Independenţa calităţii de parte responsabilă civilmente în procesul penal de manifestarea de voinţă a părţilor civile în sensul alegerii de valorificare a pretenţiilor civile ce decurg din faptul ilicit în faţa instanţei civile.

Rezumat:

În ceea ce priveşte calitatea de parte în procesul penal a societăţii de asigurare, în condiţiile în care părţile civile au indicat expres că doresc formularea cererii de despăgubiri în faţa instanţei civile (şi nu în cadrul procesului penal), Curtea reţine că indiferent de calea aleasă de către părţile civile (civilă sau penală), asiguratorul nu-şi pierde calitatea de parte responsabilă civilmente.

Conform art. 21 Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate să participe în procesul penal fie ca urmare a cererii părţii îndreptăţite potrivit legii civile (alin. 1), fie să intervină din proprie voinţă, până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, luând procedura în stadiul în care se află (alin. 3). În consecinţă, drepturile procesuale ale părţii responsabile civilmente în procedura penală nu sunt subsidiare şi corelative răspunderii civile a autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudicii (pentru fapta căruia răspunde), ci sunt şi drepturi proprii care, deşi ca natură şi întindere sunt aceleaşi ca şi ale inculpatului (alin. 4 al art. 21), sunt exercitate individual şi distinct de acesta.

Procedând la scoaterea din cauză a părţii responsabile civilmente, în lipsa şi împotriva voinţei acesteia, prima instanţă a încălcat tocmai drepturile proprii ale acestei părţi, de apărare şi liber acces la justiţie, drepturi ocrotite printre altele atât prin dispoziţiile art. 31 alin. 3 Codul de procedură penală, cât şi prin Decizia 257/2017 a Curţii Constituţionale.

În prezenta cauză, partea responsabilă civilmente a fost introdusă în cauză încă de la începutul camerei preliminare (astfel că nu se pune problema nerespectării drepturilor acesteia din perspectiva neconstituţionalităţii art. 21 alin. 1 Codul de procedură penală – examinată prin Decizia 257/2017), însă în mod evident intenţia sa a fost de a participa în continuare la soluţionarea cauzei, „luând procedura în stadiul în care se află”, tocmai pentru a nu se regăsi în situaţia analizată prin Decizia nr. 257/2017 a CCR – autoritatea de lucru judecat în faţa instanţei civile, a hotărârii penale, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, fără să fi avut şi fără a avea posibilitatea reală de a formula cereri de probe sau de a-şi expune argumentat criticile.

Hotărârea:

Prin sentinţa penală nr. 40 din 17 ianuarie 2020 a Judecătoriei Rădăuţi, în temeiul art. 396 alin. 1, 2 C.p.p., inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 192 alin. 2 din Codul penal, cu aplic. art. 396 al. 10 C.p.p., la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare, persoane vătămate fiind B., C.,D.,E. F.;

- conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 396 al. 10 C.p.p., la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. 1, 39 alin. 1 lit. c Cod penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai mare, de 1 an şi 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a luat act că nu s-au formulat pretenţii civile în cauză.

În baza art. 274 C. proc. penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 3.500 lei, din care suma de 3.000 lei a fost stabilită prin rechizitoriu cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în timpul urmăririi penale.

Suma de 850 lei, reprezentând onorariu parţial avocat .., conform delegaţiei nr. 90/02.10.2019, a fost avansată din fondurile Ministerului de Justiţie.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Rădăuţi a reţinut că prin rechizitoriul nr. 837/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din data de 19 septembrie 2019 a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 C.pen. şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei s-a arătat că inculpatul A. îşi desfăşura activitatea de mai multă vreme în Marea Britanie. Totodată, s-a reţinut că acesta este posesor de permis de conducere din anul 2013.

În luna septembrie 2017, inculpatul a revenit în ţară şi a împrumutat de la martorul ..., în data de 21 septembrie 2017, un autoturism marca BMW cu numărul de înmatriculare ..., afirmând că are nevoie de această maşină pentru a se putea deplasa la nunta unui prieten.

În noaptea de 22/23 septembrie 2017, inculpatul s-a urcat la volanul maşinii şi s-a deplasat în diverse locuri din oraşul S. şi comunele limitrofe împreună cu mai mulţi prieteni, consumând însă cantităţi mari de băuturi alcoolice.

Din probatoriul administrat în prezenta cauză penală a rezultat că în cursul dimineții zilei de 23 septembrie 2017, inculpatul s-a deplasat cu maşina din oraşul S. spre satul T., lăsând în această localitate două tinere, iar în jurul orei 06:00 a pornit din această localitate spre oraşul S. La momentul respectiv, în maşină cu inculpatul se aflau victima G., pe locul din dreapta faţă, respectiv martorul H., pe bancheta din spate.

Pe parcursul acestei deplasări, pe DN 2 la km 474 + 538 M, datorită stării avansate de ebrietate în care se afla, datorită oboselii şi posibil datorită apariţiei intempestive a unui animal domestic pe şosea, inculpatul a pierdut controlul deplasării, a părăsit partea carosabilă a şoselei, a parcurs pe terenul agricol din apropiere o distanţă de circa 90 metri, rostogolindu-se totodată pe partea laterală stânga, oprindu-se apoi la o distanţă de aproximativ 22 metri de marginea carosabilului.

Acest eveniment rutier s-a soldat cu decesul victimei G. şi accidentarea uşoară a inculpatului şi a martorului H.

Conform concluziilor cuprinse în raportul de necropsie nr. 508-R/A3/2017 întocmit de medicul legist din cadrul C.M.L., moartea numitului G. a fost violentă datorându-se hemoragiei interne prin ruptură de cord în condiţiile unui politraumatism prin accident rutier.

Lucrătorii de poliţie au procedat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest, rezultând că la ora 07:00 acesta prezenta o concentrație alcoolică de 0,84 mg/l în aerul expirat. Ulterior inculpatului i-a fost prelevată o probă de sânge la Spitalul municipal, analiza acestei probe punând în evidenţă faptul că la ora 07:30 alcoolemia înregistra valoarea de 1,80 gr. ‰.

În cuprinsul raportului de expertiză tehnică, pe baza calculelor ştiinţifice, expertul a apreciat că inculpatul rula cu o viteză de 140 km/h în momentul în care autoturismul a părăsit partea carosabilă a şoselei.

În cauză a existat constituire de parte civilă din partea rudelor apropiate ale persoanei vătămate, numiţii C., B., D., E. şi F., prin Societatea Civilă Profesională de Avocaţi ...

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 26 septembrie 2019.

Prin încheierea din data de 30 octombrie 2019, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 837/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

Inițial, a fost comunicată înștiințarea privind trimiterea în judecată a inculpatului şi societății de asigurare, pentru a nu fi privată de procedura camerei preliminare, iar la primul termen de judecată a fost citată şi societatea de asigurare cu singura calitate în care putea figura în procesul penal, respectiv parte responsabilă civilmente, însă la primul termen de judecată, din data de 06.12.2019, în condiţiile în care persoanele vătămate, moștenitori ai victimei, au precizat că nu se constituie parte civilă în cauză şi nu solicită introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente, instanţa de fond a constatat că societatea de asigurare I. SA nu poate avea calitate de parte în cauză şi a dispus scoaterea din cauză a părţii responsabile civilmente.

În vederea soluţionării cauzei, instanţa de fond a ținut seama de declaraţia inculpatului, precum şi de întregul material de urmărire penală, aplicând dispoziţiile art. 375, 377 Cod procedură penală, în condiţiile în care inculpatul a recunoscut înainte de începerea cercetării judecătoreşti faptele pentru care a fost trimis în judecată şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel că s-a revenit de la audierea martorilor din lucrări.

Așadar, faţă de învinuirea ce i-a fost adusă, inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum au fost descrise prin rechizitoriu, regretând, totodată, faptele săvârşite.

Faptele inculpatului au fost probate prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă, rezultatul testării cu aparatul drager alcotest, procesul-verbal de recoltare probe biologice pentru inculpat, buletinul de analiză toxicologică pentru inculpat, raport medico-legal de autopsie nr. 508-R/A3/2017, declaraţiile martorilor ...., raport de expertiză tehnică nr. 447/2018, procese-verbale întocmite de lucrătorii de poliţie judiciară, care se coroborează cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului A.

