Acţiune având ca obiect pretenţii, respinsă de instanţă ca lipsită de interes, în considerarea dispoziţiilor din Legea nr. 51/2006, republicată, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr. 225/2016, potrivit cărora factura emisă pent

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de ZZ.LL.2018, reclamanta S.C. A S.A., prin reprezentantul său legal, în contradictoriu cu pârâta debitoare SC B SA a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună, obligarea acesteia la plata sumei de 380.629,71 lei reprezentând contravaloare serviciilor de ....... furnizate şi neachitate la scadenţă, conform contractului de furnizare/prestare servicii ......... nr. ..../ZZ.LL.2009, a penalităţilor de întârziere conform contractului şi a cheltuielilor de judecată.

În motivare, în fapt, reclamanta a arătat că în baza contractului de furnizare servicii .............. nr. ..../ZZ.LL.2009 dintre SC A SATU MARE SA şi SC B SA s-au emis facturi pentru serviciile prestate în perioada 31.08.2015 - 29.02.2013 în valoare de 380.629,71 lei pe care debitoarea nu le-a achitat la scadenţă şi nici ulterior până la data promovării prezentei acţiuni. Facturile au fost acceptate, nefiind contestate sau refuzate la data facturării de către debitor.

Facturile neachitate la scadenţă sunt următoarele:

- factura nr. 1 din ZZ.LL.2015, în valoare de 56.298,46 lei

- factura nr. 2 din ZZ.LL.2015, în valoare de 54.216,55 lei

- factura nr. 3 din ZZ.LL.2015, în valoare de 58.639,76 lei

- factura nr. 4 din ZZ.LL.2015, în valoare de 56.256,95 lei

- factura nr. 5 din ZZ.LL.2015, în valoare de 54.563,66 lei

- factura nr. 6 din ZZ.LL.2016, în valoare de 50.485,35 lei

- factura nr. 7 din ZZ.LL.2016, în valoare de 50.168,98 lei

Conform contractului şi a prevederilor Legii serviciului de alimentare cu apă şi canalizare nr. 241/2006 utilizatorii sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor. Data emiterii facturii şi termenul de scadenţa sunt înscrise pe factură.

De asemenea, conform prevederilor Legii nr. 241/2006: „neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage după sine penalităţi de întârziere, după cum urmează:

a) penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;

b) penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei;

c) valoarea totală a penalităţilor nu poate depăşi cuantumul debitului şi se constituie venit al operatorului".

În principal, reclamanta a solicitat obligarea debitorului la achitarea facturilor scadente şi a penalităţilor de întârziere, invocând, de asemenea, excepţia obligaţiei de neexecutere în baza art. 1566 Cod Civil.

Contractul este legea părţilor în raporturile juridice dintre contractanţi, cu atât mai mult cu cât există un contract semnat de ambele părţi a cărui clauze au fost acceptate fără obiecţii, contractul respectiv dând naştere unor obligaţii de ambele părţi, obligaţii ce sunt exigibile conform facturilor ataşate în probaţiune.

Reclamanta îndeplinindu-şi cu bună-credinţă toate obligaţiile ce-i revin din contract a solicitat instanţei obligarea debitorului la respectarea obligaţiilor pe care şi le-a asumat în mod liber şi neviciat prin însuşi semnarea contractului de furnizare servicii ..... nr. ...../ZZ.LL.2009.

Având în vedere toate cele mai sus expuse, reclamanta a solicitat admiterea cererii sale astfel cum a fost formulată şi să se dispună obligarea debitoarei la plata sumelor restante, a penalităţilor de întârziere conform contractului şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1166 şi urm., art. 1566 Cod civil, art. 194 C.proc.civ., Legea nr. 51/2006, Legea nr. 241/2006.

În probaţiune, reclamanta îşi susţine cererea prin următoarele înscrisuri: copia contractului ... nr. ...../ZZ.LL.2009; copiile tuturor facturilor; copia fişă client facturi neîncasate – filele 8-25 dosar.

Conform art. 223 C.proc.civ. reclamanta solicită a se proceda la judecată şi în lipsa sa.

La data de 26.07.2018, reclamanta SC A SA prin reprezentantul său legal a depus prin registratura instanţei „cerere precizatoare a pretenţiilor” (filele 34-36 dosar), formulată în baza art. 204 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ., arătând că solicită obligarea pârâtei SC B SA la plata sumei de 341.509,65 lei, valoare ce reprezintă cuantumul total al serviciilor prestate şi neachitate la scadenţă în cuantum de 291.720,66 lei şi al majorărilor de întârziere conform contractului în cuantum de 49.778,99 lei.

Obiectul prezentei cereri însumează valoarea totală a serviciilor prestate şi neachitate la scadenţă ce reprezintă conform facturilor: ..., pentru perioada 31.08.2015-29.02.2016 în cuantum total de 291.720,66 lei şi majorări de întârziere în cuantum total de 49.778,99 lei aferente perioadei 31.03.2015 şi până la data de 30.06.2018. Penalităţile de întârziere (majorările conform facturilor ataşate) se datorează conform Legii 241/2006 art. 31 alin.(16) lit. b) - „începând cu prima zi după data scadenţei", adică data de 16 a fiecărei luni şi până la data depunerii cererii în instanţă.

Valoarea totală a serviciilor prestate (...) pentru perioada 31.08.2015-29.02.2016 în cuantum total de 291.720,66 lei este conform facturilor de mai jos:

- factura seria.... nr. 1 din ZZ.LL.2015, valoare servicii prestate 41.742,90 lei

- factura seria.... nr. 2 din ZZ.LL.2015, valoare servicii prestate 41.270,78 lei

- factura seria.... nr. 3 din ZZ.LL.2015, valoare servicii prestate 44.901,98 lei

- factura seria.... nr. 4 din ZZ.LL.2015, valoare servicii prestate 42.574,39 lei

- factura seria.... nr. 5 din ZZ.LL.2015, valoare servicii prestate 40.033,68 lei

- factura seria.... nr. 6 din ZZ.LL.2016, valoare servicii prestate 40.545,89 lei

- factura seria.... nr. 7 din ZZ.LL.2016, valoare servicii prestate 40.651,04 lei

Reclamanta depune la dosar copia facturilor ce cuprind penalităţile de întârziere (majorările) în cuantum total de 49.778,99 lei, aferente perioadei 31.08.2015-30.06.2018, datorate de pârâta SC B SA pentru facturile acceptate şi neachitate la scadenţa din perioada 31.08.2015-29.02.2016:

- factura seria.... nr. 1 din ZZ.LL.2015, valoare majorări 0 lei

- factura seria.... nr. 2 din ZZ.LL.2015, valoare majorări 0 lei

- factura seria.... nr. 3 din ZZ.LL.2015, valoare majorări 576,06 lei

- factura seria.... nr. 4 din ZZ.LL.2015, valoare majorări 945,25 lei

- factura seria.... nr. 5 din ZZ.LL.2015, valoare majorări 1.391,65 lei

- factura seria.... nr. 6 din ZZ.LL.2016, valoare majorări 1.193,28 lei

- factura seria.... nr. 7 din ZZ.LL.2016, valoare majorări 1.349,13 lei

- factura seria.... nr. 8 din ZZ.LL.2016, valoare majorări 1.670.16 lei

- factura seria.... nr. 9 din ZZ.LL.2016, valoare majorări 1.880,44 lei

- factura seria.... nr. 10 din ZZ.LL.2016, valoare majorări 1.808,69 lei

- factura seria.... nr. 11 din ZZ.LL.2016, valoare majorări 1.750,37 lei

- factura seria.... nr. 12 din ZZ.LL.2016, valoare majorări 1.808,69 lei

- factura seria.... nr. 13 din ZZ.LL.2016, valoare majorări 1.808,69 lei

- factura seria.... nr. 14 din ZZ.LL.2016, valoare majorări 1.750,37 lei

- factura seria.... nr. 15 din ZZ.LL.2016, valoare majorări 1.303,69 lei

- factura seria.... nr. 16 din ZZ.LL.2016, valoare majorări 1.750,37 lei

- factura seria.... nr. 17 din ZZ.LL.2016, valoare majorări 1.808,69 lei

- factura seria.... nr. 18 din ZZ.LL.2017, valoare majorări 1.808,69 lei

- factura seria.... nr. 19 din ZZ.LL.2017, valoare majorări 1.633,58 lei

- factura seria.... nr. 20 din ZZ.LL.2017, valoare majorări 1.808,69 lei

- factura seria.... nr. 21 din ZZ.LL.2017, valoare majorări 1.750,37 lei

- factura seria.... nr. 22 din ZZ.LL.2017, valoare majorări 1.808,69 lei

- factura seria.... nr. 23 din ZZ.LL.2017, valoare majorări 1.750,37 lei

- factura seria.... nr. 24 din ZZ.LL.2017, valoare majorări 1.808,69 lei

- factura seria.... nr. 25 din ZZ.LL.2017, valoare majorări 1.303,69 lei

- factura seria.... nr. 26 din ZZ.LL.2017, valoare majorări 1.750,37 lei

- factura seria.... nr. 27 din ZZ.LL.2017, valoare majorări 1 308,69 lei

- factura seria.... nr. 28 din ZZ.LL.2017, valoare majorări 1.750,37 lei

- factura seria.... nr. 29 din ZZ.LL.2015, valoare majorări 1.633,58 lei

- factura seria.... nr. 30 din ZZ.LL.2018, valoare majorări 991,83 lei

- factura seria.... nr. 31 din ZZ.LL.2018, valoare majorări 816,77 tei

- factura seria.... nr. 32 din ZZ.LL.2018, valoare majorări 904,36 lei

- factura seria.... nr. 33 din ZZ.LL.2018, valoare majorări 875,17 lei

- factura seria.... nr. 34 din ZZ.LL.2018, valoare majorări 904,36 lei

- factura seria.... nr. 35 din ZZ.LL.2018, valoare majorări 875,17 lei

Având în vedere toate cele mai sus expuse reclamanta a arătat că îşi menţine în continuare poziţia din cererea principală prin care solicită obligarea pârâtei la achitarea valorii totale a restanţei în cuantum de 341.509,65 lei, adică a facturilor restante (servicii prestate) în cuantum de 291.720.66 lei, a penalităţilor de întârziere (majorări) în cuantum de 49.778,99 lei şi a cheltuielilor de judecată, deoarece creanţa sa faţă de pârâta SC B SA este o creanţă certă, lichidă şi exigibila conform prevederilor Codului de procedura civilă,

În probaţiune, depune facturile mai sus menţionate (filele 37-106 dosar)

Prin întâmpinare (filele 120-124 dosar) debitoarea intimată Societatea B S.A., prin reprezentantul său legal, a solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind eronat introdusă, la o instanţă necompetentă teritorial, iar, în cazul respingerii excepţiei necompetenţei teritoriale, debitoarea intimată a solicitat a se dispune suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. ..../..../2015. Pe fondul cauzei, intimata debitoare a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiat formulată, cu cheltuieli de judecată, inclusiv onorariu avocat angajat în cauză.

I. Cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Satu Mare în soluţionarea prezentei cauze, invocată în temeiul art. 129 alin. 2 pct. 3 şi art. 130 alin. 2 N.C.proc.civ., debitoarea intimată a susţinut că instanţa a fost nelegal sesizată, iar competenţa de soluţionare apreciază că aparţine Tribunalului Maramureş.

Intimata debitoare îşi întemeiază susţinerile pe dispoziţiile art. 107 N.C.proc.civ. care prevede expres la alin. 1 că: „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”, arătând că în speţă nu sunt întrunite condiţiile pentru a alege alt sediu şi instanţa de judecată decât cea de la sediul social al pârâtei.

Mai mult, contractul încheiat între părţi cu nr. ...../ZZ.LL.2009, la art. 27 prevede că, în cazul în care nu este posibilă rezolvarea litigiilor pe cale amiabilă, părţile se vor adresa instanţelor judecătoreşti române competente, fapt ce denotă că reclamanta a înţeles ca în privinţa competenţei să fie aplicată prioritar regula generală şi primară de determinare a competenţei,

Fata de prevederile legale sus enunţate intimata debitoare a arătat că:

1 - Sediul social al societăţii este în localitatea ...., str. .... nr. ..., judeţul ..., fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul ... sub nr. ... .../.../2005 şi are C.U.I. .....;

2 - Creditoarea are cunoştinţă de adresa sediului social al intimatei debitoare, deoarece între această societate în calitate de utilizator şi A  SA în calitate de operator a fost încheiat Contractul de furnizare/ prestare a serviciului de alimentare cu apa şi de canalizare pentru agenţi economici şi instituţii nr. ..... în data de ZZ.LL.2009, iar pe contract este expres trecut sediul societăţii din ...., .... nr. ....;

3- În ceea ce priveşte alte criterii de determinare a competenţei teritoriale alternative, intimata debitoare a apreciat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile legale pentru a fi aplicate aceste criterii, reclamanta nefăcând dovada legală a condiţiilor cerute de lege pentru a se determina competenţa teritorială alternativă conform art. 113 sau cea de la art. 109 C.proc.civ.

