Contestarea deciziei prin care s-a respins cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, în baza Legii nr. 263/2010, în condițiile în care contestatoarea a beneficiat de pensie de serviciu în baza Legii nr. 303/2004

ASIGURĂRI SOCIALE

Contestarea deciziei prin care s-a respins cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, în baza Legii nr. 263/2010, în condițiile în care contestatoarea a beneficiat de pensie de serviciu în baza Legii nr. 303/2004

- Legea nr. 263/2010, art. 51 alin. 3, alin. 3 ind. 1, art. 55 alin. 1, lit. A)

- Legea nr. 303/2004, art. 82 alin. 1, 3, 7, 8

- HG nr. 1275/2005, art. 8, art. 24

La data de 02.02.2017 contestatoarei i s-a stabilit o pensie de serviciu, cu începere din data de 28.11.2016, în baza art. 82 din Legea nr. 303/2004, pentru o vechime în magistratură de 20 de ani. Ulterior aceasta a solicitat a-i fi acordată și o pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 263/2010, pentru perioada în care a lucrat în alte funcții decât cele de judecător, avocat, altele asimilate funcției de magistrat, respectiv la o intreprindere de confecții, la gospodăria comunală, la o bancă, etc., cerere respinsă prin decizia contestată, păstrată de instanța de fond.

Câtă vreme art. 82 aliniat 7 din Legea nr. 303/2004 stabilește expres faptul că judecătorii, procurorii pot opta între pensie de serviciu și cea din sistemul public, între cea de serviciu și cea militară, pensie ce are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă, în mod corect instanța de fond a apreciat că există o imposibilitate a cumulului dintre cele două pensii.

Nu este vorba în speță de situația derogatorie instituită de art. 51 aliniat 3 indice 1 din Legea nr. 263/2010 care să-i permită apelantei cumulul pensiei speciale cu cea din sistemul public de pensii, atâta timp cât nu i se cuvine o pensie provenită dintr-un sistem propriu de asigurări sociale neintegrat sistemului public de pensii, fiind beneficiara unei pensiei de serviciu și a uneia din sistemul public de stat, astfel că apelul a fost respins ca nefondat.

Curtea de Apel Oradea – Secția I-a civilă

Decizia civilă nr. 153 din 5 martie 2020

Prin Sentinţa civilă nr. (...)/LM din data de 3.10.2019, pronunţată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/(...)/2019, s-a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII (...).

A fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea (C), CNP (...), cu domiciliul în (...), în contradictoriu cu intimatele CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII (...), cu sediul în (...) şi CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE, cu sediul în (…).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 248 Noul Cod de procedură civilă, instanţa a analizat cu prioritate excepţia de inadmisibilitate invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii (...), şi a conchis că se impune respingerea acesteia, prin raportare la obiectul prezentei acţiuni, respectiv obligarea intimatelor la emiterea deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr. 263/2010 şi contestarea răspunsului nr. (...)/27.12.2018. În speţă s-a contestat tocmai refuzul intimatelor de emitere a unei decizii de pensie, astfel că invocarea acestei excepţii a fost apreciată ca neîntemeiată.

Referitor la fondul cauzei, s-a reţinut că prin decizia nr. (...)/02.02.2017 privind acordarea pensiei de serviciu cu regimul unei pensii pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 303/2004 (fila 72) contestatoarei i s-a stabilit o pensie de asigurări sociale în cuantum de 2297 lei şi o pensie de serviciu în cuantum de 8007 lei, conform Legii nr. 303/2004, contestatoarea având la data pensionării calitatea de magistrat.

S-a constatat că prin deciziile nr. (...)/01.03.2019 (fila 55), nr. (...)/18.07.2018 (fila 62) şi nr. (...)/21.04.2017 (fila 68), drepturile de pensie ale contestatoarei au fost actualizate în temeiul dispoziţiilor art. 85 alin. 2 din Legea nr.303/2004, cuantumul pensiei de asigurări sociale ajungând la suma de 2898 lei, iar al pensiei de serviciu la suma de 14.430 lei, diferenţa dintre cuantumul celor două pensii fiind suportată de la bugetul de stat.

