Anulare autorizaţie de port şi folosire arme şi muniţii letale şi neletale (art. 45 alin. 2 din Legea nr. 295/2004) menţinută de către instanţa de contencios administrativ

Sentinţă civilă *** din 31.10.2017


Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr. unic de mai sus, reclamantul A a chemat în judecată în calitate de pârât Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Satu Mare, solicitând instanţei ca  prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate, în principal, că măsura anulării autorizaţiei de port si folosire arme si muniţii ce i-a fost comunicată potrivit adresei cu nr. 1/ZZ.LL.2017 a IPJ Satu Mare este nelegală dar si netemeinică, în consecinţă să se dispună înlăturarea efectelor acestei măsuri respectiv restituirea permisului de port armă si înlăturarea obligaţiei lui de depunere a armelor la un armurier autorizat, obligaţii dispuse de asemenea potrivit aceleiaşi adrese cu nr.1/ZZ.LL.2017; în subsidiar să se dispună anularea actului de "aducere la cunoştinţă" cu nr. 1/ZZ.LL.2017 emis de către IPJ Satu Mare, Serviciul Arme, explozivi, substanţe periculoase; cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamantul arată că în dimineaţa zilei de ZZ.LL.2017 a intenţionat să participe la o vânătoare organizată legal, împreună cu grupa din care face parte, respectiv grupa de vânătoare B.

Precizează că în timp ce se deplasa către localitatea B împreună cu un alt prieten şi coleg, din motive fiziologice a fost nevoit să se oprească undeva pe drum pentru a merge de urgenţă la o toaletă. Pentru că împreună cu soţia sa este si proprietarul unui bar chiar de la ieşirea din oraş, respectiv de pe strada ..., reclamantul arată că a oprit de urgenţă aici unde a mers la toaletă pentru aproximativ 10 minute iar pentru că nu putea duce arma de vânătoare în local a lăsat-o în autoturism pe bancheta din spate a maşinii, în husa sa.

Arată reclamantul faptul că pentru a nu se vedea (deşi oricum era dezmembrată în bucăţi si în husă, iar maşina închisă) a aruncat peste toate pelerina de ploaie. Apoi după ce a terminat, arată reclamantul, a urcat din nou în autoturism si s-a deplasat la locul stabilit pentru vânătoare, unde nu mică i-a fost mirarea să observe că una din uşile maşinii a fost forţată iar de pe bancheta din spatele maşinii arma împreună cu husa în care mai erau si două cartuşe, a dispărut.

Astfel, reclamantul arată că a anunţat imediat Poliţia care a găsit arma de vânătoare în aceeaşi dimineaţă ... din imediata vecinătate, în posesia unor persoane de etnie romă ce locuiesc clandestin sub stadion, si a stabilit că a fost furată din faţa localului de pe strada ... în timp ce se afla în local.

Tot în aceeaşi zi, reclamantul arată că i s-a comunicat o adresă cu nr. 1/ZZ.LL.2017 emisă de către IPJ Satu Mare, Serviciul arme, explozivi, substanţe periculoase prin care i se aduce la cunoştinţă că i s-a anulat autorizaţia de port si folosire arme si muniţii letale si neletale potrivit dispoziţiilor art.45 alin.2 din Legea nr.295/2004, precum si faptul că măsura accesorie retragerea permisului de port-armă si obligaţia de predare a armelor la un armurier autorizat în termen de 10 zile.

Ulterior, prin adresa înregistrata la IPJ Satu Mare cu nr. 2/ZZ.LL.2017, reclamantul arată că a solicitat comunicarea Deciziei, respectiv a actului efectiv prin care s-a dispus împotriva sa măsura comunicată potrivit adresei de aducere la cunoştinţă cu nr. 1/ ZZ.LL.2017. Cu toate că nu i s-a comunicat vreun act care să respecte dispoziţiile art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, reclamantul arată că prin adresa înregistrată cu nr. 3/ZZ.LL.2017 pentru a nu ieşi din termenul 30 de zile, în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a solicitat revocarea actului administrativ.

