Despăgubire

Document finalizat

Cod operator

Dosar nr.

 R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa nr. 1778/2017

Şedinţa publică de la 04 Decembrie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE DC

Asistent  judiciar EB

Asistent  judiciar OM

Grefier ELB

Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 20.11.2017, privind pe reclamanţii BIL, BI, TML în contradictoriu cu pârâta SCEO, având ca obiect  despăgubire.

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 20.11.2017 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa vând nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 27.11.2017 şi respectiv 04.12.2017.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr., reclamanţii BLI, TML şi BID în contradictoriu cu pârâta SCEO au solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.140,82 lei reprezentând contravaloarea pagubelor materiale ca urmare a decesului numitului BM, obligarea pârâtei la plata sumei de 600.000 Euro (2.700.000 lei), cate 200.000 Euro (900.000 lei) pentru fiecare parte, reprezentând daune morale ca urmare a decesului soţului, respectiv tatălui, BM, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanţii au precizat că la data de 1 octombrie 2014, în jurul orei 10, la secţia electrică a USMR din cadrul SCEO a avut loc un accident de muncă ce a avut ca urmare decesul numitului BM.

S-a arătat că BLI este moştenitoarea defunctului, în calitate de soţie supravieţuitoare, BID este copilul defunctului, iar TML este  fiica nelegitimă a defunctului, aflată în întreţinerea acestuia încă de la vârsta de 1 an. Defunctul avea 51 de ani  şi era încadrat ca electrician la societatea pârâtă, astfel cum rezultă din contractul individual de munca nr.14082/31.05.2012, iar momentul la care au aflat că a trecut în nefiinţă nu poate fi descris în cuvinte, el fiind  sprijinul moral şi financiar, iar pe întreg parcursul vieţii sale a fost cel care s-a ocupat de bunăstarea membrilor familiei, s-a îngrijit de casă, de sănătatea şi educaţia copiilor.

S-a arătat că decesul acestuia s-a produs în exclusivitate din vina societăţii pârâte, aşa cum rezultă din Raportul de cercetare nr.24216 din data de 3.11.2014 efectuat de Inspectoratul TMGJ: „ s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.5 lit.g şi art.31 lit.c din Legea nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru ca evenimentul produs în ziua de 01.10.2014, a cărui victimă a fost BM, să poată fi încadrat accident de muncă". De asemenea, în cuprinsul raportului de cercetare s-a reţinut că SCEO se face răspunzătoare pentru următoarele fapte:"în casa electrică a instalaţiei de haldat 01, pe perioada efectuării reviziei nu s-au asigurat măsuri de evitare a pătrunderii intempestive a personalului neavizat în instalaţiile care se afla sub tensiune", "la locul producerii evenimentului nu s-a asigurat dotarea locului de muncă cu mijloace de protecţie", "nu a asigurat măsuri corespunzătoare, astfel încât mentenanţa instalaţiilor sau echipamentelor de muncă electrice să fie asigurată de lucrători cu capacitatea necesară în meseria de electrician", "nu a asigurat şi nu a controlat cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit", "nu a luat măsuri corespunzătoare pentru acordarea primului ajutor. Echipa de lucru de la USM Rovinari nu avea nominalizata nicio persoana care să acorde primul ajutor, iar la locul producerii evenimentului nu a existat trusă de acordare a primului ajutor", "nu a asigurat iluminatul necesar pentru desfăşurarea lucrării de revizie din casa electrică a utilajului de haldat 01".

S-a arătat de asemenea că defunctul le-a fost alături în toate momentele frumoase din viaţă, iar moartea lui subită i-a afectat profund. Din punct de vedere financiar, s-au descurcat foarte greu, astfel că BID, a fost nevoit să preia plata creditelor către băncile la care defunctul contractase împrumuturi, respectiv două credite la TBI Bank, un credit la Raiffeisen, unul la EOSKSI, precum şi rata lunară de leasing la autoturismul marca Dacia Logan, în cuantum de 650 de lei.

În privinţa reclamantei TML s-a arătat că, deşi acesta nu a fost tatăl legitim,  el s-a ocupat îndeaproape de creşterea şi educarea mea încă de la vârsta de 1 an, creându-se o legătură specială de tată-fiică, motiv pentru care solicită instanţei aplicarea dispoziţiilor art.410 alin.l lit.a şi b din Codul Civil.

Reclamanţii au susţinut că răspunderea patrimonială a angajatorului SCEO. intervine în temeiul dispoziţiilor art.253 alin.l din Codul Muncii (Legea nr.53/2003), potrivit cărora "Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".

De asemenea, a arătat că, competenţa teritorială pentru soluţionarea acestui litigiu aparţine T GJ având în vedere dispoziţiile art.269 alin.2 Codul Muncii, potrivit cărora "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile  art.194 şi următoarele Cod procedură civilă, art.253 şi următoarele din Legea 53/2003.

La data de 05.02.2016 societatea pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Faţă de natura civila a obiectului cererii de chemare in judecata, pârâta a invocat excepţia necompetentei funcţionale a Secţiei Conflicte de Munca si Asigurări Sociale din cadrul T GJ  în favoarea Secţiei I Civilă din cadrul T GJ.

S-a precizat că în  mod greşit au apreciat reclamanţii că instanţa competentă ar fi Secţia Conflicte de Munca din cadrul T GJ, câtă vreme natura civilă a litigiului privind despăgubirile solicitate stabilesc în mod direct instanţa competentă.

În speţa, prevederile art.253 alin.1 din Codul Muncii sunt interpretate greşit de către reclamanţi deoarece textul de lege care prevede ca angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

S-a menţionat că prin raportare  la prevederile art.266 din Codul Muncii potrivit căruia "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod" rezulta ca cererea de chemare in judecata formulata de către moştenitorii defunctului BM are natura unui litigiu de drept comun privind despăgubiri de natura civila nefiind vorba despre un conflict de munca intre salariat si angajator.

Altfel, pârâta a arătat că din analiza textului de lege invocat mai sus, rezultă că numai salariatul poate fi subiect de dreptul muncii într-un conflict de munca deoarece se presupune ca in speţa, ar trebui sa existe un dezacord intre salariat si angajator care sa fie supus arbitrajului instanţelor de judecata de dreptul muncii, ceea ce nu este cazul.

Aşadar, Codul Muncii limitează calitatea de subiecţi ai litigiilor de munca numai la foştii sau actualii angajaţi, care pot să formuleze o cerere de chemare în judecata prin care să-şi apere drepturile şi obligaţiile decurgând din executarea unui contract individual de munca sau contract colectiv de munca, inclusiv eventuale despăgubiri care ar putea fi solicitate de către titularul raportului de munca.

De asemenea, pârâta a invocat şi  excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune având in vedere prevederile art.268  alin.1 litera e din Codul Muncii potrivit căruia cererile in vederea soluţionării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune (în speţă de la data decesului salariatului - 01.10.2014), precum şi lipsa calităţii procesuale pasive a SCEO. având in vedere prevederile Legii 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale republicată în 2014.

Pârâta a precizat că în cadrul CEO toţi lucrătorii cu contract individual de muncă, sunt asiguraţi pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Conform HG 225/2013 privind completarea Normelor Metodologice de Calcul al contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, pentru activitatea cod CAEN 0520, corespunzător clasei de risc 10, CEO plăteşte lunar un procent de 0,5% din baza de calcul.

Potrivit art.8  alin.1 din Legea 346/2002 calitatea de asigurător o are CNP care are obligaţia de a despăgubi asiguratul in cazul in care riscul asigurat s-a produs.

Totodată, pârâta a invocat şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantei TML, care nu poate beneficia de drepturile conferite de lege urmaşului persoanei decedate câtă vreme nu face dovada unui act de adopţie potrivit dispoziţiilor din codul civil, potrivit cu care, ''adoptatul are faţă de adoptator drepturile şi îndatoririle pe care le are orice persoană faţă de părinţii săi fireşti."

 Pe fondul cauzei, societatea pârâtă a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, nefiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, nici pentru fapta proprie, nici pentru fapta prepusului, lipsind vinovăţia şi legătură de cauzalitate. Mai mult, parata CEO nu a fost urmărită penal şi nici nu a avut calitatea de parte responsabilă civilmente, culpa exclusiva în producerea decesului revenind victimei, potrivit raportului de cercetare al inspectoratului teritorial de muncă.

S-a precizat că în data de 01.10.2014, la UM C M, unitate din cadrul S D M , aparţinând de SCEO, a avut loc un accident de muncă mortal, victimă fiind electricianul BM, angajat al Unităţii de Servicii şi conform deciziei nr.32 din 02.10.2014 emisă de ITM Gj au fost nominalizaţi pentru cercetarea evenimentului inspectorii de muncă AM şi PV.

În urma cercetării cauzelor şi împrejurărilor în care s-a produs evenimentul inspectorii de muncă au întocmit procesul verbal de cercetare nr. în care se precizează următoarele: ,,Echipamentul de muncă IH - 01 din cadrul UMCR a fost programat în revizie anuală în perioada 08.09-03.10.2014.

Revizia anuală a fost efectuată de către formaţia de lucru condusă de maistrul VC din cadrul USMR, formaţie din care a făcut parte şi electricianul BM.

Cât priveşte modul în care a intervenit decesul, pârâta a redat conţinutul procesului verbal de  cercetare nr.24216/SSM/03.11.2014 care detaliază acest aspect.

La capitolul k al procesului verbal de cercetare nr.24216/SSM/03.11.2014 inspectorii de muncă au stabilit cauza producerii evenimentului: din raportul de expertiză tehnică  privind evenimentul produs în data de 01.10.2014, întocmit de către expert tehnic judiciar PC (anexa 144), raportul de constatare medico-legală eliberat de SML G rezultă că instalaţia din casa electrică (celula IUP) aflată sub tensiunea de 6 kV nu a fost protejată contra pătrunderii intempestive prin închidere cu dispozitive speciale sau lăcătuire (blocări mecanice sau electrice) iar electricianul BM a intrat în celula care se afla sub tensiune şi s-a electrocutat mortal prin atingere directă.

Echipamentul de muncă, respectiv casa electrică, era prevăzută la uşa de acces a acesteia cu încuietoare-lacăt pentru a se evita pătrunderea personalului neautorizat în aceasta. Celulele din casa electrică în care sunt amplasate echipamentele construcţie, cu sistem de decuplare automată a uşii în momentul deschiderii acestora.

Lucrătorilor BAA şi BM li s-a prezentat programul de lucru de către şeful de echipă TS şi lucrările ce le aveau de efectuat, respectiv să se intervină la contactorii statorici ai benzilor 2 şi 3. În celula IUP în care s-a produs evenimentul în data de 01.10.2014 nu erau programate a se efectua lucrări deoarece IUP-ul era scos (debroşat) şi urma să fie reparat în afara celulei.

La capitolul 1 al procesului verbal de cercetare nr.  inspectorii de muncă au stabilit cauza care a concurat la producerea evenimentului: din raportul de expertiză tehnică  rezultă că electricianul BM a pătruns fără a avea sarcină de muncă în celula care se afla sub tensiune (celula IUP de 6 kV) şi s-a expus pericolului electrocutându-se mortal prin atingere directă."

În concluzie, cu toate că electricianul BM era electrician autorizat grupa a IV - a (grupă prin care, în urma verificărilor de către comisia de autorizare s-a stabilit că este un lucrător suficient de responsabil pentru a îndeplinii oricând funcţia de admitent sau de şef de lucrare în cadrul intervenţiilor în instalaţii), având o vechime de peste 28 de ani în ocupaţie şi cunoscând foarte bine măsurile tehnice şi organizatorice ce se iau la lucrările de revizii şi reparaţii, în mod inexplicabil a deschis şi intrat în celula IUP-ului care era sub tensiune, electrocutându-se mortal.

Referitor la afirmaţia făcută în cererea de chemare în judecată că vina producerii evenimentului aparţine în exclusivitate angajatorului deoarece prin raportul de cercetare al ITM Gorj nr.24216/03.11.2014 " s-a constatat ca sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.5 lit. g si art.31 lit.c din Legea 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în munca pentru ca decesul autorului BM să fie încadrat ca accident de munca" este greşita pentru doua considerente: încadrarea ca accident de munca este o procedura prevăzuta de Legea 316/2006 si nu reprezintă dovada vinovăţiei in producerea acestuia (simpla încadrare a accidentului ca fiind accident de munca); neregulile constatate prin acelaşi raport de cercetare pentru care parata CEO a fost sancţionată contravenţional nu reprezintă legătura de cauzalitate a producerii accidentului mortal, încălcarea reglementarilor legale care au condus la producerea evenimentului: "Litera n pct.2 -BM persoana fizică, se face răspunzător de fapta consemnata la capitolul "1" în sensul că, fără a avea o sarcină de munca în celula întrerupătorului IUP, care se afla sub tensiune de 6 kv la partea superioara, pe propria răspundere, a deschis ușa de acces, a intrat în celula şi s-a expus pericolului, electrocutându-se mortal prin atingere directă."

Mai mult decât atât, s-a reţinut că prin Ordonanţa P de pe langa J  pronunţata in dosarul penal nr. s-a dispus clasarea sesizării din oficiu cu privire la o eventuala infracţiune de ucidere din culpa, motivarea organelor de cercetare penala fiind tocmai în sensul că nu exista o persoana vinovată de producerea decesului salariatului BM, care s-a electrocutat mortal din propria culpă şi neexistând propuneri de cercetare penala din partea ITM.

S-a arătat de asemenea că urmaşii defunctului au beneficiat de despăgubiri în baza contractului colectiv de muncă, iar la scurt timp după producerea evenimentului, începând cu data de 01.11.2014, fiica nelegitimă a victimei, TML a fost angajată la SCEO, la subunitatea UM - CP pe un post de lucru corespunzător pregătirii profesionale. La întâmpinare au fost anexate înscrisuri constând în fişa postului electricianului BM, dosarul de autorizare a electricianului BM,  tematica de instruire specifică domeniului electric; şi planul de prevenire şi protecție pentru meseria de electrician.

Prin sentinţa nr. din pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia I Civilă s-a admis excepția de necompetenţă materială funcțională a instanței în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții BL, BI și TM în contradictoriu cu pârâta SCEO şi s-a declinat competenţa de soluționare a cauzei  în favoarea Secției Conflicte de Muncă şi Asigurări  Sociale din cadrul Tribunalului Gorj.

S-a reţinut că prin Încheierea din data de, pronunţată de Tribunalul Gorj –Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr. a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului Gorj şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamanţii BLI, TML şi BID în contradictoriu cu pârâta SCEO.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei I Civilă a Tribunalului Gorj sub nr. iar prin rezoluţia din data de 25.03.2016 instanţa a comunicat reclamanţilor să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 12605 lei, fiecare reclamant pentru daune morale şi 462, 04 lei în solidar  pentru daune materiale.

Reclamanţii au formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru, iar prin încheierea  din camera de consiliu din data de 8.04.2016 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.132/95/2016*/a1 a fost respinsă cererea de reexaminare.

Prin încheierea din 04.05.2016 pronunţată de Tribunalul Gorj –Secţia civilă, instanţa a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi.

Faţă de cele expuse, instanţa a constatat că prezenta cauză este o cauză distinctă, înregistrată sub un alt număr de dosar, motiv pentru care nu se poate aprecia că prin Încheierea din data de 04.03.2016, pronunţată de Tribunalul Gorj –Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale s-a stabilit în mod definitiv care este competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări sub nr. cu termen de judecată la data de 20.04.2017, iar la data de 08.06.2017 a fost admisă excepția de necompetenţă materială funcțională a Tribunalului Gorj-Secţia  Conflicte de muncă şi Asigurări Sociale în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții BLI, BID și TML în contradictoriu cu pârâta SCEO şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj –Secţia I Civilă, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă.

Prin  sentinţa nr. 55 din 11.07.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei de faţă în favoarea Tribunalului Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, cauza fiind trimisă acestei secţii pentru soluţionare.

În cauză a fost administrată proba testimonială, fiind audiaţi martorii OGrA, PI, BAA şi VI.

Examinand  actele şi lucrările dosarului în raport de exceptiile invocate de parată, instanta se va pronunta mai intai cu privire la exceptia prescrierii dreptului la actiune  reţinând că, deşi se tinde la apararea unor drepturi personale nepatrimoniale, acţiunea de faţă  are  un obiect evaluabil in bani, in conditiile in care reclamanţii solicită obligarea paratei  la plata unor sume de bani  reprezentand daune materiale si morale .

In aceste conditii tribunalul constata ca in speta dedusa judecatii sunt incidente dispozitiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, conform carora dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege, precum si ale art. 3 coroborat cu art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, din care rezulta ca termenul prescriptiei dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita este de trei ani, care incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea.

Având în vedere că  procesul verbal de cercetare a accidentului  mortal s-a încheiat la data de 03.11.2014  iar actiunea de fata a fost  inregistrata la instanta la data de 15.11.2016, termenul de prescriptie nu s-a împlinit,  aşa încât se va respinge exceptia prescripţiei  dreptului la actiune,  termenul de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art.268 alin.1 lit. e invocat de pârâtă fiind aplicabil în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

 S-a mai invocat de către pârâtă  excepţia  lipsei  calitatii sale  procesuale pasive însă nici această excepţie nu poate fi admisă  în condiţiile în care victima avea calitatea de  angajat al societatii parate,  cu contract de muncă, iar în momentul producerii accidentului se afla in timpul serviciului, în  rezolvarea unor sarcini de serviciu .

 Cât priveşte  lipsa  calităţii procesuale active a reclamantei TML,  excepţie invocată de aceeaşi pârâtă, de asemenea, instanţa o apreciază ca neîntemeiată întrucât, aşa cum se arată în acţiune, sunt incidente în cauză dispoziţiile art.410 alin.1 lit. a şi b din Codul Civil,  reclamanta  fiind  crescută de soţii B de la vârsta de un an  şi fiind considerată copilul acestora.

Ori, interesul reclamantei  de a acţiona în justiţie,  constituie  conţinutul legitimării procesuale active şi  constă în  repararea prejudiciului produs prin decesul tatălui, cel care îi acorda sprijin material şi moral.

Analizând capătul de cerere referitor la daune morale, instanţa  reţine că:

În fapt,  victima  BL  a fost angajatul  societăţii pârâte  în baza unui contract individual de muncă  ocupând postul  de  electrician,  reclamanta BLI este soţia supravieţuitoare a acestuia iar reclamanţii  BID şi TML sunt cei doi fii ai defuctului. Se mai reţine că reclamanta  TML este fiica nelegitimă a defunctului, fiind crescută de acesta de la vârsta de un an.

La data de 1 octombrie 2014, în jurul orei 10, la secţia electrică a Unităţii de Servicii şi Mentenanţă R din cadrul SCEO. a avut loc un accident de muncă ce a avut ca urmare decesul numitului BM, raportul de cercetare nr.  din data de 3.11.2014 efectuat de ITM stabilind că  ,, sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.5 lit.g şi art.31 lit.c din Legea nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru ca evenimentul produs în ziua de 01.10.2014, a cărui victimă a fost BM, să poată fi încadrat accident de muncă".