Din analiza carnetului de muncă a contestatoarei depus la filele 15 - 40, instanţa a reţinut că, anterior funcţiei de magistrat, aceasta a desfăşurat activitate în sistemul public în perioada anilor 1974 - 1996 în baza unui contract individual de muncă.

S-a reţinut că buletinul de calcul aferent deciziei iniţiale de pensie a contestatoarei depus la filele 77 - 84, face dovada incontestabilă a valorificării de către intimate a activităţii contestatoarei din perioada anilor 1974-1996, stagiu de cotizare pe baza căruia i s-a şi stabilit cuantumul pensiei pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr. 263/2010, aşa cum acesta se regăseşte în decizia iniţială de pensie emisă în februarie 2017.

Instanţa a constatat că deşi contestatoarea solicită ca intimatele să fie obligate să-i emită o decizie de pensie de limită de vârstă în temeiul Legii nr. 263/2010, acesteia i s-a stabilit pensia pentru limită de vârstă odată cu pensia de serviciu. S-a apreciat că, în fapt, contestatoarea urmăreşte să cumuleze cele două pensii, sens în care a invocat prevederile OUG nr. 116/2017 prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 51 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 263/2010.

S-a apreciat că, într-o oarecare măsură, cele două cuantumuri sunt stabilite şi acordate de legiuitor, dar nu în forma dorită şi solicitată de contestatoare. Cuantumul pensiei publice de 2297 lei se regăseşte în cuantumul pensiei de serviciu de 8007 lei, însă în speţă solicitarea vizează cumulul distinct a celor două tipuri de pensie, respectiv 2297 + 8007 lei, variantă pe care legiuitorul a reglementat-o şi interzis-o în mod expres prin art. 82 din Legea nr. 303/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 303/2004 (1) Judecătorii şi procurorii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării. (7) Judecătorii şi procurorii pot opta între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public. (8) Pensia prevăzută de prezentul articol are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă.

Din analiza teleologică a acestui text de lege, instanţa a reţinut că solicitarea contestatoarei de cumul a celor două cuantumuri de pensii este în mod vădit neîntemeiată, legiuitorul stabilind în mod expres şi fără a lăsa loc de nicio interpretare, faptul că beneficiarii pensiei de serviciu stabilită în baza Legii speciale nr.303/2004 pot opta între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public, excluzând în mod evident posibilitatea legală de cumul distinct a acestor două beneficii. Acest mod de formulare a legiuitorului acordă titularului beneficiul opţiunii între cele două tipuri de pensie, şi nicidecum posibilitatea unui cumul al acestora, în sensul solicitat de contestatoare, pensia de serviciu calculată în acord cu dispoziţiile art. 82 având regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă, conform alineatului 8 din acest articol.

S-a apreciat că, contestatoarei nu îi sunt aplicabile prevederile art. 5 pct. 2 din OUG nr. 116/2017 prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 51 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, prevederi ce interziceau cumulul pensiei din sistemul public de pensii cu pensia de serviciu reglementate de legi cu caracter special, dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 303/2004, ca normă specială, aplicându-se cu prioritate.

Acelaşi argument logico-juridic a fost cuprins şi în decizia Curţii Constituţionale nr.871/2010 care stabileşte că „pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii. Astfel, spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat [a se vedea, spre exemplu, art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sau art. 180 ind. 1 din Legea nr. 19/2000]. De altfel, Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, a statuat că pensia de serviciu constituie "o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale", ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, acel supliment de care am făcut vorbire mai sus se constituie în acea compensaţie parţială menţionată de Curte, pentru că diferenţierea existentă între o pensie specială şi una strict contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment. Acordarea acestui supliment, aşa cum se poate desprinde şi din decizia mai sus amintită, a urmărit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special”.