În concluzie, întemeiat pe dispoziţiile art. 245, art. 248 alin. 1, art. 129 alin. 2 pct. 3, art. 130 alin. 2 C.proc.civ., intimata debitoare a solicitat admiterea excepţiei invocate şi declinarea competenţei de soluţionare a cererii din acest dosar în favoarea Tribunalului Maramureş, ca fiind instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii.

Referitor la suspendarea prezentei cauzei până la soluţionarea definitivă a cauzei din dosarul nr. ..../..../2015 aflat pe rolul Judecătoriei Satu Mare, cu termen în ZZ.LL.2018, având ca obiect „obligaţia de a face”, intimata debitoare a apreciat că soluţia dată în acest dosar, va influenţa în mod direct situaţia dintre părţi, respectiv cuantumul creanţei pretinse de reclamantă, având în vedere că societatea debitoare începând cu luna august 2014 are montat sistem de măsurare ......, iar diferenţele dintre cantităţile măsurate şi cele facturate sunt majore.

Tot în acest sens intimata debitoare a invocat soluţia de suspendare pronunţată la de ZZ.LL.2016 de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. .../.../2016, între aceleaşi părţi, având obiect identic, cerere în pretenţii, dar în care diferă doar suma pretenţiilor (352.073,16 lei) şi perioada calculării acestora (februarie - iulie 2015).

Astfel, intimata debitoare a solicitat admiterea cererii sale de suspendare, inclusiv întemeiat pe faptul că starea de fapt şi de drept dintre părţi nu s-a schimbat cu nimic faţă de data de ZZ.LL.2016, când s-a suspendat judecarea pretenţiilor ce datează din perioada imediat anterioara celor din prezentul dosar, iar pe de altă parte intimata debitoare a arătat că dosarul nr. .../.../2015 se află pe rolul instanţei de fond, precum şi faptul că între părţi se menţine acelaşi contract de servicii pe care îl apreciază inechitabil şi abuziv, respectiv o demonstraţie de forţă .... deţinută de reclamanta asupra serviciilor .... din ....,

Astfel, intimata debitoare a solicitat a se ţine cont de faptul că la data formulării cererii introductive din acest dosar există o dovadă clară de incertitudine asupra creanţei de 341.509,65 lei pretinse de creditoare deoarece:

1- Privind cuantumul creanţei de 291.720,66 lei pretinse de creditoare sub titlu de debit principal, pentru perioada 31.03.2015-29.02.2016, în temeiul facturilor menţionate în cerere, intimata debitoare a arătat că nu este o creanţa certă, asupra facturilor în cauză societatea a formulat adrese în repetate rânduri, a contestat în instanţă sumele şi modalitatea de calcul şi a indicat că nu pot fi toate sumele recunoscute de societate, solicitând reclamantei să monteze cât mai urgent contorul de măsurare a ..., pentru a avea o transparenţă a datelor şi o justificare reală a sumelor facturate sau să recunoască contorul montat de societatea intimată debitoare.

2- În ceea ce privesc majorările de întârziere de 49.778,99 lei calculate pentru perioada 31.08.2015-30.06.2018 şi solicitate în continuare până la data plăţii efective, intimata debitoare a arătat că: invocă excepţia autorităţii de lucru judecat pentru sumele reprezentând majorări de întârziere din perioada 31.08.2015-29.02.2016, cuprinse în cuantumul total al majorărilor din facturile emise începând cu luna martie 2016 până în luna ianuarie 2018, aceste creanţe, inclusiv majorările totale, fiind deja cuprinse în cererea de executare silită a reclamantei împotriva debitoarei şi încuviinţată în dosar nr. .../.../2018 de către Judecătoria Satu Mare, sens în care depune în probaţiune cererea de executare silită şi încheierea de admitere a executării silite.

3- Pe de altă parte, intimata debitoare a arătat că este neîntemeiat calculul acestor majorări de întârziere şi a apreciat că reclamanta calculează majorările de întârziere total eronat şi fără un temei contractual.

4- Astfel, intimata debitoare a solicitat instanţei să observe că aceasta în calculul majorărilor de întârziere suprapune în mod repetat aceleaşi sume, pentru aceiaşi perioadă, sens în care solicită a i se pune în vedere reclamantei să depună la dosar o justificare a modului în care a înţeles să evidenţieze şi să calculeze pretinsele majorări de întârziere.

5- Pe facturile emise sunt stipulate în mod expres cuantumul majorărilor de întârziere, de 0,03 % sau de 0,02% şi de 0,01% , iar pe de altă parte contractul dintre părţi nu prevede majorări de întârziere şi nici dobânda penalizatoare.

6- Aceste aspecte sunt foarte importante în vederea calculului sumelor datorate, deoarece pe parcursul perioadei contractuale regimul fiscal al penalităţilor şi dobânzilor de întârziere a fost diferit.

7- Din facturile fiscale emise, intimata debitoare arată că nu are certitudinea că reclamanta creditoare a respectat prevederile legale în materie şi care sunt temeiurile legale pentru aplicarea acestor majorări/ dobânzi/ penalităţi de întârziere, deoarece intimatei nu i-au fost aduse la cunoştinţă prin act oficial de modificare a contractului.

8- Astfel, această creanţă rezultată din majorări nu este certă. Prima condiţie pentru admisibilitatea cererii în pretenţii este aceea a existenţei unei creanţe certe, condiţie nerealizată în speţă. Certitudinea creanţei vizează caracterul acesteia de a rezulta direct din actul de creanţă sau din acte emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.

9- Din punct de vedere juridic facturile fiscale reprezintă contracte în forma simplificată, în măsura în care au fost acceptate la plată de către debitor, iar acceptarea la plată poate proba cel mult ceea ce în mod standardizat şi general cuprinde o factură, respectiv marfa şi preţul. În speţă, nu s-a aprobat nici cantitatea serviciilor şi nici majorările aferente facturilor.

