Acţiune în răspundere civilă delictuală

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 15.01.2020, reclamanta Societatea de Asigurare Reasigurare C. I. SA în contradictoriu cu pârâtul P. D.R. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 10.126 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor plătite de către societatea de asigurări pentru avariile provocate auto DJ X X care fac obiectul dosarului de dauna X/DJ/2075/2017 deschis in baza poliţei de asigurare RCA nr X; sumei de 457, 20 lei reprezentând dobânda legală calculată la nivelul dobânzii de referinţă B.N.R. aferenta sumei de 10.126 lei calculata de la data scadenta 06.11.2017 si pana la data introducerii prezentei acţiuni; la plata dobânzii legale reprezentând dobânda penalizatoare in conformitate cu art. 10 din OG 13/2011 aferenta despăgubirilor de la 16.12.2019 şi până la data achitării integrale a debitului; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a acţiunii, a arătat că, la data de 17.08.2017 paratul, conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare IF-X-X, fiind sub influenta băuturilor alcoolice, a produs din culpa sa un accident de circulaţie, in urma impactului rezultând avarierea autoturismului DJ-X-X.

A susţinut că, pentru savarsierea infractiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, în momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fapta prevazuta de art. 336 alin. (l) codul penal, paratul P. D. R.a fost condamnat  prin SENTINTA PENALA nr. X/2019 pronuntata de JUDECATORIA Slatina in dosarul nr. X/311/2018 rămasă definitivă prin neapelare.

Astfel, instanţa a apreciat faptul ca accidentul de la data de 17.08.2017 s-a produs din culpa exclusiva a inculpatului, care la data conducerii se afla sub influenta băuturilor alcoolice, atenţia sa fiind mult diminuata de starea in care se afla.

A arătat că, în baza poliţei de asigurare RCA seria X/25/C25/HP nr. X emisa pentru autovehiculul cu numarul de înmatriculare IF X X  reclamanta a deschis dosarul de dauna nr. X/DJ/2075/2017 pentru prejudiciile cauzate persoanele păgubite si a achitat despăgubiri în cuantum 10.126 lei.

A precizat reclamanta că, potrivit art. 25 punctul b) din legea OUG 54/2016 privind asigurarile din Romania: „Asiguratorul RCA are dreptul de a recupera sumele platite drept despagubiri de la persoana raspunzatoare deproducerea pagube in urmatoarele situatii: b) accidentul a fost produs in timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savarsite cu intentie, chiar daca aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau in timpul comiterii altor infracţiuni savarsite cu intentie”. Avand in vedere art. 336, alin I din Codul Penal, ”Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de Ia unu la 5 ani sau cu amendă.”, in vigoare Ia data producerii evenimentului rutier, infractiune pentru care pârâtul a fost condamnat, sunt in drept sa recuperam despagubirea platita de la persoana vinovata de producerea evenimentului rutier.

A precizat că pârâtul datorează şi dobândă legală calculată la nivelul dobânzii de referinţă B.N.R. aferenta sumelor agitate calculata de la data platii conform prevederilor O.G. nr. 13/201 1 şi în continuare, până la achitarea integrală a datoriei.

A rugat instanta sa aibă in vedere dispozitiile art. 29 alin. (I) lit. i din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru ce prevad faptul ca: ” (1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la: i) cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din acestea;", avand in vedere ca actiunea formulata este o cerere care decurge dintr-o cauza penala, paratul P.D. R. a fost condamnat prin SENTINTA PENALA nr. X/2019 pronuntata de JUDECATORIA SLATINA in dosarul nr. X/311/2018 ramasa definitiva prin neapelare pentru savarsierea infractiunii de conducerea pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice.

În drept, a invocat disp. art. 24 din OUG nr. 54/2016, OG nr. 13/2011, OUG nr. 80/2013, art. 1357 şi urm. din Codul civil, art. 194 C.proc.civ. .

În dovedirea cererii a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi  depus dosarul de daună în copie certificată – filele nr. 12-50.

În temeiul disp. art. 223 C.proc.civ., a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Prin rezoluţia judecătorului din data de 16.01.2020 i-a fost pus în vedere reclamantei să complinească lipsurile cererii de chemare în judecată, respectiv, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 634 lei conform art. 3 din OUG nr. 80/2013.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la data de 27.01.2020 reclamanta formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea definitivă din data de 28.01.2020 pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. X/230/2020/a1.

La data de 17.02.2020, reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 634 lei conform chitanţei aflate la fila nr. 46 din dosar.

Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat la termenul de judecată stabilit în cauză.

Pe parcursul judecăţii instanţa a administrat proba cu înscrisuri solicitată de reclamant în susţinerea cererii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În soluţionarea acestei cereri, instanţa se va raporta la prevederile art. 6 alin. 1 si 2 din Noul Cod Civil – Aplicarea legii civile/Art. 6-Aplicarea în timp a legii civile, conform cărora: “Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor” .