Instanţa a conchis că în speţă contestatoarei i s-a valorificat activitatea din perioada 1974-1996 la calculul pensiei pentru limită de vârstă, cuantum care se regăseşte în mod evident în cuantumul final al pensiei lunare de serviciu care îi este plătită de către intimate.

Apărările intimatei Casa Judeţeană de Pensii (...) prin care sunt invocate prevederile Legii nr. 567/2004, a HG nr.706/2015 şi a Legii nr.130/2015, nu au fost avute în vedere de instanţă, apreciindu-se că ele nu sunt incidente în speţă, atât timp cât contestatoarea a avut la data pensionării calitatea de magistrat, respectiv judecător, şi nicidecum personal auxiliar de specialitate în cadrul instanţelor de judecată, aşa cum în mod eronat a reţinut intimata.

Faţă de cele ce preced, instanţa a apreciat prezenta contestaţie ca neîntemeiată, sens în care a respins-o, şi a luat act că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a formulat apel reclamanta (C), solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinţei în sensul admiterii contestaţiei, obligarea C.J.P. (...) la emiterea deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, potrivit art. 51 aliniat 1 litera a) din Legea nr. 263/2010 cu luarea în considerare a menţiunilor înscrise în cartea de muncă seria A.Z Nr. (...), poziţiile 1-75, a contribuţiei sale la bugetul asigurărilor sociale de stat în perioada 1974-1996.

Prin motivele de apel s-a invocat că a depus la C.J.P. (...), la data de 27.11.2018, o cerere privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, prin completarea formularului prevăzut de anexa nr. 6 la HG nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, întemeiată pe prevederile art. 51 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prin care a solicitat luarea în considerare a menţiunilor înscrise în cartea de muncă seria A.Z. Nr. (...), la poziţiile 1 - 75, respectiv a contribuţiei sale la bugetul asigurărilor sociale de stat în perioada cuprinsă între anii 1974 - 1996, în baza unor contracte de muncă individuale.

Anexat cererii nr. (...) din data de 27.11.2018 - pentru a justifica lipsa de interes pentru luarea în considerare a perioadei de activitate ulterioară anului 1996 - a depus copia deciziei CJ.P. (...) nr. (...)/2017 (pe care a menţionat-o şi în cerere), din care rezultă că este beneficiara unei pensii de serviciu stabilite conform Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani si ale Hotărârii nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor acesteia, calculata corespunzător vechimii de 20 de ani în magistratură, aşa cum rezultă din adeverinţa emisă de Tribunalul (...) sub nr. (...)/21/A din 23 noiembrie 2016 - respectiv - în perioada cuprinsă între anii 1996-2016.

Ca urmare, C.J.P. (...) avea obligaţia de a emite o decizie motivată de admitere ori de respingere a cererii sale, nu o simplă adresă cu o motivaţie străină obiectului cererii. Nu s-a emis vreo decizie din partea C.J.P. (...) i nu a primit răspuns la contestaţia formulată în procedura prealabilă, nici din partea Casei Naţionale de Pensii Publice - Comisa Centrală de Contestaţii, corect fiind astfel respinsă excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii (...) faţă de refuzul intimatelor de emitere a unei decizii de pensie.

Instanţa de fond eronat a conchis că în speţă i s-a valorificat activitatea din perioada 1974 - 1996 la calculul pensiei pentru limită de vârstă, cuantum care se regăseşte în cuantumul final al pensiei lunare de serviciu care îi este plătită de către intimate, fiind practic reluată poziţia exprimată de intimata CJ.P. (...), rezultată în urma interpretării greşite a legislaţiei în materie.

Cuantumul pensiei sale de serviciu a fost stabilit prin raportare la procentul de 75 % din venitul brut realizat în ultima lună, având în vedere vechimea de 20 de ani în magistratură şi vârsta de 60 de ani (condiţii stabilite potrivit art. 82 alin. 1 si 3 din Legea nr. 303/2004 republicată), neavând relevanţă - sub aspectul sumei stabilite şi aflate în plată - activitatea desfăşurată anterior acesteia şi, drept urmare, nici contribuţia la asigurările sociale corespunzătoare aceleaşi perioade anterioare.

Legea nr. 303/2004 republicată prevede că „(3) de pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în magistratură").

Art. 15 din HG nr. 1275/2005 prevede că: „Cererea de înscriere la pensie, însoţită de documentaţia de pensionare şi de adeverinţa-tip, va fi depusă la casa teritorială de pensii în a cărei rază îşi are domiciliul persoana îndreptăţită, care va calcula atât pensia din sistemul public stabilită conform Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi pensia de serviciu stabilită potrivit prevederilor legii. Pensia care se achită titularului este pensia cea mai avantajoasă".

Potrivit art. 17 alin. 1 din HG nr. 1275/2005, Casa teritorială de pensii emite o singură decizie de pensie în care vor fi înscrise distinct cuantumurile celor două categorii de pensii, pensia din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum şi diferenţa dintre cele două pensii care urmează a fi suportată de la bugetul de stat. Această diferenţă urmează a fi evidenţiată distinct şi în fişa pentru evidenta drepturilor băneşti ale pensionarului.

Art. 8 din HG nr. 1275/2005, prevede că, diferenţa dintre cuantumul pensiei de serviciu şi cuantumul pensiei din sistemul public ... se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei".

Potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. 7 din Legea nr. 303/2004 „Judecătorii şi procurorii pot opta între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public".

Stabilirea în cuprinsul aceleiaşi decizii cu nr. (...)/2017 a pensiei de asigurări sociale, potrivit art. 15 și art. 17 alin. 1 din HG nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, are relevanţă doar sub aspectul stabilirii cuantumului suportat de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii şi nu sub aspectul cuantumului sumei stabilite în beneficiul fostului magistrat - fiind evident că cea mai avantajoasă pensie faţă de care se va exercita dreptul de opţiune va fi cea stabilită potrivit Legii nr. 303/2004.

Aspectul controversat îl constituie perioada pentru care se calculează pensia publică în temeiul prevederilor art. 15 din HG nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004. Fiind o lege specială referitoare la statutul judecătorilor şi procurorilor, toate reglementările cuprinse în textul ei privesc doar perioada de timp în care o persoană are/a avut acest statut, perioadă de timp ce trebuie avută în vedere inclusiv la stabilirea pensiei din sistemul public, în baza contribuţiei magistratului la asigurările sociale in timpul activităţii sale.

Cu pregnanţă rezultă această interpretare dacă se are în vedere ipoteza în care un magistrat îndeplineşte condiţiile pentru pensionare fără a fi desfăşurat anterior vreo altă activitate, respectiv fără să fi avut vreo contribuţie anterioară la asigurările sociale. Se întreabă cum ar mai fi calculat CJP pensia din sistemul public şi se răspunde că în baza contribuţiei magistratului la asigurările sociale din timpul activităţii sale.

Dreptul de opţiune al magistratului presupune alegerea exprimată de acesta între pensia de serviciu şi pensia publică, ambele calculate pentru aceeaşi perioadă de timp, dar în temeiul unor dispoziţii legale distincte, concluzie ce se desprinde şi din prevederile art. 24 din HG nr. 1275/2005 conform cărora: „Dacă vechimea în magistratură se obţine din însumarea unor perioade realizate în sisteme de asigurări sociale diferite (sistemul public, sistemul de pensii al avocaţilor, sistemul militar) care, potrivit legii, constituie vechime în magistratură, pensia de serviciu se acordă persoanei îndreptăţite, la cererea acesteia, numai de un singur sistem".

Aceste dispoziţii au şi fost valorificate în sensul că perioada în care a exercitat profesia de avocat (1996 - 2004) a fost considerată în baza Legii nr. 303/2004 vechime în magistratură, motiv pentru care cererea sa de acordare a pensiei publice nu priveşte această perioadă, ci doar cea anterioară (1974 -1996), care nu poate constitui vechime în magistratură.

Mai arată că argumentele pe care instanţa de fond şi-a bazat soluţia sunt contradictorii, pe de o parte a apreciat că art. 82 din Legea nr. 303/2004 exclude posibilitatea legală de cumul distinct a acestor două beneficii (pensie de serviciu și pensie publică - alin. 9 din considerente) iar, pe de altă parte, conchide că, în speţă, „contestatoarei i s-a valorificat activitatea din perioada 1974 - 1996 la calculul pensiei pentru limită de vârstă, cuantum care se regăseşte în mod evident în cuantumul final al pensiei lunare de serviciu care îi este plătită de către intimate" (alin. 12 din considerente), aspect contrar realităţii, întrucât în plată se află pensia de serviciu stabilită conform prevederilor art. 82 din Legea nr. 303/2004 şi nu ale Legii nr. 263/2010.

Instanţa de fond a reţinut că buletinul de calcul aferent deciziei iniţiale de pensie, depus la filele 77-84, face dovada incontestabilă a valorificării de către intimate a activităţii sale din perioada anilor 1974-1996, stagiu de cotizare pe baza căruia i s-a stabilit cuantumul pensiei pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr. 263/2010, aşa cum se regăseşte în decizia iniţială de pensie emisă în februarie 2017, alin. 5 din considerente.

A mai menţionat că acest Buletin nu i-a fost comunicat de CJP (...) (nici deodată cu decizia de pensionare, nici anexat întâmpinării din prezentul dosar) – aşa cum dispune Ordinul ministrului muncii nr. 525/2004 privind aprobarea formatului şi conţinutului buletinului de calcul al punctajului mediu anual rezultat în urma evaluării, în vederea recalculării pensiilor și art. 7 alin. 2 din OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, motive pentru care nu a avut posibilitatea de a-1 contesta.

O astfel de contestaţie ar fi fost şi lipsită de interes din partea sa întrucât cuantumul pensiei de serviciu ce urma a fi dată efectiv în plată, a fost stabilită în funcţie de indemnizaţia de încadrare brută din ultima luna de activitate ca magistrat, neavând relevanţă pensia calculată în funcţie de contribuţia la asigurările sociale - pensie care trebuia calculată aferent perioadei celor 20 de ani de activitate în magistratură.

Conform considerentelor instanţei de fond, „cuantumul pensiei publice de 2297 lei se regăseşte în cuantumul pensiei de serviciu de 8007 lei", ceea ce ar echivala practic cu un cumul de pensii aflate efectiv în plată, respectiv cu greşita stabilire a cuantumului pensiei de serviciu (cuantum care ar fi mai mic de 8007 lei, respectiv ar reprezenta mai puţin de 75 % din indemnizaţia de încadrare brută din ultima lună de activitate ca magistrat).

Se află însă în plată doar pensia de serviciu, astfel cum a fost stabilită, recalculată şi actualizată conform prevederilor Legii nr. 303/2004, stabilirea - în mod corect sau nu a cuantumului pensiei publice neputând fi echivalentă cu plata efectivă a acesteia.

Rezultă din menţiunile din carnetul de muncă că anterior funcţiei de magistrat a desfăşurat activitate în sistemul public în perioada anilor 1974 -1996, în baza unor contracte individuale de muncă.

Potrivit art. 51 din Legea nr. 263/2010: „în sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii: a) pensia pentru limită de vârstă; b) pensia anticipată; c) pensia anticipată parţială; d) pensia de invaliditate; e) pensia de urmaş" iar potrivit art. 52 din aceeaşi lege, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.

Conform OUG nr. 103/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale - pct. 56 - la articolul 51 din Legea nr. 263/2010, după alineatul (1) s-au introdus patru noi alineate, (2)-(5), cu următorul cuprins:

"(2) Persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea mai multor categorii de pensii dintre cele prevăzute la alin. (1) optează pentru obţinerea uneia dintre acestea.

(3)Persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea mai multor pensii de serviciu/indemnizaţie pentru limita de vârsta, reglementate de legi cu caracter special, optează pentru obţinerea uneia dintre acestea.

(4)Pensia din sistemul public de pensii nu poate fi cumulată cu o pensie de serviciu/indemnizaţie pentru limita de vârstă reglementate de legi cu caracter special.

(5)Prevederile alin. (4) nu se aplica situaţiei in care persoana îndeplineşte atât condiţiile pentru acordarea pensiei din sistemul public de pensii, cât și cele pentru acordarea unei pensii dintr-un sistem propriu de asigurări sociale neintegrat sistemului public de pensii."

În Nota de fundamentare la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 103/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale se menţionează că, Legea nr. 263/2010, în vigoare în prezent, conţine o serie de reglementări a căror modificare este necesară ca urmare a situaţiilor concrete ivite în practică pe parcursul aplicării ei, cum ar fi: reglementări exprese cu privire la cumulul a două categorii diferite de pensie, dintre cele reglementate de Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare; - reglementări referitoare la cumulul unei pensii din sistemul public de pensii cu o pensie de serviciu reglementată de alt act normative cu caracter special; - ţinând seama de faptul că pensia din sistemul public de pensii se acordă pentru a acoperi riscurile asigurate prevăzute în mod expres, respectiv bătrâneţea şi boala, nu se justifică posibilitatea de a încasa două pensii din acelaşi sistem şi nici de a încasa o pensie din sistemul public şi o pensie de serviciu, situaţie în care riscul ar fi acoperit de două ori, pentru aceeaşi perioadă de contribuţie, fapt ce trebuie reglementat în mod expres ...".

Ulterior, prin art. 5 din OUG nr. 116/2017 privind unele măsuri bugetare şi pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Monitorul Oficial nr. 1043 din 29.12.2017) s-a dispus: "Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: ... 2. La articolul 51, alineatele (4) şi (5) se abrogă".

Ca urmare, la data formulării cererii şi în prezent, cumulul pensiei de serviciu cu pensia publică este posibil şi legal, singura condiţie constând în stabilirea lor pentru perioade de timp succesive, și nu simultane.

S-au invocat în drept prevederile art. 155 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, art. 466 alin. 1, art. 476 alin. 1, art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii (...), prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului, în mod corect, Tribunalul (...), prin Sentinţa nr.(...)/LM/2019, a constatat că, în baza deciziei de pensie nr. (...)/02.02.2017, privind acordarea pensiei de serviciu cu regimul unei pensii pentru limita de vârstă în baza Legii 303/2004, i-a stabilit apelantei contestatoare o pensie de asigurări sociale de 2297 lei şi o pensie de serviciu în cuantum de 8007 lei, conform Legii nr. 303/2004. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Deciziile de pensie de serviciu emise în dosarul administrativ de pensie respectă întru totul dispoziţiile HG nr. 1275/2005.

Solicitarea apelantei de emitere a două decizii de pensie, respectiv pensie de asigurări sociale şi pensie de serviciu, cu consecinţa cumulării acestora este expres interzisă de dispoziţiile art. 82 alin. 7 din Legea 303/2004. Contrar aprecierilor apelantei, această opţiune se exprimă în mod logic doar în ipoteza în care persoana care beneficiază de pensie de serviciu, are realizate şi stagii contributive.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:

Câtă vreme excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii (...) a fost respinsă, dispoziţie ce nu a fost contestată de aceasta, nu se impune a fi analizată şi implicit nici cele reiterate de apelantă în cadrul motivelor de apel.

La data de 27.11.2018, apelanta a depus la Casa Judeţeană de Pensii (...) o cerere înregistrată sub nr. (...) prin care a solicitat a-i fi acordată pensie pentru limită de vârstă în baza art. 55 alin. 1 litera a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu luarea în considerare a perioadei cuprinse între anii 1974-1996 în care, potrivit copiei carnetului de muncă seria A.Z nr. (...), poziţiile 1-75, filele 15-37 dosar de fond, a fost angajată la Întreprinderea de Confecţii (...), la Exploatarea de Gospodărire Comunală, la IJGCL (...), la Exploatarea de Gospodărire Comunală (...), la (Întreprindere) (...), la UJECOM (...), la (Bancă) (...), la Curtea de Apel (...), în baza unor contracte individuale de muncă etc., din data de 24.10.1996 şi-a desfăşurat activitatea ca avocat, iar din data de 07.06.2004 a fost numită în funcţia de judecător.

Prin decizia nr. (...)/02.02.2017 emisă de Casa Judeţeană de Pensii (...), fila 72 dosar de fond, apelantei i-a fost stabilită în baza Legii nr. 303/2004 o pensie de serviciu, drepturile fiindu-i acordate din data de 28.11.2016, ocazie cu care s-a menţionat că beneficia de o pensie de asigurări sociale în valoare de 2287 lei, respectiv de o pensie de serviciu în valoare de 8007 lei, diferenţa de pensie suportată de la bugetul de stat fiind astfel în valoare de 5710 lei, că s-a avut în vedere vechimea de 20 de ani în funcţiile prevăzute de art. 82 alin. 1, în magistratură.

Ca urmare, ceea ce a solicitat apelanta prin contestaţia ce formează obiectul prezentului litigiu a fost acordarea, pe lângă drepturile de pensie de serviciu a celei pentru limită de vârstă, potrivit art. 51 alin. 1 litera a) din Legea nr. 263/2010, având în vedere perioada contributivă anterioară celei în care a îndeplinit funcţiile de avocat şi de judecător, respectiv anii 1974-1996, or, raportat la cele arătate mai sus, în mod corect instanţa de fond a reţinut că prin decizia susmenţionată, potrivit şi buletinului de calcul aflat la filele 74-84 dosar de fond, s-a valorificat şi activitatea desfăşurată în această perioadă, drepturile fiind în acest sens evaluate la suma de 2297 lei.

Nu se poate într-adevăr contesta faptul că pensia de serviciu cuvenită apelantei a avut în vedere doar perioada în care a avut calitatea de judecător sau a desfăşurat activităţi asimilate funcţiei de magistrat, deci implicit la stabilirea acesteia nu s-au avut în vedere celelalte activităţi desfăşurate anterior.

Art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prevede la aliniatul 1 că, judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, magistraţii-asistenţi de la Curtea Constituţională şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. Potrivit aliniatului 3, de pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în magistratură, această din urmă situaţie fiind aplicabilă apelantei raportat la cele evidenţiate mai sus.

Din dispoziţiile aceluiaşi articol evidenţiat mai sus, 82 alineatul 7, Curtea a reţinut faptul că legiuitorul a stabilit că, judecătorii şi procurorii pot opta între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public. Judecătorii şi procurorii militari, s-a stabilit că pot opta între pensia de serviciu şi pensia militară de serviciu, iar, conform alineatului 8, pensia prevăzută de acest articol are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă.

Ca urmare, câtă vreme există o dispoziţie specială potrivit căreia judecătorii, procurorii pot opta între pensia de serviciu cuvenită în baza unei legi cu caracter special, ce cuprinde o parte raportată la contribuţia la fondul de asigurări sociale şi o altă parte ce se suportă din bugetul de stat, este firesc că a impus o imposibilitate de cumul dintre cele două pensii.

Formularea opiniei instanţei de fond, în considerentele sentinţei apelate, într-adevăr are anumite părţi care par contradictorii privitoare la faptul că suma stabilită cu titlu de pensie de asigurări sociale, pentru limită de vârstă, în valoare de 2297 lei ar fi înglobată în cuantumul pensiei de serviciu în valoare de 8007 lei, or, acest aspect nu este de natură a schimba cele evidenţiate mai sus.

Sigur că este reprobabilă necomunicarea buletinului de calcul aferent deciziei de stabilirea de pensiei speciale, dacă într-adevăr nu s-a procedat conform dispoziţiilor legale în vigoare, acest aspect însă nu s-a contestat în prezentul litigiu şi de altfel nu era de natură a adopta o altă soluţie decât cea a instanţei de fond.

Practic apelanta doreşte a beneficia nu doar de o pensie de serviciu, ce nu are în vedere doar principiul contributivităţii ci şi pe cel al suportării de la bugetul de stat a diferenţei dintre cuantumul pensiei de serviciu şi cuantumul pensiei din sistemul public, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, potrivit art. 8 din HG nr. 1275/2005, or, această solicitare nu putea primi o soluţie favorabilă fiindcă ar contraveni dispoziţiilor legale invocate mai sus, ale art. 82 alineat 7 din Legea nr. 303/2004, criticile fiind astfel neavenite.

Tocmai datorită faptului că nu toate persoanele ce ocupă funcţiile de judecător, de procuror, nu au desfăşurat şi alte activităţi ce nu pot fi asimilate acestora, fiind şi situaţii de genul celei în speţă potrivit căreia au fost desfăşurate activităţi de o altă natură, legiuitorul a prevăzut posibilitatea stabilirii pensiei de serviciu şi a celei din sistemul public, urmând ca beneficiarul să opteze pentru una dintre acestea, nu pentru un cumul.

Art. 24 din HG nr. 1275/2005, invocat de apelantă, prevede faptul că, dacă vechimea în magistratură se obţine din însumarea unor perioade realizate în sisteme de asigurări sociale diferite (sistemul public, sistemul de pensii al avocaţilor, sistemul militar) care, potrivit legii, constituie vechime în magistratură, pensia de serviciu se acordă persoanei îndreptăţite, la cererea acesteia, numai de un singur sistem, situaţia avută într-adevăr în vedere la stabilirea drepturilor acesteia, dar, acest aspect însă, nu este derogatoriu de la dispoziţiile legale imperative arătate mai sus, potrivit cărora nu este posibil un cumul între cele două categorii de pensii.

De altfel, dacă nu s-ar fi valorificat perioadele în care apelanta nu a avut calitatea de judecător, dacă nu ar fi existat dispoziţiile derogatorii de la aliniatul 1 al art. 82 din Legea nr. 303/2004, aceasta nu ar fi fost beneficiara unei pensii de serviciu.

Într-adevăr, art. 51 alineat 3 din Legea nr. 263/2010 prevede faptul că, persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea mai multor pensii de serviciu, reglementate de legi cu caracter special, optează pentru obţinerea uneia dintre acestea, iar, potrivit aliniatului 3^1, prevederile alin. (3) nu se aplică în situaţia în care persoana îndeplineşte atât condiţiile pentru acordarea unei pensii de serviciu, reglementate de legi cu caracter special, cât şi cele pentru acordarea unei pensii dintr-un sistem propriu de asigurări sociale neintegrat sistemului public de pensii, însă, apelanta nu se află într-o atare situaţie derogatorie, nefiind şi beneficiara unei pensii provenite dintr-un sistem propriu de asigurări sociale neintegrat sistemului public de pensii, ci, astfel cum s-a arătat mai sus, este beneficiara unei pensii de serviciu şi a uneia din sistemul public de stat, optând pentru cea de serviciu, dispoziţiile derogatorii enunţate, de care se prevalează apelanta nefiind astfel aplicabile situaţiei în speţă.

Faţă de toate considerentele expuse, Curtea în baza art. 480 alineat 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul şi a păstrat în întregime sentinţa apelată, ca fiind legală şi temeinică.

Nefiind solicitate de către intimate cheltuieli de judecată nu au fost acordate, prevederile art. 451-453 Cod procedură civilă neimpunându-se a fi aplicate, interpretate.

Domenii speta

Spete similare