10- În cazul în care raportul civil nu se desfăşoară în baza unui înscris unic sub forma unui contract civil cu elementele contractuale expres determinate, ci în baza unor facturi fiscale, Înalta Curte consideră că nu există un acord expres al părţilor cu privire la clauza penală.

11- Intimata-debitoare a precizat că ‚între părţi este încheiat doar un contract cadru de adeziune, nicidecum un contract bilateral, cu clauze expres prevăzute şi negociate de către părţi.

12- Simpla menţiune generică pe factură a unor majorări intimata debitoare consideră că nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forţei obligatorii a contractului consacrat de Codul civil în materie, întrucât este un act unilateral de voinţă al reclamantei, neasumat de către pârâta, iar în consecinţă, chiar şi acceptarea la plată a facturii fiscale nu poate fi echivalată cu acordul pârâtei-debitoare cu privire la pretinsele majorări de întârziere.

13- În sensul celor de mai sus, intimata debitoare a arătat că există o jurisprudenţă absolut constantă în materie şi precizează că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în acest sens prin Deciziile nr. 774/2003, nr. 3079/2003 şi nr. 778/2011.

În concluzie, având în vedere cele invocate prin întâmpinare şi întrucât creanţa pretinsă de reclamantă este incertă la data formulării cererii şi până în prezent, precum şi faptul că nu este îndeplinită de către creditoare administrarea tuturor probelor pertinente, concludente şi utile în vederea stabilirii cu certitudine a competenţei teritoriale şi a creanţelor pe care creditoarea le are faţă de societatea intimată debitoare, aceasta din urmă a solicitat declinarea soluţionării cererii ca eronat introdusă la o instanţa necompetentă teritorial, iar, dacă va fi respingă această excepţie, intimata debitoare a solicitat cu prioritate, suspendarea cauzei şi ulterior să se procedeze la judecarea cauzei pe fond şi respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.

În drept, intimata debitoare a invocat art. 205-208 N.C.proc.civ., precum şi restul prevederilor legale evocate în cuprinsul întâmpinării.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (filele 125-184 dosar)

Reclamanta SC A SA a răspuns la întâmpinare (filele 189-193 dosar), înţelegând să îşi menţină în totalitate poziţia procesuală prezentată din cuprinsul cererii de chemare în judecată care formează obiectul prezentului dosar şi, faţă de susţinerile pârâtei SC B SA din cuprinsul întâmpinării, a solicitat respingerea tuturor susţinerilor, ca netemeinice şi nefondate din următoarele motive:

• Cu privire la invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Satu Mare în soluţionarea prezentei cauze

În ceea ce priveşte excepţia ridicată de pârâtă, reclamanta a solicitat instanţei să aibă în vedere prevederile art. 113 alin. (2) C.pric.civ. privitoare la competenţa teritorială alternativă conform căruia atunci: „Când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce şi la instanţa în circumscripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc". Prin urmare chiar dacă domiciliul său/ sediul social al SC B S.A. este în localitatea ..., facturarea şi executarea obligaţiilor patrimoniale se face pentru activităţi desfăşurate în localitatea ..., str. .... nr. ...., judeţul .....

Cu atât mai mult cu cât în contractul de furnizare servicii de .... nr. .../ZZ.LL.2009 este menţionată ADRESA PUNCT CONSUM şi ADRESA TRANSMITERE FACTURA: Loc. ..., str. ... nr. .....

Având în vedere cele mai sus expuse în temeiul art. 113 alin. (2) C.proc.civ., reclamanta consideră că este de competenţa Tribunalului Satu Mare soluţionarea prezentei cauze.

• Cu privire la suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului .../.../2015

În ceea ce priveşte solicitarea pârâtei de suspendare a cauzei reclamanta se opune, menţionând că pârâta, de peste trei ani nu face altceva decât să tergiverseze executarea obligaţiilor ce le are faţă de societatea creditoare, prin tot felul de subterfugii.

În dosarul menţionat .../.../2015 aflat pe rol la Judecătoria Satu Mare, pârâta contestă sistemul de contorizare ...., deşi conform contractului de furnizare servicii de .... nr. .../ZZ.LL.2009, respectiv Cap. V şi VI sunt menţionate foarte clar modalităţile de stabilire (calcul) a cantităţilor de .... şi a celei ... şi facturarea acestora. De asemenea, această prevedere contractuală rezidă din Legea nr. 241/2006 privind ... astfel cum a fost modificată, cât şi din faptul că din punct de vedere legal nu există un act normativ care să prevadă un tip de contor de măsurare a ... recunoscut metrologic. Acest Contor ... la care face trimitere pârâta nu se află pe lista oficială a contoarelor omologate (LO.-2012 aprobată prin Ordinul nr. 148/15.05.201, publicat în M.Of. al României, partea I nr. 361/29.05.2012, modificat şi completat prin Ordinul nr. 463/08.11.2013, publicat în M.Of. al României, partea l nr. 741/29.11.2013). Ca atare singura modalitate de determinare a cantităţilor este cea legală. În acest sens depune la dosar adresa de la Biroul Român de Metrologie Legală nr. .../ZZ.LL.2017 care confirmă cele mai sus arătate.

Astfel că, prin modul în care pârâta acţionează reiese cu claritate intenţia acesteia de tergiversare şi de sustragere de la respectarea obligaţiilor contractuale pe care şi le-a asumat prin însuşi semnarea contractului de furnizare servicii de ....

Pentru toate cele mai sus expuse reclamanta a solicitat instanţei să aibă în vedere urgenţa ce se impune în pronunţarea unei hotărâri privind obligarea pârâtei la plata sumei de 341.509,65 lei, valoare ce reprezintă cuantumul total al serviciilor prestate şi neachitate, deoarece există suspiciunea că aceasta să intre în imposibilitate de plată în orice moment. Sub acest aspect, reclamanta a solicita respingerea şi a acestui capăt de apărare al pârâtei

• Cu privire la respingerea cererii ca neîntemeiat formulată, creanţa fiind incertă

Contractul-cadru de furnizare/prestare a serviciului de .... emană din Ordinul 90/2007 emis de Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală şi este în conformitate cu prevederile legislaţiei primare Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare.

La Cap. V din contractul de furnizare servicii de .... nr. .../ZZ.LL.2009 se regăsesc prevederile pentru stabilirea ..., iar la Cap. VI prevederile în ceea ce priveşte tariful, facturarea şi modalităţile de plată.

