează și la excepții de la regula caracterului eminamente oneros al împrumutului; modalitatea acordării și a unor împrumuturi fără stabilirea unei dobânzi procentuale a creditului poate constitui și o „publicitate” mascată a faptei care are rol de a atrage și menține în câmpul intereselor financiare cât mai multe persoane, inclusiv pe cele care anterior au beneficiat de împrumuturi în condiții dificile și care în viitor ar putea fi tentate să contracteze noi debite de la alte persoane.

Instanţa reţine totodată că probatoriul nu susţine nici poziţia inculpaţilor privind orice lipsă de implicare în infracţiunea prev. de art. 367 Cod penal, dimpotrivă sub acest aspect există probe de vinovăţie:

În primul rând instanţa reţine că grup infracţional organizat” în sensul normei incriminatorii este un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona coordonat în vederea comiterii de infracţiuni. Prin „grup structurat” înţelegem modalitatea de organizare a unor persoane; organizarea a trei sau mai multor persoane nu presupune automat ca una sau mai multe dintre acestea să aibă calitatea de conducător, astfel cum greşit indică apărarea, fiind posibilă doar o înţelegere a acestora cu privire la comiterea de infracţiuni; de altfel infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal  include în elementul său constitutiv şi infracţiunile care au fost prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2000 şi în art. 323 Cod penal 1969. Oricare alăturare, colaborare în mod efectiv, a unor persoane în scopul comiterii de  fapte interzise de lege ca infracţiuni constituie infracţiunea de grup infracţional organizat; în acest sens sunt activităţile derulate de inculpaţi, probatoriul administrat confirmând că acestea au convers spre un interes comun – obţinerea de sume de bani în mod neautorizat în situaţia de faţă – chiar dacă aparent nu există o legătură între aceste persoane. Plasarea de „clienţi” de la unul la altul, luarea de bani cu împrumut între cei cercetaţi pentru oferirea mai departe a unor sume de bani, apariţia împreună la momentele la care se percep sumele împrumutate şi dobânzile aferente etc. sunt elemente certe nu doar ale cunoaşterii activităţilor derulate de unul sau de altul dintre cei cercetaţi, ci o colaborare în vederea obţinerii de profituri, sprijinirea celor aflaţi în aceeaşi situaţie juridică cu a lor (creditori).

Privind această învinuire de constituire, respectiv aderare la un grup infracţional organizat, aduse celor patru inculpaţi, instanţa reţine declaraţiile inculpaţilor care au precizat că sunt prieteni, petrecând timpul împreună şi aspectul că au aceleaşi preocupări infracţionale şi surse de venit, din acordarea împrumuturilor cu camătă, astfel cum rezultă din declaraţiile martorului LL. şi ale martorului cu identitate protejată S.S. (acesta a precizat că alături de  A.B. erau de cele mai multe ori J.K., N. şi L.….la început  A.B. acorda bani cu camătă singur, însă ulterior, pentru a nu mai ieşi în evidenţă, trimitea persoanele doritoare de împrumuturi la J.K., la N. sau la L., însă în realitate banii veneau de la primul… întrucât nu aveau nimic de făcut, A.B., N., J.K. şi L. erau văzuţi împreună tot timpul în D., fie la cafeneaua din Magazinul KK., fie în Barul Ş.Ş, fie pe strada T.T., la terase).

Martorul Ţ.Ţ. a arătat că A.B. obişnuia să se afişeze în locuri publice cu N., cu J.K. şi cu L., aceştia obişnuind să se întâlnească destul de des în ciuda diferenţelor foarte mari de caracter care există între ei, întrucât aveau interese reciproce, iar martorul NN.  a subliniat  relaţia de prietenie dintre inculpaţi.

Modalitatea concretă în care s-au săvârşit faptele de cămătărie ilustrează o legătură între inculpaţi, prin trimiterea solicitanţilor de împrumuturi de la inculpatul A.B. la ceilalţi trei coinculpaţi, declaraţia martorului S.S. sub acest aspect se coroborează cu declaraţiile menţionate dovedind că solicitanţii erau îndrumaţi de A.B. către ceilalţi coinculpaţi pentru acordarea împrumuturilor), prin urmărirea plăţilor efectuate de aceştia de către A.B., din preluarea datoriilor de la inculpatul A.B. la ceilalţi inculpaţi şi din împrumutarea între inculpaţi pentru asigurarea bunului mers al activităţii infracţionale. Mai multe persoane împrumutate, respectiv martorii B.B., D.D., X., H.H., G.G. au precizat că s-au adresat iniţial inculpatului A.B. pentru obţinerea unui împrumut, dar acesta i-a direcţionat şi le-a făcut cunoştinţă cu inculpaţii J.K. sau N. pentru a-i împrumuta efectiv.

Martorul C.C. a precizat că toţi inculpaţii s-au aflat în relaţii de parteneriat, de amiciţie, detaliind în cursul urmăririi penale despre  un „cerc” creat de aceştia, până în luna noiembrie 2014, când între ei au avut loc disensiuni şi nu se mai înţeleg (aceste certuri între A.B. şi L., dar şi între A.B. şi N., plecate tot de la sumele de bani acordate cu împrumut, rezultă şi din convorbirile telefonice interceptate în cauză). Cu privire la datoria de 8000 de euro luată de martor împreună cu N.N. de la inculpatul L., reţinem, din aceeaşi declaraţie, că pentru recuperarea acesteia de la debitorii rău platnici s-au implicat atât inculpatul N. (care l-a însoţit pe L. la un local în luna noiembrie 2014, unde i s-a cerut ferm de către acesta lui N.N. să achite datoria până la sfârşitul anului) cât şi inculpatul A.B., care l-a sunat pe C.C. în luna februarie 2015 şi l-a întrebat dacă a primit cu împrumut suma de 4000 de euro în luna octombrie de la L. (în legătură cu această sumă au avut loc mai multe discuţii contradictorii între inculpaţii A.B. şi L., astfel cum rezultă din interceptările aflate în volumul III din  dosarul de urmărire penală).

Conlucrarea dintre inculpaţi pentru acordarea împrumuturilor şi obţinerea restituirii lor, în condiţiile în care inculpaţii erau prieteni, fiind văzuţi de multe ori împreună,  astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor mai sus indicaţi, transferarea împrumuturilor neperformante acordate de inculpatul A.B., fie către N. fie către J.K., astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor U. şi O., se constituie de asemenea în dovezi că aceştia au acţionat într-o grupare specializată în acordarea de împrumuturi cu dobândă şi ulterior, în recuperarea datoriilor.

Martorul Y., proprietarul barului „A.A.” din Ş. a confirmat în ambele etape procesuale faptul că au fost situaţii în care, la cererea lui A.B., debitori ai acestuia i-au lăsat diverse sume de bani la bar, sume pe care ulterior martorul le-a predat inculpatului.

Referitor la modalitatea în care acţionau membrii grupării a precizat şi martorul W., arătând în declaraţia dată în cursul urmăririi penale  „În cursul lunii februarie 2013, în ziua scadentă, A.B. m-a sunat şi m-a întrebat dacă am să-i dau banii. Întrucât i-am spus că nu aveam, mi-a zis că se urcă în maşină şi vine cu K. la Ş.. La scurt timp, el şi J.K. au venit la mine la birou şi mi-au spus că, de fapt, jumătate din suma datorată erau banii lui J.K., dându-mi un termen scurt, o săptămână sau zece zile, pentru restituire. Fac menţiunea că la acel moment atitudinea lor a fost destul de intimidantă, motiv pentru care am fost de acord să încheiem un înscris sub semnătură privată. (…)

O singură dată, la o întâlnire cu A.B., pe vremea când îi eram dator, a venit însoţit de N., asistând la discuţie fără însă să intervină în discuţie.”

În faţa instanţei de judecată, martorul a menţinut cele declarate în cursul urmăririi penale, a menţionat că atunci când a spus inculpatului A.B. că nu-i poate restitui toată suma datorată, acest inculpat i-a spus că jumătate din banii ce i-a dat împrumut sunt ai lui J.K. pe care îl cunoştea din vedere. În vara anului 2013 sau primăvara s-a întâlnit cu inculpatul A.B. în Ş. şi i-a spus că el nu mai are nici o pretenţie, dar J.K. în continuare aşteaptă ca el să-i restituie banii. Martorul a precizat că tot timpul a considerat că A.B. i-a dat banii, J.K. nefiind prezent când el a luat banii. A mai precizat că A.B. şi J.K. au venit la el la birou , au pretins restituirea sumei împrumutate plus profitul convenit iniţial. Martorul a precizat că s-a simţit stresat de întreaga situaţie dat fiind că el a spus la telefon că face eforturi pentru restituirea banilor  şi că nu-i poate restitui, dar la o oră s-au prezentat la biroul său , când a întocmit înscrisul sub semnătură privată l-a redactat în prezenţa celor doi inculpaţi, la el în birou, după ce a făcut contractul aceştia au fost mulţumiţi şi au plecat.

Înscrisul sub semnătură privată a fost descoperit la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului A.B., în cuprinsul acestuia atestându-se că, la data de 25.02.2013 creditorii A.B. şi J.K. l-au împrumutat pe debitorul W. cu suma de 72.600 euro, fiind menţionat că era un împrumut „fără dobânzi”.

Şi martorul L.L. a relatat procurorului despre activităţile infracţionale ale grupării: „Îl recunosc, de asemenea, pe A.B., pe care l-am auzit afirmând că oferă bani cu camătă. Acest lucru este, de fapt, de notorietate în comunitatea în care trăiesc. (…)

Din ce se discută în comunitate, am aflat că şi N. şi L. se ocupă cu astfel de împrumuturi cu camătă.”-  f. 109 vol. II dup. Aceste aspecte se menţin şi în declaraţia furnizată instanţei de judecată.

Martorul U.U. a declarat în cursul urmăririi penale că a asistat la discuţii purtate de către inculpatul A.B., prin care recunoştea că desfăşoară activităţi de camătă: „Este adevărat că am auzit vorbindu-se în satul în care locuiesc, de unde este şi A.B. că acesta dă bani cu camătă şi am auzit chiar de la A.B. că a dat bani cu camătă unor persoane pe care eu nu le cunoşteam. (…) Ne povestea inclusiv despre procentele pe care le percepea dobândă, respectiv: 2%, 3% şi chiar 5% din suma împrumutată.”, în faţa instanţei de judecată martorul a menţinut cele declarate în cursul urmăririi penale.

Cu privire la inculpatul L. instanţa are în vedere depoziţiile martorilor N.N. şi CC. care confirmă legăturile inculpatului L. cu inculpaţii A.B. şi N., dar şi convorbirile telefonice din luna aprilie 2015 în cadrul cărora A.B. face trimitere la L. în legătură cu o anume relaţie pe care A.B. a avut-o cu N., bazată pe interesul în acordarea unor împrumuturi şi în interesul recuperării acestor împrumuturi.

Audiat în cursul urmăririi penale, martorul C.C. a arătat că inculpaţii „au fost în relaţie de parteneriat, amiciţie” şi că „se ocupă şi trăiesc din împrumuturi cu camătă. Acest lucru este notoriu în oraşul Ş..”  Martorul a relatat un episod relevant pentru modul de operare al grupului: „Tot din cauza întârzierilor, în luna noiembrie 2014, L. i-a cerut lui N.N. să se întâlnească într-un local public din Ş., prilej cu care cel dintâi a veni însoţit de N. care, din câte mi-a povestit partenerul meu, a insistat ca până la sfârşitul anului să achităm integral datoria. N.N. nu mi-a spus să fi fost vorba de vreo ameninţare, însă, din câte am înţeles, cererea lui N. a fost fermă.”

Confirmând cele de mai sus, martorul N.N. a arătat în cursul urmăririi penale  „În comunitatea din Ş. este notoriu faptul că A.B., J.K., N. şi L. au aceeaşi preocupare, respectiv câştigă din împrumuturi cu camătă.(…)

În cursul anului 2013, eu şi asociatul meu C.C. i-am cerut lui A.B. suma de 2.000 euro. Acesta ne-a comunicat că nu deţine momentan suma respectivă, însă ni l-a recomandat pe N., fiind prezent la întâlnirea dintre C.C. şi N., întâlnire ce a avut loc la magazinul KK. din D..”