Din analiza materialului probator, instanţa de fond constatat că la data de 23 septembrie 2017, în calitate de conducător auto, inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice, pe DN 2 din direcţia T. spre S., având în sânge o alcoolemie de 1,80 gr. ‰, iar datorită imprudenţei în conducerea unui autovehicul, a fost implicat într-un accident rutier soldat cu decesul victimei G., fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. şi ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 C.pen..

Analizând infracţiunile săvârşite de inculpat prin prisma elementelor constitutive, instanţa de fond a constatat că acestea sunt întrunite, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, analizând latura obiectivă a infracţiunii, instanţa de fond a reţinut că elementul material a constat în acţiunea de a conduce pe un drum public un autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, acţiunea inculpatului realizând elementul material al infracţiunii prev. de art. 336 al.1 Cod penal. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată a rezultat din probele administrate în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

Cât priveşte infracţiunea prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, sub aspectul laturii obiective, instanţa de fond a constatat că aceasta a constat în acţiunea inculpatului, care a condus un autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice şi cu imprudență, provocând un accident rutier soldat cu decesul unei persoane.

Între acţiunea inculpatului şi rezultatul constând în moartea unei persoane, a existat legătură de cauzalitate, dovedită prin probele administrate în cauză.

În condiţiile în care uciderea din culpă s-a datorat nerespectării dispoziţiilor legale, în condiţiile în care inculpatul a condus un autovehicul după ce a consumat băuturi alcoolice cu depăşirea limitei legale a alcoolemiei, precum şi cu depăşirea vitezei legale, fapta inculpatului s-a încadrat în dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod penal, motiv pentru care instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice, la termenul de judecată din data de 08 ianuarie 2020.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a avut posibilitatea reală a prevederii rezultatului faptei sale, constând în uciderea unei persoane, rezultate cu privire la care a sperat în mod uşuratic că nu se va produce, săvârşind fapta din culpă, conform disp. art. 16 al. 4 lit. b Cod penal.

La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a reţinut că, încă de la primul termen de judecată, inculpatul a recunoscut în întregime faptele, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, astfel că a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală, respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracţiunilor, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, natura şi frecvența infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal şi nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Având în vedere că faptele inculpatului, prin urmările produse, prezintă un grad ridicat de pericol social, instanţa de fond a considerat că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 al. 2 Cod penal.

Pentru aceste motive, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă cu închisoarea, îndreptată spre minimul prevăzut de lege pentru săvârşirea infracţiunii, cuantum suficient în pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei, în cauză aplicându-se şi dispoziţiile art. 396 al. 10 Cod procedură penală, privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Instanţa de fond a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. 1 Cod penal, privind concursul real de infracţiuni, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai mare, la care a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa de fond a reţinut că deşi ar fi îndeplinite dispoziţiile art. 91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, totuşi, în raport de gravitatea infracţiunilor, de faptul că inculpatul a condus autovehiculul după ce a consuma băuturi alcoolice, stabilindu-se un grad ridicat al alcoolemiei, iar în urma accidentului rutier pe care l-a provocat, a rezultat decesul unei persoane, nu se justifică suspendarea sub supraveghere a pedepsei, scopul pedepsei putând fi atins numai prin executarea pedepsei închisorii.

Instanţa de fond a luat act că în cauză nu au fost formulate pretenţii civile de către moștenitorii victimei, persoanele vătămate învederând instanţei că au formulat acțiune civilă separat, în faţa instanţei civile.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente Societatea de Asigurare-Reasigurare I. SA. criticând-o pentru motivele susținute oral de apărătorii aleşi și expuse pe larg în Încheierea din 25 mai 2020, redactată separat şi care face parte integrantă din prezenta decizie.

În concret, inculpatul A., prin motivele de apel depuse în scris la dosar, a înţeles să conteste modalitatea de executare a pedepsei aplicate de prima instanţă. A considerat inculpatul că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere, întrucât gradul de alcoolemie nu este un criteriu care să determine aplicarea unei pedepse cu executarea. A apreciat că valoarea alcoolemiei de 1,80 gr.‰ nu este atât de mare, iar victima deşi cunoștea faptul că el consumase băuturi alcoolice a insistat să se urce în autoturism.

Inculpatul a mai arătat că în raport de prevederile art. 91 Cod penal, în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei atât în ce priveşte faptele săvârşite, limitele de pedeapsă şi cuantumul stabilit în prima instanţă, întrucât nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, nu s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată, şi nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, iar în raport de persoana sa, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru o perioadă determinată este suficientă pentru îndreptarea sa şi atingerea scopului pedepsei.