Conform contractului art. 14 şi a prevederilor Legii serviciului de alimentare cu apă şi canalizare nr. 241/2006 art. 31 alin. (15): „Factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată (...), utilizatorii sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii şi termenul de scadenţă se înscriu pe factură", prevedere contractuală şi legală pe care pârâta nu a respectat-o.

Obiectul prezentei cereri însumează valoarea totală a serviciilor prestate şi neachitate la scadenţă ce reprezintă conform facturilor: ..., pentru perioada 31.08.2015-29.02.2016 în cuantum total de 291.720,66 lei la care se adaugă penalităţile de întârziere.

Creanţa reclamantei are un caracter cert în principal pentru că facturile sunt emise în baza contractului de furnizare servicii de ... nr. .../ZZ.LL.2009, contract semnat de ambele părţi fără obiecţii. Contractele conform art. 1270 Cod civil alin. (1) având putere de lege – „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante".

În subsidiar creanţa are caracter cert tocmai prin faptul că facturile (reprezintă o formă simplificată a unui contract, iar contractul este legea părţilor în raporturile juridice dintre contractanţi dând naştere unor obligaţii de ambele părţi) au fost acceptate şi necontestate la data emiterii, existând în acest sens borderoul de predare-primire al facturilor pe care este aplicată ştampila şi/sau semnătura pârâtei. În acest sens reclamanta depune borderourile, conform prevederilor Codului de procedură civilă „dovada unui act juridic sau a unui fapt se poare face prin înscrisuri, (...) sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege".

De asemenea, există adresa pârâtei nr. .../ZZ.LL.2016 către SC A  S.A. (depusă la dosar) prin care se solicită stingerea parţială sau totală a debitelor faţă de reclamantă pentru facturile emise în perioada 30.11.2013-31.07.2016, perioadă ce include facturile din prezenta acţiune, respectiv 31.08.2015-29.02.2016.

Prin urmare pârâta recunoaşte facturile emise de reclamantă în perioada respectivă, ceea ce reprezintă o recunoaştere expresă a debitului, această recunoaştere a debitului fiind sub incidenţa prevederilor ari. 436 alin. (1) conform căruia: „când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii", motiv pentru care solicităm onoratei instanţe respingerea susţinerilor din întâmpinarea pârâtei şi admiterea cererii în ceea ce priveşte creanţa aşa cum a fost formulată.

De asemenea, conform prevederilor Legii 241/2006 art. 31 alin. (16) şi al contractului de furnizare servicii de ... nr. .../ZZ.LL.2009: „neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage după sine penalităţi de întârziere, după cum urmează:

a) penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;

b) penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei;

c) valoarea totală a penalităţilor nu poate depăşi cuantumul debitului şi se constituie venit al operatorului".

Cu privire la majorări de întârziere în cuantum total de 49.778,99 lei aferente perioadei 31.08.2015 şi până la data de 30.06.2018, aceste penalităţile de întârziere (majorările conform facturilor ataşate) se datorează nu doar conform art. 14 din contractul de furnizare .... nr. .../ZZ.LL.2009. Aceste penalităţi fiind aceleaşi cu cele din prevederile Legii 241/2006 art. 31 alin. (16) lit. b): „penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei”, adică data de 16 a fiecărei luni. Acestea conform facturilor ataşate acţiunii au fost calculate de la data menţionată şi până la data depunerii cererii în instanţă.

În ceea ce priveşte cuantumul majorărilor de întârziere menţionat pe facturi de 0,03%, 0,02% şi 0,01%, aceste penalităţi(majorări) se datorează conform Legii 241/2006 art. 31 alin. 16) lit. a): „penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare". Dobânzile şi penalităţile de întârziere se calculează conform Codului de procedură fiscală pentru fiecare an separat: pentru anul 2015 este 0,03%, pentru anii 2016-2017 sunt 0,02%, iar pentru anul 2018 este 0,01%.

Creanţa reclamantei este certă în principal în baza contractului de furnizare .... nr. 421035001/24.11.2009 care este legea părţilor în raporturile juridice dintre contractanţi, în acest sens existând contractul semnat de ambele părţi a cărui clauze au fost acceptate fără obiecţii, contractul respectiv dând naştere unor obligaţii de ambele părţi, obligaţii ce sunt exigibile conform facturilor ce au fost ataşate în probatoriu. Prevederile din contract fiind corelate cu prevederile Legii serviciului de alimentare cu apă şi canalizare 241/2006, pârâta contestând de fapt norme de drept stabilite prin prezenta lege.

În altă ordine de idei, creanţa certă este şi acea creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice (facturi/borderou de primire facturi/adrese etc.) recunoscute de debitor.

Având în vedere toate cele mai sus expuse reclamanta consideră că SC A S.A. deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă conform prevederilor Codului de procedură civilă, prin urmare solicită instanţei să admită cererea aşa cum a fost formulată şi să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor restante, a penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată; e asemenea solicită respingerea tuturor solicitărilor din întâmpinarea pârâtei, cu privire la: excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Satu Mare; suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului .../.../2015; respingerea cererii ca neîntemeiat formulată, creanţa fiind incertă.

În drept, invocă dispoziţiile Codului civil, Codul de procedură civilă, Legea nr. 51/2006, Legea nr. 241/2006.

În probaţiune, depune înscrisuri – filele 194-202 dosar.

Prin concluziile scrise depuse la data de 02.11.2018 (filele 211-212), pârâta SC B SA, prin reprezentanţii săi legali, a solicitat respingerea excepţiilor invocate de reclamantă şi de instanţă din oficiu, admiterea apărărilor formulate cu excepţiile invocate şi, în subsidiar, dacă vor fi respinse excepţiile sale, intimata debitoare a solicitat admiterea suspendării cauzei sau, judecând cauza pe fond, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată pentru motivele invocate prin întâmpinare şi prezentele concluzii.

Întemeiat pe dispoziţiile art. 248 alin. 1 şi 2 N.C.proc.civ., intimata debitoare a solicitat, mai întâi de toate, pronunţarea asupra excepţiilor invocate atât de părţi, cât şi de instanţă.

Astfel, intimata debitoare a susţinut în continuare admiterea, în temeiul art. 129 alin. 2 pct. 3 şi art. 130 alin, 2 N.C.prc.civ. excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Satu Mare în soluţionarea prezentei cauze, instanţa fiind nelegal sesizată, iar competenţa de soluţionare apreciază că aparţine Tribunalului Maramureş, pentru motivele arătate prin întâmpinare.