 De asemenea, în cuprinsul raportului de cercetare s-a reţinut că SCEO se face răspunzătoare pentru următoarele fapte:"în casa electrică a instalaţiei de haldat 01, pe perioada efectuării reviziei nu s-au asigurat măsuri de evitare a pătrunderii intempestive a personalului neavizat în instalaţiile care se afla sub tensiune", "la locul producerii evenimentului nu s-a asigurat dotarea locului de muncă cu mijloace de protecţie", "nu a asigurat măsuri corespunzătoare, astfel încât mentenanţa instalaţiilor sau echipamentelor de muncă electrice să fie asigurată de lucrători cu capacitatea necesară în meseria de electrician", "nu a asigurat şi nu a controlat cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit", "nu a luat măsuri corespunzătoare pentru acordarea primului ajutor. Echipa de lucru de la USM R nu avea nominalizata nicio persoana care să acorde primul ajutor, iar la locul producerii evenimentului nu a existat trusă de acordare a primului ajutor", "nu a asigurat iluminatul necesar pentru desfăşurarea lucrării de revizie din casa electrică a utilajului de haldat 01".

 La capitolul k al procesului verbal de cercetare nr.  inspectorii de muncă au stabilit cauza producerii evenimentului: din raportul de expertiză tehnică  privind evenimentul produs în data de 01.10.2014, întocmit de către expert tehnic judiciar PC (anexa 144), raportul de constatare medico-legală eliberat de SML G rezultă că instalaţia din casa electrică (celula IUP)  aflată sub tensiunea de 6 kV nu a fost protejată contra pătrunderii intempestive prin închidere cu dispozitive speciale sau lăcătuire (blocări mecanice sau electrice) iar electricianul BM a intrat în celula care se afla sub tensiune şi s-a electrocutat mortal prin atingere directă.

În acelaşi proces verbal de cercetare s-a reţinut şi faptul că, din declaraţiile martorilor implicaţi în eveniment coroborate cu documentele anexate la dosar reiese că în ziua de 01.10.2014, la locul producerii evenimentului, casa electrică a instalaţiei de haldat 01 nu avea în dotare mijloace de protecţie necesare desfăşurării lucrărilor, respectiv: detector de tensiune (indicator de tensiune) corespunzător tensiunii nominale a instalaţiei, prăjini electroizolante, scurtcircuitoare  corespunzătoare instalaţiilor, scule cu mânere electroizolante, cizme şi mănuşi electroizolante de înaltă tensiune.

Raportat la cele de mai sus, contrar susţinerilor pârâtei, instanţa  apreciază  că  nu poate fi înlăturată în totalitate culpa angajatorului,  inactiunea acestuia  are valoare cauzală, contribuind, alături de activitatea victimei însăsi la producerea rezultatului, în conditiile în care nu s-au luat masurile de securitate si sanatate în munca, aceasta ducând la crearea unui pericol grav si iminent, ce s-a materializat în decesul victimei BM.

De altfel, recunoaşterea implicită a culpei de către angajator rezidă şi în acordarea daunelor materiale precizate şi dovedite prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei precum şi  prin încheierea de către SCEO, a unui contract de muncă cu reclamanta TML. 

Cât priveşte daunele morale, acestea  sunt prejudicii  nepatrimoniale, reprezentate de consecinte daunatoare care nu pot fi evaluate în bani , deci cu continut neeconomic si care rezulta din atingerile si încalcarile drepturilor personale nepatrimoniale, aceste  consecinte putând  fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnitatii, prestigiului sau reputatiei unei persoane .

În conformitate cu dispozitiile art. 253 alin.1 din Codul Muncii, „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

 Pentru a fi angajată răspunderea patrimonială pentru daune morale este necesar să se dovedească fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, culpa angajatorului, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.

 În speţă, fapta ilicită  constă  în  faptul ca angajatorul avea obligaţia sa asigure securitatea în munca a salariaţilor, ori,  instalaţia din casa electrică (celula IUP) aflată sub tensiunea de 6 kV nu a fost protejată contra pătrunderii intempestive prin închidere cu dispozitive speciale sau lăcătuire (blocări mecanice sau electrice) astfel încât, pătrunderea în casa electrică  fără decuplarea tensiunii, a condus la electrocutarea  victimei şi prin urmare nu poate fi înlăturată culpa angajatorului. 