Partea responsabilă civilmente Societatea de Asigurare-Reasigurare I. a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a susţinut că Încheierea de şedinţă din data de 06.12.2019 este nelegală întrucât partea responsabilă civilmente a fost scoasă din cauză motivat de faptul că persoanele vătămate nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. A considerat că instanţa de judecată trebuia să pună în discuția contradictorie a părţilor scoaterea din cauză a părţii responsabile civilmente, dând posibilitatea şi societății să formuleze concluzii cu privire la acest aspect. Mai mult de atât, au fost încălcate dispoziţiile art. 87 C.proc.pen. care fac trimitere la dispoziţiile art. 81 C.proc.pen., partea responsabilă civilmente având, potrivit art. 81 alin. 1 lit. c C.proc.pen., dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale a cauzei.

Din acest punct de vedere, a apreciat partea responsabilă civilmente că nu s-a respectat principiul contradictorialității, precum şi dreptul la apărare prev. de art. 24 din Constituţie care conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, precum şi exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale.

Astfel, în contextul în care hotărârea penală va fi determinantă pe latură civilă, în acest sens instanţa reținând în cuprinsul sentinţei penale faptul că părţile civile au introdus acţiune în pretenţii în civil, a apreciat că societății i s-a înlăturat dreptul la apărare, neputând să formuleze niciun fel de probe cu privire la latura penală a cauzei. În acest sens, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 28 C.proc.pen., care statuează că hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă.

În ceea ce priveşte cererea de aplicare a procedurii simplificate formulată de către inculpat, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 374 alin. 3 C.proc.pen., pe această cerere, trebuie să li se acorde cuvântul şi celorlalte părţi din proces, inclusiv părţii responsabile civilmente. Din nefericire, la termenul din data de 08.01.2020, când a avut loc punerea în discuţie a cererii de aplicare a procedurii simplificate, avocatul substituent al părţii responsabile civilmente a avut un accident de maşină în drum spre Rădăuţi, motiv pentru care a trimis la dosarul cauzei o cerere de lăsare la sfârşitul şedinţei, cerere trimisă pe e-mail, la orele 08:02. S-a arătat că acesta a revenit în Iaşi, a schimbat maşina, ajungând la Rădăuţi la orele 11:10, şedinţa terminându-se cu 20 de minute înainte.

Pe aceste considerente, partea responsabilă civilmente a arătat că a formulat cerere de repunere pe rol, cerere care a fost apreciată ca fiind primită după pronunţare. Ori, pronunţarea a fost amânată pentru data de 17.01.2020, iar cererea de repunere pe rol a fost trimisă pe data de 16.01.2020, orele l2:14, aşa cum rezultă din e-mail-ul trimis la registratura Judecătoriei Rădăuţi. Prin urmare, instanţa de fond avea obligaţia să se pronunțe asupra cererii de repunere pe rol.

S-a apreciat că în prezenta cauza, trebuia respinsă cererea de aplicare a procedurii simplificate, în contextul în care, din probele administrate, respectiv expertiza criminalistică, nu existau suficiente date cu privire la cauza determinantă a decesului persoanei vătămate, fiind necesar completarea raportului de expertiză cu aspecte referitoare la purtarea centurii de siguranţă, precum şi cu privire la conștientizarea părţii vătămate că inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice şi, cu toate acestea, înțelegând să se urce în maşina pe care acesta o conducea.

Având în vedere toate aspectele anterior menţionate, partea responsabilă civilmente nu a avut niciun moment posibilitatea de a-şi formula apărări în prezenta cauză. Astfel, s-a apreciat că în cauză se impunea efectuarea unui supliment la expertiza criminalistică care să precizeze în ce context putea fi victima expulzată pe geam, să se precizeze dacă expulzarea putea avea loc în contextul purtării centurii de siguranţă, raportat la faptul că, în cadrul obiecțiunilor la raportul de expertiză, expertul a arătat că nu putea fi ocolit acest subiect, respectiv al purtării centurii de siguranţă, factor de producere al decesului victimei, cât şi de încălcare a unei norme de circulaţie. Totodată, în contextul în care victima ar fi purtat centură de siguranţă, expertul să precizeze care ar fi putut fi mecanismul de proiectare în afara maşinii, iar, în ceea ce priveşte urmările tragicului accident, respectiv decesul victimei, dacă ar fi fost aceleași în contextul purtării centurii de siguranţă, în cazul în care aceasta nu o purta.