Intimata debitoare a subliniat că până la data dezbaterilor, în ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale alternative, în speţă nu au fost întrunite condiţiile legale pentru a fi aplicate aceste criterii, reclamanta nefăcând dovada legală a condiţiilor cerute de lege pentru a se determina competenţa teritorială alternativă conform art. 113 sau cea de la art. 109 C.proc.civ.

În concluzie, întemeiat pe dispoziţiile art. 245, art. 248 alin. 1, art. 129 alin. 2 pct. 3, art. 130 alin. 2 C.proc.civ., intimata debitoare a solicitat admiterea excepţiei invocate şi declinarea competenţei de soluţionare a cererii din acest dosar în favoarea Tribunalului Maramureş, ca fiind instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii.

În ce priveşte cererea de suspendare formulată, intimata debitoare a solicitat admiterea acesteia, inclusiv întemeiat pe faptul că starea de fapt şi de drept dintre părţi nu s-a schimbat cu nimic faţă de data de 27.10.2016, când în dosar nr. .../.../2016 s-a suspendat judecarea pretenţiilor ce datează din perioada imediat anterioară celor din prezentul dosar. Mai arată în continuare că între părţi se menţine acelaşi contract de prestări serviciu din anul 2009 pe care intimata debitoare îl apreciază inechitabil şi abuziv, respectiv o demonstraţie de forţă .... deţinută de reclamantă asupra serviciilor ..... din ....

Asupra excepţiei lipsei de interes, invocată de instanţa din oficiu, intimata debitoare a solicitat respingerea acestei excepţii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

Caracterul de titlu executoriu facturilor de utilităţi este atribuit în mod legal numai după introducerea alin. (6^1) la art. 42 din Legea nr. 51/2006, cu următorul conţinut: „Factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu".

Măsura este inclusă în Legea nr. 225/2016 pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, care a apărut în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 942/ 23.11.2016 şi care a intrat în vigoare începând cu data de 26.11.2016.

Potrivit art. 44 din Legea nr. 241/2006, aceasta se completează cu prevederile Legii nr. 51/2006, care este legea generala în materie.

Abia prin această reglementare legiuitorul a uniformizat legislaţia aplicabilă legal pentru toate serviciile de utilităţi publice, astfel că, faţă de perioada împrocesuată, august 2015- februarie 2016, intimata debitoare a solicitat a se observa că această prevedere legala în vigoare din 26.11.2016, nu poate opera de plin drept.

De asemenea, intimata debitoare consideră că legiuitorul a stabilit că anumite înscrisuri constituie titluri executorii, fără a mai fi nevoie de intervenţia instanţei de judecată, însă în cazul tuturor acestor înscrisuri există un element comun, şi anume, toate au la bază consimţământul debitorului exprimat în însuşi înscrisul respectiv. În lipsa acceptării facturii de către debitor prin semnătură şi ştampilă, în cazul societăţilor, factura emisă unilateral de către furnizor nu face dovada consimţământului debitorului şi a raporturilor dintre părţi.

Contractul invocat de creditoare este un contract de adeziune, fără sume şi indicii clare de calcul a acestor sume, fapt care nu poate servi drept recunoaştere implicită a creanţelor calculate unilateral şi discreţionar de către creditoare.

Prin încălcarea acestor principii minime de opozabilitate, intimata debitoare consideră că s-ar realiza încălcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare a societăţii debitoare în faţa creditoarei.

În cazul respingerii motivelor invocate mai sus, intimata debitoare ţine să arte că, deşi Legea nr. 241/2006 republicată prevede că facturile creditoarei sunt titluri executorii, nu există o dovadă certă şi legală a comunicării acestor facturi cu intimata debitoare. Subliniază că borderourile de predare-primire facturi, anexate de petenta răspunsului la întâmpinare nu sunt o dovada incontestabilă şi legală a comunicării acestor facturi, conform Codului de procedura civilă, nu îi sunt opozabile asemenea înscrisuri, nu există ştampila oficială a societăţii debitoare, presupusa ştampilă existentă pe borderou poate fi aplicată de orice persoana incompetentă care nu reprezintă legal sau convenţional Societatea B, iar codul .... de pe ştampilă este un cod poştal valabil întregii zone nicidecum codul fiscal al societăţii intimate.

Astfel, intimata debitoare a arătat că nu recunoaşte din aceste borderouri persoana care a semnat de primirea facturilor, aceasta nu este identificată nici într-un fel, prin nume, prenume, act de identitate şi/ sau funcţie, semnătura de pe borderou constată că de fiecare data, în fiecare lună e diferită, deşi societatea intimată nu a avut fluctuaţie de personal responsabil cu primirea corespondenţei în fiecare lună, iar în unele cazuri, ianuarie 2016, lipseşte în totalitate semnătura de primire în dreptul poziţiei B S.A., precum şi faptul că pentru factura lunii februarie 2016, nu există în probaţiune la dosar nici cel puţin acest borderou personalizat al petentei.

Mai mult, intimata debitoare a solicitat a se observa că nici din partea petentei nu se poate identifica persoana care a comunicat factura şi dacă sunt analizate individual aceste pretinse dovezi, nu denotă nici un indiciu de unde provin aceste borderouri şi cine le întocmeşte, precum şi nici natura facturilor pretinse a fi predate, care nu sunt identificate complet cu data de emitere, titular, natura serviciilor facturate, perioada facturată ş.a., fiind trecut un simplu număr în rubrica facturii.

În concluzie, intimata debitoare consideră că aceste modalităţi de comunicare inedite contravin cadrului legal prevăzut de Codul de procedură civilă, care recunoaşte comunicarea înscrisurilor drept probă dacă sunt comunicate prin poştă cu conţinut declarat sau cel puţin cu confirmare de primire. Înscrisurile numite borderouri pot fi cel mult un început de probă scrisă, nicidecum un mijloc de probă legal, util şi elocvent soluţionării cauzei. Intimata debitoare apreciază în continuare că pretenţiile creditoarei pot fi atestate şi confirmate doar printr-o sentinţă judecătorească definitivă, ca urmare a administrării probatoriului legal şi necesar dovedirii creanţei.

Pe de altă parte, aşa cum rezultă din facturile ataşate de creditoare la dosar, prin întâmpinare intimata debitoare a arătat că nu este de acord cu sumele cuprinse în aceste facturi, motiv pentru care a solicitat a se ţine cont de faptul că la data formulării cererii şi până în prezent se menţine incertitudinea asupra creanţei pretinse de creditoare, pentru motivele arătate prin întâmpinare.

Prin încheierea din data de ZZ.LL.2018 (fila 210), în baza art. 248 alin. (1) C.pr.civ., instanţa a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Satu Mare, constatând că este competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză, în baza art. 95 pct. 1, raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 113 alin. (1) pct. 3 Cpr.civ., având în vedere faptul că în contract s-a prevăzut că adresa punctului de consum este în ...., str. ...., nr. ..., judeţul .... Totodată, la acelaşi termen, instanţa a respins cererea de suspendare a cauzei, formulată de pârâtă până la soluţionarea dosarului nr. .../.../2015, iar, în baza art. 248 alin. (1) C.pr.civ., a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei lipsei de interes, raportat la dispoziţiile art. 31 alin. (7¹) din Legea nr. 241/2006, în vigoare la data emiterii primei facturi, respectiv raportat la dispoziţiile art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006, în vigoare la data emiterii celorlalte facturi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, asupra excepţiei lipsei de interes, instanţa constată următoarele:

Prin contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. .../ZZ.LL.2009 (filele 3-9), reclamanta A S.A. s-a obligat să furnizeze în favoarea pârâtei B S.A. serviciile .... În temeiul acestui contract, au fost emise în sarcina pârâtei facturile cu seria .... nr. 1/ZZ.LL.2015, nr. 2/ZZ.LL.2015, nr. 3/ZZ.LL.2015, nr. 4/ZZ.LL.2015, nr. 5/ZZ.LL.2015, nr. 6/ZZ.LL.2016 şi nr. 7/ZZ.LL.2015 (filele 10-25), care, deşi nu au fost semnate de pârâtă, sunt generatoare de obligaţii în sarcina sa în temeiul contractului de furnizare/prestare a .. nr. .../ZZ.LL.2009, însuşit de ambele părţi prin semnătură şi ştampilă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 32 alin. (1) C.pr.civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie; d) justifică un interes. Aşadar, interesul se numără printre condiţiile de exercitare a acţiunii civile, iar, potrivit art. 33 C..pr.civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia. În cauza de faţă, folosul practic urmărit de reclamantă constă în obţinerea unui titlu executoriu (respectiv, obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de admitere a acţiunii).

Or, facturile alegate de către societatea reclamantă constituie titluri executorii, potrivit legii, sens în care nu se poate reţine existenţa unui folos practic pentru acţiunea de faţă.

Astfel, prin Legea nr. 224/2015 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, a fost introdus un nou alineat la articolul 31 din Legea nr. 241/2006, după alineatul (7), respectiv alineatul (7¹), cu următorul cuprins: "(7¹) Factura individuală pentru serviciul de ...constituie titlu executoriu.". Legea nr. 224/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din data de 30 iulie 2015, modificările şi completările adoptate prin aceasta intrând în vigoare din data de 02.08.2015. Prin urmare, dispoziţiile art. 31 alin. (7¹) din Legea nr. 241/2006 (Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare) erau în vigoare la data emiterii facturii cu seria ... nr. 1/ZZ.LL.2015. Totodată, în privinţa celorlalte facturi alegate în cauza de faţă, instanţa reţine că, potrivit art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006 – Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, republicată în Monitorul Oficial nr. 679 din data de 7 septembrie 2015, factura individuală pentru serviciul de ... constituie titlu executoriu. Totodată, este de observat că, potrivit art. 638 alin. (1) pct. 4 C.pr.civ., sunt, de asemenea, titluri executorii şi pot fi puse în executare silită titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie.

Or, câtă vreme toate facturile alegate în cauza de faţă au fost emise ulterior intrării în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 241/2006 conform celor de mai sus, acestea constituie titluri executorii, independent de data încheierii contractului. Sub acest aspect, este de observat că pârâta, în calitate de utilizator, şi-a asumat prin contract respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în materia serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare. Astfel, la art. 4 alin. (1) din contract (fila 3verso) s-a prevăzut că acesta a fost încheiat pe durată nedeterminată, iar, prin anexa la contract (fila 7), au fost menţionate legile şi normele tehnice aplicabile serviciului de alimentare cu apă şi canalizare. Totodată, conform art. 30 din contract (fila 6verso), în toate problemele care nu sunt prevăzute în prezentul contract părţile se supun prevederilor legislaţiei specifice în vigoare, ale Codului civil, Codului comercial şi ale altor acte normative. Aşadar, părţile au convenit să se supună legislaţiei specifice aplicabile în această materie şi, implicit, modificărilor aduse prin acte normative ulterioare. În acest sens, mai este de observat că, potrivit art. 6.15 din contract (fila 4verso), reclamanta, în calitate de operator, şi-a asumat obligaţia de a aduce la cunoştinţa pârâtei, în calitate de utilizator, modificările de tarif şi alte informaţii referitoare la facturare, prin adresă ataşată facturii. Or, toate facturile invocate de reclamantă în cauza de faţă cuprind menţiunea expresă că acestea constituie titluri executorii în temeiul art. 31 pct. (17) din Legea nr. 241/2006, republicată (filele 10-25).

Textul de lege prin care se stabileşte caracterul de titlu executoriu al unui asemenea înscris constituie, în mod evident, o normă procedurală ce priveşte executarea silită. Astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 188 din data de 21 martie 2017, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, legiuitorul a optat pentru o atare soluţie legislativă având în vedere domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizate, împrejurare faţă de care se poate asigura şi continuitatea acestora (paragraf 23). Tot în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 188/2017 (paragraf 24), s-a reţinut că, potrivit art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, "Sunt, de asemenea, titluri executorii şi pot fi puse în executare silită: [...] titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie." Această categorie de "alte titluri executorii" este una mai largă şi cuprinde şi acele înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie. În cazul acestora din urmă, Curtea Constituţională a observat că textul nu distinge nici după emitenţii sau beneficiarii înscrisurilor, nici după cum sunt înscrisuri autentice sau sub semnătură privată şi nici după cum sunt înscrisuri pe suport informatic, pe suport electronic sau pe suport de hârtie. Prin urmare, aplicând principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, Curtea Constituţională a reţinut că, în privinţa acestor din urmă înscrisuri, pentru a fi titluri executorii, este necesar şi suficient ca legea să le recunoască putere executorie sau, mai exact, să prevadă că pot fi puse în executare silită. În acest context, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, care prevăd că "Factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare constituie titlu executoriu", se încadrează în categoria prevăzută de Codul de procedură civilă ca fiind "alte titluri executorii" şi cărora legea le recunoaşte putere executorie.

