Dreptul muncii. Dovedirea perioadelor de activitate desfăşurată în locuri de muncă în condiţii deosebite, anterior datei de 1 aprilie 2001. Dovedirea stagiilor de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001.

Ceea ce nu s-a observat din numeroasele modificări aduse legislaţiei in materia asigurărilor sociale este că textele legale citate mai sus disting o diferenţă intre dovedirea perioadelor de activitate desfăşurată în locuri de muncă în condiţii deosebite, anterior datei de 1 aprilie 2001, care se poate face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform Decretului nr. 92/1976 sau pe baza unei adeverinţe emise de angajator, pe de o parte, iar, pe de altă parte, dovedirea stagiilor de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001 se face in mod exclusiv pe baza declaraţiilor privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat iniţiale sau rectificative, fără a se reglementa un rol in acest sens carnetului de muncă sau altor acte.

Prin urmare, cum in baza declaraţiilor privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat iniţiale, reclamantul apare a fi lucrat in condiţii normale pe perioada dedusă judecăţii, care este ulterioară datei de 1 aprilie 2001, nu poate fi obligat angajatorul la plata unor contribuţii aferente unor condiţii deosebite.

Chiar dacă in mod ipotetic, angajatorul ar fi obligat la plata unor contribuţii aferente unor condiţii deosebite, având in vedere că o astfel de hotărâre nu este opozabilă şi casei de pensii, aceasta din urmă nu ar putea valorifica respectiva plată, in absenţa modificării declaraţiilor privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat iniţiale, care atestă un altfel de stagiu de cotizare.

Prin sentinţa nr. 343/29.03.2018, pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T, în contradictoriu cu pârâta S.A.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :

Încadrarea activitătii salariatilor în conditii deosebite de muncă, pentru perioadele aprilie-mai 2001 şi iulie-decembrie 2001 a fost reglementată prin Legea nr. 19/2000 şi H.G. nr. 261/2001.

Conditiile deosebite de muncă au fost definite prin art. 19 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 ca fiind acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esential capacitatea de muncă a asiguratilor datorită gradului mare de expunere la risc.

Prin disp. art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 s-a prevăzut că stabilirea criteriilor şi a metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în conditii deosebite se face prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii si a Ministerului Sănătătii.

În acest sens a fost adoptată H.G. nr. 261/2001, act normativ ce a fost în vigoare până la 11 martie 2007, când a fost abrogat expres prin H.G. 246/2007.

Prin H.G. nr. 261/2001 s-a prevăzut parcurgerea unei metodologii de încadrare a locurilor de muncă în conditii deosebite, ce cuprindea mai multe etape.

La art. 3 din H.G. nr. 261/2001 s-a prevăzut efectuarea următoarelor operatiuni: nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în conditii deosebite şi stabilirea criteriilor aplicabile pentru încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii, sau reprezentantii salariatilor; expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protectiei muncii; efectuarea determinărilor de noxe profesionale; solicitarea de către angajator a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în conditii deosebite; efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate; stabilirea conditiilor tehnice sanitare şi organizatorice de protectie a muncii corespunzător conditiilor de muncă şi factorilor de mediu specifici locului de muncă; obtinerea avizului I.T.M.; stabilirea locurilor de muncă în conditii deosebite în conformitate cu art. 19 alin. 4 din Legea nr. 19/2000.

 La art. 5 din acest act normativ s-a prevăzut că angajatorul era obligat să depună la casele teritoriale de pensii, la definitivarea contractului colectiv de muncă, avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedeste încadrarea locurilor de muncă în conditii deosebite şi lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă.

 La art. 19 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 s-a prevăzut că avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în conditii deosebite.

 Prin Decizia nr. 12/23 mai 2016, pronuntată de Înalta Curte în solutionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că ,,În interpretarea şi aplicarea dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la art. 2 alin. (2), art. 3, 4, 11, 12, 15, 16 şi 18 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 1-4, art. 7-9, art. 13 alin. (4) şi art. 13^1 din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în conditii deosebite, cu modificările şi completările ulterioare, nu este deschisă calea unei actiuni în constatare de drept comun a condiţiilor deosebite de muncă în care angajatii şi-au desfăsurat activitatea după data de 1 aprilie 2001 şi nici a actiunii în obligare a angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă în aceste condiţii, atunci când acestia din urmă nu au obtinut sau, după caz, nu au reînnoit avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în aceste conditii.”

Asadar, pentru a exista obligatia angajatorului de a vira cotele de contributii de asigurări sociale pentru conditii deosebite de muncă trebuia ca, în prealabil, să fie urmată procedura de încadrare a locurilor de muncă în conditii deosebite, conform metodologiei prevăzută de H.G. nr. 261/2001.

Reclamantul a sustinut că în perioadele în litigiu (aprilie - mai 2001, iulie  - decembrie 2001), locul său de muncă a fost încadrat în conditii deosebite, însă angajatorul nu a virat contributii de asigurări sociale pentru conditii deosebite, ci pentru conditii normale de muncă.

 Societatea S.A. a obtinut avizul nr. 2033/28.12.2001, pentru încadrarea locurilor de muncă în conditii deosebite, emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj, valabil până la data de 20.12.2002, pentru locurile de muncă prevăzute în anexa la acest aviz (filele 95-111 din dosar).

Din actul aditional nr. 794/01.01.2001 la contractul individual de muncă al reclamantului, rezultă că în perioadele în litigiu (aprilie-mai 2001, iulie-decembrie 2001) reclamantul a ocupat postul de conducător formatie lucru, la Punctul încărcare în vagoane, de la Sectorul IV Încărcări, Cariera Jilţ Nord (fila 24 din dosar).

Din analiza anexei la avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în conditii deosebite, reiese că locul de muncă al reclamantului nu este cuprins în categoria locurilor de muncă pentru care s-a obtinut avizul necesar încadrării locurilor  de muncă în conditii deosebite.

La  baza eliberării  avizului  nr. 2033/28.12.2001 pentru încadrarea locurilor de muncă  în conditii deosebite au stat propunerile angajatorului si ale organizatiilor sindicale, care au nominalizat locurile de muncă, activitătile, categoriile profesionale care să beneficieze de încadrarea în conditii deosebite, iar locul de muncă al reclamantului nu se regăseste în lista cu  locurile de muncă pentru care s-a propus şi s-a obtinut avizul obligatoriu, prevăzut de art. 19 alin. 5 din Legea nr. 19/2000.

În lipsa acestui aviz, activitatea reclamantului pentru perioada în litigiu nu a fost încadrată în conditii deosebite de muncă, astfel că angajatorul nu avea obligatia virării contributiilor de asigurări sociale corespunzătoare conditiilor deosebite de muncă.

În aceste conditii, mentiunea din carnetul de muncă al reclamantului, de la pozitia nr. 69 (fila 40 din dosar), conform căreia în perioadele în litigiu, reclamantul a lucrat în conditii deosebite, în procent de 100%, conform Legii nr. 19/2000, nu face dovada desfăsurării activitătii reclamantului în conditii deosebite de muncă.

În conformitate cu art. 14 alin. 1 din H.G. nr. 261/2001: ,,(1) Dovedirea perioadelor de activitate desfăsurată în locuri de muncă în conditii deosebite în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca, conform metodologiei stabilite de Ministerul Muncii şi Solidaritătii Sociale, pe baza unei adeverinte emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv sau pe baza listelor cuprinzând persoanele care au desfăsurat activitatea în locuri de munca în conditii deosebite.”

Potrivit art. 11 alin. 1 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă:

,,(1) Datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă, asa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unităti pe baza scriptelor pe care le detin.

Drept urmare, pentru a avea valoarea probatorie, înscrierea în carnetul de muncă trebuie fundamentată pe documentele întocmite de angajator cu ocazia efectuării procedurii de încadrare a locurilor de muncă în conditii deosebite, ceea ce nu este cazul în spetă.

Fată de considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, urmează a fi respinse pretentiile reclamantului, fiind neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal şi motivat  a declarat apel apelantul T, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin cererea  de chemare în judecată s-a solicitat instanţei să fie obligată pârâta să plătească către Casa Judeteană de Pensii Gorj drepturile pentru conditii deosebite de muncă, pentru perioadele 01.04.2001-31.05.2001, 01.07.2001-31.12.2001.

În motivare, s-a arătat că în perioada indicată, a fost încadrat la societatea pârâtă în calitate de conducător formaţie de lucru în condiţii deosebite de lucru, aşa cum rezultă din carnetul de  lucru  anexat cererii.

Mai arată că a solicitat Casei Judeţene de Pensii Gorj o adeverinţă cu stagiul de cotizare, eliberându-i adeverinţa nr. 1903/15.02.2016, din al cărei cuprins rezultă că în perioada  01.04.2001-31.05.2001, 01.07.2001-31.12.2001 nu a fost plătit în condiţii deosebite  de munca, ci in condiţii normale, desi in carnetul de munca se specifica ca in perioada 01.01.2001-01.12.2003 a lucrat in condiţii deosebite de munca.