În faţa instanţei de judecată aceşti martori şi-au menţinut declaraţiile de la urmărirea penală şi au precizat expres că amănuntele din declaraţiile de la urmărire penală sunt mai exacte decât cele din declaraţia dată în faţa instanţei invocând elementul timp ce s-a scurs între audieri.

Nu în ultimul rând, martorul cu identitate protejată „SS” a arătat în cursul urmăririi penale că: „Îi cunosc pe A.B., J.K., N. (…) L. (…) şi ştiu că se ocupă cu acordarea de împrumuturi cu camătă. (…)

A.B. îşi colecta ratele lunare fie personal, fie prin intermediul celor trei, la fel procedau şi J.K. şi N.. Este de notorietate faptul că o parte dintre debitorii lui A.B. îi lăsa ratele lunare la Barul „A.A.” din Ş., de unde erau preluate ulterior de către acesta.

La început A.B. acorda bani cu camătă singur, însă ulterior, pentru a nu mai ieşi în evidenţă, trimitea persoanele care doreau împrumuturi la J.K., la N. sau la L., însă în realitate banii veneau de la primul.”

Şi acest martor menţine aceste aspecte cu ocazia declaraţiei în faţa instanţei.

La dosarul cauzei există probe – declaraţiile martorilor C.C., D.D., Y., în sensul că grupul infracţional organizat a funcţionat înainte de incriminarea specială a cametei prin Legea nr. 216/2011 când s-a stabilit că „darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”, iar sumele de bani obţinute prin săvârşirea acestei infracţiuni se confiscă.

Instanţa apreciază că înainte de incriminarea specială din Legea nr. 216/2011 activitatea de cămătărie era reglementată la capitolul „infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activităţi reglementate de lege sub denumirea de infracţiunea de „exercitare fără autorizaţie a unei profesii” – interzisă de Codul penal din 1969 în articolul 281, precum şi de Codul penal în vigoare la capitolul infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităţi reglementate de lege; infracţiunea de „cămătărie” constituie de fapt infracţiunea prev. de art. 281 Cod penal 1969, continuată apoi în art. 348 Cod penal, dispoziţiile art. 351 Cod penal fiind efectiv o agravantă a infracţiunii de la art. 348 Cod penal; infracţiunea de cămătărie este o infracţiune continuă, întocmai ca şi orice altă activitate ce necesită autorizare, iar perioadele de întrerupere în activitate nu reprezintă o modificare a intenţiei celui ce comite astfel de fapte. Prin urmare, infracţiunea de cămătărie a fost special  incriminată doar din anul 2011, dar era reglementată în norma generală din art. 281 Cod penal anterior , fiind doar pedepsită mai grav după anul 2011, printr-o dispoziţie specială, având în vedere consecinţele pe care le are. Faptul că infracţiunea de „camătă” era prevăzută de lege, în mod special, după anul 2011 era cunoscut de parte din inculpaţi care, au afirmat cu ocazia declaraţiilor date în procedura arestării preventive că au fost interesaţi de acest subiect;  a fost necesară introducerea unor dispoziţii speciale, derogatorii de la norma generală, tocmai datorită faptul că termenul de prescripţie pentru infracţiunea prev. de art. 281 Cod penal -1969, continuată apoi în art. 348 Cod penal era extrem de redus şi, de cele mai multe ori, persoanele împrumutate formulau plângeri doar în momentul comiterii şi a altor fapte – de şantaj (dificil de probat), când infracţiunea de „exercitarea fără drept a unei activităţi” ce se impunea a fi autorizate se prescria. Din această perspectivă , instanţa reţine că grupul infracţional organizat a fost constituit de inculpaţii A.B., J.K. şi N. începând cu anul 2011 înainte de incriminarea specială a cametei prin Legea nr. 216/2011, acest punct de vedere fiind exprimat şi de judecătorul de drepturi şi libertăţi care a soluţionat propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor în prezenta cauză.

 Încadrarea juridică.

 Fapta inculpatului A.B. care, începând cu anul 2011 a constituit împreună cu J.K. şi N. o grupare infracţională organizată, specializată în acordarea, cu titlu de împrumut, a unor sume de bani pentru care s-a perceput o dobândă variabilă, mai multor persoane fizice aflate pe raza judeţului D., implicându-se ulterior în activităţi de recuperare a acestora, de negociere a dobânzilor, direct sau prin intermediari, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat”, prevăzută de art. 367 alin. 1 din Codul penal.

Fapta inculpatului A.B. care, după incriminarea cametei prin Legea nr. 216/2011, în mod repetat, a acordat direct sau prin intermediari, cu titlu de împrumut cu dobândă sume cuprinse între 1.000 şi 60.000 euro mai multor persoane fizice, respectiv: X., Z., Y., O., W. percepând o dobândă variabilă lunară, încasând astfel în mod ilegal suma de 28.400 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „camătă”, prevăzută de art. 351 din Codul penal.

Fapta inculpatului J.K. care, începând cu anul 2011 a constituit împreună cu A.B. şi N. o grupare infracţională organizată, specializată în acordarea, cu titlu de împrumut, a unor sume de bani pentru care s-a perceput o dobândă variabilă, mai multor persoane fizice aflate pe raza judeţului D., implicându-se ulterior în activităţi de recuperare a acestora, de negociere a dobânzilor, direct sau prin intermediari, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat”, prevăzută de art.367 alin. 1 din Codul penal.

Fapta inculpatului J.K. care, după incriminarea cametei prin Legea nr. 216/2011, în mod repetat, a acordat direct sau prin intermediari, cu titlu de împrumut cu dobândă  sume cuprinse între 4.000 şi 10.000 euro mai multor persoane fizice, respectiv: Y., H.H., D.D., B.B., G.G., I.I., J.J., percepând o dobândă variabilă lunară, încasând astfel în mod ilegal suma de 32.440 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „camătă”, prevăzută de art. 351 din Codul penal.

Fapta inculpatului N. care, începând cu anul 2011 a constituit împreună cu A.B. şi J.K. o grupare infracţională organizată, specializată în acordarea, cu titlu de împrumut, a unor sume de bani pentru care s-a perceput o dobândă variabilă, mai multor persoane fizice aflate pe raza judeţului D., implicându-se ulterior în activităţi de recuperare a acestora, de negociere a dobânzilor, direct sau prin intermediari, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat”, prevăzută de art.367 alin.1 din Codul penal.

Fapta inculpatului N. care,  după incriminarea cametei prin Legea nr. 216/2011, în mod repetat, a acordat direct sau prin intermediari, cu titlu de împrumut cu dobândă, sume cuprinse între 1.500 şi 13.000 euro mai multor persoane fizice, respectiv: C.C./NN., O., U., B.B., percepând o dobândă variabilă lunară, încasând astfel în mod ilegal suma de 19.100 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „camătă”, prevăzută de art. 351 din Codul penal.

Fapta inculpatului L. care, începând cu anul 2013 a aderat la gruparea infracţională organizată constituită de A.B., J.K. şi N., specializată în acordarea, cu titlu de împrumut, a unor sume de bani pentru care s-a perceput o dobândă variabilă, mai multor persoane fizice aflate pe raza judeţului D., implicându-se direct în activităţi de recuperare a acestora şi de negociere a dobânzilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „aderarea la un grup infracţional organizat”, prevăzută de art.367 alin.1 din Codul penal.

Fapta inculpatului L. care, după incriminarea cametei prin Legea nr. 216/2011, a acordat în mod repetat, cu titlu de împrumut cu dobândă, sume cuprinse între 8.000 şi 65.000 euro mai multor persoane fizice respectiv: C.C./N.N., W. şi M.M., percepând o dobândă variabilă lunară, încasând astfel în mod ilegal suma de 21.200 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „camătă”, prevăzută de art.351 din Codul penal.

Fapta inculpatului L. care, în intervalul decembrie 2012-2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a exercitat acte de constrângere morală asupra persoanei vătămate M.M., prin ameninţări repetate în scopul  remiterii sumei totale de 6.000 euro, pe care i-a împrumutat-o şi a perceperii de dobânzi la această sumă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „şantaj”, prevăzută de art.207 alin.1 şi 3 din Codul penal, cu aplicarea art.35 alin.1 din Codul penal.

Vinovăţia inculpaţilor în comiterea faptelor penale mai sus încadrate în drept este dovedită  sub forma intenţiei directe, astfel cum rezultă din considerentele ce au fost expuse,  aşa fiind instanţa urmează să realizeze tragerea acestora la răspundere penală.

În acest context, instanţa va face aplicaţiunea prevederilor art. 74 Cod penal  privind criteriile de individualizare judiciară a pedepsei.

Astfel, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, instanţa are în vedere deopotrivă: împrejurările concrete pe larg expuse în cele de mai sus  în care s-a derulat starea de fapt,  natura de pericol a infracţiunilor prev. de art. 351 Cod penal şi 367 Cod penal, natura de rezultat a faptei de şantaj pentru care s-a stabilit prin prezenta vinovăţia inculpatului L., împrejurarea că faptele penale imputate inculpaţilor s-au derulat într-un interval considerabil de timp, au adus inculpaţilor foloase ilicite consistente, aspecte ce denotă că aceste infracţiuni prezintă pericol social ridicat, dar şi atitudinea procesuală a inculpaţilor  faţă de cele întâmplate, care este una de neasumare a responsabilităţii dar şi următoarele circumstanţe personale ale inculpaţilor: toţi inculpaţii sunt persoane mature, fără antecedente penale şi care prezintă o bună integrare socială şi familială până la momentul prezentelor acuzaţii de natură penală, pentru toţi inculpaţii, prin referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune D. se evidenţiază un comportament viitor ce poate fi unul în notă dezirabilă societal.

 Măsuri asigurătorii.

 Tribunalul Braşov, în raport de soluţia de condamnare a inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiunii de camătă, în temeiul art.112 alin.1 lit. e Cod penal, a dispus confiscarea specială a sumelor de bani dobândite de fiecare dintre inculpaţi  prin săvârşirea infracţiunii de camătă, după cum urmează:

- de la inculpatul A.B., se va dispune confiscarea specială a sumei de 28.400 euro,

- de la inculpatul J.K., se va dispune confiscarea specială a sumei de  32.440 euro,

- de la inculpatul  L., se va dispune confiscarea specială a sumei de  21.200 euro,

- de la inculpatul N., se va dispune confiscarea specială a sumei de  19.100 euro.

 În ceea ce priveşte dispoziţiile art.112 alin.1 lit. b Cod penal a căror aplicabilitate a fost invocată de Ministerul Public, prima instanţă a apreciat că, în speţă, nu este incident acest text legal. Astfel, în opinia tribunalului, prezintă relevanţă însăşi definiţia infracţiunii de camătă, împrumutul de bani de către o persoană neautorizată nu este interzis de lege, ci doar acordarea de împrumuturi cu dobândă de către asemenea persoană, infracţiunea de camătă fiind o infracţiune de pericol, iar nu una de rezultat, fiind ilicit folosul obţinut prin comiterea acestei fapte penale, acest produs ilicit fiind supus confiscării. Ca atare, este de esenţa cametei folosirea unor sume de bani pentru acordarea de împrumuturi, legiuitorul prevăzând expres situaţiile în care măsura confiscării speciale operează în cazul sumelor de bani folosite la săvârşirea unor infracţiuni, respectiv infracţiunile de dare/luare de mită.

