Interpretare art. 31 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 şi art. 13 alin. 1 lit. d din h.g. nr. 284/2005. Condiţii de acordare a chiriei.

Interpretare art. 31 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 şi art. 13 alin. 1 lit. d din H.G. nr. 284/2005. Condiţii de acordare a chiriei.

Raţiunea avută în vedere de legiuitor la acordarea compensaţiei lunare pentru chirie, este aceea de a acorda o compensaţie financiară persoanelor care prin natura funcţiei trebuie să-şi desfăşoare activitatea în altă localitate decât aceea de domiciliu, ori să se stabilească în altă localitate ca urmare a schimbării sediului locului de muncă, fiind obligate să se mute efectiv în altă localitate, mutare care presupune cheltuieli suplimentare.

Mutarea la care se referă textele normative incidente trebuie să fie aşadar una care să implice schimbarea localităţii locului de muncă, concluzie susţinută de interpretarea teleologică a legii, lege care, de altfel, face vorbire de altă localitate.

O mutare în cadrul aceluiaşi serviciu, în cadrul aceleiaşi localităţi, nu justifică compensarea chiriei, nemaifiind atins scopul urmărit de lege şi nemaiexistând nicio justificare rezonabilă pentru acordarea unei compensaţii pecuniare.

Natura juridică a acestui drept are un caracter compensatoriu, care se acordă doar în acele situaţii în care, ca urmare a deciziei angajatorului materializată în acte administrative de naştere sau modificare a raporturilor de serviciu, polițistul îşi desfăşoară activitatea în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin sentința nr. 961/2020 din 28 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 2299/63/2020, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii.

A fost admisă acțiunea privind pe reclamantul X, în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Dolj, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.

A fost obligat pârâtul să adopte o Dispoziție prin care să-i aprobe reclamantului decontarea chiriei lunare, începând cu data de 21.02.2020 sumele urmând a fi actualizate în raport de indicele de inflație şi să-i achite dobânda legală aferentă - până la momentul plății efective.

Împotriva sentinței nr. 961/2020 din 28 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 2299/63/2020 a formulat recurs pârâtul I.P.J. Dolj, considerând că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală,În motivarea recursului, a susţinut, în esenţă, că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 27 ind. 19, art. 31 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, art. 15 din Anexa nr. 7 la OMAI 140/2016, H.G. nr. 284 din 07.04.2005 privind stabilirea cuantumului și condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor, fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ.

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul prin prisma motivelor formulate şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:

Recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate aşa cum rezultă din art. 488 din Codul de procedură civilă care prevede expres şi limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea probelor şi reevaluarea situaţiei de fapt.

Recursul urmăreşte verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Examinarea situaţiei de fapt nu este atributul instanţei de recurs. Instanţa de recurs nu judecă pricina, ci controlează legalitatea hotărârii instanţei de fond. Instanţa de recurs nu trebuie să se preocupe de situaţia de fapt, ci numai de problemele de drept, verificările de fapt fiind incompatibile cu structura recursului.

Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., indicat de recurentul pârât în cererea de recurs, „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită.

Potrivit stării de fapt reţinută de instanţa de fond, care nu mai poate face obiect de analiză în recurs, la data de 21.02.2020, la Serviciul Resurse Umane din cadrul I.P.J. Dolj a fost înregistrat cu nr. 41617/21.02.2020 raportul intimatului reclamant X, prin care a solicitat acordarea compensației pentru chirie cuvenită polițiștilor, potrivit prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea 360/2002 privind statutul polițistului, coroborat cu dispoziţiile din H.G. nr. 284/2005 privind stabilirea cuantumului şi condiţiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor.

Prin adresa nr. 41617 din 26.02.2020, intimatului reclamant i s-a comunicat faptul că, în urma analizării raportului, s-a constatat că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 31 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, întrucât a fost mutat la cerere de la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş, la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dolj, Serviciul Criminalistic, în anul 2006.

Potrivit art. 2719 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările şi completările ulterioare: „Poliţistul poate fi mutat în aceeaşi unitate sau într-o altă unitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, din aceeaşi localitate sau din altă localitate, cu acordul şefului unităţii în care este încadrat, precum şi al şefului unităţii în care urmează să se mute, în următoarele situaţii:  a) în interesul serviciului;  b) la cererea poliţistului.”

Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cu modificările şi completările ulterioare „(1) Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care îşi are domiciliul şi care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate, nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiu de locuit corespunzător, are dreptul la o compensaţie pentru chirie de până la 50% din salariul de bază.”

De asemenea, art. 13 alin. 1 lit. d din H.G. nr. 284 din 7 aprilie 2005 privind stabilirea cuantumului şi condiţiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor, prevede: „(1) Compensaţia lunară pentru chirie, acordată în condiţiile reglementate de prezenta hotărâre, se plăteşte în continuare poliţiştilor care: (...);  d) sunt mutaţi în altă unitate de poliţie situată în aceeaşi localitate în care au fost numiţi în prima funcţie sau mutaţi iniţial în interesul serviciului.”

Recurentul pârât invocă greşita aplicare a dispoziţiilor legale arătate, susţinând, pe baza mai multor argumente, că prima instanţă a aplicat şi interpretat greşit aceste dispoziţii legale, argumente care sunt întemeiate.

Din coroborarea prevederilor legale, rezultă că dreptul la compensația lunară pentru chirie se naște la momentul mutării în localitatea respectivă, în funcţie de natura acesteia, care trebuie să fie în interesul serviciului.

Din interpretarea gramaticală a textelor de lege, rezultă că este necesar ca mutarea în interesul serviciului să se realizeze într-o altă localitate decât localitatea în care acesta îşi desfășura activitatea la momentul la care a intervenit schimbarea raporturilor de serviciu, deci presupune mutarea fizică a polițistului într-o altă localitate.

În anul 2006, intimatul reclamant a fost mutat la cerere la I.P.J Dolj, Serviciul Criminalistic, iar prin Dispoziţia Şefului I.P.J Dolj nr. 83295 din 25.05.2015 a fost mutat în interesul serviciului în cadrul aceluiaşi serviciu, respectiv Serviciul Criminalistic, ca urmare a promovării concursului organizat pentru ocuparea funcţiei de şef birou.

Ca atare, există continuitate în raport cu localitatea în care se afla la momentul în care a intervenit mutarea în interesul serviciului, localitate în care s-a mutat la cerere, care, deşi este diferită de cea de domiciliu, este aceeaşi localitate în care a avut loc prima mutare a polițistului, respectiv cea la cerere, nefiind vorba de o localitate nouă.

Întrucât mutarea în cadrul I.P.J Dolj - Serviciul Criminalistic s-a realizat în urma cererii formulată de către intimatul reclamant, desfăşurarea activităţii de serviciu într-o altă localitate decât cea de domiciliu intervenind ca urmare a manifestării unilaterale de voinţă, intimatul reclamant nu poate invoca prevederile legale care definesc situaţia poliţiştilor mutați în interes de serviciu.

Chiar dacă prin Dispoziţia Şefului I.P.J Dolj din 25.05.2015 a intervenit o mutare în interes de serviciu, trebuie avut în vedere faptul că această mutare nu a atras nici o modificare cu privire la situaţia intimatului reclamant, fiind menţinută atât localitatea de serviciu pentru care a optat iniţial, cât şi serviciul în care acesta îşi exercita atribuțiile de serviciu anterior promovării concursului organizat, în cuprinsul dispoziţiei de mutare specificându-se, în mod expres, că mutarea are loc în cadrul aceluiaşi serviciu.

Natura juridică a acestui drept are un caracter compensatoriu, care se acordă doar în acele situaţii în care, ca urmare a deciziei angajatorului materializată în acte administrative de naştere sau modificare a raporturilor de serviciu, polițistul îşi desfăşoară activitatea în altă localitate decât cea de domiciliu, ori intimatul reclamant a fost cel care a solicitat mutarea sa la I.P.J. Dolj, iar din anul 2006 şi până în prezent acestuia nu i-a fost schimbată localitatea în care se află unitatea în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea şi nici serviciul în care a fost mutat la cerere.

Raţiunea avută în vedere de legiuitor la acordarea compensaţiei lunare pentru chirie, este aceea de a acorda o compensaţie financiară persoanelor care prin natura funcţiei trebuie să-şi desfăşoare activitatea în altă localitate decât aceea de domiciliu, ori să se stabilească în altă localitate ca urmare a schimbării sediului locului de muncă, fiind obligate să se mute efectiv în altă localitate, mutare care presupune cheltuieli suplimentare.

Mutarea la care se referă textele normative incidente în speţă trebuie să fie aşadar una care să implice schimbarea localităţii locului de muncă, concluzie susţinută de interpretarea teleologică a legii, lege care, de altfel, face vorbire de altă localitate.

O mutare în cadrul aceluiaşi serviciu, în cadrul aceleiaşi localităţi, nu justifică compensarea chiriei, nemaifiind atins scopul urmărit de lege şi nemaiexistând nicio justificare rezonabilă pentru acordarea unei compensaţii pecuniare.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat de recurentul pârât este fondat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ.

Ca urmare, în temeiul art. 496 alin. 2 şi art. 498 alin. 1 C.proc.civ. coroborat cu art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va casa în parte sentinţa şi în rejudecare, va respinge acţiunea, ca nefondată. Va fi menţinută dispoziţia sentinţei cu privire la soluţia dată excepţiei inadmisibilităţii,  soluţie care nu a fost criticată.

Domenii speta

Spete similare