Legea 85/2006. Contestație la tabelul definitiv al creanțelor debitoarei. Eroare esențială

LITIGII CU PROFESIONIȘTI

Legea 85/2006. Contestație la tabelul definitiv al creanțelor debitoarei. Eroare esențială

- art. 75 din Legea nr.85/2006

Este posibilă contestarea raportului de evaluare pe calea contestației împotriva tabelului definitiv de creanțe, pentru “eroare esențială”, ținând cont de faptul că Legea 85/2006, sub imperiul căreia se desfășoară procedura de insolvență, nu prevede o cale de atac expresă împotriva raportului de evaluare, astfel cum este aceasta reglementată de art. 62 din Legea 85/2014.

Astfel, nu poate fi îngrădit accesul la justiție al părților doar pentru considerentul că, sub imperiul Legii 85/2006 nu se prevedea în mod expres o cale de atac împotriva rapoartelor de evaluare. Procedura insolvenței este, în esență, un proces civil, o formă specială de executare silită, care presupune aplicarea unor reguli de procedură civilă, unele dintre ele fiind prevăzute ca atare în Legea insolvenței, iar celelalte fiind prevăzute în Codul de procedură civilă. Codul de procedură civilă este, indubitabil, dreptul comun în materie de insolvență, atunci când legea insolvenței nu cuprinde norme speciale, adică în caz de lacună de reglementare a legii speciale. Acest principiu este prevăzut expres la art. 149 din Legea 85/2006.

Or, tocmai despre o asemenea lacună legislativă este vorba în situația de față, prin omisiunea reglementării în legea specială a insolvenței a posibilității contestării rapoartelor de evaluare, care poate fi complinită făcându-se recurs la dispozițiile cu caracter general cuprinse în Codul de procedură civilă cu privire la contestarea raportului de expertiză, dată fiind natura juridică identică a rapoartelor de evaluare întocmite în cadrul procedurii insolvenței și a rapoartelor de expertiză dispuse în procesele civile.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 139 din 30 iunie 2020

Prin Sentința nr. (...)/F/15.11.2019, Tribunalul (...) a respins excepția tardivității și a inadmisibilității contestației formulate de creditoarea (Pf), invocată de administratorul judiciar (AJ) FILIALA (...).

A admis în parte contestația la tabelul definitiv al creanțelor debitoarei SC (D) SRL, – în reorganizare, cu sediul în (...) având C.U.I. (...) și J(...)/1994, formulată de contestatoarea creditoare (Pf), domiciliată în (...), în contradictoriu cu administratorul judiciar (AJ) FILIALA (...), cu sediul în (...) și debitoarea SC (D) SRL, cu sediul în (...), prin administrator special (AS), cu domiciliul în (...).

A dispus modificarea tabelului definitiv al creanțelor societății (D) SRL, publicat în BPI nr. (...)/27.06.2016 întocmit de administratorul judiciar (AJ) Filiala (...) SPRL, în sensul înscrierii creanței creditoarei (Pf), succesoare în drepturi a societății (S2) SRL, creanță cesionată de la Banca (B1) SA, în sumă de 3.761.108 lei în categoria creanțelor garantate cu drept de vot, fără mențiunea de “garanție aflată sub condiție suspensivă și rezolutorie după cum urmează: condiția rezolutorie a pierderii litigiilor cu Consiliul Județean (...) și Condiția suspensivă a construirii imobilelor contractate în vederea valorificării garanției“.

A respins ca nefondate restul pretențiilor, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr. (...)/F/26.06.2014, pronunțată de Tribunalul (...), s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei S.C. (D) S.R.L.

Creditoarea Banca (B1) a formulat cerere de admitere a creanței pentru suma de 9.629.489,67 lei reprezentând suma datorată băncii în baza contractului de credit nr. (...)/(...) din 14.05.2007 - filele 109-150 dosar (...)/2014 vol. 3.

Creditoarea Banca (B1) a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor - fila 68 dosar nr. (...)/2014 vol. 11 - după cum urmează:

Creanță solicitată: - 9.692.489,67

Creanță acceptată: - 7.500.139,67, la capitolul observații menționându-se: Creanța în cuantum de 7.453.990 lei este nescadentă la data deschiderii procedurii, înscrisă provizoriu în temeiul art. 64 alin. 4 din Legea 85/2006.

- 2.192.350,00 la capitolul observații menționându-se: Creanță aferentă Plafonului de scrisori de garanție bancară neexecutate, admisă sub condiție suspensivă, conform art. 64 alin. 5 din Legea nr. 85/2006.

La data de 17.06.2016, a fost publicat în BPI nr. (...) tabelul definitiv al creanțelor având nr. 1200, în care creanța Băncii (B1) a fost înscrisă astfel:

-3.761.108 lei - creanță garantată - Creanță fără drept de vot, garantată cu o garanție aflată sub condiție suspensivă și rezolutorie, după cum urmează: Condiția rezolutorie a pierderii litigiilor cu Consiliul Județean (...) și Condiția suspensivă a construirii imobilelor contractate în vederea valorificării garanției.

- 3.739032,02 lei – creanță chirografară

- 3.761.107,65 lei – creanță chirografară - Creanță chirografară cu drept de vot, echivalentă creanței garantate cu garanțiile aflate sub condiție suspensivă și rezolutorie.

Contestația ce face obiectul prezentului dosar viza inițial tabelul definitiv de creanțe, creditoarea criticând înscrierea creanței sale în sumă de - 3.761.108 lei ca și creanță garantată fără drept de vot, garantată cu garanție aflată sub condiție suspensivă și rezolutorie, în sprijinul contestației invocând faptul că, înscrierea acestei creanțe ca și creanță garantată sub condiție constituie o eroare esențială.

Prin notele de ședință depuse la primul termen de judecată contestatoarea a solicitat înscrierea creanței în tabelul definitiv cu suma de 9.692.489,67 lei din tabelul preliminar, cu drept de vot și fără condiții.

Contestatoarea (Pf) invocă considerentele Deciziei nr. (...)/C/2 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/2014/a21 având ca obiect contestația la tabelul definitiv formulată de ANAF.

Judecătorul sindic a reținut că în cuprinsul deciziei menționate - aflată la filele 51-30 dosar - a fost analizată incidența erorii esențiale invocată de contestatoarea ANAF aflată în situație identică cu contestatoarea (Pf) din prezenta cauză:

S-au arătat următoarele:

„Eroarea esențială avută în vedere de textul legal arătat vizează o reprezentare greșită a unor împrejurări de fapt și de drept atât de importantă, încât să determine menționarea creanței în tabel, care în ipoteza contrară l-ar fi împiedicat pe lichidator să procedeze la admiterea creanței. Așadar, eroarea esențială nu se confundă cu netemeinicia creanței. Se constată că legiuitorul a permis această cale procedurală pentru înlăturarea deficiențelor tabelului definitiv, prin reglementarea prevăzută la art. 75 din Legea nr. 85/2006, doar în situații de excepție, limitând acest drept la împrejurări expres stipulate de text.

Legiuitorul a prevăzut pentru fiecare etapă – depunerea creanțelor, analizarea lor, întocmirea tabelului preliminar, contestarea creanțelor, întocmirea tabelului definitiv, contestarea creanțelor – câte o procedură de urmat, astfel încât nicio creanță să nu fie înscrisă în tabel fără a exista garanția unei verificări judiciare.

Astfel, legiuitorul a pus la dispoziția celor care justifică un interes calea unei contestații la înscrierea unei creanțe în tabelul definitiv, chiar în condițiile în care aceștia nu au recurs la calea contestației reglementate de art. 73 din Legea nr. 85/2006, dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 75, anume în cazul descoperirii unui fals, unui dol, unei erori esențiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.

Redactarea textului impune ca o condiție pentru a uza de calea contestației prevăzute de art. 75 necunoașterea existenței cauzelor arătate care, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe, ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv de creanțe. Prin urmare, aspectele invocate în susținerea contestației la tabelul definitiv trebuie să îndeplinească condiția de noutate stabilită de legiuitor în art. 75.

În speță, s-a remarcat că, toate aceste condiții sunt îndeplinite, căci ceea ce invocă contestatoarea creditoare este aprecierea greșită a creanței sale în sumă de 4.970.984 ca și creanță garantată cu o garanție aflată sub condiție, creditoarea fiind lipsită de posibilitatea de a fi supus anterior judecătorului-sindic această chestiune, pe calea contestației la tabelul preliminar de creanțe, în condițiile în care această calificare a creanței garantate apare pentru prima oară în tabelul definitiv de creanțe.

