Excepţia inadmisibilităţii (lipsă calitate procesuală activă) şi excepţia tardivităţii formulării cererii de revocare a suspendării executării pedepsei. Ordinea de soluţionare. Neagravarea situaţiei juridice în propria cale de atac.

Rezumat:

În faţa primei instanţe au fost invocate atât excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului în formularea cererii cât şi excepţia tardivităţii formulării acesteia. Instanţa de fond a înţeles să rezolve cu prioritate cea de-a doua excepţie, pe care a apreciat-o ca fiind dată în raport cu ambii intimaţi condamnaţi, considerând termenele de supraveghere împlinite.

Curtea a apreciat soluţia instanţei de fond ca nelegală în condiţiile în care, prioritară verificării termenului de introducere a unei cereri, este dovedirea calităţii persoanei care formulează cererea, a dreptului sau interesului acesteia în a formula cererea.

Deşi s-a invocat de către apărare că orice discuţie asupra excepţiei calităţii procesuale active a petentului în formularea cererii de revocare, în prezenta contestaţie, este inadmisibilă, în condiţiile în care nu a avut loc o judecată pe fond a cauzei, prima instanţă soluţionând cauza din prisma excepţiei tardivităţii, pe care a şi admis-o, Curtea a apreciat critica apărării ca neîntemeiată. Şi aceasta în condiţiile în care excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului a fost invocată şi la fond iar Tribunalul, la termenul final, a acordat cuvântul în dezbateri părţilor atât asupra excepţiei tardivităţii cât şi asupra fondului cauzei.

Însă, având în vedere că negarea însăşi a calităţii procesuale active a petentului în formularea cererii de revocare a suspendării executării pedepsei pentru neplata obligaţiilor civile ar echivala cu o agravare a situaţiei juridice a petentului în propria şi unica cale de atac, dat fiind că la prima instanţă s-a procedat la o analiză a termenului în care petentul avea dreptul de a formula cererea, ceea ce implicit echivalează cu o recunoaşterea calităţii, Curtea nu a procedat la o reformare a sentinţei penale contestate, în sensul celor mai sus menţionate.

Hotărârea:

Prin Sentinţa penală nr. 146 din 17 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. .../40/2019, în temeiul art.583 Cod procedură penală, cât şi Deciziei de recurs în Interesul Legii nr.14/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins, ca fiind tardivă, cererea formulate de petentul A., în calitate de asociat unic al SC B. SRL, privind revocarea suspendării executării pedepsei pentru neplata obligaţiilor civile stabilite în sarcina inculpaţilor C. şi D. prin sentinţa penală nr.119 din 23 martie 2010 a Tribunalului Botoşani, aşa cum a fost modificată prin decizia penală nr.1/06.01.2015 a Curţii de Apel Suceava. A fost obligat petentul să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare. Suma de 313 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu, pentru intimatul C. a rămas în sarcina statului şi s-a achitat Baroul Botoşani din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Botoşani a reţinut următoarele:

La data de 16 mai 2019 condamnatul A., în calitate de asociat unic al SC B. SRL, a formulat o cerere de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepselor ce au fost aplicate în mod definitiv faţă de numiții C.şi D.

S-a motivat în cerere faptul că petentul are calitate de a cere el însuşi suspendarea condiţionată a pedepselor aplicate celor doi intimaţi, întrucât a fost asociatul unic al părţii civile B. SRL arătată mai sus, în prezent radiată din registrul comerţului, căreia instanţele i-au admis acţiunea civilă, iar inculpaţii au fost obligaţi să plătească societăţii în solidar suma de 129.200,34 lei, cu titlul de daune, pe care aceştia nu au mai achitat-o după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aşa încât potrivit legii se impune revocarea suspendării executării sub supraveghere a acestor pedepse, conform art.96 alin.2 Cod penal.

Instanţa s-a investit cu soluţionarea cauzei iar, la cererea expresă a condamnatului D., cât şi din oficiu a pus în discuţie în primul rând excepţia de tardivitate a formulării cererii faţă de faptul că termenul de suspendare a executării pedepsei a fot epuizat la data formulării cererii - 16 mai 2019, iar în al doilea rând a pus în discuţie fondul cauzei, amânându-se în pronunţare asupra acestor două situaţii.

La pronunţare, mai întâi asupra excepţiei de tardivitate pusă în discuţia părţilor implicate în prezenta cauză, instanţa de fond a apreciat că această excepţie este întemeiată, fiind admisă ca atare, iar cererea respinsă ca fiind tardivă în aplicarea art.583 Cod procedură penală şi Deciziei de recurs în interesul legii nr.14/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

După cum a rezultat din hotărârile judecătoreşti sus-arătate şi din dosarul cauzei, cei doi intimaţi au fost condamnaţi alături de petentul A., la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe o durată de 4 ani pentru D. şi 2 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe o durată de 5 ani pentru C., hotărârea de condamnare rămânând definitivă la 6 ianuarie 2015. Conform art.92 alin. 2 Cod penal, termenul de supraveghere se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă, ceea ce înseamnă că termenul de 4 ani sus-arătat, calculat de la data de 6 ianuarie 2015 a expirat la data de 6 ianuarie 2019.  Petentul A. a formulat prezenta cerere la data de 16 mai 2019, deci după epuizarea termenul de 4 ani sus-arătat, situaţie valabilă şi pentru condamnatul C.

Drept urmare, s-a apreciat că prezenta cerere este tardiv introdusă, dispunându-se în consecinţă, cu luarea în consideraţie şi a Deciziei de recurs în interesul legii nr.14/17.10.2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care îşi păstrează valabilitatea şi în prezent şi care statuează faptul că sesizarea instanţei în vederea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare trebuie făcută înainte de expirarea termenului de încercare, indiferent dacă judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior expirării acestui termen.

Cererea fiind respinsă ca fiind tardivă, s-a apreciat ca inutilă cercetarea pe fond a cererii, cât şi cercetarea excepţiei lipsei calităţii procesuale a petentului A. de a formula cererea prin raportare la art.583 alin.2 teza ultimă Cod procedură penală, potrivit căruia sesizarea poate fi făcută şi de procuror, de consilierul de probaţiune sau partea interesată până la expirarea termenului de supraveghere, prin părţi legea înţelegând în art.32 alin.2 Cod penal, pe inculpat, partea civilă şi partea responsabilă civilmente.

Împotriva sentinţei penale sus-menţionate a formulat contestaţie petentul A., pentru motivele prezentate pe larg în scris în cererea depusă la dosarul cauzei şi reiterate oral cu ocazia dezbaterilor asupra cauzei la termenul de judecată din data de 24 februarie 2020, consemnate fiind în încheierea de şedinţă de la acea dată, redactată separat şi care face parte integrantă din prezenta, şi când, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 28 februarie 2020.

Analizând contestaţia prin prisma motivelor invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 119/23.03.2010 a Tribunalului Botoşani, pronunţată în ds. nr. .../40/2008, s-a dispus, printre altele:

„Condamnă pe inculpatul D. la pedepsele de: 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „sprijinire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. b Cod penal; 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave”, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a şi 76 lit. a Cod penal. În temeiul art. 33 lit. a, 34 şi art. 35 alin. 1 şi 3 Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c Cod penal pe timp de 3 ani. Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b şi c Cod penal.

 Condamnă pe inculpatul C. la pedepsele de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003; 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „înşelăciune”, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. şi ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal; 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal. În temeiul art. 33 lit. a, 34 şi art. 35 alin. 1 Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare, sporită la 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe timp de 3 ani. Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a şi art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de „uz de fals”, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal.”

Prin aceeaşi sentinţă, pe latură civilă, printre altele, s-a dispus: „Obligă pe inculpaţii E., F. , C., G. şi D. să plătească părţii civile SC B. SRL, în solidar, suma de 129.200,34 lei, despăgubiri civile.”

Prin decizia penală nr. 1 din 6 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în ds. nr. 4166/40/2008, a fost modificată în parte sentinţa penală sus menţionată, sub aspectele care prezintă interes în prezenta cauză în sensul următor:

„Condamnă pe inculpatul D. la pedepsele de: 1 an  închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi lit. b) Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „sprijinire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 367 alin.(1) şi (3) Cod penal; 6 pedepse de câte 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „ complicitate la înşelăciune”, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin.(1)- (5) din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 din Codul penal din 1968, părţi civile fiind: S.C. B. SRL, S.C. H. S.R.L, S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.A şi S.C. L. S.A., cu aplicarea art. 35 Cod penal pentru părţile civile S.C. K. S.A şi S.C. L. S.A.. În temeiul art. 38 alin.(1), 39 alin.(1) lit. b şi art. 45 alin. (3) lit. a) Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 1 an  închisoare, sporită cu 2 ani  închisoare, în total, 3 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi lit. b) Cod penal, pe o durată de 1 an. Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi lit. b) Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal, suspendă executarea pedepselor, sub supraveghere, aplicate inculpatului şi fixează un termen de supraveghere de 4 (patru) ani.

În baza art. 93 Cod penal, impune inculpatului, pe durata termenului de supraveghere, respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin.(2) Cod penal, impune inculpatului obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei. În baza art. 93 alin.(3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, respectiv, la instituţiile din comunitate aflate în evidenţele serviciului de probaţiune. Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 93 alin.(5) şi art. 96 Cod penal, referitoare la sancţiunea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă, pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul, cu rea credinţă,, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligaţiile impuse, sau nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea apelată, până la expirarea termenului de supraveghere.

Condamnă pe inculpatul C. la pedepsele de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de “constituire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 396 alin.(10) Cod procedură penală, art. 74 alin.(1) lit. c), art. 76 alin.(1) lit. c) din Codul penal din 1968 şi 1 an pedeapsa complementară, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b) din Codul  penal din 1968; 1 an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „înşelăciune”, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1)- (3) din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 din Codul penal din 1968, art. 396 alin.(10) Cod procedură penală, art. 74 alin.(1) lit. c), art. 76 alin.(1) lit. d) din Codul penal din 1968, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. şi ped. de art. 215 alin. (1)- (5) din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 Cod penal; 1 lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.(10) Cod procedură penală, art. 41 alin. (2), 42 din Codul penal din 1968, art. 74 alin.(1) lit. a), art. 76 alin.(1) lit. e) din Codul penal din 1968. În temeiul art. 33 lit. a), 34 alin.(1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) din Codul penal din 1968, contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, şi pedeapsa complementară, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal din 1968, pe timp de 1 an.

În baza art. 86 ind. 1, 71 alin. (5) din Codul penal din 1968, suspendă sub supraveghere, executarea pedepsei principale de 2 ani închisoare, precum şi a celei accesorii stabilită de prima instanţă, pe durata termenului de încercare de 5 ani, conform art. 86 ind. 2 din Codul penal din 1968.

Conform art. 86 ind. 3 alin.(1) din Codul penal din 1968, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului asupra prev. art. 86 ind. 4 din codul penal din 1968.”

Pe latură civilă, sentinţa penală s-a modificat, printre altele, în sensul că:

„În baza art. 25 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit. f Cod procedură penală, lasă nesoluţionată acţiunile civile formulate de părţile civile: B. SRL, H. , I., J., K., L,.... şi Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţene, împotriva inculpatului E. , ca urmare a decesului acestuia. Constată că inculpatul F. s-a împăcat, pe latură civilă, cu părţile civile ....şi S.C. B. SRL.”

Astfel cum rezultă din expunerea soluţiilor anterior menţionate, prezenta instanţă de control judiciar reţine că prin sentinţa penală nr. 119/23.03.2010 a Tribunalului Botoşani, inculpaţii C., D. şi E. au fost obligaţi, în solidar cu coinculpaţii F. şi G., să achite părţii civile S.C. B. S.R.L., suma de 129.200,34 lei cu titlu de despăgubiri civile. După cum s-a reţinut în decizia penală nr. 1/06.01.2015 a Curţii de Apel Suceava, inculpatul F. a decedat, faţă de acesta fiind lăsată nesoluţionată latura civilă a cauzei, în temeiul art. 25 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., iar inculpatul E. s-a împăcat cu partea civilă S.C. B. S.R.L. Prin aceeaşi decizie, instanţa de control judiciar a admis apelurile inculpaţilor iar inculpatul D. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de trei ani de închisoare, rezultată din contopirea pedepselor aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. şi complicitate la înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., suspendându-se executarea acesteia, sub supraveghere, în temeiul art. 91 C. pen., pe o perioadă de 4 ani. Şi pedeapsa aplicată inculpatului C. a fost reindividualizată prin decizia penală nr. 1/06.01.2015 a Curţii de Apel Suceava, acesta fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în urma contopirii pedepselor aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, înşelăciune în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (l)-(3) Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 din vechiul Cod penal şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 290 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 din vechiul Cod penal. Instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în baza art. 861 din Codul penal din 1968, termenul de încercare stabilit fiind de 5 ani.

Condamnaţi fiind cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 4, respectiv 5 ani, li s-a atras atenţia că, în caz de neplată cu rea credinţă a obligaţiilor civile, este posibilă revocarea suspendării executării pedepsei urmată de încarcerarea acestora în sistem penitenciar în vederea executării pedepselor la care au fost condamnaţi.

Este lesne de observat că prin sentinţa penală sus menţionată, astfel cum a fost modificată în apel, condamnaţii D. şi C. (foşti inculpaţi în cauză) au fost obligaţi la plata, în solidar, a sumei de 129.200,34 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC B. SRL.

Partea civilă SC B. SRL a figurat în procesul principal, prin Administrator Judiciar – Cabinet Individual de Insolvenţă M., astfel cum rezultă din fişa Ecris depusă la prezentul dosar. Faptul că respectiva societate a încetat a exista prin parcurgerea procedurii insolvenţei urmată de faliment rezultă şi din certificatul constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, depus de însuşi contestatorul petent A. la dosarul din primă instanţă, în cuprinsul căruia se menţionează ca şi dată a radierii – 20.09.2011, respectiv ca şi motiv de radiere: închiderea procedurii falimentului şi radierea debitorului.

În prezenta cauză, cel care solicită revocarea suspendării executării pedepsei pentru neplata cu rea credinţă a obligaţiilor civile datorate de către condamnaţii D. şi C. către partea civilă SC B. SRL, este numitul A., invocând calitatea de asociat unic al SC B. SRL. În dovedirea calităţii de asociat al părţii civile, acesta a făcut trimitere la dispoziţiile art. 237 alin. 13 din Legea societăţilor nr. 31/1990, argumentându-şi astfel şi calitatea de parte interesată în formularea cererii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în conformitate cu dispoziţiile art. 583 alin. 2 Cod procedură penală.

În faţa primei instanţe au fost invocate atât excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului A. în formularea cererii cât şi excepţia tardivităţii formulării acesteia. Instanţa de fond a înţeles să rezolve cu prioritate cea de-a doua excepţie, pe care a apreciat-o ca fiind dată în raport cu ambii intimaţi condamnaţi, considerând termenele de supraveghere împlinite.

Curtea apreciază soluţia instanţei de fond ca nelegală în condiţiile în care, prioritară verificării termenului de introducere a unei cereri, este dovedirea calităţii persoanei care formulează cererea, a dreptului sau interesului acesteia în a formula cererea.

Ori, din această perspectivă, prezenta instanţă apreciază că dispoziţiile invocate de către petent în dovedirea calităţii procesuale active, a calităţii de persoană cu drept de a solicita revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pentru neplata obligaţiilor civile, nu sunt aplicabile în speţă. Şi aceasta în condiţiile în care s-a constatat că SC B. SRL a intrat în procedura insolventei, dată de la care aplicabila acestei entităţi este Legea 85/2006 - legea privind procedura insolventei şi nu prevederile Legii 31/1990 - legea privind societăţilor comerciale.

Insolventa acestei societăţi s-a închis la data de 27.07.2011 prin Sentinţa comercială nr. 954/F/27.07.2011 - Ds .../103/2008 al Tribunalului Neamţ – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ. Prin aceasta sentinţă s-a dispus radierea societăţii de la ORC Neamţ, radiere ce marchează încetarea deplină a capacităţii de folosinţă a societăţii comerciale SC B. SRL, ceea ce a determinat dispariţia persoanei juridice. De asemenea, prezenta instanţă nu poate să nu observe că în cuprinsul sentinţei prin care s-a dispus radierea, a fost admisă cererea conexă de atragere a răspunderii personale a fostului administrator A., acesta făcându-se vinovat de ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă. În consecinţă A. a fost obligat la plata pasivului societăţii SC B. SRL. Ori acesta nu poate pretinde ulterior recuperarea debitelor datorate de terţi către SC B.  SRL, societate de a cărei dispariţie el însuşi este răspunzător şi pentru pasivul căreia el este ţinut a răspunde.

Deşi s-a invocat de către apărare că orice discuţie asupra excepţiei calităţii procesuale active a numitului A. în formularea cererii de revocare, în prezenta contestaţie, este inadmisibilă, în condiţiile în care nu a avut loc o judecată pe fond a cauzei, prima instanţă soluţionând cauza din prisma excepţiei tardivităţii, pe care a şi admis-o, Curtea apreciază critica apărării ca neîntemeiată. Şi aceasta în condiţiile în care excepţia lipsei calităţii procesuale active a numitului A. a fost invocată şi la fond iar Tribunalul Botoşani, la termenul final, a acordat cuvântul în dezbateri părţilor atât asupra excepţiei tardivităţii cât şi asupra fondului cauzei.

Însă, având în vedere că negarea însăşi a calităţii procesuale active a numitului A. în formularea cererii de revocare a suspendării executării pedepsei pentru neplata obligaţiilor civile ar echivala cu o agravare a situaţiei juridice a petentului în propria şi unica cale de atac, dat fiind că la prima instanţă s-a procedat la o analiză a termenului în care petentul A. avea dreptul de a formula cererea, ceea ce implicit echivalează cu o recunoaşterea calităţii, Curtea nu va proceda la o reformare a sentinţei penale contestate, în sensul celor mai sus menţionate.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 597 alin. 7 şi 8 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 146 din 17.10.2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosar nr. .../40/2019.

Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul C., în cuantum de 313 lei va rămâne în sarcina statului şi se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului.

Domenii speta

Spete similare