Raportat la această stare de fapt, reclamantul solicită în principal să se constate faptul că măsura dispusă împotriva sa este una nelegală, ca urmare a faptului că nu a fost aplicată printr-un act administrativ în înţelesul art.2 lit.c din Legea 554/2004.

Cu privire la acest aspect, arată că potrivit dispoziţiilor art.46 alin.3 din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor si muniţiilor "măsura suspendării sau anulării dreptului de port şi folosire a armelor este supusă controlului judecătoresc potrivit legii contenciosului administrativ", ceea ce în contextul Legii contenciosului administrativ implică existenţa unui act administrativ „emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii" aşa cum este definit în art. 2 din  Legea nr. 554/2004.

Mai solicită reclamantul a se observa că neexistând acest act nici măcar nu se poate verifica dacă este emis de către autoritatea publică competentă, care în opinia sa, este Şeful IPJ Satu Mare şi nu Serviciul Arme si Muniţii.

Arată că aceeaşi concluzie a existenţei efective a unui act administrativ reiese cu putere de evidenta si din dispoziţiile art. 2 alin. 1, art. 7 si art. 11 din Legea 554/2004 care prevăd pe lângă o definire  a actului(art. 2 lit. c) si o procedură de revocare a acestuia si de anulare a sa în instanţa de judecată, si doar ca o consecinţă înlăturarea vătămării.

În concluzie, arată că obiectul legii contenciosului administrativ este un act si nu o măsură, înlăturarea măsurii fiind doar o consecinţă a anulării actului administrativ, act administrativ care în prezenta cauză nu există, adresa cu nr. 1/ZZ.LL.2017 neîndeplinind condiţiile unei astfel de act în contextul definit de art. 2 lit. c din lege.

Cu privire la temeinicia măsurii aplicate reclamantul arată că a fost sancţionat potrivit dispoziţiilor art. 45 alin 1 lit. din Legea nr. 495/2004 potrivit cu care: "Anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situaţii: c. a pierdut armele înscrise în permisul de armă sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări care îi sunt imputabile".

Precizează faptul că potrivit interpretării date de către organele de poliţie se găseşte în situaţia prevăzută de teza a doua a textului de mai sus, respectiv i-au fost sustrase armele în condiţii imputabile.

Apreciază reclamantul faptul că această apreciere este netemeinică deoarece s-a aflat într-o situaţie de caz fortuit, respectiv a avut nevoie imediată si absolută să se ducă la o toaletă unde nu putea lua arma cu el sub niciun fel de formă. Cu privire la acest aspect din ruşine arată că nu i-a spus organelor de poliţie crezând că oricum nu contează, dar doreşte să arate faptul că în aceeaşi şi pentru această problemă a consultat un medic care i-a recomandat medicamente în acest sens, si care cu siguranţă poate veni de martor în cauză.

Totodată, reclamantul solicită a se observa că dat fiind situaţia de absolută necesitate de a merge la o toaletă, şi-a luat toate măsurile pe care le putea lua în acel moment, arma era "ruptă"(desfăcută bucăţi) si în husă, în autoturism, acoperită cu haine, iar maşina închisă.  Astfel, şi-a luat toate măsurile de siguranţă pe care le putea lua într-o asemenea situaţie si solicită a se aprecia că, condiţiile în care arma i-a fost furată nu îi sunt imputabile în niciun fel, sens în care solicită a se constata pe cale de consecinţă netemeinicia măsurii aplicate.

În drept, invocă dispoziţiile art.2, lit.c si i, art.7, art.11, din Legea nr.554/2004, art.45, alin.1 lit.c, art.46 alin.1 si 3 din Legea nr.409/2004.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare pârâtul arată că la data de ZZ.LL.2017, petentul A a parcat autoturismul proprietate personală, marca ... cu nr. de înmatriculare ... în faţa cafe-bar ... situat pe strada ..., iar de pe bancheta din spate a autoturismului i-a fost sustrasă o husă de armă care conţinea arma de vânătoare cu glonţ marca ..., seria ..., calibru ... si un număr de ... bucăţi cartuşe cu glonţ calibru ....

Cu această ocazie, agenţii din cadrul Serviciului Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase, IPJ Satu Mare, au constatat că petentul nu mai îndeplineşte condiţiile de deţinere, port şi folosire arme şi muniţii letale, aflându-se în situaţia prevăzută de art. 45, alin. (1), lit. c din Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor şi muniţiilor, republicată : a pierdut armele înscrise în permisul de armă sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări care îi sunt imputabile. Petentul nu a manifestat o suficientă diligentă în manipularea armei letale, lăsând-o nesupravegheată în maşină în timp ce acesta s-a deplasat la toaletă iar apoi a purtat discuţii cu barmanul unităţii.

De asemenea, arată că potrivit art. 46, alin. (1) din Legea nr. 295/2004, Măsura suspendării sau anulării dreptului de port şi folosire a armelor letale se comunică în scris, titularului dreptului ori, după caz, rudelor sau persoanelor care locuiau împreună cu acesta, în situaţia prevăzută la art. 45 alin (1), lit. e). În continuare, alin. (3) prevede că măsura suspendării sau anulării dreptului de port sau folosire a armelor letale este supusă controlului judecătoresc potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Învederează că prin dispoziţia cu nr. 1/ZZ.LL.2017 s-a aprobat măsura anulării dreptului de deţinere, port şi folosire arme şi muniţii letale, iar prin adresa cu acelaşi număr s-a procedat la comunicarea măsurii către petent, acesta semnând de primire în data de ZZ.LL.2017. În concluzie, actul administrativ care a stat la baza măsurii anulării dreptului de deţinere, port şi folosire arme şi muniţii letale, atacabil conform Legii nr. 554/2004, este dispoziţia nr. 1/ZZ.LL.2017.

De asemenea, pârâtul solicită instanţei, în măsura în care va considera proba utilă cauzei, emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria ... pentru a comunica împrejurările în care au fost sustrase arma de vânătoare cu glonţ marca ..., seria ... şi cele .. cartuşe cu glonţ calibru ..., infracţiune care face obiectul dosarului penal nr. .../.../....

Pe considerentele expuse, pârâtul solicită respingerea acţiunii, apreciind că dispoziţia de anulare a dreptului de deţinere, port şi folosire arme şi muniţii letale a fost emisă cu respectarea exigenţelor de legalitate şi temeinicie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin actul înregistrat cu nr. 1 din ZZ.LL.2017, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Satu Mare, Serviciul Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase i-a comunicat reclamantului că i-a fost anulată autorizaţia de port şi folosire arme şi muniţii letale şi neletale supuse autorizării, în conformitate cu prevederile art.45 alin.1 lit.c din Legea nr.295/2004, întrucât  în data de ZZ.LL.2017 i-a fost sustrasă arma de vânătoare şi un număr de ... bucăţi cartuşe cu glonţ de pe bancheta din spate a autoturismului marca ... cu numărul de înmatriculare ..., în condiţii ce îi sunt imputabile.  Pârâtul a mai adus la cunoştinţa reclamantului că potrivit art.45 alin.2 din acelaşi act normativ permisul de armă se retrage de organul de poliţie ce a dispus măsura, iar armele şi întreaga cantitate de muniţie se depun de îndată la un armurier autorizat, încălcarea acestei obligaţii constituind infracţiune. (fila nr.36).

Reclamantul a solicitat revocarea deciziei/dispoziţiei prin care s-a dispus anularea  autorizaţiei de port şi folosire arme şi muniţii, conform cererii înregistrate cu nr. 2/ZZ.LL.2017, invocând că actul nu îndeplineşte condiţiile esenţiale de formă, iar la baza sancţiunii stă o stare de fapt insuficient cercetată de organele de poliţie (fila 37).

Plângerea prealabilă a reclamantului a fost respinsă de pârât, conform adresei nr. 4/ZZ.LL.2016, considerându-se că măsura este justă şi legală (fila 30).

Reclamantul susţine nelegalitatea măsurii anulării dreptului de port şi folosire arme şi muniţii letale în considerarea faptului că nu a fost aplicată printr-un act administrativ.

Cu privire la acest aspect, instanţa reţine că potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.295/2004, anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de către organele competente.

Avându-se în vedere că singurul act depus de pârât la dosar în legătură cu anularea  dreptului de port şi folosire arme şi muniţii letale este cel emis cu nr. 1 din data de ZZ.LL.2017, se constată că nu a fost emisă o dispoziţie de anulare a autorizării, însă acesta nu poate constitui un motiv de constatare a nelegalităţii măsurii luate de pârât.

În opinia instanţei, actul nr. 1 din ZZ.LL.2017 întruneşte cerinţele art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr. 554/2004, fiind un act juridic unilateral, cu caracter individual, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, având ca efect stingerea unui raport juridic, adică a dreptului reclamantului de port şi folosire arme letale. Totodată, instanţa constată că  actul emis  de pârât în vederea anulării dreptului reclamantului de port şi folosire arme şi muniţii respectă menţiunile prevăzute de Anexa 9 a HG 130/2005, actul conţinând elemente de individualizare a persoanei faţă de care s-a dispus măsura, motivele de drept şi fapt ce au întemeiat-o, iar sub aspect formal, se constată că poartă semnătura inspectorului şef.

Câtă vreme menţiunile din cuprinsul actului actul nr. 1 din ZZ.LL.2017 respectă  condiţiile de fond şi sunt în acord cu dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu se poate reţine lipsa unui act administrativ emis în formă scrisă prin care s-a anulat dreptul reclamantului de port şi folosire arme, iar viciile de formă nu pot atrage nulitatea actului. Indicându-se măsura luată, motivele care au fundamentat-o, consecinţele şi obligaţiile ce îi revin reclamantului, i se permite  reclamantul să cunoască şi să evalueze temeiurile anulării pentru exercitarea efectivă a dreptului la apărare, iar instanţa de judecată este în măsură să verifice legalitatea unei astfel de măsuri.

De altfel, în conformitate cu prevederile art.45 alin.3 din Legea nr.295/2004, măsura anulării dreptului de port şi folosire a armelor letale este supusă controlului judecătoresc potrivit Legii nr. 554/2004, ceea ce în cauză se poate realiza, menţiunile din actul nr. 1/ZZ.LL.2017 permiţând instanţei efectuarea controlului de legalitate asupra măsurii.

Pentru aceste considerente, reţinând că în cauză a fost emis un act administrativ în formă scrisă şi că acesta îmbracă forma actului ce se emite în vederea anulării dreptului de deţinere şi port arme şi muniţii, instanţa nu va primi argumentele reclamantului în sensul inexistenţei actului administrativ.

Cu privire la temeinicia măsurii, având în vedere situaţia de fapt reţinută în actul nr. .../ZZ.LL.2017, practic necontestată de reclamant sub aspectul veridicităţii, ci doar a interpretării date de către organul de poliţie, instanţa constată că măsura luată de pârât este în concordanţă cu dispoziţiile art.45 alin.1 lit.c din Legea nr.295/2004, ce prevăd că anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune dacă titularul dreptului a pierdut armele înscrise în permisul de armă sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări care îi sunt imputabile.

Aspectele învederate de reclamant nu pot fi reţinute pentru a se aprecia că sustragerea armelor şi a muniţiei nu îi este imputabilă.

Art.19 alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004, aprobate prin HG 130/2005 prevede că: „(2) În situaţia în care transportul armelor şi al muniţiilor se efectuează cu autoturismul, deţinătorul este obligat să asigure un spaţiu special amenajat în interiorul vehiculului, închis şi asigurat cu încuietoare, iar în cazul vehiculelor prevăzute din construcţie cu portbagaj, armele vor fi ţinute numai în acest compartiment.”

În speţă, aşa cum rezultă din actele dosarului, arma şi muniţia au fost lăsate pe bancheta din spate a autoturismului, astfel că, neîndeplinându-şi obligaţia ce îi revenea în situaţia transportului armei cu autoturismul, reclamantul nu poate susţine că sustragerea acesteia nu îi este imputabilă.

Pentru considerentele expuse, instanţa apreciază că măsura anulării dreptului de port şi folosire a armelor letale a reclamantului este legală, acţiunea formulată de acesta fiind neîntemeiată.

În consecinţă, în temeiul art.46 alin.3 din Legea nr.295/2004, art.10 din Legea nr.554/2004, instanţa urmează să respingă acţiunea.