Calificarea unei creanțe ca fiind afectată de o garanție aflată sub condiție poate fi inclusă în noțiunea de „eroare esențială” la care se referă art. 75 din Legea 85/2006, astfel că judecătorul-sindic în mod greșit a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 75.

Raportat la aceste considerente, în condițiile în care nu s-a realizat examinarea pe fond a cauzei, iar apelanta a solicitat soluționarea cauzei de către instanța de apel, în baza art. 480 alin. 3 paragraf 1 Cod procedură civilă, se impune anularea sentinței și evocarea fondului de către Curtea de apel.

În rejudecare, instanța de apel a reținut că, susținerile contestatoarei apelante sunt întemeiate în parte, potrivit celor ce urmează.

În ceea ce privește înscrierea în tabelul definitiv de creanțe a creanței de 4.970.984 lei ca fiind o creanță garantată fără drept de vot, afectată de o garanție sub condiție suspensivă și rezolutorie, Curtea a observat că, administratorul judiciar a justificat înscrierea creanței în acest mod prin aceea că, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. (...)4/23.06.2006 și nr. (...)5/23.06.2006, încheiate între S.C. (...) S.R.L. și Consiliul Județean (...), terenurile asupra cărora s-a instituit ipoteca legală în favoarea ANAF au fost achiziționate cu destinație prestabilită în vederea construcției unor ansambluri rezidențiale de blocuri de locuințe, terenurile putând fi înstrăinate doar către cumpărătorii apartamentelor ca și cotă-parte de teren aferent. Pe rolul Tribunalului (...) se află în derulare două litigii demarate de Consiliul Județean (...) pentru rezoluțiunea contractelor de vânzare-cumpărare, având nr. (...)/2015* și nr. (...)/2015*. În aceste condiții, administratorul judiciar a apreciat că, doar în ipoteza neîndeplinirii primei condiții, ca urmare a câștigării de către S.C. (D) S.R.L. a litigiilor și ulterior a îndeplinirii condiției suspensive privind edificarea blocurilor contractate, creanța garantată a creditorului ANAF se va putea achita din executarea contractelor menționate.

Aceste argumente nu au fost reținute din mai multe considerente. În primul rând, instanța de apel a observat că, în tabelul preliminar al creanțelor creditoarea ANAF a fost înscrisă cu întreaga creanță solicitată, în felul următor: 9.793.304 lei – creanță garantată, cu rangul de preferință prevăzut de art. 121 alin. 1 pct. 2 din legea insolvenței și 10.271.023 lei – creanță bugetară, cu rangul de preferință prevăzut de art. 123 pct. 4 din legea insolvenței. Împotriva tabelului preliminar de creanțe nu au fost formulate contestații privind creanța înscrisă în favoarea creditorului bugetar.

La data de 17.06.2016, a fost publicat în BPI nr. (...) tabelul definitiv al creanțelor având nr. 1200, în care creanța ANAF a fost înscrisă astfel: - 1.744.572 lei - creanță garantată conform art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea insolvenței ; - 4.970.984 lei creanță garantată fără drept de vot, garantată cu o garanție aflată sub condiția suspensivă a construirii imobilelor contractate, în vederea valorificării garanției și sub condiția rezolutorie a pierderii litigiilor cu Consiliul Județean (...); - 13.348.860,05 lei – creanță bugetară pură și simplă, neafectată de condiție; - 4.970.894 lei – creanță bugetară cu drept de vot, echivalentă a creanței garantate cu garanțiile aflate sub condiție suspensivă și rezolutorie.

Potrivit susținerilor administratorului judiciar, înscrierea în tabelul definitiv a creanței garantate cu un cuantum micșorat de la 9.793.304 lei la 6.494.762,33 lei este justificată de întocmirea raportului de evaluare, potrivit căruia valoarea de piață a garanțiilor creditoarei ANAF (DGAMC) a fost estimată la valoarea de 6.494.762,33 lei. Înscrierea creanței garantate corespunzător valorii garanțiilor este conformă cu prevederile art. 41 alin. 2 din Legea insolvenței și este un aspect necontestat de către creditoarea ANAF (DGAMC).

În schimb, instanța a apreciat că nu se justifică înscrierea creanței în sumă de 4.970.984 lei ca fiind o creanță garantată cu o garanție afectată de condiție suspensivă și rezolutorie, în condițiile în care, acest caracter condiționat al garanției nu a fost trecut ca atare și în tabelul preliminar de creanțe, deși motivele care l-au determinat pe administratorul judiciar să înscrie în acest fel creanța au existat și la data întocmirii tabelului preliminar de creanțe.

Din interpretarea prevederilor art. 3 pct. 17 și art. 73 și 74 din Legea 85/2006, a rezultat că, tabelul definitiv de creanțe este tabelul care cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații în conformitate cu prevederile art. 73, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor. De asemenea, potrivit art. 66 alin. 3, toate creanțele prezentate pentru a fi admise și înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile și corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administratorul judiciar sau creditori.

Prin urmare, în condițiile în care, în tabelul preliminar de creanțe, creanța bugetară recunoscută în favoarea ANAF nu a fost afectată de vreo condiție, iar tabelul preliminar nu a fost contestat sub acest aspect, creanțele înscrise în acesta trebuiau să se regăsească în aceeași formă în tabelul definitiv de creanțe, cu singura excepție prevăzută de art. 41 alin. 1, respectiv limitarea creanțelor garantate până la valoarea garanțiilor, rezultată în urma întocmirii raportului de evaluare.

Nu s-a putut susține că, aspectele care au determinat înscrierea creanței garantate ca fiind afectată de condiție au fost cunoscute de administratorul judiciar doar în urma întocmirii raportului de evaluare, întrucât nu evaluatorul este cel care are competența de a califica o anumită creanță, iar pe de altă parte aprecierea creanței de 4.970.984 lei ca fiind una garantată cu o garanție afectată de o dublă condiție își are temeiul în contractele de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2006, despre care administratorul judiciar avea cunoștință la momentul întocmirii tabelului preliminar de creanțe.

În al doilea rând, în cauză nu se poate vorbi despre o garanție afectată de condiție suspensivă ori rezolutorie. Terenurile pe care s-a instituit sechestru de către organul fiscal sunt proprietatea debitoarei S.C. (D) S.R.L., în baza celor două contracte de vânzare-cumpărare. Prin aceste contracte s-a transferat dreptul de proprietate asupra unor terenuri de către Consiliul Județean (...), în vederea construirii de către cumpărătoarea (D) a unui ansamblu de locuințe colective. Modul în care se vor încheia contractele de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentele ce se vor construi ori faptul că terenul aferent fiecărui apartament se va vinde la același preț achitat de cumpărător nu are relevanță în calificarea garanției ce afectează creanța creditorului ANAF.

A rezultat în mod evident din conținutul contractelor că vânzarea nu este afectată de vreo condiție suspensivă, întrucât prin aceste contracte s-a realizat transferul proprietății terenurilor de la vânzător la cumpărător, prețul fiind achitat integral de către cumpărătoarea (D). Faptul că vânzarea s-a realizat într-un anumit scop și consecințele care se produc în cazul în care acest scop nu se realizează este un aspect care privește doar părțile contractante, fără nici un efect cu privire la posesorul unei creanțe afectate de garanție împotriva cumpărătoarei. Contrar celor arătate de administratorul judiciar, garanția creditorului bugetar nu este condiționată de executarea ansamblului de locuințe de către cumpărătoare.

Ceea ce a fost esențial este faptul că, prin aceste contracte, a operat transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, iar la momentul instituirii sechestrului de către organul fiscal, terenul era (și este și în prezent) proprietatea cumpărătoarei debitoare SC. (D) S.R.L. Potrivit art. 151 alin. 8 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.

Prin urmare, gajul care însoțește dreptul de creanță al ANAF este unul legal, acesta fiind valabil de la data instituirii lui și producându-și toate efectele care decurg din acest fapt. Deci, nu există nici un temei pentru a se reține o garanție condiționată, cu atât mai mult cu cât, nici dreptul subiectiv și respectiv obligația corelativă ce derivă din contracte nu sunt afectate de vreo condiție.

De asemenea, din perspectiva drepturilor reglementate de Legea 85/2006, prezintă relevanță numai condiția suspensivă, nu și cea rezolutorie, întrucât, potrivit art. 64 alin. 5, doar în cazul creanțelor sub condiție suspensivă dreptul de vot și dreptul la distribuție al titularului creanței se naște numai după îndeplinirea condiției respective. Creanța afectată de condiție rezolutorie este o creanță pură și simplă până la realizarea respectivei condiții, astfel că titularul acesteia are toate drepturile prevăzute de lege, motiv pentru care mențiunea „sub condiție rezolutorie” apare ca fiind redundantă.

Având în vedere considerentele expuse, creanța creditorului ANAF în cuantum de 4.970.894 lei s-a impus a fi înscrisă în categoria creanțelor garantate cu drept de vot, fără mențiunea de „garanție aflată sub condiție suspensivă și rezolutorie”.

Analizând solicitarea contestatoarei (Pf) succesoare în drepturi a societății (S2) SarRL, creanță cesionată de la Banca (B1) SA cu privire la înscrierea creanței în sumă de 3.761.108 lei în categoria creanțelor garantate cu drept de vot, fără mențiunea de „garanție aflată sub condiție suspensivă și rezolutorie “, judecătorul sindic a apreciat-o întemeiată.

Astfel înainte de toate a remarcat faptul că, atât creanța (B1), cât și creanța ANAF au fost înscrise de administratorul judiciar ca și creanțe garantate fără drept de vot cu o garanție aflată sub condiție suspensivă și rezolutorie după cum urmează: condiția rezolutorie a pierderii litigiilor cu Consiliul Județean (...) și Condiția suspensivă a construirii imobilelor contractate în vederea valorificării garanției.

În considerentele deciziei Curții de Apel (...) mai sus menționate s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că în cauză nu se poate vorbi despre o garanție afectată de condiție suspensivă ori rezolutorie.

În al doilea rând în condițiile în care, în tabelul preliminar de creanțe, creanța recunoscută în favoarea Băncii (B1) nu a fost afectată de vreo condiție, iar tabelul preliminar nu a fost contestat sub acest aspect, creanțele înscrise în acesta trebuiau să se regăsească în aceeași formă în tabelul definitiv de creanțe, cu singura excepție prevăzută de art. 41 alin. 1, respectiv limitarea creanțelor garantate până la valoarea garanțiilor, rezultată în urma întocmirii raportului de evaluare.

Prin urmare este vădit fondată solicitarea contestatoarei creditoare (Pf) în sensul înscrierii creanței în sumă de 3.761.108 lei în categoria creanțelor garantate cu drept de vot, fără mențiunea de garanție aflată sub condiție suspensivă și rezolutorie după cum urmează: condiția rezolutorie a pierderii litigiilor cu Consiliul Județean (...) și Condiția suspensivă a construirii imobilelor contractate în vederea valorificării garanției, urmând a fi admisă în consecință.

În ceea ce privește celălalt aspect al contestației, astfel cum a fost precizat prin notele de ședință depuse la primul termen de judecată - înscrierea creanței în tabelul definitiv cu suma de 9.692.489,67 lei din tabelul preliminar, cu drept de vot și fără condiții, judecătorul sindic a reținut că în susținerea acestei solicitări se critică la filele 45-48 dosar, conținutul raportului de evaluare întocmit în dosarul (...)/2014. Contestatoarea susține în esență că evaluarea a fost efectuată cu scopul de a prejudicia o anumită categorie de creditori – printre care și contestatoarea. Se arată că debitoarea ar fi solicitat un asemenea raport diferențiat, pe cazurile fiecărui creditor garantat pentru a li se aplica altă măsură fiecăruia. Cei „mai puțin importanți”, în speță, contestatoarea (Pf) și ANAF, să se raporteze la un contract și nu la o valoare de piață, iar ceilalți care votează pentru debitoare să se raporteze la o valoare de piață.

Așa cum s-a arătat mai sus creanțele înscrise în tabelul preliminar trebuie să se regăsească în aceeași formă în tabelul definitiv de creanțe, cu singura excepție prevăzută de art. 41 alin. 1, respectiv limitarea creanțelor garantate până la valoarea garanțiilor, rezultată în urma întocmirii raportului de evaluare.

În speță raportul de evaluare se regăsește în volumul 14 filele 145-392 respectiv în volumul 15 al dosarului (...)/2014.

La baza întocmirii tabelului definitiv au fost avute concluziile acestui raport, cunoscut părților prin depunerea la dosarul cauzei.

Prin urmare creditoarea Banca (B1) avea posibilitatea de a formula contestație la tabelul definitiv care a avut la bază această evaluare, în termenul prevăzut de lege. Ori o astfel de contestație nu s-a formulat iar criticile aduse modului în care s-a realizat această evaluare nu se circumscrie noțiunii de eroare esențială.

Prin urmare contestatoarea (Pf), succesoare în drepturi a societății (S2) SarRL, creanță cesionată de la Banca (B1) SA nu poate pretinde înscrierea în tabelul definitiv cu o creanță în cuantum total de 9.692.489,67 lei cu drept de vot și fără condiții, câtă vreme din raportul de evaluare a rezultat o valoare mai mică a garanțiilor, iar urmare a acestui fapt, restul creanței a fost înscrisă la categoria creanță chirografară.

Față de cele ce preced, judecătorul sindic a respins excepția tardivității și a inadmisibilității contestației formulate de creditoarea (Pf), invocată de administratorul judiciar (AJ) Filiala (...).

A admis în parte contestația la tabelul definitiv al creanțelor debitoarei SC (D) SRL, formulată de contestatoarea creditoare (Pf) în contradictoriu cu administratorul judiciar (AJ) Filiala (...), și debitoarea SC (D) SRL prin administrator special (AS).

A dispus modificarea tabelului definitiv al creanțelor societății (D) SRL, publicat în BPI nr. (...)/27.06.2016 întocmit de administratorul judiciar (AJ) Filiala (...) SPRL, în sensul înscrierii creanței creditoarei (Pf), succesoare în drepturi a societății (S2) SarRL, creanță cesionată de la Banca (B1) SA, în sumă de 3.761.108 lei în categoria creanțelor garantate cu drept de vot, fără mențiunea de “garanție aflată sub condiție suspensivă și rezolutorie după cum urmează: condiția rezolutorie a pierderii litigiilor cu Consiliul Județean (...) și Condiția suspensivă a construirii imobilelor contractate în vederea valorificării garanției“.

A respins ca nefondate restul pretențiilor.

Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs (Pf), prin care a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte a Sentinței civile nr. (...) din data de 15.11.2019, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă (art. 304 pct. 9 din Vechiul Cod de procedură civilă), și, pe cale de consecință, rejudecând cauza, înscrierea creanței sale în tabelul definitiv cu suma de 9.692.489,67 lei din tabelul preliminar, cu drept de vot și fără condiții, în temeiul prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2006.

În motivare, apelanta a criticat sentința civilă nr. (...)/15.11.2019 pentru motive de nelegalitate, respectiv:

A. Raportat la criticile instanței privind „raport, cunoscut părților prin depunerea la dosarului cauzei” a învederat onoratei instanțe de control judiciar faptul că, în prezenta procedură, niciun creditor nu a avut cunoștință de faptul că s-a depus un înscris la dosarul cauzei, nefiind înștiințat, așa cum prevede Legea 85/2006 la art. 7 alin. (1).

Mai mult decât atât, a arătat faptul că înainte de depunerea acestui raport de evaluare, a mai fost depus un raport de evaluare, care a fost supus aprobării adunării creditorilor, fiind adus la cunoștința creditorilor printr-o ședință a adunării creditorilor.

În acest sens face trimitere la Convocarea Adunării Creditorilor nr. (...) din data de 04.12.2014 publicată în BPI nr. (...)/05.12.2014, având la punctul 1 de pe ordinea de zi a ședinței organizate la data de 10.12.2014 ora 10:30 „Prezentarea raportului de evaluare cu privire la Activele Teren intravilan (...).”

Or, cu privire la raportul care a stat la baza tabelului definitiv, nu a identificat în procedura de insolvență a debitoarei (D) S.R.L. o astfel de comunicare și nici vreun anunț în acest sens, prin urmare aspectul reținut de judecătorul sindic este contrazis de lucrările dosarului de insolvență.

B. Cu privire la critica judecătorului-sindic: „Prin urmare creditoarea Banca (B1) avea posibilitatea de a formula contestație la tabelul definitiv care a avut la bază această evaluare, în termenul prevăzut de lege. Ori o astfel de contestație nu s-a formulat, iar criticile aduse modului în care s-a realizat această evaluare nu se circumscrie noțiunii de eroare esențială.”

Atâta timp cât nu există niciun termen legal defipt de lege care să curgă împotriva creditorului de la momentul comunicării raportului de evaluare a considerat că, odată cu promovarea acțiunii de ridicare a condițiilor instituite în mod abuziv și unilateral de către administratorul judiciar, pentru a dovedi nelegalitatea cuantumului va arăta și aspectele de nelegalitate a raportului de evaluare, întrucât acesta în opinia sa este termenul de la care s-ar considera că știe despre raportul de evaluare.

Singurul articol din Legea nr. 85/2006 care îi dă posibilitatea să conteste tabelul definitiv fie cu privire la cuantumul unei creanțe, fie natura acesteia, fie de condițiile ei, este art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Ca urmare afirmația „posibilitatea de a formula contestație la tabelul definitiv care a avut la bază această evaluare în termenul prevăzut de lege” este desființată de prevederile legale ale articolului mai sus enunțat, care dă dreptul unui creditor să formuleze o contestație împotriva tabelului definitiv până la închiderea procedurii de insolvență.

Sens în care, vom arăta la lit. c) din prezentul recurs că în cauză sunt întâlnite toate elementele ce reprezintă fraudarea intereselor unor creditori din procedură și de viciere a procedurii.

C. Cu privire la critica judecătorului sindic: „în ceea ce privește celălalt aspect al contestației/astfel cum a fost precizat prin notele de ședință depuse la primul termen de judecată - înscrierea creanței în tabelul definitiv cu suma de 9.692.4892,67 lei din tabelul preliminar, cu drept de vot și fără condiții, judecătorul sindic reține că în susținerea acestei solicitări se critică la filele 45-48 dosar, conținutul raportului de evaluare întocmit în dosarul (...)/2014. Contestatoarea susține în esență că evaluarea a fost efectuată cu scopul de a prejudicia o anumită categorie de creditori – printre care și contestatoarea”.

Pentru a avea o situație cât mai exactă a Tabelului definitiv, a dezvoltat în continuare aspectele privind alte două creanțe:

1. Creanța (B2) Bank SA.

În volumul I la paginile nr. 158-165 a fost depusă la data de 12.08.2014 declarația de creanță a (B2) Bank S.A. prin care a solicitat înscrierea sumei de 56.210.386,55 lei, 2.809.618,11 Euro și 1.504.668,92 USD sume alcătuite astfel: suma de 56.210.386.55 lei

>suma 34.920.010,89 lei creanță certă lichidă și exigibilă;

>suma de 21.290.365,66 lei creanță certă lichidă și neexigibilă suma de 2.809.618.11 Euro;

>suma 658.297,68 Euro creanță certă lichidă și exigibilă;

>suma de 2.143.445,45 Euro creanță certă lichidă și neexigibilă suma 1.504.668.92 USD creanță certă lichidă și neexigibilă.

Aceste sume rezultă din următoarele contracte:

1. Contract de credit nr. (...)/2006 din data de 03.10.2006 facilitate de 51.000.000 lei încheiat între (B2) și (S) S.A. A se vedea volumul 1 pagina 273 având următoarele garanții a se vedea paginile 159-160 vol. I:

> ipotecă rang I asupra imobilelor situate în (...), (...) înscris în CF. nr. 153045, CF nr. 153048, CF nr. 153050, CF nr. 153063, CF nr. 153093 - imobil aparținând (S) S.A;

> ipotecă asupra bunului imobil situat în (...) – imobil aparținând (S) SA;

> toate garanțiile aparțin (S) S.A.

> Contract de fidejusiune încheiat între Bancă și (D) Invest S.R.L. - nu debitoarea noastră.

2. Contract de credit nr. (...)/169/2011 a se vedea pagina 434 vol. 2;

3. Contract de credit nr. (...)/171/2011 a se vedea pagina 171 vol. 1;

4. contract de factoring nr. (...)/12.06.2013 a se vedea pagina 222 vol. 1;

5. contractul de credit nr. (...)/90/2010 a se vedea pagina 366 vol. 2;

6. contract de credit nr. (...)/66/2009 a se vedea pagina 339 vol. 2.

Toate încheierile de CF prin care sunt garantate imobiliar creanțele acestui creditor sunt în volumul 2 de la pagina 587-632, și nu a văzut nici măcar o proprietate/bun imobil ipotecat de pe debitoarea (D) S.R.L. în favoarea acestui creditor, ca urmare toată această creanță este garantată de către alte societăți din cadrul grupului.

În niciunul din aceste contracte (D) S.R.L., debitoarea din prezenta procedură, nu are garantat cu ipotecă vreun bun imobil, singurele garanții pot fi încadrate cel mult la grupa chirografară. Precizează faptul că nu se raportează la suma înscrisă, deoarece la pagina 168 din volumul 1 creditorul arată modul de calcul al creanței, ci se raportează la natura creanței - care nu este una garantată în această procedură. Mai mult, toată procedura de la întocmirea raportului de evaluare, plan de reorganizare publicat înaintea tabelului definitiv, modul abuziv și fraudulos de înscriere a creanțelor în respectivul tabel, care a dat putere unui creditor în procedură de reorganizare fără ca acesta să aibă calitatea de creditor garantat, a avut ca scop fraudarea celor 2 creditori, și anume: ANAF și (Pf).

Acest creditor pentru executarea garanțiilor lui se poate îndrepta împotriva societăților asupra cărora are garanții.

2. Creanța Banca (B3) S.A.

Prin cererea de Admitere a creanței a creditorului Banca (B3) înregistrată la data de 12.08.2014, prin care a solicitat înscrierea sumei de 86.070.411,57 lei și a sumei de 2.085.402,59 lei datoria (D) Invest garantat cu bunuri din patrimoniu (D) SRL. Suma de 86.070.411,57 lei este alcătuită din: Expunere cash: 30.461.517,08 lei Expunere non-cash: 55.638.894,49 lei.

1. Contractul de credit nr. (...)/22.03.2005 de la pagina 4 a volumului I este garantat prin:

•Ipotecă rang I și II pentru PGE în sumă de 5.500.000 lei, constând în pensiune (7 camere și 4 apartamente) și teren din localitatea (...) - proprietar (D) Srl pe construcții, iar pe teren (...);

•Gaj asupra mijloacelor fixe pentru PGE, utilaje, mijloace fixe (D) și (S);

•Ipoteca rang I, casa de vacanță și teren aferent în suprafață de 17.559 mp, din Pietroasa, proprietate (D) SRL;

•7 buc Mercedes-benz și 3 buldoexcavatoare - proprietatea (D) SRL;

•Restul garanțiilor sunt aferente societăților Drumuri (...). (S) - alte societăți din cadrul grupului – foarte multe la număr.

2. Contractul de credit nr. (...)/23.06.2011 (D) a contractat cu banca un Plafon Revolving pentru SGB în valoarea 12.000.000 lei - cu garanție mobiliară pe soldul contului - de la pagina 318 al volumului I;

3. Contractul de credit nr. (...)/04.06.2009 (D) SRL a mai contractat cu Banca un Plafon Revolving multivalută nonstandard în sumă de 13.000.000 lei - garanție mobiliară pe conturi - pag 247 al volumului 1;

4. Contract de credit nr. (...)/31.10.2013 societatea a contractat cu banca un plafon de exploatare non revolving pe o perioadă de 38 luni în sumă de 35.638.895 lei - pag 374 a volumului 1 este garantat prin:

•Ipotecă rang I asupra 15 apartamente și spații comerciale proprietatea (D) Invest

•Ipotecă mobiliară asupra acord contract nr. (...)/17.10.2013 - lucrare de efectuat

•Ipotecă mobiliară asupra pachet 10 contracte

•(D) SA garantează și creditul acordat (D) Invest în sumă de 15.000.000 lei conform Comercial Agreement nr. (...)/ 22.12.2010 - pagina 14 vol. I

•Contractul de credit 16.12.2010 pag 17 vol 1 încheiat între (D) Invest și Bancă pentru suma de 15.000.000 lei a fost garantat astfel:

>(D) Invest garantează cu 21 de apartamente, 33 de boxe și 32 de garaje

>(D) SRL garantează cu terenul în suprafață de 3.230 mp

Or, și în cazul acestui creditor, din analiza creanței acestuia rezultă că ponderea cea mai mare peste 90-95% din valoare înscrisă ca și creditor garantat provine din garanție mobiliară pentru anumite conturi, iar pentru a fi înscrise garantate sumele respective trebuiau să fie în conturile respective în caz contrar se înscriu până la valoarea din cont, la momentul intrării în procedura de insolvență, întrucât debitoarea (D) S.R.L. este obligată de lege să nu mai utilizeze respectivele conturi, ci doar un cont unic deschis de către administratorul judiciar. Dacă privim din perspectiva faptului că respectivele conturi au fost garantate cu contractele de lucrări pe care debitoarea trebuia să le realizeze, atunci creditoarea (Pf), cesionara creanței (B1), în conformitate cu prevederile Contractului de credit - Contract de facilitate de credit multiprodus nr. (...)/(...) din 14.05.2007 garantat de către debitoarea (D) SRL pentru suma de 2.200.000 Euro + dobânzile aferente și alte costuri și comisioane atât prin ipoteci legale de rang I, II, III pe terenul în suprafață totală de 17.240 mp din (...), jud. (...), dar mai ales așa cum a fost considerat creditorul Banca (B3), pentru că acest credit oferit de (B1) a fost un credit de investiții pentru realizarea proiectului imobiliar (...) - plus dobânzile aferente și alte costuri și comisioane, precum și cheltuielile de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate și cheltuielile de judecată. Ca urmare valoarea proiectului imobiliar (...) depășește cu peste 50 de ori valoarea creanței sale care ar deveni supragarantată, indiferent de ce firmă din cadrul grupului o va construi banii ar trebui să revină acesteia până la îndestularea creanței + dobânzi și cheltuielile realizate atât în procedură cât și pentru recuperarea acesteia (onorariu avocat + taxe de timbru).

3. Evaluarea imobilului la solicitarea administratorului special - așa cum a dorit acesta în acord cu prevederile art. 41 din Legea nr. 85/2006.

În temeiul art. 23 coroborat cu art. 116 și art. 117 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar a desemnat în calitate de evaluator ANEVAR societatea CS (...) S.R.L. Prin raportul realizat la data de 31.01.2016 avea de stabilit valoarea de piață a imobilelor, respectiv valoarea de piață în cazul valorificării forțate a imobilelor, conform prevederilor legale.

Prin raportul de evaluare, evaluatorul a stabilit o valoare de piață pentru suprafața de 17.240 mp aferentă apelantei în calitate de creditor garantat - (Pf), la suma de 829.589 EUR, calculat la un curs de 1 EUR = 4,5337 LEI, aferent datei de 31.01.2016 - rezultând o valoare de piață a bunului imobil în cuantum de 3.761.107,65 lei.

Valoarea de piață a avut ca element de calcul valoarea prestabilită în cuprinsul Contractului de vânzare-cumpărare nr. (...)4/23.06.2006 încheiat între Consiliul Județean (...) și debitoarea (D) S.R.L. în reorganizare, prin care a fost achiziționat terenul la un preț de 48,12 Eur/mp.

Calculul a fost următorul: 48,12 Eur/mp x 17.240 mp = 829.588,8 EUR

Considerentul pentru care s-a recurs la această procedură de calcul se raportează la faptul că în Contractul de vânzare-cumpărare nr. (...)4/23,06.2006 exista o clauză la art. 4 pct. 2. lit. î, care prevede: „cumpărătorul are obligația de a vinde persoanei juridice și/sau fizice solicitante terenul (aflat în indiviziune) aferent apartamentului achiziționat la același preț la care l-a cumpărat conform prezentului contract”.

În sinteza evaluării din cuprinsul raportului de evaluare, pagina 2, la scopul evaluării evaluatorul reține următoarele:

Scopul Evaluării:

„Scopul evaluării constă în evaluarea activelor menționate mai jos în cadrul procedurii insolvenței:

•Estimarea valorii de piață și

•Estimarea valorii de piață în ipoteza vânzării forțate,

la data de referință a evaluării 31.01.2016, în vederea informării utilizatorilor.

De asemenea, alocarea valorilor estimate pentru activele creditorilor garantați de rang 1 și pe activele negarantate s-a efectuat în baza informațiilor primite de la reprezentanții societății (D) S.R.L., nefiind responsabilitatea evaluatorului, ci a reprezentanților societății.

Conform solicitării din adresa nr. (...)/07.08.2015 primită de la (AJ), valoarea de piață în ipoteza vânzării forțate a fost estimată luând în considerare dreptul creditorilor de a executa silit, în orice moment, garanțiile codebitorilor din cadrul grupului (la care (D) deține participații).”

Tipul valorii estimate:

„Valoarea de piață este suma estimată pentru care un activ sau o datorie ar putea fi schimbat(ă) la data evaluării, între un cumpărător hotărât și un vânzător hotărât, într-o tranzacție nepărtinitoare, după un marketing adecvat și în care părțile au acționat fiecare în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere.”

În cuprinsul raportului, evaluatorul a afirmat faptul că:

„pentru terenurile de pe Calea (X), respectiv Calea (Y), au fost prezentate contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu Consiliul județean (...), conform cărora acestea nu pot fi înstrăinate decât la prețul din contract, în condițiile specificate. Astfel pentru aceste active nu s-au estimat valori de piață, în ipoteza continuității activității, fiind luate în considerare valorile contractuale, iar în ipoteza încetării activității, valoarea a fost considerată 0. Ca urmare a informațiilor comunicate de administratorul judiciar (AJ), în baza adresei numărul (...)/20.05.2016, emisă de către (D) SRL, asupra acestor terenuri există litigii înregistrate pe rolul Tribunalului (...).

Valoarea actualizată teren Calea (Y) = 122.000 euro.

Practic, prin evaluarea sub valoarea de piață a imobilelor și înscrierea în planul de reorganizare sau prin raportarea la unele contracte încheiate în anul 2006, când a fost stabilit prețul, cu toate că raportul a fost întocmit la data de 31.01.2016, la 10 ani distanță, nu se face altceva decât să prejudicieze creditorul a cărui garanție a fost evaluată, cum a considerat administratorul judiciar (AJ) în mod unilateral.

În plus, creanța Agenției Naționale de Administrare Fiscală și (Pf) a fost prejudiciată ca valoarea acesteia de către solicitarea/direcția de evaluare dată de către administratorul special care prin adresa de la pag. 204-209 din volumul II al raportului de evaluare, prin care i s-a indicat direcția evaluatorului de a stabili o valoare pentru bunurile acestor creditori.

Cu titlu de jurisprudență și opinii relevante a menționat Opinia formatorilor INM în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței Curții de Apel Cluj din data de 5-6 noiembrie 2015 și Decizia nr. 453 din 22.06.2017 a Curții Constituționale a României referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. 2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, act publicat în Monitorul oficial nr. 781 din 03.10.2017.

D. Soluția definitivă a acțiunii Consiliului Județean (...) - prin care a fost desființată valoarea la care s-a raportat evaluatorul.

Cu privire la acțiunea introdusă de Consiliul Județean (...) împotriva debitoarei (D) S.R.L., ce constituie obiectul Dosarului nr. (...)/2015*, a învederat că acesta a fost recent soluționat în favoarea debitoarei, prin pronunțarea unei hotărâri definitive de către Curtea de Apel (...).

Astfel, prin Decizia civilă nr. (...) pronunțată la data de 10.10.2019, instanța de control judiciar a respins ca nefondat apelul declarat de Consiliul Județean (...) împotriva Sentinței civile nr. (...)/2019 pronunțată la data de 14.03.2019, prin care s-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de către pârâtele (D) S.R.L. și (B1) - Banca (B1) S.A. prin Sucursala (...).

Apelanta, pe lângă prevederile art. 75 care vorbesc de „fals, dol sau unei erori esențiale, hotărâri ale instanței”, a considerat că această procedură de la:

•întocmirea raportului de evaluare, diferențiat fără a se ține cont de garanțiile creditorilor, la solicitarea administratorului special, fără a se ține cont de considerentele internaționale de întocmire a unui raport de evaluare

•depunerea Planului de reorganizare având numărul de ieșire de la (AJ) (...) din data de 25.05.2016 care a fost înregistrat la arhiva Tribunalului (...) la data de 28.05.2016

•depunerea Tabelului definitiv de creanțe având numărul de ieșire de la (AJ) 1200 din data de 17.06.2016 și afișarea la Tribunalul (...) în data de 17.06.2016, la aproape o lună de zile de la depunerea planului de reorganizare

•aprobarea unor măsuri de către creditori fără drept de vot, sau drept de vot acordat unor creditori pentru a controla masa credală este în mod vădit fraudată, alături de alți creditori, pentru că unor creditori cu garanții pe alte societăți li s-a plătit parte din creanță, iar altora care au ipotecă legală față de debitoarea în cauză, li se îngrădesc toate drepturile, pentru că așa a dispus și a considerat administratorul special, cu largul concurs și cu ajutorul administratorului judiciar, care împreună au judecat diferențiat, față de creditori.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile legale ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, precum toate și orice ale prevederi legale la care a făcut trimitere în cuprinsul prezentei contestații.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și a oricăror altor probe a căror necesitate ar reieși din cercetarea judecătorească.

La data de 10.02.2020, față de recursul declarat în prezenta cauză, ce a fost recalificat în apel, intimatul-administrator judiciar (AJ) Filiala (...) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat recalificarea căii de atac a recursului în cea a apelului și respingerea acestuia ca nefondat.

În motivare, intimatul a arătat că, în fapt, ca urmare a subrogării doamnei (Pf) în drepturile deținute anterior de creditorul (B1) SA în procedura insolvenței (D) SRL, acesta a publicat tabelul actualizat al creanțelor la data de 14.06.2019, în care figura creditoarea cu creanța în cuantum de 3.761.108 lei, afectată de dubla condiție.

Împotriva modalității de înscriere a creanței aceasta a formulat contestație la data de 12.09.2019/ prin care a solicitat înscrierea creanței sale ca neafectată de vreo condiție, ca urmare a pronunțării de către Curtea de Apel (...) a Deciziei nr. (...)/2018 în dosarul nr. (...)/2014/a21.

Raportat la contestația formulată a solicitat respingerea acesteia prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, (...)/2014/a28.

 La termenul din data de 15.11.2019 judecătorul sindic a admis în parte contestația formulată, dispunând modificarea tabelului definitiv în sensul înscrierii creanței de 3.761.108 lei în categoria creanțelor garantate cu drept de vot fără mențiunea de “garanție aflată sub condiție suspensivă și rezolutorie”.

Și-a exprimat dezacordul față de susținerile recurentei, pe care le-a considerat în mod vădit eronate, solicitând respingerea ca nefondate ale acestora.

Cu privire la recalificarea căii de atac, cu titlu preliminar a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 8 ale Legii 85/2006 în forma aplicabilă la data deschiderii procedurii față de (D) SRL, calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul - sindic, este apelul, nu recursul, cum în mod eronat a înțeles creditorul.

Mai mult decât atât, chiar în dispozitivul sentinței atacate există mențiunea „Cu drept de apel în 30 zile.”

Raportat la prevederile art. 457 Noul Cod de procedură civilă, a solicitat recalificarea căii de atac a recursului formulat de (Pf) în apel, aceasta fiind calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul - sindic.

Referitor la prezentarea Raportului de evaluare întocmit în procedură, intimatul a arătat că prin apelul formulat creditorul a invocat faptul că administratorul judiciar nu a procedat la prezentarea Raportului de evaluare întocmit în procedură creditorilor. Astfel, acesta a considerat că în lipsa acestei prezentări și în lipsa impunerii unui termen legal de contestare a raportului, acesta poate aduce argumente privind nelegalitatea raportului odată cu promovarea contestației la tabelul definitiv.

A considerat ca fiind eronate aceste susțineri ale creditorului, având în vedere faptul că Legea 85/2006, spre deosebire de Legea 85/2014 nu prevede o obligație a administratorului judiciar de a publica un anunț în BPI și de a prezenta Raportul de evaluare creditorilor în faza de observație sau reorganizare, ci doar în procedura falimentului conform art. 117 al Legii 85/2006. De asemenea, Legea 85/2006 nu prevede posibilitatea formulării de obiecțiuni față de raportul de evaluare.

Raportul de evaluare întocmit în procedură de către evaluatorul desemnat de creditori în conformitate cu prevederile Legii 85/2006 a fost depus la dosarul cauzei, iar creditorii interesați aveau posibilitatea de a formula contestație la tabelul definitiv în situația în care ar fi existat nemulțumiri cu privire la cuantumul creanței înscrise.

La momentul întocmirii tabelului definitiv creditorul titular al creanței pusă în discuție era (B1) SA. După cum în mod just a reținut și instanța de fond „creditoarea (B1) SA avea posibilitatea de a formula contestație la tabelul definitiv care a avut la bază această evaluare, la termenul prevăzut de lege. Ori o astfel de contestație nu s-a formulat iar criticile aduse modului în care s-a realizat această evaluare nu se circumscrie noțiunii de eroare esențială”.

Criticile aduse modalității de întocmire a raportului de evaluare nu se circumscriu niciunui caz prevăzut de art. 75 alin 1 al Legii 85/2006.

Cu atât mai mult, creditorul nu poate solicita retroactiv drepturile la care cedentul creanței sale (B1) SA) a renunțat în mod tacit prin neexercitarea remediilor stabilite de lege în favoarea sa.

Pe cale de consecință, a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins argumentele creditorului reprezentând critici ale raportului de evaluare, raportat la momentul la care acestea au fost invocate.

4. Raportat la modalitatea aplicării prevederilor art. 41 alin. 2 al Legii 85/2006, a arătat că în cuprinsul notelor scrise depuse la dosarul de fond a detaliat evoluția creanței deținute inițial de (B1) SA, ulterior cesionată către (Pf).

Astfel, la momentul definitivării tabelului de creanțe administratorul judiciar a procedat la aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 al Legii 85/2006.

Prin urmare, raportat la valorile garanțiilor stabilite prin evaluare, suma de 3,761,108.00 lei a fost înscrisă în categoria creanțelor garantate, restul de 3,739,032.02 lei fiind trecută în categoria creanțelor chirografare.

 A susținut că administratorul judiciar nu poate trece peste dispozițiile imperative ale art. 41 alin. 2 al Legii 85/2006 care stabilesc neechivoc modul în care se vor înscrie creanțele garantate în tabelul definitiv, acestea fiind limitate până la valoarea garanțiilor stabilite prin evaluare.

În acest sens a statuat și practica judiciară, sens în care a indicat următoarele soluții:

>Tribunalul București, sentința civilă nr. 2054;

>Tribunalul Brașov, sentința civilă nr. 1942.

Pe cale de consecință, a considerat că a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 41 alin. 2 al Legii 85/2006 la înscrierea creanțelor în tabelul definitiv, motiv pentru care susținerile apelantului sunt nefondate, impunându-se respingerea acestora ca atare.

Trimiterile făcute la creanțele creditorilor Banca (B3) și (...) SA

În ceea ce privește trimiterile făcute de apelant la modalitatea de înscriere în tabelul definitiv a creanțelor Băncii (B3) SA și (...) SA a apreciat că acestea exced prezentul cadru procesual, prezentul dosar având ca obiect creanța deținută de (Pf), motiv pentru care aspectele ce țin de creanțele altor creditori nu prezintă relevanță.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 85/2006 invocate.

La data de 11.02.2020, față de recursul declarat în prezenta cauză, ce a fost recalificat în apel, intimata (D) SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat recalificarea căii de atac a recursului în cea a apelului în conformitate cu prevederile legale incidente, respingerea căii de atac ca nefondată.

În motivare, a arătat că, în fapt:

•În data de 14.06.2019 administratorul judiciar al debitoarei a publicat Tabelul actualizat al creanțelor (D) SRL.

•În cadrul Tabelului de creanțe, a apărut și creanța deținută de (Pf), ca fiind în suma de 3.761.108 lei și afectată de dublă condiție.

 • Creditoarea a formulat contestație la data de 12.09.2019 împotriva modalității de înscriere a creanței deținute de aceasta, prin care a solicitat înscrierea creanței sale ca neafectată de vreo condiție, ca urmare a pronunțării de către Curtea de Apel (...) a Deciziei nr. (...)/2018 în dosarul nr. (...)/2014/a21.

•Prin Sentința civilă nr. (...)/15.11.2019 instanța de judecată a admis în parte contestația creditoarei și a dispus modificarea tabelului definitiv în sensul înscrierii creanței de 3,761.108 lei în categoria creanțelor garantate cu drept de vot, fără mențiunea de “garanție aflată sub condiție suspensivă și rezolutorie după cum urmează: condiția rezolutorie a pierderii litigiilor cu Consiliul Județean (...) și Condiția suspensivă a construirii imobilelor contractate în vederea valorificării garanției.”