Având în vedere că faţă de inculpaţii A.B., J.K. şi N. s-au dispus măsuri asiguratorii în cursul urmăririi penale, luând în considerare scopul măsurii asiguratorii  înscris în art. 249 Cod procedură penală, s-a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii luate în cauză în etapa urmăririi penale în vederea garantării executării confiscării speciale şi a cheltuielilor judiciare, în temeiul art.330 din Codul de procedură penală:

-s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 05.05.2015 asupra autovehiculului marca Mercedes Benz model ML 250 BlueTEC 4 Matic, cu seria de şasiu […], înmatriculat sub numărul […], aflat în proprietatea inculpatului A.B., (autovehiculul a fost depozitat în parcul auto al IPJ D., fiind ataşată la dosar dovada seria AB nr.0076887).

-s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului  din data de 19.06.2015 asupra următoarelor bunuri: sumele totale de 1.795 euro, 935 dolari, 20.357 lei; cinci inele de culoare galbenă, trei dintre ele având pietre; trei perechi de cercei de culoare galbenă, o pereche de cercei ovali, o pereche cu câte o stea la ambele capete şi o pereche cu pietre; un lănţişor de culoare galbenă; un medalion de culoare galbenă, în formă de cruce; o brăţară de culoare galbenă, formată din opt elemente; o ureche de închidere a cercelului, de culoare galbenă; un ceas marca „Police”, cod P412416JS161; un lănţişor de culoare galbenă; o brăţară de culoare galbenă; două perechi de cercei de culoare galbenă, o pereche cu pietricele; două inele, unul cu o piatră roşie în mijloc, un ceas marca Police, cod P412416JS161, ridicate de la locuinţa fără forme legale a inculpatului A.B.,

-s-a dispus menţinerea sechestrului asigurator luat prin ordonanţa procurorului din data de 27.05.2015 asupra următoarelor imobile aparţinând inculpatului A.B.: apartamentul nr.95 situat în municipiul E., str. F. nr. x, bl. xxx, parter, sc. x, …, compus din 4 camere şi dependinţe, în suprafaţă utilă de 78,91 mp şi suprafaţă totală de 90,40 mp, având numărul cadastral […] (număr cadastral vechi …, număr CF vechi …), în valoare de 56.000 euro şi construcţie în curs de execuţie, situată în comuna G., sat G., str. H. nr. xxx, judeţul D., edificată pe un imobil – teren identificat prin CF nr.[…], top […] – teren concesionat de comuna G., pe durata existenţei construcţiei, în favoarea lui A.B. şi I., în valoare de 268.571 lei.

-s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 05.05.2015 asupra autovehiculului marca Audi A7, cu seria de şasiu […], înmatriculat sub numărul […], aflat în proprietatea inculpatului J.K.,

-s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 19.06.2015 asupra următoarelor bunuri: un ceas marca Casio Edifice cu seria 5147EF-550, de culoare argintie, cu brăţară metalică; un ceas marca Casio Edifice, cu seria 5168EF554FD, de culoare argintie, cu brăţară metalică; un ceas marca Invicta, model nr.1149, de culoare aurie, cu brăţară de silicon negru; un ceas marca Invicta Serspider, cu nr. 1478, de culoare aurie, cu brăţară din plastic negru; un ceas marca Invicta Prodiver, model nr. 6981, de culoare aurie, cu brăţară din silicon negru; un ceas marca Invicta S1Rally, model nr.14187, de culoare aurie şi brăţară din silicon negru; un ceas marca Jacot automatic, de culoare argintie, cadran albastru şi culoare de piele neagră;  un ceas marca D&G/ DOLCE AND GABANNA, de culoare argintie, culoare de piele neagră; o cutie de culoare portocalie, în interiorul căreia se află un ceas marca STHURLING, de culoare aurie, cu inscripţia „CALST-90311”, curea din piele de culoare neagră; o cutie de culoare portocalie în interiorul căreia se află un ceas marca STHURLING, cu inscripţia “CALST-91015”, curea din material de culoare brun roşcat şi sumele de 1300 euro şi 2900 lei, ridicate de la inculpatul J.K..

 Tribunalul Brașov a reținut în considerentele sentinței apelate faptul că, la data de 14.04.2016, petentul Q. a contestat măsura asiguratorie instituită cu privire la aceste ceasuri, arătând că acestea sunt bunurile sale personale pe care le-a lăsat în grija inculpatului J.K., formându-se astfel dosarul nr. xxxx/62/2015/a12 conexat la prezenta cauză prin încheierea şedinţei publice din data de 25 mai 2016.

Prima instanță a procedat la audierea petentului în şedinţa publică din data de 07.06.2016 (f.126 vol. V), acesta susținând că ceasurile indicate în cererea adresată instanţei îi aparţin, el este cel care le-a achiziţionat astfel cum rezultă din  actele în limba engleză  ataşate cererii. A mai menţionat că în anul 2014, înainte să plece din ţară, a lăsat aceste ceasuri inculpatului J.K., a aflat de la părinţii inculpatului că aceste ceasuri au fost ridicate de organele judiciare, iar la acel moment nu a ştiut cum să procedeze pentru recuperarea ceasurilor.

 Din perspectiva dispoziţiilor legale înscrise în art. 250 Cod procedură penală, tribunalul a reținut că cererea având ca obiect contestarea măsurii asiguratorii este tardivă. Cât priveşte cererea de restituire a acestor bunuri, prima instanţă a apreciat că aceasta nu este întemeiată. Din înscrisurile ataşate cererii în limba engleză rezultă că în anii 2013, 2014 petentul a achiziţionat ceasurile indicate în cerere. Inculpatul J.K. nu a dorit să de dea declaraţie în cauză cu privire la această cerere, iar din procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziţiei domiciliare la acest inculpat – fila 299 vol. 2 dup – rezultă că inculpatul J.K. nu a formulat nici un fel de obiecţiuni cu privire la bunurile ridicate la percheziţie; de asemenea, tribunalul a mai reţinut că petentul nu a făcut nici un fel de dovezi privind susţinerea referitoare la lăsarea respectivelor ceasuri în grija inculpatului. În acest context, cererea de restituire bunuri  formulată de petentul Q.  a fost respinsă ca nedovedită, prezumţia de proprietate asupra bunurilor mobile ridicate la percheziţie de la inculpat nefiind răsturnată de petent.

 S-a dispus menţinerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din data de 19.06.2015 asupra sumei de 2.062 lei ridicată de la inculpatul N..

S-a constatat că persoana vătămată M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

 II. Împotriva acestei hotărâri au declarat  apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT – Serviciul Teritorial Braşov și inculpații A.B., J.K., N. şi L..

A.Parchetul a adus critici de netemeinicie:

1.Privind greșita achitare a inculpatului A.B. pentru comiterea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr.656/2002.

 Acuzarea a apreciat că soluția de achitare a inculpatului A.B. este greșită și că fapta acestuia constând în faptul că, în perioada 2014-2015, a ascuns adevărata natură a provenienţei sumelor de 195.634 lei şi 138.365 euro, achiziţionând bunuri imobile (o construcţie în curs de execuţie cu terenul aferent în suprafaţă de 690 mp şi un apartament compus din patru camere şi dependinţe, în suprafaţă utilă de 78,91 mp), precum şi făcând investiţii financiare în finalizarea construcţiei din G., str. H., nr. xxx, judeţul D., cunoscând că sumele de bani proveneau din săvârşirea de infracţiuni de camătă, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „spălare a banilor”, prevăzută de art.29 alin.1 lit. b din Legea nr.656/2002.

 După prezentarea unor argumente de natură doctrinară, în dezvoltarea motivelor de apel s-a menționat că, în practică, ar fi foarte dificil, dacă nu imposibil, de dovedit intenţia directă a făptuitorului caracterizat prin scopul urmărit, însă, legiuitorul a venit în preîntâmpinarea acestor dificultăţi prin dispoziţiile art. 29  alin. 4 din Legea nr.656/2002 (în forma vigoare la data comiterii faptelor) conform cărora cunoaşterea, intenţia sau scopul, ca elemente ale faptelor prevăzute la alin. 1 al aceluiaşi articol, pot fi deduse din circumstanţe faptice obiective.

 În aceste condiții, acuzarea a susținut că primele depozite constituite la data de 06.11.2009 (la V.V.) și 16.12.2009 (la WW.) au fost în cuantum de 54.000 euro și respectiv 25.000 euro, rezultând astfel un sold final la 31.12.2009, constituit în depozite de către A.B., în cuantum de 79.000 euro. La data de 17.11.2010 soldul final al depozitelor constituite de către A.B. și I. a fost de 100.000 euro, rezultând astfel diferențe nejustificabile în cuantum de 21.000 euro în perioada 01.01.2010 – 17.11.2010, sume ce au fost depuse în numerar de către cei doi cu titlul de “economii”. La data de 26.01.2011 soldul final al depozitelor constituite de către A.B. și I. este de 130.000 euro, rezultând astfel diferențe nejustificabile în cuantum de 30.000 euro în perioada 17.11.2010 - 26.01.2011, sume ce au fost depuse în numerar de către cei doi cu titlul de “economii”. Dobânda totală netă obținută prin capitalizarea depozitelor succesive constituite este de doar 4.424,20 euro, astfel că nu se justifică sumele suplimentare depuse cu titlu de „economii” în cuantum total de 149.886 euro la momentul constituirii unor noi depozite în perioada 2009-2014, având în vedere veniturile realizate de cei trei.

2.Privind cuantumul sumelor confiscate de la inculpați și neconfiscarea, în baza art.112 alin.1 lit. b din Codul penal, a sumelor de bani care au fost acordate cu titlul de împrumut cu dobândă de către inculpați în perioada noiembrie 2011 – aprilie 2015.

3.Privind cuantumul redus al pedepselor aplicate inculpaților A.B., J.K., L., N. și modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate inculpaților A.B., J.K., L..

B.Inculpații au adus critici după cum urmează:

1.A.B.

 Inculpatul A.B. a adus critici de netemeinicie, prin memoriul cu motivele de apel de la filele 96-101, vol. I dosar apel solicitând ca, în urma reevaluării materialului probator, să se dispună o soluție de achitare întemeiată pe dispozițiile art.16 lit. b și c Cod procedură penală.

 Analiza criticilor de netemeinicie începe cu enumerarea de către apelantul-inculpat a debitorilor P.,W.,X., Y. și Z., iar în dezvoltarea acestor critici, inculpatul face o analiză proprie a materialului probator administrat în raport de fiecare dintre cei 5 debitori.

 Astfel, în esență, inculpatul susține că valoarea probatorie a declarațiilor acestora este îndoielnică și nu este aptă a răsturna prezumția de nevinovăție, niciun alt mijloc de probă nevenind să susțină elementele de fapt oferite prin declarațiile date de cei împrumutați. A menționat că aceștia ar fi fost direct interesați în cauză câtă vreme urmăreau să nu mai achite împrumuturile  contractate, unul dintre ei, P., contractând ulterior un alt împrumut de la inculpatul N..

 Inculpatul a mai  susținut că martorii au fost inconsecvenți în declarațiile lor, menționând declarația martorului Y. care, inițial, a susținut că i s-ar fi cerut de către inculpat dobândă pentru suma împrumutată, pentru ca, mai apoi, să revină și să arate că el a fost cel care, din proprie inițiativă, „a dat ceva în plus” inculpatului.

 Relativ la martorul Z., inculpatul a menționat în apelul său că, deși acest martor și-a schimbat declarația dată în fața Tribunalului Brașov în data de 04.03.2016, această poziție inconsecventă are la  bază procedura penală declanșată împotriva acestuia sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă. În opinia inculpatului, singurul  motiv pentru  care Z. a revenit asupra declarației pe care a dat-o inițial în fața Tribunalului Brașov a fost  acela de a beneficia de cauza de nepedepsire prev. de art.273 alin.3  Cod penal.

 Inculpatul  A.B. a adus critici și cu privire la acuzația comiterii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, susținând că probatoriul administrat în cauză nu poate conduce la concluzia certă a existenței grupului infracțional organizat, câtă vreme relația dintre inculpați era una de amiciție, iar  acuzarea face presupunerea că aceștia cunoșteau activitatea desfășurată de ceilalți, pe fondul lipsei unei structuri ierarhice și a unui mod coordonat de acțiune. Faptul că acesta își  petrecea timpul liber împreună cu ceilalți inculpați ori că ar fi direcționat anumite persoane care doreau să ia bani cu împrumut către inculpatul  J.K. sau N., nu ar prezenta relevanță penală sub aspectul întrunirii elementelor de tipicitate ale infracțiunii reglementate prin art. 367 Cod penal, în condițiile în care nu s-a probat că ar fi avut vreo implicare efectivă în acordarea de împrumuturi către aceste persoane, respectiv că ar fi negociat cu acestea detaliile contractuale sau că sumele împrumutate proveneau de la acesta.

 Inculpatul a susținut că niciun martor nu a relevat aspecte ce țin de latura obiectivă a acestei infracțiuni, iar în opinia sa, pe cale de consecință, nu s-a probat implicarea acestuia în presupusele împrumuturi oferite de ceilalți trei inculpați  sau  invers.  Inculpatul a mai susținut  că, nici în rechizitoriu, dar nici în sentința apelată, nu se reține existența unui împrumut cu privire la care să fie implicați trei dintre inculpații din cauză, astfel că, în opinia sa, fapta nu este tipică, nefiind întrunit numărul minim de persoane necesar pentru constituirea grupului. 

 În ceea ce privește măsurile de siguranță dispuse în cauză, acesta a criticat soluția primei instanțe care s-ar fi întemeiat exclusiv pe baza declarațiilor unor persoane direct interesate în cauză, iar  nu pe un probatoriu temeinic.

2.J.K. și L.

 Criticile aduse au vizat  aspecte de netemeinicie, apreciind că s-a dispus în mod greșit față de acesta o soluție de condamnare.

 Prin apărătorul ales, cei doi inculpați au susținut că, potrivit O.U.G. nr.99/2006 în vigoare de la data de 01.01.2007, activitatea de creditare poate fi derulată doar în condițiile stabilite de legislația în materie și doar  de către entitățile autorizate de către BNR (bănci sau organizații cooperatiste de credit), iar instituțiile de credit se constituie și funcționează în condițiile aplicabile societăților comerciale.

 În continuare, s-a arătat că prin Legea nr.93/2009 privind IFN-urile, a fost reglementată activitatea de creditare fără autorizarea BNR, iar  după citarea obiectului de activitate al IFN-urilor și preluarea definiției creditului din Regulamentul BNR nr.17/2012 ce este aplicabil instituțiilor bancare și IFN-urilor, cei doi inculpați au menționat că:

1.Prin art. 410 din O.U.G. nr.99/2006 se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani desfășurarea de activități interzise potrivit art. 5 de către o persoană, pe cont propriu sau pe contul unei entități care nu este instituție de credit

2.Pe de altă parte, prin art.61 din Legea nr. 93/2009, desfășurarea activității de creditare cu titlu profesional cu încălcarea art. 2 alin. 2 de către o persoană, pe cont propriu sau pe contul unei entități care nu este instituție financiară nebancară înscrisă în registrele BNR, se pedepsește cu închisoare de la  o lună la un an sau cu amendă de la 1.000 la 15.000 lei.

 Inculpații au mai susținut în motivele scrise de apel faptul că legislația actuală specifică activității de creditare nu restrânge aria subiecților activi ce ar încălca regimul legal al activității de creditare doar la persoanele juridice, autorizate sau numai înregistrate/supravegheate de către BNR, ceea ce, în opinia apelanților-inculpați, înseamnă că și persoanele fizice ar putea desfășura activități de creditare – cu sau fără titlu profesional, caz în care aceștia ar încălca chiar interdicția de a desfășura activitatea de creditare.

 De asemenea, cei doi inculpați au susținut că, în Codul penal din 1969, prin art.295 lit. d, era incriminată camăta, ca variantă a infracțiunii de speculă, infracțiunea considerându-se consumată în momentul în care făptuitorul a dat, a împrumutat o sumă de bani cu condiția plății unei dobânzi, iar nu în momentul primirii acelei dobânzi. Această infracțiune a fost ulterior abrogată până când, prin Legea nr.216/2011 a fost incriminată activitatea de cămătărie constând în darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o  persoană neautorizată. 

 Raportându-se la decizia nr.12/2014 pronunțată de ÎCCJ în dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, cei doi inculpați au susținut că, reținerea primei instanțe, în sensul că grupul infracțional organizat ar fi fost constituit înainte chiar de incriminarea specială a cametei prin Legea nr.216/2011, poate avea cel mult valoare istorică, atât timp cât constituirea unui grup infracțional organizat impunea, prin art.7 din Legea nr.39/2003 scopul grupului de a comite infracțiuni grave. Or, camăta, la acel moment, nu era incriminată. Mai mult, în opinia apelanților-inculpați J.K. și L., toate acțiunile inculpaților nu au configurat existența unei asocieri în vederea dării de bani cu dobândă, ci doar o oarecare întovărășire a unora dintre inculpați, iar cu privire la recuperarea datoriilor de la unii debitori, doar o coeziune ce nu marchează în timp legătura subiectivă dintre inculpați, ci mai degrabă o solidaritate contextualizată și sporadică a acestora.

 În ceea ce privește condamnarea inculpatului L. pentru comiterea infracțiunii de ultraj, Tribunalul Brașov trebuia să aibă în vedere, pe de o parte, faptul că audierea soților Q.Q. şi R.R. în cursul urmăririi penale a exclus prezența avocatului inculpatului, iar interpretarea probelor readministrate în cursul cercetării judecătorești trebuia să țină cont și de faptul că cei doi se aflau  în sfera de influență a persoanei vătămate M.M. și, pe deasupra, puteau  urmări obligarea inculpatului la dezdăunarea părții vătămate pentru a-și recupera sumele de bani pe care susțin că le-ar fi împrumutat persoanei vătămate.

 Cu privire la confiscarea specială a sumelor de bani de la cei doi inculpați, s-a susținut că prima instanță s-a raportat doar la declarațiile celor împrumutați, nefiind administrate alte mijloace de probă, astfel că, în lipsa dovezilor necesare pentru fixarea cuantumului plăților pretins făcute de martorii debitori, nivelul sumelor confiscate apare ca fiind o măsură arbitrară.

3.N.

 Acest inculpat a adus critici de netemeinicie, prin memoriul cu motivele de apel de la filele 133-143, vol. I dosar apel solicitând ca, în urma reevaluării materialului probator să se dispună o soluție de achitare întemeiată pe dispozițiile art.16 lit. b și c Cod procedură penală.

 Astfel, după ce acesta i-a enumerat pe cei 4 debitori reținuți în hotărârea de condamnare, inculpatul a susținut că prima instanță a ales, în cea mai mare parte, să dea relevanță doar declarațiilor din cursul urmăririi penale, deși din declarațiile administrate  în cauză nu rezultă cu exactitate suma împrumutată fiecărui debitor și, pe cale de consecință, nu există probe care să conducă la concluzia existenței faptelor calificate în infracțiunea de cămătărie. A mai solicitat a se avea în vedere faptul că declarațiile date de unii debitori sunt contradictorii în raport cu elementele ce se desprind din celelalte mijloace de probă ce au vizat aceleași aspecte de fapt, în sensul că nu s-a stabilit exact în ce perioadă și câte luni s-a plătit dobânda pretins solicitată de inculpat. În opinia acestui apelant-inculpat, dosarul penal a fost construit doar pe baza declarațiilor martorilor care, chiar dacă s-ar admite că au luat bani cu împrumut, aceștia au avut tot interesul să nu restituie acești bani și să denatureze realitatea, fiind direct interesați în pronunțarea unei soluții de condamnare.

 În privința presupusei datorii a lui U., această datorie ar fi  fost „transferată” către inculpat de la primul creditor, respectiv inculpatul A.B.. Or, în aceste condiții, în opinia inculpatului, această faptă nu s-ar circumscrie ilicitului penal câtă vreme nu inculpatul a acordat respectivul împrumut, ci inculpatul A.B., situație în care lipsește remiterea efectivă a sumei de bani ca unică acțiune prin care se poate comite infracțiunea de camătă.

  Inculpatul a mai susținut că, în ceea ce privește împrumutul acordat lui P., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov ce a făcut obiectul dosarului penal nr. xxx/P/2015 al Judecătoriei Brașov, soluționat definitiv de Curtea de Apel Brașov, s-a dispus o soluție de clasare sub aspectul comiterii infracțiunii de cămătărie, astfel că singura soluție pentru a se putea dispune trimiterea în judecată pentru această infracțiune în raport de persoana P. era redeschiderea urmăririi penale. Or, lipsește încheierea judecătorului de cameră preliminară.

 Tot cu privire la infracțiunea de cămătărie, inculpatul a susținut în memoriul cu  motivele  de apel faptul că, chiar dacă s-ar admite că probele administrate în cauză ar fi credibile sub aspectul acordării de bani cu  dobândă, actele materiale de care este acuzat, întinse pe  o perioadă de doi ani, nu pot conduce la concluzia că acesta ar fi practicat cămătăria ca îndeletnicire.

 În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, în opinia inculpatului nu se poate concluziona în sensul existenței acesteia având în vedere strict relația de amiciție dintre inculpați și a presupunerii că aceștia cunoșteau activitatea desfășurată de ceilalți, în lipsa unei structuri ierarhice și a unui mod coordonat de acțiune. A invocat că simplul fapt al petrecerii timpului liber împreună cu ceilalți inculpați ori că ar fi  fost prezent la anumite discuții, nu prezintă relevanță penală sub aspectul dovedirii comiterii acestei infracțiuni, în condițiile în care, în opinia sa, nu s-ar fi probat că ar fi avut vreo implicare efectivă în acordarea de împrumuturi către aceste persoane, respectiv că ar fi negociat cu acestea detaliile contractuale sau că sumele împrumutate ar fi provenit de la el. La fel ca inculpatul A.B., a susținut  că, nici în rechizitoriu, dar nici în sentința apelată, nu se reține existența unui împrumut cu privire la care să fie implicați trei dintre inculpații din cauză, astfel că, în opinia sa, fapta nu este tipică, nefiind întrunit numărul minim de persoane necesar pentru constituirea grupului. 

 Inculpatul N. a adus critici de netemeinicie și sub aspectul măsurilor de siguranță dispuse în cauză, solicitând a se observa că sumele de bani ar fi fost stabilite de prima instanță exclusiv în baza declarațiilor persoanelor împrumutate, astfel că nu pot fi confiscate din moment ce nu există certitudinea faptului că au fost dobândite ca urmare a săvârșirii infracțiunii de camătă.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepselor stabilite și a celei aplicate, în raport de circumstanțele personale ale acestuia – atitudinea din cursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, integrat în societate, căsătorit și tată al unui copil minor.

 III. Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, cu respectarea art.418 Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT – Serviciul Teritorial Braşov și le va respinge pe ale inculpaților, pentru următoarele considerente:

 A. În primul rând, Curtea reține că acuzarea nu a adus critici soluției primei instanțe în ceea ce privește:

 1. condamnarea inculpatului A.B. pentru comiterea infracțiunii de camătă doar în raport de X., Z., Y., P. și W., deși prin rechizitoriu acuzația ce i-a fost adusă acestui inculpat s-a raportat și la împrumutații U. și F.F.,

 2. condamnarea inculpatului J.K. pentru comiterea infracțiunii de camătă doar în raport de Y., H.H., D.D., B.B., G.G., I.I. și J.J.,  deși prin rechizitoriu acuzația ce i-a fost adusă acestui inculpat s-a raportat și la împrumutatul L.L.,

 3. condamnarea inculpatului N. pentru comiterea infracțiunii de camătă doar în raport de B.B., C.C. și N.N., U. și P., deși prin rechizitoriu acuzația ce i-a fost adusă acestui inculpat s-a raportat și la împrumutatul O.O..

