Contestaţie act administrativ fiscal

TitluContestaţie act administrativ fiscal. Suspendare soluţionare contestaţie

Tip speţăSENTINŢĂ

Număr speţă8

Data speţă13.01.2020

Domeniul asociatContencios administrativ

Conţinut speţăSENTINŢA NR. 8

Data: 13.01.2020

Autor: Ursachi I. Carmen

Domeniul asociat: Contencios administrativ

Obiect: Contencios administrativ şi fiscal - anulare act administrativ - Decizia nr. 281/18.04.2019

Prin sentinţa civilă nr. 8/2020 a fost admisă cererea  formulată de reclamantul G. V. C., în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P P. –AJFP P……., având ca obiect ,,anulare act administrativ,, şi în consecinţă:

A fost anulată decizia nr. 281/18.04.2019 emisă de MFP – ANAF- DGRFP P…. – Serviciul Soluţionare Contestaţii şi obligată intimata MFP – ANAF- DGRFP P…..– Serviciul Soluţionare Contestaţii să soluţioneze în fond contestaţia formulată de contestator împotriva  Deciziilor de impunere nr.4795/22.10.2018 privind diferenţe baze de impozitare, nr. 4795/22.10.2018 privind impozitul pe venit şi contribuţii sociale, nr. 4795/22.10.2018 privind obligaţii fiscale accesorii şi nr. 131514/10.01.2019 privind obligaţii fiscale accesorii .  A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahova a  constatat că prin cererea de chemare în judecată completată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 4638 /105/2019, contestatorul G. V. C., în contradictoriu cu D.G.R.F.P P. –AJFP P……., a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 281/18.04.2019 solicitând anularea acesteia, întrucât este nelegală și neîntemeiată.

În motivarea în fapt a cererii contestatorul a arătat că prin Decizia 281/18.04.2019 instituția intimată a dispus suspendarea soluţionării contestaţiilor formulate împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiilor fiscale la persoane fizice nr. 4795/22 octombrie 2018, Deciziei de impunere privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale aferente diferenţelor bazelor de impunere stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane fizice nr.4795/22 octombrie 2018, a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr.2930168194343/31 decembrie 2018 şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr.131514/10 ianuarie 2019, însă această măsură este netemeinică și îl prejudiciază pe contestator, deoarece în conţinutul acestora au fost dispuse, în mod netemeinic și nelegal, măsuri privind obligarea sa la plata către intimată a sumei de 147110 lei. Cu privire la măsura suspendării soluționării contestației, contestatorul a menționat că nu sunt îndeplinite prevederile legale pentru a se dispune o astfel de soluție, respecti nu s-a făcut dovada că sesiyarea penală a fost formulată de către organul fiscal care a efectiat inspectia fiscală, nu s-a făcut dovada că presupusa infracțiune are o înrăurire asupra hotărârii în procedura prealabilă, iar măsura dispusă nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil din perspectiva duratei cercetărilor penale.

In drept, și-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile  din codul de procedură fiscală, Codul  fiscal și legea 554/2004.

In dovedire, contestatorul a a depus la dosar o serie de înscrisuri care interesează speța.

Intimata  DGRFP P……. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate ca fiind neîntemeiată, întrucât prin Raportul de inspecţie fiscală nr.4795/22 octombrie 2018 s-a constatat că persoana fizică G. V. C.,, a realizat,în perioada verificată, un număr de 99 (13 în anul 2012, 25 în anul 2013, 29 în anul 2014, 32 în anul 2015) tranzacţii neautorizate de achiziţionare şi comercializare de autoturisme şi rulote, fără să declare veniturile realizate la organul fiscal teritorial. Având în vedere că tranzacţiile comerciale realizate de domnul G. V. C. reprezintă în fapt o activitate economică, acesta a fost considerat de către organele de inspecţie fiscală drept o persoană impozabilă, fiind stabilite în sarcina acestuia obligaţii fiscale suplimentare în sumă totala de 101.922 lei. Urmare faptului că domnul G. V. C. nu a achitat în termenul legal obligaţiile fiscale suplimentare stabilite în sumă de 101.922 lei, A.J.F.P. Prahova-Serviciul Evidenţă Plătitori Persoane Fizice a emis Decizia referitoare la obligaţii de plată accesorii nr.131514/10 ianuarie 2019, prin care s-au calculat dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente TVA în sumă totală de 35.338 lei şi Decizia referitoare la obligaţii de plată accesorii nr.2930168194343/31decembrie 2018, prin care s-au calculat dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente impozitului pe venit şi CASS în sumă totală de 9.850 lei. Urmare constatărilor efectuate, prin adresa nr.4795/26 octombrie 2018, organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prin înaintarea Procesului verbal nr.4795/22 octombrie 2018 ale cărui constatări se regăsesc şi în Raportul de inspecţie fiscală nr.4795/22 octombrie 2018 care a stat la baza emiterii deciziilor de impunere contestate, în vederea constatării existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute la art.9 alin.(1) lit.a) din Legea 241/2005.