•împotriva Sentinței civile nr. (...)/15.11.2019 creditoarea a formulat recurs solicitând instanței casarea în parte a sentinței antemenționate și înscrierea creanței deținute de acesta în suma de 9.692.489,67 lei în tabelul definitiv al creanțelor, cu drept de vot și fără condiții.

A apreciat recursul formulat de creditoare ca fiind în totalitate nefondat și a solicitat respingerea acestuia, astfel:

I. În ceea ce privește solicitarea de recalificare a căii de atac a recursului în cea a apelului în conformitate cu prevederile legale incidente.

Potrivit prevederilor legale incidente în speță - art. 8 Legea insolvenței nr. 85/2006.

Conform prevederilor legale incidente, calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul - sindic, este apelul, nu recursul, astfel cum a apreciat și formulat creditoarea într-un mod cu totul eronat, conform art. 457 din Codul de procedură civilă.

Reiese în mod cert faptul că recursul formulat de creditoare contravine în totalitate tuturor prevederilor legale incidente.

Nu în ultimul rând, în cadrul Sentinței civile nr. (...)/15.11.2019, judecătorul sindic a indicat calea legală de atac: „Cu drept de apel în 30 zile”.

Astfel, creditoarea (Pf), prin mandatar (...), a formulat recurs în totală contradicție cu prevederile legale incidente, motiv pentru care solicită recalificarea căii de atac în cea a apelului ca fiind calea legală de atac împotriva Sentinței civile nr. (...)/15.11.2019.

II. În opinia sa, calea de atac formulată este în totalitate nefondată, reiterând faptul că debitoarea se află în procedura de insolvență sub imperiul Legii nr. 85/2006, prevederile Legii nr. 85/2014 neavând nicio incidență în prezenta cauză.

Se impune astfel a evidenția faptul că Legea 85/2006, spre deosebire de Legea 85/2014 nu reglementează în sarcina administratorului judiciar obligația de a publica în Buletinul Procedurilor de Insolvență ori de a prezenta, Raportul de evaluare, creditorilor, în faza de observație sau reorganizare, ci doar în procedura falimentului conform art. 117 al Legii 85/2006.

Mai mult decât atât, Legea 85/2006 nu reglementează posibilitatea formulării de obiecțiuni față de raportul de evaluare.

A precizat faptul că raportul de evaluare a fost depus la dosarul cauzei în conformitate cu prevederile legale, iar creditorii interesați au avut posibilitatea de a formula contestații raportat la întinderea creanțelor înscrise în tabel.

Banca (B1) SA, având calitatea de titular inițial al creanței deținute de (Pf) prin mandatar (...) și îndreptățită fiind, nu a formulat contestație împotriva tabelului definitiv care avea la bază raportul de evaluare criticat de către actuala creditoare.

Or, a susținut că aprecierile creditoarei față de acest raport la momentul prezentei, exced prevederilor legale incidente, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

A considerat legală, pertinentă și corectă poziția instanței de fond față de critica adusă de creditoare asupra raportului de evaluare având în vedere tardivitatea acesteia.

În ceea ce privește creanța deținută de (Pf) prin mandatar (...), a arătat faptul că înscrierea acesteia în tabelul creanțelor s-a făcut cu respectarea art. 41, alin (2) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței pentru întreaga sa evoluție, astfel:

În tabelul preliminar, creanța garantată în cuantum de 9,692,489.67 lei a fost înscrisă astfel:

- 7,500,139.67 lei a fost înscrisă ca fiind creanță nescadentă, înscrisă provizoriu în temeiul art. 64 alin. 5 al Legii 85/2006;

- 2,192,350 lei creanță aferentă plafonului de scrisori de garanție bancară neexecutate, sub condiție suspensivă.

În tabelul definitiv a fost înscrisă creanța în cuantum de 3,761,108.00 lei cu mențiunea: creanță fără drept de vot, garantată cu o garanție aflată sub condiție suspensivă și rezolutorie după cum urmează: condiția rezolutorie a pierderii litigiilor cu Consiliul Județean (...) și Condiția suspensivă a construirii imobilelor contractate în vederea valorificării garanției.

În programul de plăți a fost prevăzută suma de 3,761,108.00 lei sub condiția rezolutorie a pierderii litigiilor cu Consiliul Județean (...) și Condiția suspensivă a construirii imobilelor contractate în vederea valorificării garanției.

În ceea ce privește creanța chirografară:

În tabelul definitiv au fost înscrise sumele de:

- 3,739,032.02 lei creanța pură și simplă;

- 3,761,107.65 lei creanță chirografară cu drept de vot echivalentă creanței garantate cu garanțiile aflate sub condiția suspensivă și rezolutorie.

A menționat faptul că nu au fost prevăzute distribuiri către grupa creditorilor chirografari.

Astfel, prin raportare la valoarea garanțiilor stabilite prin raportul evaluare, suma de 3,761,108.00 lei a fost înscrisă în categoria creanțelor garantate, iar suma de 3,739,032.02 lei a fost trecută în categoria creanțelor chirografare.

Prin urmare administratorul judiciar al societății a respectat dispozițiile art. 41 alin. (2) ale Legii 85/2006, care stabilesc clar modul în care se vor înscrie creanțele garantate în tabelul definitiv, acestea fiind limitate până la valoarea garanțiilor stabilite prin evaluare.

În susținerea celor de mai sus, a arătat câteva soluții din practica judiciară - Sentința civilă nr. 2054, pronunțată de Tribunalul București, Sentința civilă nr. 1942 pronunțată de Tribunalul Brașov, instanțele de judecată apreciind că în mod legal administratorii judiciari/lichidatorii judiciari au procedat la înscrierea parțială a creanțelor - în cuantumul rezultat potrivit raportului de evaluare - în categoria creanțelor garantate, diferența fiind înscrisă în altă categorie de creanțe, pronunțându-se în sensul respingerii ca neîntemeiate a contestațiilor formulate împotriva modalității de înscriere a creanțelor.

A considerat că rezultă în mod clar faptul că aplicarea art. 41 alin (2) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale, iar aprecierile creditoarei sunt totalmente nefondate.

În ceea ce privește aprecierile creditoarei cu privire la creanțele creditorilor Banca (B3) și (...) SA a considerat că acestea exced prezentului cadru procesual, motiv pentru care nu a apreciat sub nicio formă mențiunile făcute de (Pf) prin mandatar (...).

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legea 85/2006 privind procedura insolvenței și Noul Cod de procedură civilă.

În ședința publică din data de 09.06.2020, Curtea de Apel (...) a dispus recalificarea căii de atac exercitate în cauză, din recurs în apel, prezentul dosar fiind repartizat manual completului de judecată A2 LP.

Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, Curtea a reținut că apelul este nefondat.

Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de apel, apelanta (Pf) a criticat Sentința nr. (...)/F/15.11.2019 pronunțată de Tribunalul (...) în partea privitoare la respingerea contestației sale împotriva tabelului definitiv de creanțe vizând înscrierea creanței sale în cuantum de 9.692.489,67 lei cu drept de vot și fără condiții.

Potrivit “Notelor scrise” depuse de contestatoare la data de 24.10.2019 în faza soluționării contestației sale în primă instanță, aceasta și-a precizat contestația împotriva tabelului definitiv de creanțe, în sensul înscrierii creanței sale în cuantum de 9.692.489,67 lei, în loc de 3.761.108 lei, cât s-a trecut, argumentul fiind acela că, diminuarea cuantumului creanței sale, ca urmare a întocmirii raportului de evaluare a bunurilor debitoarei, este nejustificată, datorită modului defectuos în care a fost întocmit raportul de evaluare, care nu a stabilit o evaluare a bunurilor raportat la valoarea de piață a acestora, ci s-a raportat în mod greșit la valoarea prestabilită în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. (...)4/23.06.2006 încheiat între Consiliul Județean (...) și debitoarea S.C. (D) S.R.L.

Prin sentința apelată, judecătorul-sindic a reținut că, criticile aduse modului în care s-a realizat evaluarea nu se circumscriu noțiunii de eroare esențială, iar creditoarea Banca (B1) (titularul inițial al creanței, care a fost cesionată succesiv) avea posibilitatea de a formula contestație la tabelul definitiv, care a avut la bază această evaluare, în termenul prevăzut de lege.

Problema juridică care trebuie dezlegată în apel vizează posibilitatea contestării raportului de evaluare pe calea contestației împotriva tabelului definitiv de creanțe, a includerii criticilor apelantei creditoare în noțiunea de “eroare esențială” și a existenței/inexistenței altei căi procedurale pentru contestarea raportului de evaluare.

După cum rezultă din dezvoltarea motivelor expuse de contestatoare atât în cuprinsul contestației împotriva tabelului definitiv de creanțe, cât și în cuprinsul apelului, aceasta a înțeles să invoce critici de nelegalitate ale raportului de evaluare pe calea contestației împotriva tabelului definitiv de creanțe, raportat la faptul că, nu a avut la dispoziție o altă cale procedurală de contestare directă a raportului de evaluare, care nu i-a fost niciodată comunicat și care nu a fost publicat în BPI nici măcar sub forma unui anunț referitor la depunerea raportului.

Răspunzând criticilor apelantei contestatoare, instanța de apel a reținut că, Legea 85/2006, sub imperiul căreia se desfășoară procedura de insolvență în prezentul dosar, nu prevede, într-adevăr, o cale de atac expresă împotriva raportului de evaluare, astfel cum este aceasta reglementată de art. 62 din Legea 85/2014.

Cu toate acestea, nu se poate îngrădi accesul la justiție al părților doar pentru considerentul că, sub imperiul Legii 85/2006 nu se prevedea în mod expres o cale de atac împotriva rapoartelor de evaluare. Procedura insolvenței este, în esență, un proces civil, o formă specială de executare silită, care presupune aplicarea unor reguli de procedură civilă, unele dinte ele fiind prevăzute ca atare în legea insolvenței, iar celelalte fiind prevăzute în Codul de procedură civilă. Codul de procedură civilă este, indubitabil, dreptul comun în materie de insolvență, atunci când legea insolvenței nu cuprinde norme speciale, adică în caz de lacună de reglementare a legii speciale. Acest principiu este prevăzut expres la art. 149 din Legea 85/2006, potrivit căruia, dispozițiile legii insolvenței se completează, în măsura compatibilității lor, cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.

Or, tocmai despre o asemenea lacună legislativă este vorba în situația de față, prin omisiunea reglementării în legea specială a insolvenței a posibilității contestării rapoartelor de evaluare, care poate fi complinită făcându-se recurs la dispozițiile cu caracter general cuprinse în Codul de procedură civilă cu privire la contestarea raportului de expertiză, dată fiind natura juridică identică a rapoartelor de evaluare întocmite în cadrul procedurii insolvenței și a rapoartelor de expertiză dispuse în procesele civile.

Din acest punct de vedere, s-a reținut că, ambele tipuri de rapoarte constituie un mijloc de probă atât în cadrul procedurii de drept comun, cât și în cadrul procedurii insolvenței. Raportul de evaluare este reglementat atât de dispozițiile procedurale de drept comun, cuprinse în art. 336-338 Cod procedură civilă, aplicabile în măsura compatibilității lor cu Legea insolvenței, cât și de dispoziții procedurale speciale, în măsura în care acestea există în legea specială. Or, Codul de procedură civilă permite părților să formuleze obiecțiuni împotriva raportului de expertiză, respectiv permite, pentru motive temeinice, efectuarea unei noi expertize dispuse din oficiu sau la solicitarea părților.

Aceste dispoziții ale Codului de procedură civilă sunt aplicabile și în cazul rapoartelor de evaluare întocmite în cadrul procedurii insolvenței. Faptul că există anumite deosebiri între raportul de expertiză și cel de evaluare prevăzut de Legea 85/2006 cu privire la modul de numire a expertului/evaluatorului, citarea părților, fixarea obiectivelor nu poate duce la imposibilitatea contestării raportului de evaluare în condițiile Codului de procedură civilă. Evaluatorul este numit de administratorul judiciar în cadrul procedurii insolvenței sub controlul judecătorului-sindic, deci în cadrul unui proces, iar obiectul raportului de evaluare este stabilirea valorii unor bunuri, ceea ce constituie și obiectul unei expertize judiciare.

Raportat la aceste considerente, curtea a reținut că, raportul de evaluare putea fi contestat având în vedere dispozițiile din Codul de procedură civilă referitoare la formularea de obiecțiuni ori efectuarea unui alt raport, iar nu pe calea contestației împotriva tabelului definitiv de creanțe.

De altfel, aceasta este și concepția legiuitorului desprinsă din reglementarea expresă prin Legea 85/2014 la art. 62 a posibilității formulării de obiecțiuni la rapoartele de evaluare ori chiar a efectuării unei noi evaluări, procedură care este similară procedurii din dreptul comun reglementată de Codul de procedură civilă.

De altfel, principiului efectuării cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de legea insolvenței nu i se poate da eficiență decât în condițiile în care se recunoaște posibilitatea contestării de îndată a raportului de evaluare, date fiind consecințele juridice ale acestuia în cadrul procedurii insolvenței, atât asupra tabelului definitiv de creanțe și consecutiv asupra planului de reorganizare care poate fi întocmit. Din acest punct de vedere, trebuie asigurată nu doar celeritatea, ci și stabilitatea măsurilor luate în cadrul unei proceduri de insolvență. Or, aceste deziderate nu sunt posibile decât în măsura în care rapoartele de evaluare pot face obiectul obiecțiunilor de îndată, pentru ca, după tranșarea chestiunii valorii bunurilor debitoarei, să poată fi luate toate celelalte măsuri care depind de chestiunea evaluării.

Or, în cauză, raportul de evaluare a fost depus la dosarul cauzei la data de 24.05.2016, tabelul definitiv de creanțe a fost publicat în BPI nr. (...)/27.06.2016, iar contestația împotriva tabelului definitiv de creanțe a fost formulată la data de 13.09.2019.

În aceste condiții, câtă vreme părțile interesate implicate în procedura insolvenței au la îndemână procedura de drept comun de contestare a rapoartelor de evaluare, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, nu este admisibilă formularea contestației împotriva tabelului definitiv de creanțe prin care să se conteste indirect raportul de evaluare. Aceasta pentru că, contestația reglementată de art. 75 din Legea 85/2006 este o cale excepțională de atac, care poate fi exercitată până la închiderea procedurii, doar în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau eroare esențială, care au determinat admiterea creanțelor ori a drepturilor de preferință, precum și în cazul descoperirii unor înscrisuri hotărâtoare. Or, o eventuală evaluare greșită a unor imobile de către evaluator nu se încadrează în noțiunea de “eroare esențială”, care vizează doar o reprezentare greșită a unor împrejurări de fapt și de drept atât de importantă, încât să determine menționarea creanței în tabel, care în ipoteza contrară l-ar fi împiedicat pe administratorul judiciar să procedeze la admiterea creanței.

În cauza de față, nu este incidentă această ipoteză, câtă vreme administratorul judiciar a întocmit tabelul definitiv de creanțe în conformitate cu prevederile art. 41 alin. 2 din Legea 85/2006, în baza raportului de evaluare împotriva căruia nu au fost formulate obiecțiuni și nici nu s-a solicitat efectuarea unui alt asemenea raport.

În ceea ce privește susținerile apelantei contestatoare, referitoare la necomunicarea raportului de evaluare, care ar fi determinat și imposibilitatea de contestare a acestuia, analiza acestei chestiuni excede obiectului cauzei de față, instanța fiind sesizată cu o contestație împotriva tabelului definitiv de creanțe, iar nu cu soluționarea obiecțiunilor împotriva raportului de evaluare. Aceste aspecte invocate de apelantă nu au făcut obiect de analiză în primă instanță și nu prezintă relevanță în acest cadru procesual, întrucât contestația împotriva tabelului definitiv nu poate fi primită pentru simplul motiv că, raportul de evaluare nu a fost comunicat și astfel creditoarea apelantă nu a putut formula obiecțiuni împotriva acestuia. Consecințele juridice ale necomunicării directe cu creditoarea a raportului de evaluare ori ale nepublicării unui anunț referitor la depunerea raportului în BPI nu pot fi analizate în prezenta cauză, din moment ce obiectul acesteia nu vizează în mod direct raportul de evaluare, ci tabelul definitiv de creanțe.

De asemenea, pentru aceleași considerente, instanța nu a putut analiza nici susținerile apelantei contestatoare relativ la nelegalitatea raportului de evaluare sub aspectul concluziilor acestuia.

Față de toate considerentele arătate, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins apelul ca nefondat și menținută ca legală și temeinică sentința apelată.

Domenii speta

Spete similare