Acte emise de Curea de Conturi. Necontestarea situaţiei de fapt la momentul controlului. Contestarea în faţa instanţei de contencios administrativ. Obligaţia părţii de a propune probe. Inadmisibilitate invocare lipsă de rol activ al instanţei de fond în c

. Acte emise de Curea de Conturi. Necontestarea situaţiei de fapt la momentul controlului. Contestarea în faţa instanţei de contencios administrativ. Obligaţia părţii de a propune probe. Inadmisibilitate invocare lipsă de rol activ al instanţei de fond în calea de atac.

- art. 254 alin. 6 Cod procedură civilă

Reclamantul, deşi a înţeles să revină, în faţa primei instanţe asupra poziţiei exprimate cu ocazia controlului efectuat de pârâte cu privire la constatările de fapt ce au stat la baza măsurilor dispuse, nu a propus efectuarea unei expertize de specialitate care să confirme sau nu aceste critici. În aceste condiţii, în calea de atac a recursului, nu poate fi imputată lipsa de rol activ a judecătorului fondului în dispunerea unei astfel de probe, fiind incidente dispoziţiile art. 254 alin. 6 Cod procedură civilă potrivit cărora „părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii”.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 185/CA/15.02.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A., S.C. C. S.A., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.A., ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Totodată, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul A. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi F., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Oraşul A. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi admiterea acţiunii.

În motivare, a arătat că a început demersurile necesare îndeplinirii măsurilor dispuse în cuprinsul actului administrativ atacat, comunicând rezultatul acestora către Camera de Conturi F. prin adresele nr. 1063/03.04.2017 şi nr. 7855/18.05.2017, astfel că, cererea de recurs vizează numai acea parte a sentinţei care cuprinde soluţia faţă de criticile formulate raportat punctelor 5, 6 şi 8 ale deciziei nr.21/29.04.2016 a Camerei de Conturi F. şi măsurile dispuse la pct. II.4, II.5 şi II.7 din decizie, măsuri ce au fost menţinute prin încheierea nr. 5/21.06.2016.

Recurentul a contestat aspectul reţinut de instanţa de fond referitor la faptul că prin nota de conciliere din data de 31.12.2015 a fost de acord cu abaterile constatate şi cu recomandările formulate, arătând că în această notă de conciliere, în calitatea de entitate auditată, a expus reciproc punctele de vedere asupra probelor propuse referitor la contractele verificate, ceea ce nu echivalează cu acceptarea celor prezentate de organul de control.

În plus, recurentul a arătat că, în cadrul probelor prezentate, au fost aduse şi probe de specialitate, însă acestea nu au fost avute în vedere nici la emiterea deciziei organului de control, nici la pronunţarea hotărârii recurate. Or, susţine recurenta, neluarea în seamă de către organul de control a probelor de specialitate, a determinat şi concluziile diferite ale acestuia faţă de poziţia exprimată de entitatea auditată.

Referitor la măsura dispusă la pct. II.4 din decizie, recurentul a arătat că ceea ce au cuprins reprezentanţii Oraşului A. şi cei ai organelor de control în cuprinsul procesului-verbal încheiat cu ocazia extragerii carotelor nu reprezintă o probă de specialitate, consemnările făcând dovada asupra stării de fapt, respectiv asupra faptului că în prezenţa lor s-a procedat la extragerea probelor din lucrarea executată în baza contractului nr. xxxx/29.04.2015, prelevare efectuată de laboratorul autorizat care a efectuat şi analiza ulterioară. Or, măsurătorile şi constatările efectuate cu ocazia extragerii probelor nu pot, în opinia recurentului, decât să furnizeze indicii asupra situaţiei de lucrări, atât timp cât s-a procedat la valorificarea acestora într-un cadru specializat. În plus, raportat la datele furnizate de către laborator, deşi instanţa de fond a validat punctul de vedere al Camerei de Conturi F., în sensul că lipseşte materialul geotextil, raportul de încercare nr. 182/09.03.2016 efectuat de către S.C. G. S.A. nu face menţiuni că rezultatul are în vedere verificarea existenţei sau nu a materialului de legătură, astfel că nu poate oferi date asupra acestui aspect.

Recurentul a mai susţinut că, în baza deciziei nr. 21/29.04.2016, a încheiat contractul de servicii nr. xxxxx/21.12.2016, având ca obiect consultanţă în domeniul lucrărilor publice, iar în raportul întocmit de prestator, respectiv S.C. H. S.R.L., pe baza probelor de laborator luate după efectuarea controlului şi a celorlalte acte aflate în posesia sa, au reieşit diferenţe de grosime la startul de asfalt, iar pe str. I. a fost identificată existenţa stratului de material geotextil, concluzia fiind că, în derularea contractului de lucrări încheiat cu S.C. C. S.R.L. s-a decontat o cantitate de lucrări mai mare decât cea pusă în operă, însă articolul deviz IZF04C1 (material geotextil) este prezent, prejudiciul de 15.962,89 lei fiind dat de decontarea cantităţii suplimentare faţă de cea pusă în operă.

În ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.5 din decizie, recurentul a arătat că procesul-verbal 4914/23.03.2015 şi raportul de încercare nr. 1/04.03.2016 întocmit de către S.C. G. S.A. nu se exclud, ci se completează, grosimea diferită consemnată fiind dată de faptul că unul este întocmit de un laborator specializat, iar altul nu. În plus, recurentul a considerat că ceea ce au cuprins reprezentanţii Oraşului A. şi cei ai organelor de control în cuprinsul procesului verbal încheiat cu ocazia extragerii carotelor nu reprezintă o probă de specialitate, consemnările făcând dovada asupra stării de fapt, respectiv asupra faptului că în prezenţa lor s-a procedat la extragerea probelor din lucrarea executată în baza contractului nr. xxxx/10.02.2015, prelevare efectuată de laboratorul autorizat care a efectuat şi analiza ulterioară. Or, măsurătorile şi constatările efectuate cu ocazia extragerii probelor nu pot, în opinia recurentului, decât să furnizeze indicii asupra situaţiei de lucrări, atât timp cât s-a procedat la valorificarea acestora într-un cadru specializat. În plus, deşi instanţa de fond a validat punctul de vedere al Camerei de Conturi F., în sensul că datele privitoare la grosimea stratului de asfalt sunt inferioare celor cuprinse în raportul de încercare efectuat de către S.C. G. S.A., recurentul a precizat că toate aceste probe au fost prelucrate de un laborator autorizat, astfel că trebuiau avute în vedere.

Recurentul a mai susţinut că, în baza deciziei nr. 21/29.04.2016, a încheiat contractul de servicii nr. xxxxx/21.12.2016, având ca obiect consultanţă în domeniul lucrărilor publice, iar în raportul întocmit de prestator, respectiv S.C. H. S.R.L., pe baza probelor de laborator luate după efectuarea controlului şi a celorlalte acte aflate în posesia sa, au reieşit diferenţe de grosime la startul de asfalt, concluzia fiind că, în derularea contractului de lucrări încheiat cu S.C. D. S.R.L. s-a decontat o cantitate de lucrări mai mare decât cea pusă în operă, prejudiciul fiind de 6.877,56 lei .

Referitor la măsura dispusă la pct. II.7 din decizie, recurentul a arătat că ceea ce au cuprins reprezentanţii Oraşului A. şi cei ai organelor de control în cuprinsul procesului verbal încheiat cu ocazia extragerii carotelor nu reprezintă o probă de specialitate, consemnările făcând dovada asupra stării de fapt, respectiv asupra faptului că în prezenţa lor s-a procedat la extragerea probelor din lucrarea executată în baza contractului nr. xxxxx/21.10.2015, prelevare efectuată de laboratorul autorizat care a efectuat şi analiza ulterioară. Or, măsurătorile şi constatările efectuate cu ocazia extragerii probelor nu pot, în opinia recurentului, decât să furnizeze indicii asupra situaţiei de lucrări, atât timp cât s-a procedat la valorificarea acestora într-un cadru specializat.

Recurentul a mai susţinut că, în baza deciziei nr. 21/29.04.2016, a încheiat contractul de servicii nr. xxxxx/21.12.2016, având ca obiect consultanţă în domeniul lucrărilor publice, iar în raportul întocmit de prestator, respectiv S.C. H. S.R.L., pe baza probelor de laborator luate după efectuarea controlului şi a celorlalte acte aflate în posesia sa, a reieşit că derularea contractului a fost pusă în operă întreaga cantitate de asfalt contractată.

În drept a fost invocată aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, iar, în probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri noi.

Cererea de recurs este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata pârâtă Curtea de Conturi, în nume propriu şi pentru pârâta Camera de Conturi F., prin întâmpinare formulată în condiţiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 226-231), a solicitat respingerea recursului.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata a arătat că, în perioada 29.05.2017-30.05.2017, a efectuat verificarea modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 21/29.04.2016, fiind întocmit raportul de follow-up nr. 8493/30.05.2017, în care s-a menţionat faptul că măsurile contestate, ce fac obiectul prezentului dosar, nu au fost duse la îndeplinire.

Intimata a arătat că instanţa de fond a analizat întreg materialul probator administrat în cauză, inclusiv analiza efectuată de S.C. G. S.A., iar, dacă reclamantul aprecia că probele administrate cu ocazia efectuării controlului nu sunt suficiente, avea posibilitatea de a solicita administrarea unor probe suplimentare. În plus, neformularea unor obiecţii referitoare la rezultatul analizelor probelor extrase conduce la concluzia că autoritatea auditată a fost de acord cu abaterea constatată, iar efectuarea unor expertize ulterioare, nu poate duce la o concluzie diferită, încheierea contractului de servicii nr. xxxxx/21.12.2016, având ca obiect consultanţă în domeniul lucrărilor publice, cu S.C. H. S.R.L. este nejustificată.

Referitor la măsura dispusă la pct. II.4 din decizie, intimata a arătat că, în urma verificărilor lucrărilor efectuate în baza contractului nr. xxxx/29.04.2015, pe str. I. din Oraşul A., s-a constatat, în urma extragerii a trei probe, că grosimea stratului la articolul deviz DB12b1 este mai mică decât cea contractată şi că nu există stratul de material geotextil, astfel că, în mod legal s-a reţinut că plata acestora nu are justificare, fiind prejudiciat bugetul local.

Cu privire la măsura dispusă la pct. II.5 din decizie, intimata a arătat că, în urma verificărilor lucrărilor efectuate în baza contractului nr. xxxx/10.02.2015, s-a constatat că grosimea stratului la articolul deviz BA16 este mai mică decât cea contractată, iar din analizele efectuate de S.C. G. S.A. rezultă că nici conţinutul de bitum din compoziţia mixturii asfaltice nu se încadrează în norma ADN 605:2013, potrivit raportului de încercare. Or, în condiţiile în care recurentul reclamant nu a contestat aspectelor menţionate în procesul verbal nr. 4914/23.03.2016, soluţia primei instanţe este legală.

În ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.4 din decizie, intimata a arătat că, în urma verificărilor lucrărilor efectuate în baza contractului nr. xxxxx/21.10.2015, s-a constatat plata unor lucrări neexecutate, stratul de grosime fiind inferior celui contractat la unele articole de deviz (BA16, DB16H11), iar alte articole de deviz decontate nu au fost puse în operă (DB16F1, BA163).

În drept a fost invocată aplicarea art. 490 şi urm. Cod procedură civilă, iar, în probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri noi.

Recurentul reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare, în condiţiile art. XVI alin. 2 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013.

Analizând recursul declarat de reclamantul Oraşul A., prin prisma dispoziţiilor art. 488 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Recurentul reclamant invocă drept motive principale de reformare a sentinţei primei instanţe greşita aplicare a legii, atât sub aspect procedural, cât şi a normelor de drept material, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 Cod procedură civilă, dar care nu este fondat.

Astfel, la pct. II.4, II.5 şi II.7 din decizia emisă de Camera de Conturi F., s-a reţinut, în esenţă, pe baza carotelor de asfalt extrase de organele de control, în prezenţa reprezentanţilor legali ai Oraşului F. (fila 23 vol. III dosar Tribunal), că au fost decontate lucrări, în baza contractelor nr. xxxx/29.04.2015, nr. xxxx/10.02.2015, respectiv nr. xxxxx/21.10.2015, care fie nu au fost efectuate, fie au fost puse în operă în cantităţi mai mici decât cele decontate. În timpul controlului, deşi existau diferenţe între aceste constatări ale organelor de control şi rapoartele de încercare întocmite de S.C. G. S.A., la solicitarea Primăriei A. (filele 31-39 vol. I dosar tribunal), reprezentanţii reclamantului nu au contestat aspectele reţinute de organele de control, ci au fost „de acord cu abaterea constatată şi recomandarea formulată”, prin nota de conciliere încheiată (filele 142-144 vol. II dosar tribunal).

Prima instanţă a constatat legalitatea actelor întocmite de Camera de Conturi F. şi de către Curtea de Conturi, valorificând actele de control şi poziţia procesuală exprimată de reprezentanţii reclamantului în timpul controlului, de a nu contesta aspectele de fapt reţinute, evocate anterior.

Recurentul consideră că, neluarea în considerare a rapoartelor de încercare întocmite de S.C. G. S.A., la solicitarea Primăriei A., care contrazic constatările organelor de control, reprezintă o încălcare a opiniei unui organ de specialitate.

Curtea nu poate reţine aceste argumente, deoarece vizează netemeinicia sentinţei primei instanţe, respectiv tind la contestarea modului în care prima instanţă a interpretat înscrisurile administrate ca probă în cauză, ceea ce excede cadrului limitativ al cazurilor de casare, prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă, recursul fiind o cale de atac care vizează exclusiv nelegalitatea hotărârii primei instanţe.

Trecând peste această chestiune, Curtea constată că reclamantul, deşi a înţeles să revină, în faţa primei instanţe asupra poziţiei exprimate cu ocazia controlului efectuat de pârâte cu privire la constatările de fapt ce au stat la baza măsurilor dispuse, nu a propus efectuarea unei expertize de specialitate care să confirme sau nu aceste critici. În aceste condiţii, în calea de atac a recursului, nu poate fi imputată lipsa de rol activ a judecătorului fondului în dispunerea unei astfel de probe, fiind incidente dispoziţiile art. 254 alin. 6 Cod procedură civilă potrivit cărora „părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii”.

Curtea mai reţine că, raportat la situaţia de fapt reţinută de organele de control, acceptată de recurent în timpul acestuia şi nesusţinută de probe de specialitate în faţa primei instanţe, în mod corect, a fost stabilită legalitatea actelor administrative contestate, emise în aplicarea dispoziţiilor art. 51 alin. 3, art. 54 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale şi a pct. 1 lit. a3 din OMFP nr. 1792/2002, plăţile efectuate de recurentul reclamant nefiind justificate pentru articolele de deviz lipsă, respectiv, pentru articolele de deviz puse în operă numai parţial.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul declarat de recurentul reclamant Oraşul A. împotriva sentinţei civile nr. 185/CA/15.02.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată,

Domenii speta

Spete similare