În baza art. 255 rap. La art. 258 cod pr. Civ., Tribunalul a administrat proba cu înscrisurile existente la dosar, solicitată de către ambele părţi, ca fiind utilă cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiilor fiscale la persoane fizice nr. 4795/22 octombrie 2018, Decizia de impunere privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale aferente diferenţelor bazelor de impunere stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane fizice nr.4795/22 octombrie 2018, Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr.2930168194343/31 decembrie 2018 şi Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr.131514/10 ianuarie 2019 s-au stabilit debite suplimentare în sarcina contestatorului  în sumă totală de 147.110 lei. Împotriva Deciziilor sus-menționate, contestatorul  a formulat contestație  la organul fiscal. Însă, prin decizia nr. 281/18.04.2019 instituția intimată a dispus suspendarea soluţionării contestaţiilor în baza art. 277 alin. 1, lit. a şi art. 279 alin. 5, din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Față de această situație, contestatorul a întreprins prezentul demers judiciar solicitând anularea decizie de suspendare a soluționării contestațiilor administrative de către organul fiscal, apreciind că în mod eronat s-au stabilit debite suplimentare în sarcina sa.

În drept, potrivit art.277 al.1 lit.a cod pr. Fiscală (1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă,,.Iar, conform art. 279 al.5 cod pr. Fiscală ,,Prin decizie se poate suspenda soluționarea cauzei, în condițiile prevăzute de art. 277,,.

În speţă,  tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute prin art. 277 alin. (1) lit. a) din Codul de Procedură Fiscală, potrivit cărora organul de soluționare a contestației poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, întrucât pe lângă întrunirea condiției ca organele fiscale de control să fi sesizat organele de urmărire penală cu privire la existenta indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, condiție îndeplinită în speță, trebuie îndeplinită cumulativ și  condiția existenței raportului de dependență între faptele cu privire la care a fost sesizat organul de urmărire penală și soluționarea contestației administrative.

Astfel, instanța a constatat din toate actele existente la dosar că pe rolul organelor de urmărire penală se află un dosar în care se efectuează numai activități specifice fazei actelor premergătoare urmăririi penale, fără a rezulta cu acuratețe obiectul cauzei penale și nici persoana sau persoanele care au calitatea de suspect, nefiind emisă o soluție de începere a urmăririi penale din care s-ar fi putut deduce indiciile săvârșirii unei infracțiuni.

Așa fiind, tribunalul a apreciat că organul fiscal și-a exercitat abuziv dreptul de a proceda la suspendarea soluționării contestației administrative, deoarece din datele existente nu rezultă indiciile privitoare la săvârșirea unei infracțiuni și nici că presupusa activitate infracțională  desfăsurată de contestator avea înrâurire hotărâtoare asupra deciziei de soluționare a contestației.

Drept urmare, nu au putut fi primite susținerile intimatei în sensul că faptele pentru care se efectuează acte premergătoare au o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă, o atare înrâurire hotărâtoare nefiind dovedită, ci doar afirmată.

Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că soluţionarea contestaţiei  administrative formulate de  contestator nu este împietată în vreun fel de demararea și continuarea cercetărilor penale, organul fiscal având toate elementele pentru a stabili întinderea obligaţiilor fiscale în sarcina contestatoarei. Astfel, în măsura în care intimata a putut stabili întinderea respectivelor obligaţii fiscale, în aceeași măsura poate verifica legalitatea și temeinicia sumelor impuse  contestatoarei și poate soluționa contestația administrativă formulată de aceasta. Suspiciunea săvârșirii unei infracţiunii de evaziune fiscală în care a fost implicat contestatorul nu are nicio justificare în a dispune suspendarea soluţionării contestaţiei administrative, întrucât organele fiscale au toate elementele pentru a stabili existența unor obligaţii fiscale, ceea ce, de altfel, au şi făcut.

Prin urmare, câtă vreme organele fiscale, independent de constatarea de către organele abilitate a caracterului infracţional a vreuneia dintre faptele în care a fost implicat contestatorul, au ajuns la concluzia că  contestatorul a  desfăsurat activități independente, in calitate de comerciant, și, ca atare, se impune plata unor debite suplimentare,  înseamnă că pot să soluționeze și contestaţia administrativă formulată de către contestator.

Pentru motivele expuse, tribunalul a apreciat ca decizia nr. 281/18.04.2019  emisă de intimată este nelegală și în consecință a anulat-o, fiind obligată intimata să soluţioneze în fond contestaţia împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiilor fiscale la persoane fizice nr. 4795/22 octombrie 2018, Deciziei de impunere privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale aferente diferenţelor bazelor de impunere stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane fizice nr.4795/22 octombrie 2018, a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr.2930168194343/31 decembrie 2018 şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr.131514/10 ianuarie 2019.

Domenii speta

Spete similare