Infractiunea de viol in forma continuata prev. de art. 218 alin. 1 si 3 lit. c cp cu aplicarea art. 35 alin. 1 cp si art. 41 alin. 1 cp

SENTINŢA PENALĂ  Nr. 1798/21.11.2019

Conţinut:  Infracţiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. 1 şi 3 lit. c Cod penal. cu aplic art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 41 alin.1 Cod penal

 Procedura de drept comun; administrare probatoriu de la urmărirea penală.

Asupra procesului penal de faţă:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila nr.XXXX/P/2018 înregistrat la această instanţă sub nr. XXXX/196/2018* s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I______ M______ L_____  pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată  prev. de art.218 al. 1 şi 3 lit. c şi e  C.p. cu aplicarea art. 35 al. 1 C.p. şi art. 41 al. 1 C.p.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr. XXXXXXX*, în această fază procesuală fiind administrate următoarele mijloace de probe: declaraţii inculpat, persoană vătămată, martori, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică, raport de evaluare/consiliere psihologică a persoanei vătămate.

A fost audiată la urmărirea penală, în prezenţa apărătorului din oficiu D______ I______ L______, a reprezentantului său legal şi a unui reprezentant al Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Brăila, persoana vătămată G_______ N_______ A_______ A______care a relatat succesiunea evenimentelor (filele 18,19 ds up). Din declaraţia acesteia rezultă  faptul că a fost luată de pe stradă de la joacă de inculpat, pe motiv să meargă cu el la magazin să cumpere dulciuri, lucru cu care victima a fost de acord, cunoscându-l pe inculpat prin prisma relaţiilor de prietenie cu tatăl acesteia, că a fost dusă în două locaţii diferite unde a fost supusă, împotriva voinţei sale, prin constrângere fizică şi morală la două raporturi sexuale, că inculpatul a dus-o până la trecerea de cale ferată a doua zi dimineaţă, deşi cunoştea şi era mai mult decât evident starea în care se afla victima, plină de sânge, în stare de şoc, plângând, fiind chiar şi în aceste condiţii avertizată să nu spună ceea ce s-a întâmplat.

Persoana vătămată a fost audiată şi în faţa instanţei, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu şi a unui psiholog din cadru Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Brăila, ocazie cu care a arătat că a fost luată de către inculpat şi dusă la „un om”, unde inculpatul a lovit-o, dezbrăcat-o de bluza roşie, un tricou gri şi de pantaloni, după care a violat-o. Persoana vătămată a mai arătat că a început să-i curgă sânge, după care au plecat în altă parte, unde s-a întâmplat acelaşi lucru, inculpatul lovind-o din nou. Întrucât îi era rău, inculpatul a luat-o în braţe şi a dus-o până la colţul străzii, de unde a luat-o o vecină.

Inculpatul I______ M______ L_____ , cu prilejul audierii sale în calitate de suspect, în prezenţa apărătorului din oficiu, a declarat că a întreţinut un raport sexual normal, complet cu victima, dar că raportat la atitudinea victimei care, după spusele sale, nu s-a opus, a înţeles că aceasta este de acord să întreţină raporturi sexuale, că nu i-a cerut sub nicio formă inculpatului să renunţe, că nu a plâns şi nu părea speriată sub nicio formă, ci doar i-a cerut să se mişte mai încet, pentru a realiza o penetrare mai uşoară (filele 44-50 ds up).

Şi cu prilejul audierilor sale ca inculpat, în faza de urmărire penală, I______ M______ L_____  a susţinut că a întreţinut „un raport sexual complet, neprotejat cu N______, însă fără a o constrânge sau a o pune în imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa” (filele 36,40 ds up).

Aceleaşi susţineri le-a făcut inculpatul şi în faţa instanţei, în rejudecare, în sensul că a recunoscut că a întreţinut doar un singur act sexual cu persoana vătămată, însă fără a exercita constrângeri asupra acesteia, arătând în plus că i-a dat persoanei vătămate două palme peste faţă întrucât intrase în colaps.

Instanţa constată că susţinerile inculpatului în sensul că a întreţinut doar un singur act sexual consimţit cu persoana vătămate sunt infirmate de probele administrate în cauză şi care au fost expuse mai sus, probe din care rezultă dincolo de orice dubiu existenţa faptelor comise de către inculpat şi vinovăţia acestuia.