 In ceea ce priveşte legătura de cauzalitate dintre fapta paratei si prejudiciul suferit de reclamanţi, această condiţie este îndeplinită câtă vreme,  decesul victimei prin electrocutare, reprezintă consecinţa inacţiunii pârâtei care nu a luat masurile necesare pentru ca  pătrunderea intempestivă a salariaţilor în casa electrică să fie blocată  mecanic sau electric,  acest aspect reprezentând o obligaţie privind securitatea in muncă fapt care atrage incidenţa prevederilor  art. 1548 din Codul civil, potrivit cărora „culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării."

Aşa fiind,  prejudiciul  de natură nepatrimonială  se va stabili  în raport cu consecinţele negative suferite de reclamanţi,  importanta valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecinţele vătămării, măsura în care le-a fost afectata situaţia  profesionala şi sociala, relaţiile de familie şi gradul de afecţiune.

În acest sens, se va reţine că, potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi în instanţă, care se coroborează cu celelalte înscrisuri depuse în dosar, la data producerii evenimentului, ambii copii ai victimei erau înscrişi la facultate şi aveau nevoie de plata taxelor de şcolarizare singurul sprijin financiar fiind tatăl acestora,  că defunctul  contractase împrumuturi la diverse bănci, că relaţiile de familie erau foarte bune, că nu se făcea nicio distincţie între fiul natural şi fiica nelegitimă.

Având în vedere împrejurările decesului, relaţia interpersonală dintre  victimă şi reclamanţi,  reacţiile emoţionale similare ale oricărei alte persoane care şi-a pierdut unul dintre părinţi, instanţa va admite capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale, apreciind că acordarea sumei de câte 20.000 lei pentru fiecare dintre reclamanţi  este proporţională cu gradul de suferinţă trăit de fiecare dintre  aceştia.

Cât priveşte prejudiciul material, se reţine  faptul că angajatorul a plătit moştenitorilor victimei anumite sume de bani aşa încât, daunele materiale în cuantum de 7140,82 lei solicitate de către reclamanţi în cauza de faţă nu mai au suport probator.

Astfel, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, pârâta SCEO a precizat că a acordat reclamanţilor moştenitori mai multe ajutoare financiare în lunile  octombrie- decembrie 2014 şi anume suma de 4323 lei în luna noiembrie 2014, suma de 7350 în luna decembrie 2014 şi suma de 7350 lei reprezentând ajutor deces, tot în luna decembrie 2014, sume care nu au fost contestate de către reclamanţi şi care au fost dovedite cu copia statelor de plată depuse la dosar.

Prin acţiunea de faţă, reclamanţii au arătat că daunele materiale se compun din suma bonurilor şi chitanţelor privind cheltuielile cu înmormântarea victimei, pomeniri şi parastase, cheltuieli ce vor fi dovedite cu înscrisuri, sens în care au depus la dosar mai multe bonuri fiscale, facturi, contracte de credit.

Însă, aşa cum s-a arătat,  instanţa reţine pe de o parte, faptul  că toate aceste cheltuieli, în sumă de 7140,82 lei  au fost acoperite de unitatea pârâtă prin ajutoarele financiare acordate ulterior decesului victimei  iar pe de altă parte, faptul că în speţă, nu s-a făcut dovada, de către reclamanţi a unui cuantum mai mare al acestor cheltuieli.

Raportat la cele ce preced, se va admite în parte cererea formulată de reclamanţi în sensul că va fi obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale şi se va respinge ca nedovedit capătul de cerere referitor la plata daunelor materiale.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţiile invocate de  către pârâtă.

Admite în parte cererea formulată de reclamanții BLI, BID și TML, toţi cu domiciliul  procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la cu sediul în contradictoriu cu pârâta SCEO  cu sediul în

Obligă pârâta  să plătească fiecărui reclamant suma de 20000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge capătul de cerere referitor la plata daunelor materiale.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 04.12.2017, la Tribunalul Gorj. 

Preşedinte,

DCAsistent  judiciar,

EBAsistent  judiciar,

OM

Grefier,

ELB

Red D.C/tehn E.B.

28.12.2017/5 ex

Domenii speta

Spete similare