Aşadar, raportat la art.6 alin.1 si 2 din Noul Cod Civil, se vor avea in vedere actele normative în vigoare la data săvârşirii faptelor – 17.08.2017, dând eficientă art.6 alin.2 din Noul Cod civil, dar si principiului de drept:„ tempus regit actum ”.

În acest sens instanţa va avea în vedere prevederile art. 1349-1357 din Nou l Cod Civil.

Potrivit art. 1349 Cod civil: orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. (3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului. (4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială..

Conform art. 1357 Cod civil: cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Din prevederile legale enunţate mai sus rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

În fapt, se reţine că prin sentinţa penală nr. 173/2019 pronunţată de Judecătoria Slatina s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului Paun Dumitru Razvan pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 alin 1 Cod Penal, iar în temeiul art. 83 Cod Penal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.

Din adresa transmisă de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Olt (fila 15) reiese faptul că pârâtul P. D. R., care nu deţinea permis de conducere, a fost vinovat de producerea accidentului din data de 17.08.2017, când pentru a evita un animal a virat brusc stânga şi a intrat în coliziune cu autoutilitara cu nr. DJ X X care circula regulamentar.

Instanta retine ca, pe fondul cauzei deduse judecatii, se impune analizarea, punctual, a întrunirii condiţiilor răspunderii civile delictuale a pârâtului.

In privinţa primei condiţii – prejudiciul– din analiza actelor dosarului de dauna, instanta civila constată următoarele:

Urmare evenimentului retinut în situatia de fapt premisa, a fost constituit dosarul de daună nr. X/DJ/2075/2017 astfel: Dosarul de daună a fost deschis pentru dauna produsa autoturismului cu nr. de înmatriculare IF X X achitandu-se păgubitului SX NX despăgubirea în cuantum de 10.126 lei de către C. I. S.A. conform solicitării persoanei păgubite (fila 36 dosar) şi extrasului de cont (fila 37 dosar).

În privinţa celei de- a doua condiţii, impusă cumulativ de disp. art. 1349- 1357 C.civil – fapta ilicită – a fost definită de literatura juridică de specialitate ca fiind orice faptă a omului prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane, faptă ilicită ce poate îmbrăcă atât forma unei acţiuni cât şi a unei inacţiuni.

În litigiul dedus judecăţii fapta ilicită a pârâtului constă în faptul că, în data de 17.08.2017, a condus un autoturism fără a poseda permis de conducere şi a provocat un accident.

Astfel, retinând comiterea unei infractiuni, stipulate expres in legislatia penala, instanta va constata implicit comiterea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii întrucât in civil si culpa cea mai uşoara este in analiza in cazul răspunderii civile delictuale.

Instanţa constată că între fapta ilicită a pârâtului şi prejudiciul produs există legătură de cauzalitate întrucât, fără fapta ilicită a acestuia, prejudiciul nu s-ar fi produs.

Pentru ca răspunderea civilă a pârâtului să fie angajată nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită a acestuia aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesară şi îndeplinirea celei de-a patra condiţii – vinovăţia, fapta ilicită trebuind să fie imputată autorului.

După cum rezultă din dispoziţiile art. 1357 c.civ, răspunderea civilă delictuală operează pentru cea mai uşoară culpă, fie sub forma imprudenţei, fie sub forma neglijenţei.

 Instanta mai reţine: În temeiul art. 2210 alin 1 NCC, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

Asa fiind, în mod întemeiat reclamanta s-a subrogat în drepturile asiguratului, prin plata despăgubirilor şi s-a îndreptat împotriva persoanei vinovate de producerea pagubei, paratul P. D. R..

Suma achitata cu titlu de despăgubire urmează a fi recuperată de la parat, deoarece este vinovat exclusiv de producerea accidentului.

Instanţa reţine aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 25 din Legea nr. 132 din 31 mai 2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie conform cărora: Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situaţii: a)accidentul a fost produs cu intenţie; b)accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;

 Avand in vedere ca reclamanta a dovedit prejudiciul, fapta ilicita a paratului, vinovatia paratului, cat si legătura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta acestuia, coroborat cu faptul ca reclamanta a achitat despagubirea, în virtutea art. 2210 alin. 1 NCC, subrogata fiind in drepturile asiguratului, instanţa constata ca acest capăt de cerere este întemeiat si, in consecinţă, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 10.126 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor civile.

Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. XXIII/2007 a calificat actiunea în regres drept o actiune ce are drept consecinta curgerea de drept a dobanzilor impotriva persoanei culpabile.

Instanta, în consecinţă, va obliga pâratul să plătească reclamantei si suma de 457,20 lei dobândă penalizatoare calculată pe perioada 06.11.2017 şi până la 30.09.2019 şi în continuare la plata dobânzii legale penalizatoare, până la data de plăţii efective a debitului principal.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 Cod procedură civilă, instanţa va dispune obligarea pârâtului şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă, în cuantum de 634 lei

Domenii speta

Spete similare