Raportat la practica în materie, la tratatele de specialitate, s-a apreciat că expulzarea nu putea avea loc în cazul purtării centurii de siguranţă, urmările accidentului fiind puţin probabil cele care au fost, în contextul în care ceilalți ocupanți ai autoturismului au supraviețuit cu leziuni relativ minore.

Totodată, partea responsabilă civilmente a considerat că trebuia să se rețină şi culpa de diligență a victimei care, deşi cunoștea faptul că inculpatul era băut, a înţeles să se urce în maşină, aspect care reiese din declaraţiile martorilor audiați în cadrul urmăririi penale.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În subsidiar, s-a solicitat desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri procedând potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile la judecata în fond potrivit art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 C.proc.pen., Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Examinând în primul rând criticile de nelegalitate formulate de către asiguratorul apelant Societatea de Asigurare-Reasigurare I., Curtea constată că judecarea cauzei în faţa primei instanţe a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate.

Astfel, asiguratorul Societatea de Asigurare-Reasigurare I. a formulat apel la termenul din data de 25.05.2020, în condiţiile în care minuta şi sentinţa primei instanţe nu a fost comunicată către această parte; în concluzie, calea de atac a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte calitatea de parte în procesul penal a societăţii de asigurare, în condiţiile în care părţile civile au indicat expres că doresc formularea cererii de despăgubiri în faţa instanţei civile (şi nu în cadrul procesului penal), Curtea reţine că indiferent de calea aleasă de către părţile civile (civilă sau penală), asiguratorul nu-şi pierde calitatea de parte responsabilă civilmente.

Astfel, înainte ca punctul de vedere al părţilor civile să fie cunoscut, în procedura de cameră preliminară, rechizitoriul a fost în mod corect comunicat şi societăţii de asigurare în calitate de parte responsabilă civilmente. De asemenea, ulterior precizării poziţiei de către părţile civile (la data de 10.10.2019), avocatul părţii responsabile civilmente a studiat dosarul şi a efectuat copii, iar ulterior i-a fost comunicată încheierea de cameră preliminară.

La primul termen de judecată, în lipsa părţii responsabile civilmente legal citate, instanţa a dispus scoaterea acesteia acesteia din cauză, cu consecinţa renunţării la citarea acesteia pentru termenele următoare. De asemenea, la al doilea şi ultimul termen de judecată în fond, deşi apărătorul părţii responsabile civilmente apelante a solicitat lăsarea cauzei la sfârşitul şedinţei (întrucât a avut un accident de circulaţie în drumul către instanţă – împrejurare cu privire la care a făcut ulterior dovada), iar ulterior a solicitat repunerea cauzei pe rol, instanţa a pronunţat totuşi sentinţa apelată.

În consecinţă, în prezenta cauză, Curtea reţine că partea responsabilă civilmente a manifestat interes în urmărirea şi soluţionarea dosarului, a indicat în mod expres primei instanţe (în cererea de repunere pe rol) motivele pentru care are în mod evident un interes în modul de soluţionare a laturii penale şi nu a fost în nici un moment de acord cu dispoziţia primei instanţe de a fi scoasă din cauză.

Conform art. 21 Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente să participe în procesul penal fie ca urmare a cererii părţii îndreptăţite potrivit legii civile (alin. 1), fie să intervină din proprie voinţă, până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, luând procedura în stadiul în care se află (alin. 3). În consecinţă, drepturile procesuale ale părţii responsabile civilmente în procedura penală nu sunt subsidiare şi corelative răspunderii civile a autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudicii (pentru fapta căruia răspunde), ci sunt şi drepturi proprii, care deşi ca natură şi întindere sunt aceleaşi ca şi ale inculpatului (alin. 4 al art. 21), sunt exercitate individual şi distincte de acesta. În consecinţă, o situaţie precum cea din prezenta speţă, în care inculpatul recunoaşte săvârşirea faptei astfel cum a fost reţinută prin rechizitoriu, iar partea responsabilă civilmente formulează apărări referitoare la existenţa sau întinderea culpei victimei şi solicită administrarea de probe, este posibilă şi legitimă. Era sarcina primei instanţe de a pune în balanţă probatoriul administrat, poziţiile procesuale şi criticile exprimate, iar prin prisma argumentelor prezentate de către părţi şi a propriei analize să concluzioneze dacă sunt deplin lămurite toate circumstanţele cauzei şi dacă se poate proceda la judecarea în procedură simplificată.

Procedând la scoaterea din cauză a părţii responsabile civilmente, în lipsa şi împotriva voinţei acesteia, prima instanţă a încălcat tocmai drepturile proprii ale acestei părţi, de apărare şi liber acces la justiţie, drepturi ocrotite printre altele atât prin dispoziţiile art. 31 alin. 3 Codul de procedură penală, cât şi prin Decizia 257/2017 a Curţii Constituţionale. De altfel, raţionamentul prezentat în prezenta cauză este în deplină rezonanţă cu cele reţinute de Curtea Constituţională în mod special în paragraful 20 din cuprinsul deciziei indicate:

„20. Totodată, "persoana" responsabilă civilmente, expusă unei acţiuni civile separate, are interesul de a "interveni", în calitate de parte responsabilă civilmente, în procesul penal în care se judecă acţiunea civilă şi în care se va pronunţa o hotărâre judecătorească, hotărâre care, potrivit art. 28 alin. (1) din Codul de procedură penală, va avea autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, aşa încât Curtea reţine că, în temeiul art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenţiei. Curtea observă că intervenţia părţii responsabile civilmente în latura civilă a procesului penal evocă într-o oarecare măsură intervenţia voluntară accesorie reglementată în art. 61 alin. (3) şi art. 63 din Codul de procedură civilă, cu precizarea că partea responsabilă civilmente nu intervine doar ca să sprijine apărarea inculpatului, ci pentru a formula propriile apărări în soluţionarea acţiunii civile alăturate celei penale aflate pe rol.

21. Aşadar, Curtea constată că, prin introducerea sa în cauză sau datorită intervenţiei sale în proces, "persoana" responsabilă civilmente devine "parte" în acţiunea civilă din cadrul procesului penal şi, în această calitate, dobândeşte, implicit, drepturile procesuale inerente contraacţiunii pe care o are inculpatul cu privire la acţiunea civilă din cadrul procesului penal, aşadar ea poate invoca orice probe existente în dosarul cauzei penale sau poate propune administrarea de probe noi care ar demonstra că pretenţiile părţii civile sunt neîntemeiate. (...)”

În prezenta cauză, partea responsabilă civilmente a fost introdusă în cauză încă de la începutul camerei preliminare (astfel că nu se pune problema nerespectării drepturilor acesteia din perspectiva neconstituţionalităţii art. 21 alin. 1 Codul de procedură penală – examinată prin Decizia 257/2017), însă în mod evident intenţia sa a fost de a participa în continuare la soluţionarea cauzei, „luând procedura în stadiul în care se află”, tocmai pentru a nu se regăsi în situaţia descrisă în paragraful 20 a Deciziei 257/2017 a CCR – autoritatea de lucru judecat în faţa instanţei civile, a hotărârii penale, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, fără a fi avut şi fără a avea vreo posibilitate reală de a formula cereri de probe sau de a-şi expune argumentat criticile. Ceea ce de altfel a şi susţinut partea responsabilă civilmente, expresis verbis, prin cererea de apel formulată.

Admiţând apelul declarat de partea responsabilă civilmente, ca urmare a judecării cauzei în lipsa unei părţi nelegal citate, instanţa de apel nu va mai examina celelalte critici aduse sentinţei, atât de către această parte (referitor la existenţa unei eventuale culpe a victimei), cât şi de către inculpat (referitor la individualizarea pedepsei aplicate de prima instanţă) – critici ce vor fi analizate de prima instanţă reinvestită cu soluţionarea cauzei.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C.proc.pen., va admite apelurile declarate de inculpatul A. și partea responsabilă civilmente Societatea de Asigurare-Reasigurare I. SA, va desfiinţa, în totalitate, sentința penală nr. 40/17.01.2020 pronunțată de Judecătoria Rădăuți și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Rădăuți.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.proc.pen.cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare