Drept procesual civil. Competenţă materială. Valoarea obiectului cererii indicată de reclamant

Prin cererea depusă la data de 05.02.2018 pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. 2874/245/2018, reclamantul STATUL ROMAN a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC OS SA, SC IFN IL IASI SA, actualmente SC ILAS SA, SC TA SRL, şi REGISTRUL AUTO ROMAN, obligarea acestora să lase în deplină proprietate şi posesie suprafeţele de 9537 mp, respectiv 25192 mp, situate în municipiul Iaşi, jud. Iaşi.

Potrivit Precizărilor depuse de reclamant la data de 26.04.2018, valoarea obiectului acţiunii este de 208378,065 lei.

Prin întâmpinarea depusă de pârâta SC OS SA, a fost invocată excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Iaşi, arătând că, numai suprafaţa de 9537 mp revendicată de la aceasta are o valoare de 444424,2 lei.

În cadrul şedinţei de judecată din data de 27.03.2019, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenței materiale a Judecătoriei Iaşi în soluţionarea prezentei cereri, invocată de pârâta SC OS SA.

În acest sens, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 132 C.proc.civ., când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitatea jurisdicțională competent.

Totodată, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 94 lit. k), judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, iar Tribunalul, în virtutea plenitudinii sale de competenţă, judecă, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 104 C.proc.civ. (1) În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale. (2) În cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispoziţiile art. 98.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 98 C.proc.civ., competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit art. 99 alin. (2) C.proc.civ., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite dar având o strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cererea de chemare în judecată, instanța competentă să le soluţioneze se determină ținându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

În ceea ce priveşte cererile incidentale formulate în cauză, instanţa reţine incidente dispoziţiile art. 123 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120.

Aplicând aceste dispoziţii legale în cazul de faţă, prin raportare la valoarea terenurilor revendicate, astfel cum a fost indicată de reclamant, cu atât mai mult dacă s-ar raporta la valoarea rezultată din grilele notariale depuse la dosar, instanţa reţine că excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Iaşi este întemeiată, în consecinţă, prin raportare la dispoziţiile art. 94 lit. k) C.proc.civ., având în vedere dispoziţiile art. 130 alin. (2) C.proc.civ., în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C.proc.civ., instanţa urmează a admite excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Iaşi şi a declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Domenii speta

Spete similare