Aşadar, normele prin care sunt instituite titluri executorii (mai exact, prin care se conferă forţă executorie anumitor categorii de înscrisuri) sunt norme de procedură, sens în care caracterul de titlu executoriu al unui înscris va fi reglementat de legea în vigoare la data întocmirii acestuia. Mai mult, câtă vreme legiuitorul nu distinge în raport cu momentul la care s-a încheiat contractul de furnizare/prestare a serviciului ..., se impune a se reţine că au caracter executoriu şi facturile care au fost emise ulterior intrării în vigoare a dispoziţiilor modificatoare conţinute de Legea nr. 224/2015.

În ceea ce priveşte apărarea pârâtei referitoare la faptul că factura emisă unilateral de către furnizor nu ar face dovada consimţământului debitorului şi a raporturilor dintre părţi (fila 212), instanţa constată că aceasta nu este de natură să justifice respingerea excepţiei lipsei de interes. În acest sens, este de observat că prin contract nu a fost condiţionată plata facturii de însuşirea acesteia de către utilizator. Astfel, conform art. 14 alin. (1) din contract, factura pentru furnizarea serviciului de ... se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată. Utilizatorii sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii şi termenul de scadenţă se înscriu pe factură. De asemenea, în acelaşi sens, este de observat că, potrivit art. 31 alin. (15) din Legea nr. 241/2006, factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare, utilizatorii sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii şi termenul de scadenţă se înscriu pe factură.

Necondiţionându-se prin contract plata facturilor de acceptarea acestora de către pârâtă, ele sunt opozabile acesteia în temeiul art. 969 din Codul civil de la 1864 (act normativ aplicabil în raport cu data încheierii contractului). Astfel, câtă vreme scadenţa obligaţiei de plată a fost stabilită în raport cu momentul emiterii facturilor, iar nu în raport cu momentul comunicării ori acceptării acestora de către utilizator, nu pot fi primite apărările pârâtei sub acest aspect (fila 212).

Totodată, în ceea ce priveşte apărarea pârâtei referitoare la faptul că diferenţele dintre cantităţile măsurate potrivit sistemului de măsurare a ... pe care l-a montat începând cu luna august 2014 şi cantităţile facturate sunt majore (fila 211verso), instanţa constată că nici aceasta nu poate fi primită în cauza de faţă, această apărare neprezentând relevanţă sub aspectul excepţiei lipsei de interes, invocate din oficiu. Astfel, în primul rând, este de observat că pârâta nu a făcut dovada faptului că ar fi comunicat reclamantei, prin adresă scrisă, refuzul total sau parţial de a plăti facturile alegate în cauza de faţă, în conformitate cu art. 20 din contract (fila 6). În al doilea rând, refuzul total sau parţial al utilizatorului de a plăti facturile emise pentru furnizarea ... nu impietează asupra caracterului executoriu al acestora, aceste împrejurări putând fi invocate, eventual, pe calea unei contestaţii la executare ori în cadrul unei acţiuni de drept comun, privind constatarea inexistenţei dreptului reclamantei la încasarea integrală a facturilor invocate.

De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea pârâtei referitoare la faptul că ar avea caracter executoriu doar facturile emise pentru furnizarea ... începând cu data de 26.11.2016 (fila 211verso). Astfel, într-adevăr, potrivit art. 42 alin. (6¹) din Legea nr. 51/2006, republicată, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr. 225/2016, factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu. Acest alineat a fost introdus prin Legea nr. 225/2016, care a intrat în vigoare începând cu data de 26.11.2016. Prin această reglementare, legiuitorul a uniformizat legislaţia aplicabilă pentru toate serviciile de utilităţi publice, astfel încât toţi operatorii de servicii de utilităţi publice să poată beneficia de puterea de titlu executoriu a facturilor emise pentru asemenea servicii. Însă, în cauza de faţă, este vorba despre facturi emise pentru serviciul ..., în privinţa cărora există reglementări specifice cuprinse în Legea nr. 241/2006, această lege fiind modificată (inclusiv în sensul introducerii alineatului referitor la caracterul de titlu executoriu al facturii individuale pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare) prin Legea nr. 224/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din data de 30 iulie 2015.

Aşadar, raportat la caracterul special al normei prevăzute la art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006, instanţa constată că reclamantei nu i se poate nega beneficiul legal constând în dreptul de a demara executarea silită în baza facturilor individuale mai sus-enumerate, nefiind necesară pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru individualizarea creanţei, aceasta fiind definită în cadrul facturilor, scadenţa fiind, de asemenea, stabilită potrivit convenţiei părţilor, respectiv în conformitate cu dispoziţiile legale incidente în cauză. Având în vedere aptitudinea facturilor fiscale având ca obiect prestarea serviciului ... de a fi aduse la îndeplinire prin organul de executare, cererea de faţă a reclamantei este lipsită de interes, inclusiv sub aspectul penalităţilor de întârziere aferente debitului principal, datorate în temeiul art. 14 alin. (2) din contract, respectiv în temeiul art. 31 alin. (16) din Legea nr. 241/2006, ţinând seama de principiul accesorium sequitur principale, precum şi de faptul că legiuitorul nu a înţeles să limiteze expres caracterul de titlu executoriu al facturii emise pentru serviciul ... exclusiv asupra debitului principal. Raţiunea legiuitorului este neechivocă în acest sens, desprinzându-se şi din dispoziţiile art. 868 C.pr.civ., potrivit cărora dobânzile şi penalităţile sau alte asemenea accesorii ale creanţei principale vor urma ordinea de preferinţă a acestei creanţe.

În consecinţă, instanţa va admite excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu, urmând a respinge în consecinţă cererea având ca obiect pretenţii, formulată de reclamanta S.C. A S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B S.A.

Având în vedere că pârâta nu a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare) până la închiderea dezbaterilor în fond, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea acesteia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, raportat la dispoziţiile art. 452 C.pr.civ. (potrivit cărora partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei).

Domenii speta

Spete similare