 Prin sentinţa criticata s-a respins cererea de chemare in judecata, cu motivarea ca încadrarea salariatilor in condiţii deosebite de munca pentru perioadele aprilie-mai 2001 si iulie-decembrie 2001 a fost reglementata prin Legea 19/2000 si HG nr. 261/2001, acte normative care prevedeau stabilirea criteriilor si metodologiei de incadrare a locurilor de munca in condiţii deosebite.

 Astfel, arata instanţa de judecata , art. 3 din HG nr. 261/2001 arata expres operaţiunile ce trebuiau îndeplinite. La art. 5 din acest act normativ s-a prevăzut ca angajatorul era obligat sa depună la casele teritoriale de pensii, la definitivarea contractului colectiv de munca, avizul inspectoratului teritorial de munca prin care se dovedeşte incadrarea locurilor de munca in condiţii deosebite si lista cuprizand categoriile profesionale care lucrează in aceste locuri de munca.

Instanţa a retinut ca locul de munca al reclamantului nu se regăseşte in lista cu locurile de munca pentru care s-a propus si s-a obţinut avizul obligatoriu prevăzut de art. 19 alin. 5 din Legea nr. 19/2000.

A motivat instanţa in continuare ca in conformitate cu art. 14 alin. l din HG 261/2001, „(1) Dovedirea perioadelor de activitate desfăşurată în locuri de muncă în condiţii deosebite în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei stabilite de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, pe baza unei adeverinţe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv sau pe baza listelor cuprinzând persoanele care au desfăşurat activitatea în locuri de muncă în condiţii deosebita. (2) In cazul distrugerii arhivelor, dovedită cu acte, se poate reconstitui potrivit legii, prin hotărâre judecătorească, perioada lucrată în condiţii deosebite.” iar potrivit art. 11 alin 1 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca, ,,(1) Datele privind activitatea depusa pe baza unui contract de munca se înscriu in carnetul de munca, asa cum acestea rezulta din contract sau din actele originale eliberate de unităţi pe baza scriptelor pe care le deţin.”

Se apreciază ca instanţa de judecata pentru a se pronunţa astfel, nu a avut in vedere toate probatoriile administrate in cauza si nu a avut in vedere dispoziţiile art. l din Decretul 92/1976, inca in vigoare si dupa adoptarea noului cod al muncii, carnetul de munca este definit ca un act oficial întocmit de angajator prin care se dovedeşte vechimea in munca, vechimea neintrerupta in munca, vechimea neintrerupta in aceiaşi unitate, timpul lucrat in locuri de munca cu condiţii deosebite.

Astfel, se  învederează instanţei de control, ca apelantul in acea perioada a fost încadrat la CNLO SA Tg.Jiu -EMC Jilţ in calitate de conducător formaţie de lucru, asa cum rezulta din carnetul de munca depus la dosarul cauzei.

De asemenea, la poziţia 69 din carnetul de munca se arata ca in perioada 01.04.2001-01.01.2003 (1 an si 9 luni) a lucrat in condiţii deosebite de muncă în procent in procent de 100% in conformitate cu Legea nr. 19/2000 si HG nr. 267.

Si in perioadele anterioare acestei date, apelantul care a ocupat acelaşi post a fost incadrat in grupa II de munca potrivit Ordinului 50/1990 - pozitia 60 din carnetul de munca.

 De asemenea la poziţia 63 din carnetul de munca rezulta ca in perioada 01.01.2001-01.04.2001, apelantul a lucrat in grupa II de munca in procent de 100% potrivit Ordinului nr. 50/1990 si Dispoziţiei nr. 216/16.04.2001.

 De asemenea, in adeverinţa nr. 1903/15.02.2016, depusa la fila 5 din dosar rezulta ca in perioada 01.06.-31.06.2001 a fost plătit in condiţii deosebite de munca cu procent de 100%, de asemenea in perioada 01.02.2002-31.12.2002 a fost plătit in condiţii deosebite in procent de 100%.

Ca apelantul era incadrat in condiţii deosebite de munca cu procent de 100% rezulta si din actul adiţional nr. 724/01.01.2001 la contractul individual de munca aflat la fila 24 din dosar si din actul adiţional nr. 831/01.01.2002 la CIM aflat la fila 131 din dosar.

