Procedura abreviată a judecăţii în cazul recunoaşterii învinuirii

Judecătoria Vaslui, prin sentinţa penală nr. 808 din 30.06.2016, a dispus următoarele:

„În baza art. 396 alin. 3 C.proc.pen. raportat la art. 80 C.pen. renunţă la aplicarea pedepsei faţă de inculpat, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 C.pen.

În baza art. 81 C.pen. aplică inculpatului un avertisment.

În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C.proc.pen. achită inculpatul, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, privind Codul vamal al României.”

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În şedinţa publică din 02.06.2016, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală şi art. 396 alin. l Cod procedură penală, potrivit cărora poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa, situaţie în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.

Inculpatul a declarat că doreşte ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii în condiţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, declaraţia acestuia, luată în condiţiile art. 375 Cod procedură penală, fiind ataşată la dosarul cauzei şi nu a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Potrivit art. 342 alin. 1 C.pen., deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

În drept, fapta inculpatului de a deţine un glonţ în stare de funcţionare, calibru 9 mm fără a avea autorizaţie de procurare a armelor/muniţiilor şi nici permis de armă, constituie infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, faptă prevăzută de art. 342 alin. 1 din Codul penal.

Elementul material al infracţiunii îl constituie deţinerea glonţului.

Potrivit art. 2 pct. II.1 din lg. 295/2004, prin expresia arme şi muniţii letale se înţelege armele şi muniţiile a căror utilizare poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor prevăzute în categoria B din anexa – diverse arme de foc. Potrivit art. 2.1 pct. 5, muniţia este ansamblul format din tub cartuş, încărcătură de azvârlire, capsă de aprindere şi, după caz, proiectil, rezultând din raportul de constatare criminalistică 126130 din 16.12.2015 că în cazul cartuşului ridicat de la inculpate sunt întrunite elementele componente ale muniţiei.

Deţinerea glonţului a fost fără drept, câtă vreme inculpatul nu deţine autorizaţie de procurare a armelor/muniţiilor şi nici permis de armă.

În ce priveşte elementul subiectiv, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârșit infracţiunea cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, câtă vreme acesta cunoştea că deţinerea fără drept de muniţie letală constituie infracţiune.

În consecinţă, instanţa, în raport de împrejurarea că infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit – respectiv, inculpatul a intrat în posesia glonţului în mod întâmplător, l-a deţinut pe teritoriul României o perioadă relativ scurtă, în raport de persoana infractorului, necunoscut cu antecedente penale, aflat la primul conflict cu legea penală, cu o atitudine sinceră, de cooperare cu organele judiciare, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, a apreciat că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

În consecinţă, în baza art. 396 alin. 3 C.proc.pen. raportat la art. 80 C.pen. a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpat, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 C.pen. și aplicarea unui avertisment.

În ce priveşte infracţiunea de contrabandă calificată, instanţa a reţinut că, potrivit art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.

Rezultă din modalitatea de incriminare că această infracţiune se săvârşeşte cu intenţie, fie directă, fie indirectă.

Procurorul de caz a reţinut, referitor la intrarea în ţară, că inculpatul a declarat că ar fi uitat de cartuş, pe care îl avea în bagaj, aceste susţineri nu pot fi primite întrucât rezultă din celelalte probe că declaraţia este nesinceră. Astfel, cartuşul a fost deţinut de inculpat din 2010 şi adus în ţară în 2014, fără ca în acest interval inculpatul să-l fi predat organelor de poliţie din Italia. După venirea în ţară, inculpatul a păstrat acest cartuş, iar cu ocazia discuţiilor cu cei doi martori a arătat cartuşul şi chiar a ameninţat cu acte de violenţă, rezultând că era pe deplin conştient de faptul că deţine acel cartuş şi nu l-a adus întâmplător în ţară.

Instanţa a avut în vedere că, deşi inculpatul a recunoscut situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută de organele de urmărire penală prin actul de sesizare, situaţie de fapt pe care, de altfel, o reţine şi instanţa, a declarat în cursul urmăririi penale că a uitat faptul că are cartuşul în bagaj.

A reţinut instanţa că nu poate fi înlăturată cu uşurinţă declaraţia acestuia, câtă vreme, de altfel, este singura în baza căreia s-a stabilit provenienţa glonţului şi modalitatea introducerii în ţară a glonţului, declaraţia sa necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă.

Nu există nicio probă care să înlăture susţinerea inculpatului că a uitat de acest glonţ, neputându-se reţine decât în baza unor prezumţii că, atâta vreme cât îl avea din 2010 şi nu l-a predat organelor de poliţie din Italia, folosindu-l la ameninţarea martorilor, ştia de existenţa sa la trecerea frontierei.

Instanţa a apreciat că există dubii cu privire la împrejurarea că inculpatul a avut cunoştinţă despre faptul că avea glonţul în bagaje la trecerea frontierei, astfel încât este incident cazul prevăzut de art. 16 lit. b C.proc.pen. și, în consecinţă, a dispus achitarea inculpatului, aspectul săvârşirii infracţiunii de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului procurorul a arătat că în mod nelegal instanţa de fond, trecând peste declaraţia inculpatului de recunoaştere în totalitate a învinuirii cum fusese reţinută în actul de sesizare, a dispus achitarea acestuia în baza art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, pentru infracţiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, apreciind că există dubiu cu privire la împrejurarea că inculpatul ar fi cunoscut că ar fi avut glonţul în bagaje la trecerea frontierei în anul 2014.

Examinând actele şi lucrările cauzei prin prisma motivelor de apel invocate în cauză, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a apreciat ca fondat apelul procurorului pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 377 alin. 5 Cod procedură penală, dacă pentru stabilirea încadrării juridice, precum şi dacă, după schimbarea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, instanţa, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, dispune efectuarea cercetării judecătoreşti, dispoziţiile art. 374 alin. 5-10 aplicându-se în mod corespunzător.

Potrivit art. 374 alin. 8 Cod procedură penală, probele prevăzute în alineatul 7 (adică probele administrate în cursul urmăririi penale) pot fi administrate din oficiu de către instanţă, dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Deşi a dat declaraţie expresă de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare în ultimul cuvânt, în cadrul dezbaterilor, inculpatul a afirmat că nu a ştiut că transportă un cartuş iar avocatul său a invocat eroarea ca şi cauză de imputabilitate, solicitând achitarea inculpatului în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală şi art. 30 Cod penal.

Potrivit art. 395 alin. 1 Cod procedură penală, dacă în cursul deliberării instanţa apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi este necesară reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor, repune cauza pe rol, citând părţile.

Art. 395 alin. 2 Cod procedură penală reglementează în mod expres situaţia repunerii cauzei pe rol pentru efectuarea cercetării judecătoreşti, dacă instanţa constată că, pentru soluţionarea acţiunii penale se impune administrarea altor probe înafara înscrisurilor prevăzute de art. 377 alin. 1-3 Cod procedură penală, atunci când judecata a avut loc în condiţiile art. 375 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală.

Din poziţia exprimată de inculpat în cauză în faţa instanţei de fond rezultă neîndoielnic că acesta nu recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei şi această atitudine coroborată cu îndoiala instanţei în ce priveşte săvârşirea cu intenţie a faptei prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, trebuia să determine instanţa la respingerea cererii de judecare în procedura simplificată şi de efectuare a cercetării judecătoreşti nemijlocite în vederea justei soluţionări a cauzei şi stabilirea adevărului judiciar.

Acest lucru rezultă şi din redactarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală care stipulează că atunci când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. 1, alin. 1 indice 1 şi alin. 2, când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. 5 şi art. 395 alin. 2, iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Procedând la soluţionarea cauzei în procedura simplificată, deşi inculpatul nu a recunoscut integral faptele, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală prin neefectuarea cercetării judecătoreşti obligatorii în vederea justei soluţionări a cauzei.

Petru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, Curtea a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat integral sentința primei instanțe şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare