Fond funciar - plangere la Legea nr.1/2000

Se examinează cauza civilă formulată de petenta ...... în contradictoriu cu intimatele ........având ca obiect fond funciar plângere la Legea nr. 1/2000.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au lipsit părţile.

Faţă de lipsa părţilor, în baza art. 121 alin. 5 ROIIJ, instanţa lasă cauza la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au lipsit părţile.

În cadrul referatului cauzei, grefierul de şedinţă învederează instanţei următoarele:

- obiectul dosarului este fond funciar - plângere la Legea nr. 1/2000;

- cauza se află la al doilea  termen de judecată;

- procedura de citare legal îndeplinită, după care:

Instanţa constată că petenta şi-a îndeplinit obligaţia de a semna personal plângerea.

În baza art. 255 raportat la 258 Cod procedură civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisuri pentru părţi.

Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz sub numărul 70/188/2020 la data de 20.01.2020 (la care s-a conexat şi acţiunea din dosar .....), petenta ....., în calitate de moştenitor al defunctului ..... -bunicul său, a formulat plângere împotriva hotărârii .... pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 11967/31.10.2019, solicitând anularea acesteia în parte şi constituirea dreptului de proprietate asupra a 4 ha teren  cu vegetaţie forestieră situat pe raza comunei  Poiana Teiului,  judeţ Neamţ.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că este moştenitoarea lui ......, care îndeplinea condiţiile cerute de Legea nr 187/1945, întrucât a luptat pe front în cel de-al doilea război mondial .

În dovedirea plângerii, petenta nu a depus la acest dosar înscrisuri, însă au fost depuse în dosarul conexat 164/188/2020.

...... a formulat întâmpinare, prin care a lăsat soluţia la aprecierea instanţei (f.17)

.... a depus întâmpinare  şi înscrisuri doveditoare f. 18-41 dosar, prin care solicită respingerea plângerii, motivând că defunctului i s-a mai acordat deja o suprafaţă de 1 ha teren vegetaţie forestieră, conform TP 50/246/25.11.1993 precum şi că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea 187/1945, cererea petentei încadrându-se în art. 61 alineat 2 din HG 890/2005 şi art 34 din Legea 46/2008. 

  În cauză a fost încuviinţată şi s-a administrat proba cu înscrisuri, conform art.258 raportat la art.255 CPC.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin hotărârea ..... nr 11967/31.10.2019, atacată prin prezenta acţiune, a fost invalidată Hotărârea nr. 103/05.09.2018 a .... pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,  prin care se propusese admiterea, printre altele, şi a cererii petentei ....., înscris în tabel la poziţia 79  cu atribuirea în proprietate a 0,81 ha teren (f. 44 dosar ataşat). În motivarea soluţiei de respingere, .... a arătat că cererea petentei se încadrează în art.61 alineat 2 din HG 890/2005 şi art.34 din Legea 46/2008.

 Cu privire la  plângerea ce face obiectul prezentei cauze, instanţa constată că  petenţa a considerat că este îndreptăţită să primească diferenţa de 4 ha, considerând că se încadrează în dispoziţiile art. 36 din Legea nr 1/2000, modificat prin Legea 246/2016.

În ce priveşte calitatea de moştenitor a petentei după def. ...., instanţa constată că petenta este nepoata acestuia (f.28, 30 ).

Verificând înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că defunctului ..... i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru  1 ha teren forestier, conform TP 50/246/25.11.1993 (f. 27 dosar).Acest aspect a fost indicat şi de către intimata ... în cadrul întâmpinării sale.

  Art 36 din Legea nr 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr 246/2016, instituie trei categorii de persoane cărora li se aplică prevederile legale:

-persoanele fizice cărora li s-au stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-au atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată;

-persoanele îndreptăţite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale;

-persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării Naţionale că au luptat pe front şi că îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.

Potrivit alin 3 al aceluiaşi articol din Legea nr 1/2000  Petenţii cărora li s-au respins cererile în baza legislaţiei în vigoare, pe motivul decăderii din termen sau al necorespunderii actelor doveditoare, precum şi petenţii care nu au formulat cereri pentru că nu deţineau acte de la arhivele militare pot formula o nouă cerere, în baza prevederilor art. 5 alin. 4 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Din interpretarea prevederilor legale de mai sus se desprinde o primă condiţie pentru persoanele îndreptăţite să beneficieze de noile modificări legislative,  aceea că acestea să nu mai fi făcut obiectul unor alte litigii judecătoreşti de acelaşi tip, prin care să se fi judecat cereri de acelaşi tip, fiind obligatoriu ca să se încadreze în una din cele trei categorii reglementate de lege.

Este de la sine înţeles că modificările aduse art 36 din Legea 1/2000 de-a lungul timpului  nu se pot interpreta altfel decât în contextul dispoziţiilor funciare anterioare,  în sensul că toate aceste categorii de persoane se exclud una pe alta şi obţinerea unor beneficii atribuite unei categorii nu se poate repeta în cazul aceleiaşi persoane

În speţă, moştenitorului autorului petentei i s-a recunoscut îndreptăţirea la teren potrivit Legii 187/1945, pentru suprafaţa de 1 ha astfel că, în mod corect cererea a fost invalidată această nouă cerere prin HCJ 11967/31.10.2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea 187/1945:

“ Mărimea loturilor de împroprietărire nu va trece de 5 ha, în afara cazurilor de strămutare în vederea împroprietăririi în alte regiuni, când loturile vor putea fi mai mari. Măsurarea lor va fi certificată de către organele Ministerului Agriculturii şi Domeniilor.”

Aşadar, mărimea loturilor de împroprietărire nu trecea de 5 ha, din interpretarea acestuia rezultând că suprafaţa de 5 ha era prevăzută în Reforma Agrară ca fiind o cotă maximă, dar nu şi obligatorie a mărimii terenului ce urma să fie atribuit în proprietate persoanelor îndreptăţite, fapt ce presupune că nu toţi cei consemnaţi în tabelele nominale cu îndreptăţiţi la împroprietărire urmau să primească în proprietate lotul maxim de 5 ha.  În speţă, autorul  a primit o suprafaţă de 1 ha potrivit titlului de proprietate mai sus indicat, astfel că, în prezenta cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se admite plângerea.

În continuare, instanța reține că, în patrimoniul moștenitorilor, nu există un drept născut din Legea 187/1945 și legiuitorul menționând, atât în Legea 1/2000, cât și în celelalte legi ulterioare care au adus modificări și completări, că drepul de a formula cereri de constituire a dreptului de proprietate aparține persoanelor care probează că îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea 187/1945, instanța apreciază că moștenitorii acestor persoane nu au dreptul de a formula o astfel de cerere, cum este cea ce face obiectul preyentei cauze.

Mai exact, din analiza legilor de fond funciar, instanța constată că se prevede expres atunci când moştenitorii au dreptul de a formula cereri, în această calitate. Prin Legea 165/2013, se prevede expres faptul că au dreptul la reconstituire și moștenitorii foștilor proprietari.

În același timp, în Decizia 11 din 5 februarie 2007 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii, se vorbește despre moștenitori ca îndreptățiți în a solicita reconstituirea dreptului de proprietate al autorului lor.

În cuprinsul Legii 18/1991, se precizează la unele articole care fac referire la reconstituirea dreptului de proprietate, faptul că acest drept îl au foștii proprietari și moștenitorii acestora ( art. 37, 39, 46). Și Legea 1/2000 cuprinde articole care specifică explicit care sunt personele care au dreptul la restituire și despăgubiri în urma trecerii abuzive a imobilelor în proprietatea Statului în perioada comunistă, respectiv foștii proprietari și moștenitorii acestora ( art 4, 24, 31). 

Prin urmare, potrivit legilor fondului funciar se reglementează o situaţie de ansamblu pentru toate persoanele beneficiare ale dreptului la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate. Însă, în cadrul acestor acte normative, acolo unde legiuitorul a înţeles să includă la noţiunea de beneficiari şi moştenitorii persoanelor îndreptăţite, a reglementat expres acest lucru. Astfel, dispoziţiile art. 36 alin.1 din Legea nr. 1/2000, reglementează persoanele ce pot beneficia de constituirea dreptului de proprietate în baza acestui temei, astfel încât, nu se poate susţine că în ceea ce priveşte constituirea dreptului de proprietate solicitat, trebuie avute în vedere alte acte normative, atâta timp cât, legiuitorul nu face trimitere la nici unul dintre articolele care să prevadă faptul că au calitatea de a solicita constituirea dreptului de proprietate și moștenitorii persoanelor care ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de Legea 187/1945. Prin Decizia nr. 2/2014 a Î.C.C.J. pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art.36 din Legea 1/2000, s-a stabilit că „modificarea adusă prin Legea nr. 212/2008 dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, reglementează un caz de constituire a dreptului de proprietate”.

Dacă s-ar considera, în speţa de faţă, că cererile de constituire pot fi formulate şi de moştenitorii persoanelor îndreptăţite (astfel cum s-a prevăzut expres în alte articole), ar constitui o adăugare la lege, nepermisă.

O astfel de interpretare este concordantă cu prevederile art. 47 şi 48 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit art. 47 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „Articolul cuprinde, de regulă, o singură dispoziţie normativă aplicabilă unei situaţii date”. Potrivit alin. 1 şi 2 ale art. 48 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, intitulat „Alineatul”:„(1) În cazul în care din dispoziţia normativă primară a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logică a ideilor şi o coerenţă a reglementării. (2) Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regulă, dintr-o singură propoziţie sau frază, prin care se reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului articolului (…)”.

În acelaşi timp, în cadrul alineatului 3 al articolului 36 din Legea nr. 1/2000 atunci când se face vorbire de „petenţii cărora li s-au respins cererile” se explicitează această noţiune prin trimitere la art. 5 alin. 4 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, arătându-se că se pot formula noi cereri, în baza acestor prevederi. Lecturând art. 5 alin. 4 din Legea nr. 44/1994, se observă că se face trimitere tot la noţiunea de „persoane îndreptăţite” şi nu la noţiunea de moştenitori ai persoanelor îndreptăţite – „În cazurile în care, din diferite motive, cei îndreptăţiţi nu posedă actele oficiale solicitate ori nu li se poate elibera dovada necesară ca urmare a inexistenţei sau distrugerii arhivelor, confirmată în scris, calitatea de veteran de război se va determina de către comisiile de reconstituire, cu martori, în condiţiile prevăzute de lege şi de metodologia stabilită în acest scop de Ministerul Apărării.”

Relevant este şi faptul că prin Legea nr. 212/2008 a fost adăugată o noua categorie de beneficiari, respectiv persoanele îndreptăţite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, fără a fi prevăzută nici prin această modificare, categoria moştenitorilor persoanelor îndreptăţite.

În concluzie, instanța reține faptul că legiuitorul a reglementat diferit cadrul reconstituirii dreptului de proprietate, ca urmare a confiscăriii imobilelor din perioada comunistă, față de situația constituirii dreptului de proprietate asupra unor imobile care nu s-au aflat niciodată în patrimoniul petenților sau al autorului lor. Diferența este justificată, având în vedere faptul că spre deosebire de cazurile de reconstituire a dreptului de proprietate, când prin succesiunea foștilor proprietari se transmite un drept la repararea prejudiciului creat de Stat, ei deținând teren anterior anului 1989, în cazurile ce sunt analizate prin prisma Legii 187/1945, nu putem vorbi despre un astfel de drept, motivat de faptul că autorii petenților nu au avut teren- care să fie în prezent cerut a fi restituit; prin această lege nu se conferă automat unor persoane anumite drepturi, ci sunt indicate unele criterii în funcție de care unii cetățeni au vocația de a dobândi în patrimoniul lor un drept real. Or, din moment ce acest drept nu se naște automat, ci el este unul potestativ patrimonial născut pe baza dispozițiilor legii în legătură cu situația juridică descrisă de Legea 187/1945 (situația juridică preexistentă asupra căreia are dreptul de a interveni titularul dreptului fiind legea reformei agrare, grefată pe situația de fapt specială determinată de indeplinirea condițiilor în persoana subiectului activ al dreptului), care se epuizează prin exercitarea sa de către titular dreptului- potentior sau se stinge atunci când nu mai este actuală situația juridică în legătură cu care dreptul a fost recunoscut, nu putem vorbi despre dobândirea dreptului de către moștenitorii potentiorilor; dreptul potestativ, fiind în privința subiectului activ, o extindere a sferei libertății personale, de regulă el subzistă numai în persoana titularului său.

Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa constată că hotărârea atacată este legală şi urmează să respingă plângerea ca nefondată şi să menţină  hotărârea ..... pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 11967/31.10.2019 cu privire la petentă.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca  nefondată,  plângerea formulată de petenta ...., în contradictoriu cu intimatele ........., împotriva Hotărârii nr. 11967/31.10.2019 adoptată de Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în ceea ce o priveşte pe petentă.

Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de părţi.

Cu drept de apel în termen de 30 zile  de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Bicaz.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei,  azi, 30.06.2020.

Domenii speta

Spete similare