 În aceste condiții, Curtea nu va analiza criticile care vizează solicitarea de confiscare specială, întemeiată pe dispozițiile art.112 alin.1 lit. b) Cod penal, a sumelor de bani menționate la pagina 16 din memoriul cu motivele de apel ale parchetului vizând împrumuturile ce ar fi fost acordate martorilor menționați în alineatul precedent, câtă vreme nu s-au adus critici de netemeinicie sub aspectul nereținerii comiterii infracțiunii de camătă și  față de acești martori.

 B. Dat fiind faptul că inculpații, atât prin motivele scrise de apel, cât și prin concluziile orale ale apărătorilor aleși, au solicitat ca, în urma reaprecierii probatoriului administrat, să se dispună o soluție de achitare pentru toate infracțiunile ce au făcut  obiectul judecății, Curtea va analiza, în mod prioritar aceste critici.

 B.1. Criticile aduse de inculpați cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat.

 Fără a relua argumentele oferite de prima instanță și pe care Curtea și le însușește în totalitate – posibilitate conferită de practica CEDO potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (cauza Helle contra Finlanda), instanța de control judiciar reține următoarele:

 Inculpații au susținut că probatoriul administrat în cauză nu poate conduce la concluzia certă a existenței grupului infracțional organizat, câtă vreme relația dintre inculpați era una de amiciție, iar acuzarea face presupunerea că aceștia cunoșteau activitatea desfășurată de ceilalți, pe fondul lipsei unei structuri ierarhice și a unui mod coordonat de acțiune.

 Curtea va respinge ca nefondate aceste susțineri ale inculpaților, câtă vreme, în mod corect prima instanță a motivat că organizarea a trei sau mai multor persoane nu presupune automat ca una sau mai multe dintre acestea să aibă calitatea de conducător, fiind posibilă doar o înţelegere a acestora cu privire la comiterea de infracţiuni activităţile derulate de inculpaţi.

 Din materialul probator administrat în cauză a rezultat, dincolo de orice dubiu, faptul că inculpații au acționat, în mod coordonat, în scopul obținerii unor sume de bani corespunzătoare dobânzilor cămătărești, aceste sume de bani fiind obținute într-un mod neautorizat.

 Nu mai puțin, Curtea nu îmbrățișează nici susținerea că aceștia se întâlneau ocazional și nu știau de activitățile celorlalți, câtă vreme inculpații își plasau clienții de la unul la altul tocmai în scopul  pentru care se constituise grupul, respectiv acela de a obține sume de bani din acordarea, cu titlu de împrumut, a unor sume de bani pentru care se percepea o dobândă variabilă de la cei împrumutați.

 Astfel, pe lângă martorii ale căror declarații au fost analizate de prima instanță sub acest aspect (fila 23, alineatul 3), Curtea reține și declarațiile martorilor J.J., D.D. și W..

 În ceea ce-l privește pe martorul J.J., este de menționat faptul că, în momentul în care acesta a dorit să se împrumute, a discutat cu martorul Z., iar acesta din urmă l-a contactat pe inculpatul A.B. care, la rândul său, i-a dat numărul de telefon al inculpatului J.K., știindu-se de către inculpatul A.B. în ce condiții acordă acesta împrumutul.

 Martorul D.D. a declarat că inculpatul A.B. a fost cel care i-a propus „o variantă de achitare a datoriilor pe care le am către el, propunându-mi să mă împrumut de la un prieten de-al lui, despre care am aflat ulterior că îl cheamă K. şi pe care îl recunosc din fotografia arătată de procuror, ca fiind J.K.”.

 Din declarația martorului W. din cursul urmăririi penale reținem că, „În cursul lunii februarie 2013, în ziua scadentă, B. m-a sunat şi m-a întrebat dacă am să-i dau banii. Întrucât i-am spus că nu aveam, mi-a zis că se urcă în maşină şi vine cu K. la Ş.. La scurt timp, el şi J.K. au venit la mine la birou şi mi-au spus că, de fapt, jumătate din suma datorată erau banii lui J.K., dându-mi un termen scurt, o săptămână sau zece zile, pentru restituire. Fac menţiunea că la acel moment atitudinea lor a fost destul de intimidantă,[…]” (vol.II d.u.p.).

 Tot sub acest aspect, Curtea reține – fără a se încălca dispozițiile art.103 alin.3 Cod procedură penală în raport de declarațiile analizate anterior – că martorul cu identitate protejată „S.S.” a precizat că îi cunoaște pe toți inculpații din prezenta cauză și că aceștia „se ocupă cu acordarea de împrumuturi cu camătă.”, iar inculpatul „A.B. îşi colecta ratele lunare fie personal, fie prin intermediul celor trei,[…]”, fiind „[…] de notorietate faptul că o parte dintre debitorii lui A.B. îi lăsa ratele lunare la Barul „A.A.” din Ş., de unde erau preluate ulterior de către acesta. La început A.B. acorda bani cu camătă singur, însă ulterior, pentru a nu mai ieşi în evidenţă, trimitea persoanele care doreau împrumuturi la J.K., la N. sau la L., însă în realitate banii veneau de la primul”.

 Deși prima instanță nu a reținut actul material la soluția de condamnare a inculpatului J.K. în raport de martorul L.L., totuși, declarația acestuia din urmă vine să confirme faptul că pe inculpatul  A.B. „l-am auzit afirmând că oferă bani cu camătă. Acest lucru este, de fapt, de notorietate în comunitatea în care trăiesc. (…) Din ce se discută în comunitate, am aflat că şi N. şi L. se ocupă cu astfel de împrumuturi cu camătă.” (fila 109, vol.II d.u.p.).

 Relativ la faptul că, nici în rechizitoriu, dar nici în sentința apelată, nu se reține existența unui împrumut cu privire la care să fie implicați trei dintre inculpații din cauză, astfel că, în opinia acestora, fapta nu este tipică, nefiind întrunit numărul minim de persoane necesar pentru constituirea grupului, Curtea o va înlătura pe considerentul că cerința numărului minim de trei inculpați vizează o condiție de tipicitate pentru pluralitatea constituită, nicidecum o condiție pentru  infracțiunea ce intră în scopul acestei pluralități. A admite teza oferită de apărare, ar însemna că pentru infracțiunea/infracțiunile ce intră în scopul oricărui grup infracțional organizat, este necesară o pluralitate de infractori, susținere care nu își are acoperire în textele de lege incriminatoare, Curtea reținând că, la comiterea infracțiunii scop, inculpaţii puteau sau nu să acţioneze împreună sau separat.

 Din cele de mai sus rezultă, dincolo de orice dubiu, că sunt întrunite toate condițiile de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 367 Cod penal, iar nu doar o oarecare „întovărășire” a unora dintre inculpați sau doar o coeziune ce nu poate marca în timp legătura subiectivă dintre inculpați, ci mai  degrabă o solidaritate contextualizată și sporadică a acestora.

 B.2. Criticile aduse de inculpatul A.B. cu privire la valoarea probatorie a declarațiilor martorilor.

 În ceea ce-l privește pe martorul P., din declarațiile date de acesta atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, rezultă că a contractat de la inculpat un împrumut de 10.000 euro pentru care i s-a cerut de inculpat o dobândă de 10% pe lună. Martorul a menționat că tot ce a plătit, respectiv suma de 13.000 de euro, reprezintă numai dobândă. Este adevărat că acesta a menționat că „ceea ce doresc este să scap de această datorie”, însă această susținere a martorului nu evocă decât interesul acestuia de a scăpa de o datorie pentru care inculpatul nu a scăzut nimic din principal, acesta rămânând în continuare de 100% din suma împrumutată, în condițiile în care s-au achitat de către martor, cu titlu de dobândă, sume de bani care reprezintă un procent de 130% din suma împrumutată. Or, este firească afirmația acestuia menționată anterior, martorul neavând un interes în cauză, ci pur și simplu dorind să nu mai plătească sume de bani în contul împrumutului contractat, și  pentru  care a plătit suplimentar 3.000 de euro. Din acest punct de vedere, Curtea reține că afirmația martorului se circumscrie scopului pentru care a fost adoptată Legea nr. 216/2011, respectiv înlăturarea fenomenului social constând în activitățile de împrumut, ca îndeletnicire, adică pe post de sursă constantă de venituri și cu caracter de repetitivitate, cu consecințe dintre cele mai nefaste  pentru  persoanele împrumutate care, de multe ori, au rămas „fără case sau, chiar mai rău, au fost  bătuți, unii pierzându-și viața”.

 În ceea ce privește faptul că W. este avocat, iar credibilitatea declarațiilor sale ar trebui pusă sub semnul întrebării în raport de durata îndelungată a pasivității sale până la sesizarea organelor judiciare, Curtea reține că aceste argumente oferite de inculpat în apărarea sa nu pot fi  îmbrățișate, legea penală ocrotind interesele oricărei persoane, indiferent de statutul social, profesia ocupată și nivelul de educație. Celelalte aspecte invocate în memoriul scris nu pot fi avute în vedere câtă vreme martorul W. a menționat cât se poate de clar data acordării împrumutului – anul 2012 – și faptul că dobânda percepută de inculpat a fost de 13.500 euro. Mai mult decât atât, credibilitatea acestui martor este susținută și de faptul că aspectele de fapt ce se desprind din declarațiile sale sunt întărite de cele ce se regăsesc în înscrisul sub semnătură privată ce a fost ridicat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului A.B., din conținutul căruia reținem că, în data de 25.02.2013, inculpații A.B. şi J.K. i-au acordat cu împrumut martorului suma de 72.600 euro. Chiar dacă în cuprinsul acestui înscris s-a menționat era un împrumut „fără dobânzi”, în contextul factual al cauzei și al caracterului intimidant în care a fost încheiat, Curtea reține contrariul.

 Chiar dacă inculpatul a susținut că a deținut importante sume de bani cu  mult înaintea perioadei despre care se face vorbire în acest dosar, făcând trimitere la extrasele de cont și contratele de împrumut bancar depuse la dosar, Curtea nu  poate să nu observe că,

-chiar dacă aceste susțineri ar fi adevărate, nimic nu-l împiedica pe inculpat să le cheltuiască, câtă vreme acele sume de bani le-ar fi avut înainte perioadei ce face obiectul prezentei judecăți;

-parchetul a depus înscrisuri care dovedesc că inculpatul a avut următoarele venituri: 2.744 lei în anul 2000 (venituri din salarii), 3.789 lei în anul 2002 (venituri din salarii), 8.798 lei în anul 2003 (venituri din salarii), 92.736 lei în anul 2008 venituri din transfer proprietate și 75 lei venituri din salarii, 92.340 lei în anul 2009 (88.200 venituri din transfer proprietate și 4140 venituri din salarii) , 7.024 în anul 2010 ( 3673 venituri din salarii, restul fiind venituri din dobânzi), 476 lei în anul 2011 (venituri din dobânzi), 2.525 lei în anul 2012 (venituri din dobânzi), 4.594 lei în anul 2013 (venituri din dobânzi), 20.277 lei în anul 2014 și 124.208 lei în anul 2015,

declarația dată de tatăl soției inculpatului (filele 9-10, vol. II dosar apel) trebuie privită în raport de calitatea de ginere a inculpatului și a faptului că prin acuzația ce-i  este adusă ginerelui său, indirect va avea de suferit propria fiică; mai mult decât atât, este puțin probabil ca martorul să fi adunat sumele impresionante de bani pentru o persoană de condiție modestă și cu o pensie de 1.400 lei, nemaipunând la socoteală afirmațiile legate de cei 70.000 de euro pe care i-ar fi strâns împreună cu socrii săi, iar după lichidarea unui depozit și constituirea unuia nou, în data de 29.03.2013, a luat de la tatăl său 12.000 de euro (în condițiile în care martorul a afirmat că nu mai știe ce pensie avea tatăl său), pentru  ca ulterior, tot în anul 2013, să mai ia de la părinții săi încă 25.000 de euro.

 În ceea ce privește criticile ce vizează valoarea probatorie a declarațiilor date de martorul Y. care, inițial, a susținut că i s-ar fi cerut de către inculpat dobândă pentru suma împrumutată, pentru ca, mai apoi, să revină și să arate că el a fost cel care, din proprie inițiativă, „a dat ceva în plus” inculpatului, Curtea reține că inculpatul, prin motivele scrise de apel, nu face referire la întreaga declarație a martorului din cursul cercetării judecătorești care a precizat că-și menține declarația din cursul urmăririi penale și faptul că i-a plătit inculpatului cu titlu  de dobândă suma de cel puțin 600 de euro. Martorul a declarat în cursul urmăririi penale faptul că a contractat de la inculpatul A.B., în lunile mai și iunie 2012 câte un împrumut de 1.000 de euro, fără a fi stabilită o dată de scadență, cu o dobândă de 10% pe lună pentru care i-a achitat inculpatului, cu titlu de dobândă, suma de 600 de euro. Chiar dacă în cursul cercetării judecătorești acesta a revenit și a declarat că nu i s-a cerut dobândă de către inculpat, ci din proprie inițiativă a vrut să-i dea inculpatului o sumă de bani în plus peste ceea ce primise, Curtea reține că martorul nu a oferit o explicație rezonabilă asupra aspectelor de fapt diferite față de cele din prima fază a procesului penal, în condițiile în care a declarat în fața primei instanțe că își menține declarația din cursul urmăririi penale.

 În ceea ce privește criticile ce vizează valoarea probatorie a declarațiilor date de martorul Z., Curtea reține că inculpatul a solicitat a se observa că, deși acest martor și-a schimbat declarația dată în fața Tribunalului Brașov în data de 04.03.2016, această poziție inconsecventă are la  bază procedura penală declanșată împotriva acestuia sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă. În opinia inculpatului, singurul  motiv pentru  care Z. a revenit asupra declarației pe care a dat-o inițial în fața Tribunalului Brașov a fost  acela de a beneficia de cauza de nepedepsire prev. de art. 273 alin. 3  Cod penal.

 În primul rând, potrivit doctrinei şi practicii judecătoreşti, cauza de nepedepsire nu este aplicabilă în cazul în care împotriva martorului mincinos a fost pornit procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, chiar dacă retragerea mărturiei mincinoase a avut loc anterior soluţionării definitive a cauzei în care această mărturie a fost făcută (Avram Filipaş, „Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei”, Ed. Academiei, p. 66; Ioan Şandru, „Probleme în legătură cu incidenţa cauzelor de impunitate ori de reducere a pedepsei la infracţiunea de mărturie mincinoasă”, Revista Dreptul nr. 8/2007; Tribunalul Suprem, decizia penală nr. 114/1982, Revista română de drept nr. 5/82). Or, din datele de la dosar, rezultă că față de martor a fost declanșată o procedură penală sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, astfel că nu se poate afirma că revenirea acestuia asupra elementelor de fapt din prima declarație din cursul cercetării judecătorești ar fi avut la bază motivația oferită de inculpat prin motivele scrise de apel.

 În al doilea rând, prima instanță a motivat de ce a avut în vedere declarațiile date de acesta în cursul urmăririi penale și cea de-a doua declarație din cursul cercetării judecătorești, prin raportare la elementul timp și starea sa de sănătate, mai mult decât atât, Tribunalul Brașov reținând în favoarea inculpatului dubiul cu privire la dobânda percepută de inculpat martorului care nu a fost cea declarată de martor.

 Deși inculpatul a susținut că a doua declarație a martorului Z. din cursul cercetării judecătorești trebuia înlăturată și că nu pot fi primite considerentele Tribunalului Brașov sub acest aspect, acesta nu face nicio referire la declarația aceluiași martor din cursul  urmăririi penale (filele 82-84, vol.II d.u.p.) și nici la faptul că martorul J.J. a menționat în declarațiile sale faptul că, având nevoie de bani, prin intermediul lui Z., l-a contactat pe inculpatul A.B. care, la rândul său, i-a dat numărul de telefon al altui inculpat din cauză. Or, apelarea la inculpatul A.B. s-a făcut pentru  obținerea unui împrumut cu dobândă.

 B.3. Analiza criticilor aduse de inculpații J.K. și L..

 În ceea ce privește  infracțiunea de șantaj, inculpatul L. a susținut că este singurul  acuzat față de care s-a reușit amestecarea într-un episod violent, iar probațiunea se bazează când pe împrejurări ce nu există (în sens că nu ar fi probate), respectiv pretinse mesaje tip sms, când pe declarațiile neverosimile ale martorei Q.Q.. În ceea ce privește declarațiile persoanei vătămate M.M., în opinia inculpatului, acestea s-au aliniat neadevărurilor avansate de către martora Q.Q..

 Referitor la aceste critici, Curtea nu le îmbrățișează în raport de faptul că, deși inculpatul a menționat în declarația sa din fața Tribunalului Brașov că nu i-a trimis persoanei vătămate mesaje de genul celor menţionate în rechizitoriu, nestându-i în caracter să vorbească în acest fel, din declarațiile martorilor Q.Q. şi R.R. rezultă contrariul. Astfel, aceștia au relatat în declarațiile lor faptul că au citit mesajele de ameninţare pe care inculpatul i le-a transmis persoanei vătămate la sfârşitul anului 2012.

 Curtea își însușește motivarea dată de primă instanță care s-a raportat și la faptul că, deși inculpatul, în declarația sa, a menționat că a împrumutat-o pe persoana vătămată cu suma de 4000 euro, încheind cu aceasta un împrumut în formă scrisă în care s-a menționat suma de 4000 euro, iar la un interval de o lună, persoana vătămată i-a mai cerut 2000 euro pentru a se opera la şold, cu toate acestea, în cuprinsul contractului din data de 12.06.2012, apare menționată suma de 5600 euro, astfel că se justifică diferența de 1.600 de euro ca fiind dobânda de 10% percepută lunar la suma inițială pentru 4 luni, astfel cum a menționat și persoana vătămată. De asemenea, nu se justifică nici suma de 7.000 de euro menționată de inculpat în cuprinsul acțiunii civile introduse la Judecătoria Făgăraș în cuprinsul căreia acesta a menționat că, deși primise de la persoana vătămată suma de 600 de euro, mai erau  de restituit  7.000 de euro, deși suma împrumutată fusese de 6.000 de euro.

 Inculpatul J.K. a susținut că nu există probe pentru toate actele materiale ale infracțiunii de camătă în sensul ca acesta să fi acordat împrumuturi condiționate de plata unor dobânzi, Curtea reține contrariul și, cu excepția lui L.L. pentru care facem trimitere supra la pct. A., nefăcând obiectul de analiză în soluționarea prezentelor apeluri, constată că prima instanță a făcut o amplă analiză, pe care Curtea și-o însușește, asupra activităților de natură penală desfășurate de acest inculpat ce sunt circumscrise incriminării de la art.351 Cod penal.

 Astfel, fără a relua argumentele oferite de prima instanță și pe care Curtea și le însușește, reținem următoarele:

-martorul B.B. a precizat cum, în luna decembrie 2013, după ce inculpatul A.B. i l-a prezentat pe inculpatul J.K., de față fiind și N., a convenit cu  acesta din urmă să fie împrumutat cu suma de 3.000-4.000 de euro și faptul că dobânda era de 10% pe lună. În timp ce achita dobânda din acest împrumut, martorul s-a împrumutat de la inculpatul J.K. cu aproximativ 6000 euro, pe o perioadă de 3 luni, iar dobânda era tot de 10% pe lună. I-a achitat dobânda conform înţelegerii, a reuşit să restituie aproximativ 5000 euro, după care, până în toamna lui 2014 a continuat să plătească 100 euro cu titlu de dobândă. Ulterior, în noiembrie 2014 s-a împrumutat din nou de la inculpatul J.K., suma fiind de 4.000 de euro, iar dobânda de 8% pe lună, după care încă 2.000 de euro, cu aceeași dobândă. Este de reținut faptul că inculpatul J.K. l-a sunat într-o seară și i-a spus că „ vine la mine să ia dobânda de 2000 euro”;

-în privința martorului D.D., acesta a declarat că, în timp ce achita un împrumut acordat de inculpatul A.B., acesta din urmă i-a propus să se împrumute de la inculpatul J.K. ce era „un prieten de-al lui”, iar după ce a fost de acord, s-a întâlnit cu cei doi, inculpatul J.K. dându-i împrumut suma de 10.000 de euro cu o dobândă de 8% pe lună. Ulterior, s-a mai împrumutat de la inculpatul J.K. cu suma de 1500 euro, apoi cu încă 5000 euro, ocazie cu care s-a achitat față de inculpatul A.B.. Chiar dacă nu a precizat cu exactitate ce dobândă i-a achitat inculpatului, în mod corect s-a reținut de către prima instanță faptul că i-a achitat acestuia sume de bani cu acest titlu. De altfel, suma de 500 de euro reținută de prima instanță este minimul ce putea fi reținută în raport de suma împrumutată de 16.500 de euro;

-la fel, martorul Y. a contractat de la inculpat două împrumuturi a câte 3.000 de euro fiecare cu o dobândă de 10% pe lună, iar după ce i-a plătit acestuia suma de 7.200 de euro cu titlu de dobândă, tot mai are de achitat principalul de 6.000 de euro;

-în ceea ce-l privește pe martorul G.G., în declarațiile sale a menționat că s-a împrumutat de la inculpatul J.K. cu suma de 10.000 de euro. Dacă în cursul urmăririi penale a menționat dobânda de 5% pe lună, în cursul cercetării judecătorești a precizat că i-a dat inculpatului sume de bani cu titlu de dobândă pentru că așa a dorit el, fără a oferi o explicație plauzibilă asupra revenirii asupra acestui aspect de fapt, deși nu s-au exercitat niciun fel de influențe de organele de urmărire penală;

-martorul H.H. a precizat că, prin intermediul  inculpatului A.B., l-a cunoscut pe inculpatul  J.K. de la care a împrumutat, inițial suma de 4.000 de euro, apoi încă 1.000 de euro, plătind pentru fiecare sumă împrumutată, o dobândă de 10% pe lună;

-în privința martorului I.I., situația sa a fost corect analizată ca în privința martorului J.J., la fel martorul declarând în cursul urmăririi penale că a contractat un împrumut de la inculpat cu o dobândă de 10% pe lună, iar în cursul cercetării judecătorești nu a oferit o explicație rezonabilă asupra revenirii, în sensul că i-a plătit acestuia dobândă doar pentru că a fost ajutat, iar nu pentru că i s-ar fi cerut de către inculpat;

-în ceea ce-l privește pe J.J., martorul a precizat în declarația sa că, prin intermediul lui Z., l-a contactat pe inculpatul A.B., iar  acesta din urmă i-a dat numărul de telefon al inculpatului J.K., împrumutând de la acesta suma de 5.000 de euro cu o dobândă de 8% pe lună. În mod corect a reținut prima instanță că martorul nu a oferit o explicație plauzibilă sub aspectul  revenirii asupra mențiunii procentului de dobândă de 8%, deși în cursul urmăririi penale, potrivit propriei declarații din fața instanței, nu s-au  exercitat presiuni sau influențe asupra sa relativ la acest aspect;

-potrivit martorilor C.C. şi N.N., cel din urmă a contractat un împrumut de 8.000 de euro de la inculpatul Z. pentru care i s-au cerut 600 de euro cu titlu  de dobândă timp de 5 luni;

-în ceea ce-l privește pe martorul W., acesta a declarat  că, în anul 2012, a contractat de la inculpatul L. mai multe împrumuturi, suma totală ajungând la aproximativ 65.000 euro. Pentru  această sumă, a plătit cu titlu de dobânzi, o  sumă de aproximativ 17.000 euro. Această sumă de bani plătită cu acest titlu nu a avut legătură cu alte afaceri derulate de inculpat cu martorul și pe care acesta din urmă le recunoaște;

-în ceea ce o privește pe persoana vătămată M.M., din declarațiile acesteia rezultă că a contractat un împrumut de 4.000 de euro de la inculpatul L., i-a dat acestuia o copie a actului de identitate și a încheiat cu acesta un contract scris în care nu a fost trecută suma de 4.000 de euro, ci suma de 5.600 euro, diferenţa constituind-o dobânda de 10% pe lună stabilit a fi plătită pentru 4 luni. Ulterior, a mai contractat de la inculpat un împrumut  de 2.000 de euro, pentru care trebuia să-i plătească acestuia o dobândă tot de 10% pe lună. Pentru  recuperarea sumelor de bani împrumutate și a dobânzilor aferente, inculpatul a amenințat-o pe persoana vătămată, inclusiv prin intermediul convorbirilor telefonice și al mesajelor de tip sms, acestea din urmă fiind citite și de martorii Q.Q. şi R.R.. Cei doi martori au declarat că au ajutat-o pe persoana vătămată să-i achite două rate, iar martora Q.Q. a menționat că l-a văzut pe inculpat, urcând scările blocului în care locuiește și persoana vătămată, aceasta din urmă fiind atinsă de inculpat într-un mod perceput de martoră ca justificând temerile anterioare ale acestuia relativ la amenințările inculpatului în legătură cu sumele de bani împrumutate și dobânzile aferente. 

 B.4. Criticile aduse de inculpatul N. în ceea ce privește  acuzația de cămătărie.

 Curtea reține că motivele de apel ale acestui inculpat sunt în cea mai  mare parte aceleași cu ale inculpatului A.B., astfel că se va face trimitere la analiza criticilor de netemeinicie invocate de acest din urmă inculpat.

 În ceea ce privește critica inculpatului N. relativ la împrumutul  acordat lui P., ce vizează faptul că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov ce a făcut obiectul dosarului penal nr.xxx/P/2015 al Judecătoriei Brașov, soluționat definitiv de Curtea de Apel Brașov, s-a dispus o soluție de clasare sub aspectul comiterii infracțiunii de cămătărie, iar de aici, în opinia apelantului că, pentru a se putea dispune trimiterea în judecată pentru această infracțiune în raport de persoana P., se impunea redeschiderea urmăririi penale, Curtea reține că aceste critici se circumscriu altei faze a procesului penal, respectiv camera preliminară.

 Astfel, potrivit dispozițiilor art. 342 Cod procedură penală, „obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a [...] legalității [...] efectuării actelor de către organele de urmărire penală”.

 Or, faza camerei preliminare a fost parcursă în mod definitiv, astfel că aceste critici nu mai pot face obiectul verificării în faza judecății, urmând ca aceste critici  să fie respinse, în caz contrar, aducându-se atingere dispozițiilor imperative ale codului ce vizează separarea funcțiilor judiciare – art.3 Cod procedură penală.

 În ceea ce privește credibilitatea declarațiilor martorului B.B., Curtea a analizat-o și în ceea ce-l privește pe inculpatul A.B., astfel că nu va mai relua argumentele de mai sus, ci doar va face trimitere la ele, dat fiind faptul acesta a fost  împrumutat și de inculpaţii J.K. şi A.B.. 

  La fel ca în cazul  împrumutului contractat de la inculpatul L., martorul C.C. a contractat de la inculpatul N. un împrumut de 2.000 de euro ce era necesar activităților desfășurate de societatea pe care o administra cu martorul N.N., pentru  acest împrumut fiindu-le solicitată o dobândă de 10% pe lună.

 În ceea ce privește împrumutul contractat de martorul U., reținem că acestuia i s-a cerut, cu titlu de dobândă, un procent de 8% pe lună pentru suma împrumutată de 5.000 de euro.

C. În ceea ce privește critica parchetului vizând achitarea inculpatului A.B..

 În ceea ce privește acuzația adusă inculpatului A.B. de spălare a banilor, prima instanţă a apreciat că, pentru reţinerea acesteia, este necesară demonstrarea intenţiei de ascundere sau disimulare a originii ilicite a bunurilor (Decizia penală nr. 3615 din 5 iulie 2007 a ICCJ), intenţie care nu a fost dovedită în cauză.

 A susținut Tribunalul Brașov că, pentru această infracţiune, sunt aplicabile dispozițiile art.16 alin.1 litera c Cod procedură penală în raport de înscrisurile depuse de inculpat la filele 157-2013 vol. IV dosar instanță din care ar rezulta că acesta a deţinut sume considerabile de bani chiar anterior perioadei infracţionale stabilite în prezentul dosar, sume aflate în depozite bancare generatoare de dobânzi.

 Parchetul a susținut, în raport de unele calcule ce se regăsesc în memoriul cu motivele  de apel, o presupusă modalitate în care ar fi acționat inculpatul în albirea sumelor de bani.

 Curtea își însușește argumentele oferite de prima instanță în sensul că inculpatul a deținut importante sume de bani anterioare perioadei infracționale obiect al prezentei judecăți și nu poate să nu observe că parchetul, chiar în motivele de apel, susține că „în luna noiembrie 2011, inculpatul A.B. a achiziționat un autoturism marca Mercedes Benz cu suma de aproximativ 67.700 euro, în aceste condiții putând deține la începutul anului 2012 suma de aproximativ 62.300 euro”. Or, Legea nr.216/2011 a intrat în vigoare la sfârșitul lunii noiembrie 2011, iar presupusele activități de dare de bani cu  dobândă despre care parchetul susține că le-ar fi desfășurat inculpatul anterior acestei date nu pot fi avute în vedere de instanță la analiza tipicității infracțiunii de spălare de bani. Nu mai puțin, dacă este adevărat că sumele de bani avansate de martorul A.C. în declaraţia din faţa instanţei de control judiciar sunt unele exagerate, totuși nu se poate trece cu vederea faptul că orice părinte își ajută copiii cu diferite sume de bani, la fel cum și la celebrarea căsătoriei se obișnuiește ca mirii să primească în dar diferite sume de bani de la invitați, aspect susținut și necombătut în cauză cu privire la nunta inculpatului A.B. cu fiica acestui martor.

 În aceste condiții, criticile parchetului sub acest aspect vor fi respinse ca nefondate.

D. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor.

Parchetul, prin motivele de apel, a susținut majorarea pedepselor principale și schimbarea modalității de executare în ceea ce-i privește  pe inculpații A.B., J.K. și L., în sensul executării în regim de detenție a pedepselor principale aplicate acestora.

În motivele lor de apel, inculpații au susținut, în raport de circumstanțele personale ale acestora – atitudinea din cursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, integrați social și familial, reducerea cuantumului pedepselor stabilite și, implicit, a celei rezultante aplicate.

 Curtea va respinge toate apelurile declarate în cauză sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale.

Astfel, pedeapsa este un mijloc de constrângere şi un mijloc de reeducare a celui condamnat, scopul fiind prevenirea comiterii unor noi infracţiuni. Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

 Ca principiu al dreptului, proporţionalitatea implică ideile de rezonabilitate, echitate, toleranţă, dar şi necesara adecvare a măsurilor adoptate de stat la situaţia de fapt şi la scopul legitim urmărit.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar reține că, în mod corect, prima instanță a avut în vedere natura de pericol a infracţiunilor prev. de art. 351 Cod penal şi 367 Cod penal, faptul că, doar în ceea ce-l privește pe inculpatul L., infracțiunea de şantaj este una de rezultat, intervalul considerabil de desfășurare a activităților de natură penală, cuantumul foloaselor ilicite obținute de fiecare inculpat, cât și atitudinea procesuală a inculpaţilor faţă de relațiile sociale cărora le-au adus atingere, cât și circumstanţele personale ale acestora.

Nici în ceea ce priveşte reducerea cuantumului pedepsei închisorii stabilite de prima instanţă pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, Curtea reține că nu sunt fondate criticile inculpaților. Ca principiu general al dreptului, proporţionalitatea presupune o relaţie considerată justă, între măsura juridică adoptată, realitatea socială şi scopul legitim urmărit. Proporţionalitatea poate fi analizată cel puţin ca rezultat al combinării a trei elemente: decizia luată, finalitatea acesteia şi situaţia de fapt căreia i se aplică. Aşadar, proporţionalitatea implică ideile de rezonabilitate, echitate, toleranţă, dar şi necesara adecvare a măsurilor adoptate de stat la situaţia de fapt şi la scopul legitim urmărit. Or, în cauza de faţă, Curtea reţine sprijinirea, colaborarea și coordonarea activității celor patru inculpați, materializate în contactarea și identificarea clienților, participarea la unele discuții și negocieri la momentul acordării împrumuturilor, transmiterea unor sume de bani între inculpați și preluarea sau transferarea unor debite de la un inculpat, la altul, fiind conștienți că prin cooperarea și legăturile strânse dintre ei își garantau reciproc reușita activității având ca scop obținerea de bani prin acordarea de împrumuturi diferitelor persoane fizice.

În aceste condiţii, Curtea reţine că modalitatea de individualizare avută în vedere de Tribunalul Braşov este aptă a conduce la conştientizarea de către inculpaţi a faptelor comise şi la consecinţelor acestora, astfel încât, pe viitor, să-şi corijeze comportamentul şi să nu mai aducă atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală.

 Pe de altă parte, date fiind

-declarația martorului  P. ce a relatat că a primit ameninţări din partea persoanelor aflate în anturajul inculpatului A.B. în sensul că „pe capul meu s-a pus un contract, însemnând că la un moment dat va avea loc un accident în urma căruia nu mă vor omorî, dar ’voi rămâne în scaunul cu rotile […] trebuie să mă uit de şapte ori în jurul meu când merg pe stradă, pentru că nu se ştie ce se poate întâmpla. Aceasta, pentru că am supărat o grupare organizată din care face parte N., îndrăznind să merg la poliţie şi să îl denunţ pe acesta […] cei care vor veni după mine sunt oameni dispuşi să facă orice pentru 2000-3000 euro, chiar să ’îmi aducă ficatul într-o cutie”

-de procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice interceptate prin care A.B., la data de 15 ianuarie 2015, ora 14:24, menționa că „ăla e ţepar de meserie (cu referire la P.) de ce să-i mai dea bani?! ăla e protejat de statul român. De MAI... Ministerul Afacerilor Interne. Nu-i mai dă banii.(...) Da' trebuie să-i dea armură statul român! Trebuie să-i dea o armură, prin care nu trece cuţitul (...) Păi vreunul păgubit ce crezi că-i va face V.? Un om disperat, păgubit ce crezi că-i va face ? Ce le faci la ţepari? Îi tragi în ţeapă ca Vlad Ţepeş!”,

-faptul că același  inculpat folosea, într-o altă convorbire telefonică interceptată în data de 19.12.2014, la adresa persoanelor împrumutate, expresii de genul „maimuțoi” și faptul că acești oameni împrumutați „sunt presaţi şi ameninţaţi”,

-din declaraţia martorului W. rezultă că “în ziua scadentă,B. m-a sunat şi m-a întrebat dacă am să-i dau banii. Întrucât i-am spus că nu aveam, mi-a zis că se urcă în maşină şi vine cu K. la Ş.. La scurt timp, el şi J.K. au venit la mine la birou”

-faptul că inculpații își racolau persoanele care doreau să se împrumute cu dobândă sau erau contactați de viitorii debitori și în funcție de suma împrumutată sau de perioada acordării împrumutului, stabileau o dobândă lunară între 5 și 10%, iar ulterior acordării împrumuturilor, cu ocazia plății dobânzilor sau a ratelor lunare, inculpații se deplasau singuri sau împreună la întâlnirile cu debitorii, uneori cei împrumutați fiind puși în fața faptului împlinit într-un sens intimidant din partea inculpaților care se prezentau acasă la debitori pentru  a-și recupera sumele de bani ce făceau obiectul ilicitului penal,

Curtea reține că prima instanță, în procesul individualizării judiciare, trebuia să le aplice tuturor inculpaţilor pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. 1 lit. n Cod penal în raport cu persoanele împrumutate, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul L. în raport și cu persoana vătămată M.M..

 În acest sens, Curtea va admite apelul declarat de parchet și va desființa sentința apelată sub aspectul individualizării judiciare pentru toţi inculpaţii relativ la neaplicarea pedepsei complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. n Cod penal în raport cu persoanele împrumutate şi al individualizării judiciare pentru inculpatul L. relativ la neaplicarea pedepsei complementare prev. de art.66 alin. 1 lit. n Cod penal în raport cu persoana vătămată M.M..

 Conform dispoziţiilor art. 65 alin.1 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară. În aceste condiţii, dat fiind caracterul de normă imperativă, Curtea va aplica şi pedepsele accesorii constând în interzicerea exercitării aceloraşi drepturi ca în cazul pedepselor complementare de mai sus.

 E. În ceea ce privește confiscarea specială solicitată de parchet prin motivele de apel.

 Prima instanță a apreciat că nu este incident în speță textul legal prevăzut de art.112 alin.1 lit. b din Codul penal – bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi săvârșite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor – întrucât infracțiunea de camătă este de pericol, iar nu de rezultat, ilicit fiind doar folosul obținut prin comiterea acestei fapte penale și, pe cale de consecință, doar dobânda acumulată fiind supusă confiscării.

Curtea reţine că argumentele oferite de prima instanță sunt greșite, având în vedere că măsura de siguranță a confiscării speciale este una ce are ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală, în condițiile în care, în cazul confiscării speciale, nu este întotdeauna necesar ca fapta comisă să fie infracțiune, putând fi dispusă și dacă fapta săvârșită este tipică și antijuridică, chiar dacă îi lipsește trăsătura esențială a imputabilității.

În cauza de față, condițiile prevăzute de art.112 alin.1 lit. b din Codul penal sunt îndeplinite în mod cumulativ, după cum urmează:

a)a fost săvârșită o infracțiune respectiv camăta prev. de art. 351 din Codul penal;

b)banii au fost folosiți la comiterea infracțiunii prev. de art. 351 din Codul penal, inculpații oferind diferite sume de bani cu titlu de împrumut cu dobândă, mai multor persoane, în perioada noiembrie 2011 – aprilie 2015;

c)banii împrumutați au aparținut inculpaților;

d)în situația în care banii împrumutați nu au fost găsiți, se confiscă banii și bunurile până la concurența valorii acestora.

În mod eronat, instanța de fond a apreciat că nu se impune confiscarea specială a banilor acordați cu titlu de împrumut cu dobândă de către inculpați, pe considerentul că suntem în prezența unei infracțiuni de pericol.

Din interpretarea textului prevăzut de art.112 alin.1 lit. b din Codul penal nu rezultă că, în situația infracțiunilor de pericol, este exclusă confiscarea bunurilor utilizate la săvârșirea lor. Cu titlu  de exemplu, menționăm infracțiunea de trafic de droguri la care se folosește un autoturism modificat pentru transportarea acestora, doctrina și jurisprudența fiind unanime în ceea ce privește confiscarea autoturismului ce a fost folosit la comiterea unei astfel de infracțiuni de pericol.

 Mai mult decât atât, prin bunuri, în sensul art.112 alin.1 lit. b din Codul penal se înțelege orice obiect folosit la săvârșirea unei fapte, nefiind excluși banii.

 În cazul acestei infracţiuni, fără sumele de bani care să fi fost acordate cu titlu de împrumut de către inculpaţi, nu se putea comite infracţiunea de camătă.

 Curtea îmbrățișează criticile aduse de acuzarea care  a susținut că interpretarea primei instanțe cu privire la aplicabilitatea art.112 alin.1 lit. b din Codul penal este contrară voinței legiuitorului, iar lăsarea sumelor de bani în proprietatea cămătarilor ar spori încrederea acestora în obținerea de venituri ilicite prin acordarea de împrumuturi cu dobândă, încurajându-se astfel perpetuarea unor practici ilegale.

Pe cale de consecință, apelul declarat de parchet sub acest aspect va fi admis, urmând a se reține că prima instanță, în calcularea sumelor de bani împrumutate de martorul B.B. de la inculpatul J.K., a omis suma de 1.000 de euro pentru care a ales să vorbească codificat, cerându-i „bulbi”, “fiindu-mi teamă să nu le fac rău”. De altfel, prima instanță a reținut că, potrivit celor declarate, martorul a precizat că, din totalul principalului de 7000 euro, nu a restituit nimic, achitând lunar doar dobânda.

 În lumina celor de mai  sus, Curtea, în cadrul  rejudecării, va dispune după cu urmează:

 A. A.B..

 1. În baza art.67 alin.1 Cod penal rap. la art.66 alin.1 lit. n şi alin.5 Cod penal, îi va aplica inculpatului A.B., alături de pedeapsa principală stabilită pentru comiterea infracţiunii de camătă, prev. de art.351 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a comunica, pe orice cale, inclusiv reţele sociale, cu următoarele persoane sau cu membri de familie ai acestora ori de a se apropia de acestea la o distanţă mai mică de 10 metri: P., W., X., Y,  şi Z. pe o durată de 3 ani.

 2. În baza art.65 alin.1 Cod penal, i se va interzice inculpatului A.B. exerciţiul dreptului prev. de art.66 alin.1 lit. n Cod penal ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru comiterea infracţiunii de camătă.

 3. În baza art.65 alin.1 Cod penal, i se va interzice inculpatului A.B. exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

 4. În baza art.45 alin.3 lit. a Cod penal, i se va aplica inculpatului A.B., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, şi n Cod penal pe o durată de 3 ani ce se va executa în condiţiile art.68 alin.1 lit. b Cod penal.

 5. În baza art.45 alin.1, 3 şi 5  Cod penal, i se va interzice inculpatului A.B. exerciţiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b şi n Cod penal ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

 6. În baza art.112 alin.1 lit. b Cod penal, se va dispune confiscarea specială de la inculpatul A.B. a următoarelor sume de bani:

-echivalentul în lei a sumei de 10.000 de euro acordată lui P.;

-echivalentul în lei a sumei de 60.000 de euro acordată lui W.;

-echivalentul în lei a sumei de 2.000 de euro acordată lui X.;

-echivalentul în lei a sumei de 2.000 de euro acordată lui Y.;

-echivalentul în lei a sumei de 30.000 de euro acordată lui Z..

 B. J.K..

 1. În baza art.67 alin.1 Cod penal rap. la art.66 alin.1 lit. n şi alin. 5 Cod penal, i se va aplica inculpatului J.K., alături de pedeapsa principală stabilită pentru comiterea infracţiunii de camătă, prev. de art. 351 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a comunica, pe orice cale, inclusiv reţele sociale, cu următoarele persoane sau cu membri de familie ai acestora ori de a se apropia de acestea la o distanţă mai mică de 10 metri: B.B., D.D., Y., G.G., H.H., I.I., J.J. pe o durată de 3 ani.

 2. În baza art.65 alin.1 Cod penal, inculpatului J.K. i se va interzice exerciţiul dreptului prev. de art. 66 alin.1 lit. n Cod penal ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru comiterea infracţiunii de camătă.

 3. În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i se va interzice inculpatului J.K. exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

 4. În baza art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal, inculpatului J.K. i se va aplica, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, şi n Cod penal pe o durată de 3 ani ce se va executa în condiţiile art.68 alin.1 lit. b Cod penal.

 5. În baza art. 45 alin.1, 3 şi 5  Cod penal, i se va  interzice inculpatului J.K. exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi n Cod penal ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

 6. În baza art.112 alin.1 lit. b Cod penal, se va dispune confiscarea specială de la inculpatul J.K. a următoarelor sume de bani :

-echivalentul în lei a sumei de 23.000 de euro acordată lui B.B.;

-echivalentul în lei a sumei de 16.500 de euro acordată lui D.D.;

-echivalentul în lei a sumei de 6.000 de euro acordată lui Y.;

-echivalentul în lei a sumei de 10.000 de euro acordată lui G.G.;

-echivalentul în lei a sumei de 5.000 de euro acordată lui H.H.;

-echivalentul în lei a sumei de 4.000 de euro acordată lui I.I.;

-echivalentul în lei a sumei de 5.000 de euro acordată lui J.J..

 C.  N..

 1. În baza art. 67 alin.1 Cod penal rap. la art. 66 alin.1 lit. n şi alin. 5 Cod penal, i se va aplica inculpatului N., alături de pedeapsa principală stabilită pentru comiterea infracţiunii de camătă, prev. de art.351 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a comunica, pe orice cale, inclusiv reţele sociale, cu următoarele persoane sau cu membri de familie ai acestora ori de a se apropia de acestea la o distanţă mai mică de 10 metri : B.B., C.C., N.N., U. şi P. pe o durată de 3 ani.

 2. În baza art. 65 alin.1 Cod penal, i se va interzice inculpatului N. exerciţiul dreptului prev. de art.66 alin.1 lit. n Cod penal ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru comiterea infracţiunii de camătă.

 3. În baza art.65 alin.1 Cod penal, i se va interzice inculpatului N. exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

 4. În baza art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal, i  se va aplica inculpatului N., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b, şi n Cod penal pe o durată de 3 ani ce se va executa în condiţiile art.68 alin.1 lit. c Cod penal.

 5. În baza art. 45 alin.1, 3 şi 5  Cod penal, i se va interzice inculpatului N. exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi n Cod penal ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

 6. În baza art.112 alin.1 lit. b Cod penal, se va dispune confiscarea specială de la inculpatul N. a următoarelor sume de bani:

-echivalentul în lei a sumei de 3.000 de euro acordată lui B.B.;

-echivalentul în lei a sumei de 2.000 de euro acordată lui C.C. şi N.N.;

-echivalentul în lei a sumei de 5.000 de euro acordată lui U.;

-echivalentul în lei a sumei de 13.000 de euro acordată lui P..

 D.  L..

 1. În baza art. 67 alin.1 Cod penal rap. la art. 66 alin.1 lit. n şi alin.5 Cod penal, i  se va aplica inculpatului L., alături de pedeapsa principală stabilită pentru comiterea infracţiunii de camătă, prev. de art. 351 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a comunica, pe orice cale, inclusiv reţele sociale, cu următoarele persoane sau cu membri de familie ai acestora ori de a se apropia de acestea la o distanţă mai mică de 10 metri: C.C., N.N., W. şi M.M. pe o durată de 3 ani.

 2. În baza art. 65 alin.1 Cod penal, inculpatului L. se va interzice exerciţiul dreptului prev. de art.66 alin.1 lit. n Cod penal ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru comiterea infracţiunii de camătă.

 3. În baza art. 67 alin. 1 Cod penal rap. la art. 66 alin.1 lit. n şi alin. 5 Cod penal, i se va aplica inculpatului L., alături de pedeapsa principală stabilită pentru comiterea infracţiunii de şantaj, prev. de art. 207 alin.1 şi 3 Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a comunica, pe orice cale, inclusiv reţele sociale, cu persoana vătămată M.M. sau cu membri de familie ai acesteia ori de a se apropia de acestea la o distanţă mai mică de 10 metri pe o durată de 3 ani.

 4. În baza art. 65 alin.1 Cod penal, i se va interzice inculpatului L. exerciţiul dreptului prev. de art. 66 alin.1 lit. n Cod penal ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru comiterea infracţiunii de şantaj.

 5. În baza art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal, inculpatului L. i se va aplica, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, şi n Cod penal pe o durată de 3 ani ce se va executa în condiţiile art.68 alin.1 lit. b Cod penal

 6. În baza art. 45 alin.1, 3 şi 5  Cod penal, i se va interzice inculpatului L. exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n Cod penal ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

 7. În baza art.112 alin.1 lit. b Cod penal, se va dispune confiscarea specială de la inculpatul L. a următoarelor sume de bani:

-echivalentul în lei a sumei de 8.000 de euro acordată lui C.C. şi N.N.;

-echivalentul în lei a sumei de 65.000 de euro acordată lui W.;

-echivalentul în lei a sumei de 6.000 de euro acordată lui M.M..

Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

 Totodată, în baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură  penală, Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii A.B., J.K., N. şi L. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

 Văzând și prevederile art.275 alin.2, 3 şi 4 Cod procedură penal

Domenii speta

Spete similare