Astfel, existenţa celor două raporturi sexuale rezultă atât din declaraţia persoanei vătămate cât şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, membri de familie ai victimei, cărora aceasta le-a povestit ce s-a întâmplat.

Apărarea inculpatului mai este infirmatăşi prin aceea că, în ceea ce priveşte al doilea raport sexual petrecut în locaţia dintre blocurile XX şi XX, şi în acest loc s-au găsit pilota şi plapuma care prezentau (la fel ca şi în cazul plapumei identificată la prima locaţie) urme de substanţe de culoare brun roşcată. De altfel, cu prilejul reconstituirii faptei, la data de 22.10.2018, inculpatul a indicat organelor de cercetare, în prezenţa apărătorului din oficiu, atât prima locaţie unde s-a consumat primul raport sexual, cât şi a doua locaţie unde s-a consumat cel de-al doilea raport sexual.

Împrejurarea că la raporturile sexuale a lipsit consimţământul persoanei vătămate, inculpatul exercitând constrângeri fizice şi psihice asupra persoane vătămate,  rezultă din declaraţia persoanei vătămate,  adeverinţa medicală, fila 87 ds up prin care se atestă că, la data de 22.10.2018, la examinarea membrelor superioare s-a constatat o excoriaţie de circa 3/1 cm cu crustă la nivelul feţei posterioare a cotului stâng, concluziile raportului de constatare medico-legală prin care s-a constatat că minora G______ N______ A______ prezintă deflorare completă, produsă prin violenţă la data de 20.10.2018, ruptură vulvo vaginală şi perineală, leziuni produse prin acţiunea unui corp dur, penis în erecţie, la data de 22.10.2018, necesită 16-18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, urmare leziunilor suferite, prin sângerarea abundentă şi anemia secundară pentru corectarea căreia au fost necesare transfuzii de sânge, viaţa victimei a fost pusă în primejdie şi declaraţia martorului H______S______ care a văzut-o plângând şi speriată, când se afla cu inculpatul în spaţiul dezafectat al fostului abator.

În plus, instanţa aminteşte că pentru reţinerea constrângerii nu este necesar să existe întotdeauna dovada unei rezistenţe fizice a victimei în faţa actelor de constrângere. În acest sens Curtea Europeană a subliniat în cauza MC c. Bulgariei că orice abordare rigidă în materia infracţiunilor sexuale, cum ar fi aceea a necesităţii unei dovezi de rezistenţă fizică în toate cazurile riscă lăsarea anumitor violuri nepedepsite şi astfel prejudiciază protecţia efectivă a autonomiei sexuale a persoanei. În acord cu standardele contemporane, statele membre au obligaţia substanţială pozitivă derivată din art. 3 şi 8 din Convenţia europeană de a sancţiona şi de a urmări penal orice act sexual întreţinut fără consimţământul victimei, chiar şi în absenţa unei rezistenţe fizice.

Şi în cauza MGC c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, deşi, în practică poate fi uneori dificil să se demonstreze lipsa consimţământului în absenţa probei „directe” a violului, cum ar fi urmele de violenţă sau martorii direcţi, autorităţile trebuie totuşi să verifice toate faptele şi să pronunţe o decizie bazată pe evaluarea tuturor circumstanţelor specifice. Cercetarea penalăşi constatările acesteia trebuie să se axeze pe problema lipsei consimţământului. 

De asemenea, se mai reţine şi faptul că instanţele nu au luat deloc în considerare diferenţa de vârstă dintre reclamantă şi inculpat sau evidenta diferenţă de forţă fizică dintre ei. De asemenea, instanţele nu au verificat dacă reclamanta avea motive săîl acuze în mod fals pe inculpat de viol.

În plus, instanţele interne nu au demonstrat o abordare adaptată la copil în cadrul examinării faptelor cauzei şi i-au atribuit reclamantei fapte care, în realitate, corespundeau posibilei reacţii a unui copil la un eveniment stresant, ca de exemplu neinformarea părinţilor. Această abordare a fost agravată de faptul că instanţele naţionale nu au dispus nicio evaluare psihologică pentru a obţine o analiză de specialitate a reacţiilor reclamantei din perspectiva vârstei ei şi pentru a stabili existenţa unor posibile consecinţe psihologice ale presupusului abuz asupra sa.

Tot în această hotărâre se impută că faptul că, autorităţile nu au cercetat suficient circumstanţele specifice, a fost cauzat de faptul că nu au acordat atenţie suficientă, sau chiar deloc, vulnerabilităţii deosebite a tinerilor şi factorilor psihologici speciali implicaţi în cauze cu violuri asupra minorilor.

Astfel, relevant în sensul celor amintite mai sus este raportul de evaluare/consiliere psihologică a persoanei vătămate întocmit de către DGASPC Brăila (filele 50-52 ds inst.) prin care au fost constatate mai multe aspecte care conturează starea de vulnerabilitate şi imposibilitatea de a se apăra a  minorei în raport cu inculpatul:

- dezvoltarea fizică a minorei nu este în acord cu vârsta cronologică, existenţa dificultăţilor în exprimare,

- tulburări ale limbajului şi comunicării, Certificat de orientare şcolară şi profesională pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale sau pentru copiii fără cerinţe educaţionale speciale, nedeplasabili din motive medicale nr. XXX/07.12.2017 emis de Consiliul Judeţean Brăila, Comisia de Orientare Şcolară şi Profesională (prin acesta s-a stabilit că minora G_______ N_______ A_______ A______prezintă cerinţe educaţionale speciale, respectiv „deficienţă mintală uşoară”),

- stare de tensionare în redarea evenimentelor traumatizante, cu repetarea continuă a expresiei „trebuia să fug, tată, trebuia să fug!”,

- raportat la modalitatea prin care copilul exprimă starea de pericol resimţită la momentul exercitării abuzurilor de către agresor în spaţiul unde acestea au avut loc, face referire la faptul că acesta era „mare” (mai mare decât tata, în sensul de robust), că a lovit-o, dar şi faptul că era beat

- neputinţa de a se apăra, de a fugi de cel care exercita forme de abuz este redată de copil prin faptul că ulterior agresiunii nu a mai putut merge (în sensul de a se deplasa), iar agresorul a dus-o în braţe înspre locuinţa ei.

În finalul acestui raport se conchide că existenţa unor deficienţe în dezvoltarea cognitivă a minorei reprezintă un factor de vulnerabilitate al acesteia raportat la intenţiile cu caracter agresiv şi la manifestările adultului, căruia, în mod firesc îi este atribuită autoritate din partea adultului.

Conştient de situaţia specială a minorei, şi anume faptul că aceasta prezintă deficienţe în dezvoltarea fizicăşi psihică (inculpatul a arătat în declaraţia sa de la urmărirea penală, fila 41, că persoana vătămată avea probleme de vorbire, în sensul că se exprima greoi şi uneori chiar dificil), folosindu-se şi de faptul că minora îl cunoştea şi avea încredere în el, inculpatul a profitat de vulnerabilitatea acesteia.

Astfel, vulnerabilitatea pe care o prezintă persoana vătămată rezultă din vârsta fragedă a acesteia, de numai 12 ani, dificultăţile cognitive în dezvoltarea acesteia, deficienţa mintală uşoară, precum şi raportul de forţă fizică dintre persoana vătămatăşi inculpat, un simplu observator obiectiv poate constata că raportul de forţă dintre inculpat şi persoana vătămată este cu mult în favoarea inculpatului care este o persoană robustă, în timp ce persoana vătămată este un copil cu o constituţie fragilă.

Verificând şi celălalt aspect la care se referă Curtea Europeană, instanţa nu a găsit un motiv pentru care minora din prezenta cauză săîl acuze pe inculpat pe nedrept de viol. În acest sens, motivul invocat de către inculpat cum că familia persoanei vătămate ar fi urmărit să obţină bani de la el, nu poate fi primit având în vedere că nu există nicio dovadă a acestor susţineri, mai mult decât atât, cuantumul cu care persoana vătămată prin reprezentant s-a constituit parte civilă este unul rezonabil.

La solicitarea inculpatului s-a dispus efectuarea unei adrese către organele de poliţie pentru a face cercetări cu privire la faptul că între strada C______ şi str. C______ B______, până la strada R______ nu există nici un imobil părăsit. Organele de poliţie au constatat că pe str. C______ este un teren viran fără construcţii, iar pe str. R______la o distanţă de 250 m faţă de intersecţia cu str. C______ B______ se află un spaţiu dezafectat, însă instanţa constată că aceste aspecte nu au relevanţă atât timp cât chiar inculpatul însuşi a arătat locurile unde a fost împreună cu persoana vătămată. În ceea ce priveşte faptul că aceste aspecte ar putea duce la concluzia că persoana vătămată a făcut afirmaţii neadevărate în declaraţia de la urmărire, instanţa constată că este vorba despre un copil de 12 ani, cu o situaţie specială, deficienţă mintală uşoară, care a trecut printr-o experienţă traumatizantă, astfel că starea de confuzie a acesteia în ceea ce priveşte locaţiile în care a fost dusă de către inculpat este explicabilă. De altfel, din declaraţia acesteia au fost reţinute numai aspectele ce au putut fi coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului în sensul că nu este vorba despre o centrală dezafectată, ci doar despre un loc aflat în două blocuri, unde a avut loc al doilea act sexual, instanţa constată că, şi de această dată, chiar inculpatul a fost cel care a indicat locaţia respectivă cu ocazia reconstituirii, respectiv locul amplasat în spatele blocurilor XX şi XX de pe b-dul D______, aşa cum rezultă din procesu-verbal de reconstituire şi fotografiile aferente.

În drept, faptele inculpatului I______ M______ L_____  care, la data de 20.10.2018, în jurul orelor 11.00, profitând de faptul că anterior s-a aflat în anturajul minorei  G______ N______ A_____ A_____, în vârstă de 12 ani, fiind prieten cu tatăl victimei, ademenind-o pe victimă pe motiv că vor merge la un magazin să îi cumpere dulciuri, a dus-o pe minoră în două spaţii dezafectate, unde prin constrângere, prin folosirea de violenţe fizice şi psihice şi profitând de vulnerabilitatea acesteia (fiind vorba despre o minoră de 12 ani, care prezintă o deficienţă mintală uşoară, dificultăţi în dezvoltarea cognitivă, raportul de forţe disproporţionat dintre persoana vătămată şi inculpat), a întreţinut cu aceasta două acte sexuale normale, soldate cu deflorarea completă a persoanei vătămate, produsă cu violenţă,  aceasta prezentând şi ruptură vulvo vaginală şi perineală care necesită 16-18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, iar urmare leziunilor suferite, prin sângerarea abundentă şi anemia secundară pentru corectarea căreia au fost necesare transfuzii de sânge, viaţa victimei a fost pusă în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol în formă continuată, prevăzută de art.218 al.1 şi al.3 lit.c şi e Cod penal, cu aplicarea art.35 al.1 Cod penal şi art.41 al.1 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpaţilor, conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Sub aspectul circumstanţelor reale faptele săvârşite de către inculpat prezintă un grad de pericol social concret ridicat întrucât a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la libertatea sexuală a unei persoane minore, cele referitoare la integritatea fizică a acesteia, persoana vătămată fiind constrânsă de către inculpat prin folosirea de violenţe fizice şi psihice, dar şi profitând de situaţia specială a acesteia, fiind vorba despre  o minoră în vârstă de numai 12 ani, cu deficienţă mintală şi dificultăţi cognitive, să întreţină cu acesta două rapoarte sexuale şi normale, fiindu-i provocate leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, iar urmare leziunilor suferite, prin sângerarea abundentă şi anemia secundară pentru corectarea căreia au fost necesare transfuzii de sânge, viaţa victimei a fost pusă în primejdie.

Referitor la circumstanţele personale instanţa reţine că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, este o persoană cu un cazier impresionant, suferind foarte multe condamnări pentru diferite infracţiuni, faptele deduse judecăţii fiind săvârşite în stare de redicivă postexecutorie faţă de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. XXXXX a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, fiind liberat la data de 20.03.2018 cu un rest de 112 zile. De asemenea, instanţa observă că inculpatul a dat dovadă de un comportament total neadecvat pentru o persoană care a săvârşit o infracţiune de o gravitate atât de mare. Astfel, inculpatul nu numai că nu a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor, ci a încercat pe întreg procesul penal, inclusiv în cadrul ultimului cuvânt să inducă ideea că persoana vătămată a fost cea vinovată de cele întâmplate, ba chiar i-a solicitat acesteia să recunoască  că a greşit. În concluzie, rezultă că inculpatul nu conştientizează deloc gravitatea faptelor sale şi urmările pe care acestea le-au produs asupra unei persoane minore cu o situaţie specială, cum este în prezenta cauză.

Aşadar, având în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C.p. individualizate mai sus, instanţa se va orienta la o pedeapsă într-un cuantum proporţional cu gravitatea faptelor comise de către inculpat

Domenii speta

Spete similare