Din aceste acte adiţionale rezulta ca apelantul era conducător de formaţie, iar aceasta meserie avea indicativul 501 aferent acestei meserii.

 La fila 133 din dosarul de fond se afla lista cu locurile de munca care se încadrează in condiţii deosebite de munca, figurând si indicativul 501 - conducător formaţie de lucru. La fila 26 din dosar si fila 123 din dosar se afla adresa nr. 4174/2001 pentru inspectoratul teritorial de munca pentru încadrarea in condiţii deosebite in procent de 100% a subunităţilor CNLO SA pentru un număr de 9742 persoane, in aceste unitati fiind individualizata si EMC Jilţ si BATS Jilt.

Astfel, se apreciază ca in mod greşit, instanţa de fond a apreciat ca locul de munca a apelantului nu se regăseşte in lista cu locurile de munca pentru care s-a propus si s-a obţinut avizul obligatoriu prevăzut de art. 19 alin. 5 din Legea nr. 19/2000.

De asemenea, se apreciază ca instanţa de fond nu a ţinut cont de dispoziţiile art. l din Decretul 92/1976, inca in vigoare si dupa adoptarea noului cod al muncii, carnetul de munca fiind definit ca un act oficial intocmit de angajator prin care se dovedeşte vechimea in munca, vechimea neîntrerupta in munca, vechimea neintrerupta in aceiaşi unitate, timpul lucrat in locuri de munca cu condiţii deosebite. Potrivit art. 11 din acelaşi act normativ rezulta ca datele privind activitatea de munca depusa pe baza unui contract de munca se inscriu in carnetul de munca asa cum rezulta din acest contract sau din acte originale eliberate de unităţi pe baza scriptelor pe care deţinute.

La dosarul cauzei exista inscrisuri din care rezulta ca metodologia de incadrare in condiţii deosebite a fost respectat (Act adiţional la CCM , acte adiţionale la CMI, aviz, lista cu locurile de munca cu condiţii deosebite ).

Mai mult decât atat, aceste menţiuni figurează in carnetul de munca, care potrivit art. l este un act oficial care „... se intocmeste, se completează si se păstrează de către unitatea socialista sau societatea mixta care funcţionează pe teritoriul Republicii Socialiste România, unde cei in cauza s-au încadrat pentru prima data in munca; art.4 (1) Carnetul de munca este un act personal al titularului si nu poate fi cedat sau înstrăinat. Carnetul se păstrează de unitate atât timp cit titularul este incadrat in munca, acesta avind dreptul sa verifice exactitatea tuturor datelor înscrise in carnet.

Art.6.(l) Modificările intervenite in executarea contractului de munca, dupa întocmirea carnetului de munca, se inscriu in acesta in termen de 15 zile de la data producerii lor.

(3) Personalul însărcinat cu întocmirea si completarea carnetului de munca este obligat sa efectueze înscrierile la termenele prevăzute in alineatele precedente, sa le certifice prin semnătura si prin aplicarea parafei cu numele si funcţia deţinuta, la locul prevăzut in formularul carnetului de munca si sa păstreze carnetele in bune condiţii. In caz de schimbare a acestui personal, predarea carnetelor de munca se va face pe baza de proces-verbal, fiind descărcat de păstrarea si evidenta acestora numai dupa aprobarea procesului verbal de către conducătorul unităţii sau de persoana delegata de conducerea unităţii.

(1) In cazul cind exista îndoieli asupra unor date înscrise in carnetul de munca sau in actele prezentate de titular, unitatea va cere prezentarea acte/or originale in baza cărora au fost făcute înscrierile sau dupa caz, informaţiile de la unităţile care au inscris datele in carnetul de munca ori au emis actele respective.

(2) înscrierile eronate sau efectuate far a respectarea prevederilor legale vor fi rectificate de unitatea care păstrează carnetul de munca sau, daca cel interesat nu mai este încadrat de ultima unitate, in baza actelor oficiale care atesta alte situaţii decit cele înscrise, rectificările certificindu-se în carnetul de munca.

(1) Rectificarea din oficiu a înscrierilor efectuate, precum si refuzul de a inscrie in carnetul de munca unele date rezultind din acte sau de a efectua rectificările unor înscrieri, se comunica celui in cauza, in scris si motivat, in termen de 15 zile de la dala luării măsurii.

Ori asa cum rezulta din acest act normativ, unitatea era oblicată cu completarea carnetului de munca, iar inscrierile eronate trebuiau rectificate.

Cata vreme nu exista nicio rectificare cu privire la perioada solicitata si pentru care s-au făcut menţiuni cu privire la condiţii deosebite de 100%, nu se poate interpreta ca nu s-a respectat metodologia in vigoare la acea perioada de incadrare in condiţii deosebite.

Se apreciază ca Decizia nr. 12/23 mai 2016 a ICCJ nu-si are aplicabilitatea in cauza dedusa judecaţii, intrucat aceasta cauza nu are ca obiect acţiune in constatare, ci are ca obiect obligaţia de a face.

Instanţa de fond nu a avut in vedere toate aceste aspecte, nu a arătat motivele pentru care a înlăturat apărările noastre si nu a avut in vedere probatoriile administrate in cauza si nu a arătat motivele pentru care l-a inlaturat, fapt care, echivalează cu nejudecarea fondului cauzei.

Solicită admiterea apelului asa cum a fost formulat, precum si cheltuielile de judecata care s-au făcut cu tot acest dosar.

In drept,  s-au invocat art. 466 si urm. C.proc.civ.

Intimata Societatea SA, la data de 07.06.2018 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.

Apelul este nefondat.

Motivele de apel, astfel cum au fost formulate se întemeiază în principal pe aplicabilitatea in cauză a Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, care se susţine că ar produce efecte juridice şi în prezent.

Or, conform prevederilor art. 298 alin. 3 din Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, la 1 ianuarie 2011 se abrogă dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.

Prin urmare, de la 1 ianuarie 2011 încetează existenţa carnetului de muncă, iar după această dată, evidenţa muncii se realizează electronic prin intermediul registrului general de evidenţă a salariaţilor reglementat prin Hotărârea de Guvern nr. 161/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Pe de altă parte, prima instanţă a reţinut in mod corect că, în conformitate cu art. 14 alin. 1 din H.G. nr. 261/2001: ,,Dovedirea perioadelor de activitate desfăşurată în locuri de muncă în conditii deosebite în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca, conform metodologiei stabilite de Ministerul Muncii şi Solidaritătii Sociale, pe baza unei adeverinţe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv sau pe baza listelor cuprinzând persoanele care au desfăsurat activitatea în locuri de munca în conditii deosebite.”

H.G. nr. 261/2001 a fost ulterior abrogată prin HG nr. 246/2007, care in Art. 13 prevede că: „(1) Dovedirea perioadelor de activitate desfăşurată în locuri de muncă în condiţii deosebite anterior datei de 1 aprilie 2001, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare sau pe baza unei adeverinţe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv. (2) Dovedirea stagiilor de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001 se face pe baza declaraţiilor privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat iniţiale sau rectificative, după caz, prevăzute de Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, cu modificările şi completările ulterioare.”

HG nr. 246/2007 este la rândul său abrogată prin HG nr. 1.014/2015, care in art. 13 prevede că: „(1) Dovedirea perioadelor de activitate desfăşurată în locuri de muncă în condiţii deosebite anterior datei de 1 aprilie 2001, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, sau pe baza unei adeverinţe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv. (2) Dovedirea stagiilor de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001 se face pe baza declaraţiilor privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat iniţiale sau rectificative.”

Ceea ce nu s-a observat din numeroasele modificări aduse legislaţiei in materia asigurărilor sociale este că textele legale citate mai sus disting o diferenţă intre dovedirea perioadelor de activitate desfăşurată în locuri de muncă în condiţii deosebite, anterior datei de 1 aprilie 2001, care se poate face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform Decretului nr. 92/1976 sau pe baza unei adeverinţe emise de angajator, pe de o parte, iar, pe de altă parte, dovedirea stagiilor de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001 se face in mod exclusiv pe baza declaraţiilor privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat iniţiale sau rectificative, fără a se reglementa un rol in acest sens carnetului de muncă sau altor acte.

Prin urmare, cum in baza declaraţiilor privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat iniţiale, reclamantul apare a fi lucrat in condiţii normale pe perioada dedusă judecăţii, care este ulterioară datei de 1 aprilie 2001, nu poate fi obligat angajatorul la plata unor contribuţii aferente unor condiţii deosebite.

Chiar dacă in mod ipotetic, angajatorul ar fi obligat la plata unor contribuţii aferente unor condiţii deosebite, având in vedere că o astfel de hotărâre nu este opozabilă şi casei de pensii, aceasta din urmă nu ar putea valorifica respectiva plată, in absenţa modificării declaraţiilor privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat iniţiale, care atestă un altfel de stagiu de cotizare.

In concluzie, potrivit disp. art. 480 cpc, apelul va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare