Cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale - Respinge cererea

Dosar nr...............................

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

SENTINŢA Nr..................

Şedinţa publică de la 27 Septembrie 2017

Completul compus din:

Pe rol, judecarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta .................... în contradictoriu cu pârâta .................... şi debitoarea .......................prin lichidator judiciar ...........................

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă,

Constată că prin cererea înregistrată la data de ........................... pe rolul Tribunalului Dolj – Secția a II-a civilă sub nr. ......................... AJFP DOLJ a chemat în judecată pe pârâta ............................... prin care a solicitat admiterea cererii, cu consecința obligării la plata sumei de 34.906 lei reprezentând pasivul debitoarei ......................., astfel cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor publicat în BPI nr. .......................

În motivare, a arăta că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16.11.2016, judecătorul-sindic a admis cererea societății ............................ şi a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva societății debitoare fixând termen limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor data de 03.01.2017, pentru verificarea creanțelor, întocmirea şi publicarea în BPI a tabelului preliminar al creanțelor data de 18.01.2017, iar pentru întocmirea şi publicarea în BPI a tabelului definitiv al creanțelor data de 01.02.2017, încheierea fiind publicată în BPI nr. .......................

Prin cererea nr. ........................... AJFP Dolj a solicitat înregistrarea creanței în sumă de 30.708 lei din care : 18.138 lei ca şi creanță beneficiind  de o cauză de preferință prin instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile şi înscrierea în .....................– art. 5 pct. 15 şi art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare + 12.570 lei creanță bugetară – art. 5 pct. 14 şi art. 161 pct. 5. Cererea a fost primită la Tribunalul Dolj prin corespondență la data de 16.12.2016. în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, adică de la publicarea notificării privind deschiderea procedurii simplificate de insolvență care s-a realizat  în BPI ......................, nu au fost stabilite obligații fiscale suplimentare.

A arătat că în tabelul preliminar al creanțelor, AJFP Dolj a fost înscrisă cu suma de 30.708 lei ca fiind creanță bugetară – art. 161 pct. 5 din legea nr. 85/2014, cu completările şi modificările ulterioare, iar societatea ........................ cu suma de 4.198 lei ca fiind creanță chirografară – art. 161 pct. 9, tabel publicat în BPI nr. 1214/20.01.2017.

În tabelul definitiv al creanțelor, AJFP Dolj a fost înscrisă cu suma de 30.708 lei din care : 18.138 lei ca şi creanță  beneficiind de o cauză de preferință prin instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile şi înscrierea în ........................– art. 5 pct. 15 şi art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare + 12.570 lei creanță bugetară – art. 5 pct. 14 şi art. 161 pct. 5, iar societatea Grosbi Impex SRL cu suma de 4.198 lei ca fiind creanță chirografară – art. 161 pct. 9, tabel publicat în BPI nr..........................

A mai arătat faptul că deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, în speță 88% fiind îndeplinită condiția impusă de art. 169 alin. 2 teza ultimă din Legea 85/2014.

Conform art. 169 din legea 85/2014, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană  juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societății, precum şi de orice altă persoană, care, prin activitatea lor neloială, au adus societatea în stare de insolvență şi, ca o consecință a acestei stări patrimoniale, s-a produs o reducere în valoare reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate. Dispozițiile art. 169 trebuie coroborate cu ale art. 2 din Legea nr. 85/2014, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.

Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în alin. 1 al art. 169 lit. a-h din legea nr. 85/2014. Natura juridică a răspunderii organelor de conducere şi supraveghere decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane şi societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină  natura răspunderii.

Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat – cuprins în actul constitutiv – atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societății, precum şi a oricărei persoane presupune îndeplinirea unor condiții şi anume: prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.

Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori şi implicit prejudicierea acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate art. 169 impun condiția ca fapta membrilor organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societății ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea şi indirect creditorii sări. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.

 Vinovăția poate îmbarca forma culpei sau a intenției şi trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte dintre cele enumerate la art. 169 prejudiciază societatea şi creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii.

Creditoarea consideră că în prezenta cauză, este întemeiată o cererea având drept temei art. 169 alin. 1 din legea 85/2014, împotriva asociatului unic şi administratorului social Oltenceanu Aura.

Societatea ............................ a fot înființată în anul 2011, având ca obiect de activitate principal conform codificării Rev. Caen (2) – 7022 – Activități de consultanță pentru afaceri şi management, în concret, conform celor menționate în ultimul bilanț contabil, a desfășurat ca activitate conform codificării Rev. Caen (2) – 4711 – Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominată de produse alimentare, băuturi şi tutun.

Cauze, precum:

- concurența mare înregistrată în domeniul de activitate declarat, în cel menționat în ultimul bilanț contabil, respectiv cel desfășurat în concret de debitoare activitate de bar, precum şi neșansa de a desfășura o activitate profitabilă, dublate de inexistența unui plan de afaceri şi a preocupării pentru situația economico-financiară a firmei, fiind continuată activitatea în pierdere, deci administrarea deficitară şi/sau defectuoasă efectuată cu intenție.

- neachitarea la termen a obligațiilor fiscale şi neapelarea la măsuri de redresare financiare, conducând la creșterea accesoriilor, determinând autoritatea fiscală să emită şi să comunice somații, să emisă şi să comunice procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 256129/06.03.2013.

- neîncasarea datoriilor de la clienți, lipsa lichidităților ducând la imposibilitatea desfășurării activității, respectiv, fapte precum:

- încălcarea legislației în domeniile fiscal şi al contabilități, cu consecința acumulării de datorii fiscale.

- încălcarea obligației de administrare şi a  obligației de diligență şi prudență, nefiind luate decizii în interesul societății cu bună-credință, cu prudență, într-un mod informat, formează concluzia că s-a continuat o activitate care a dus în  mod vădit societatea ........................la încetare de plăți prin agravarea pasivului.

A mai arătat faptul că Oltenceanu Aura a mai figurat ca asociat sau împreuna cu alte persoane şi/sau ca administrator şi la societatea ..........................., firmă radiată la data de 24.02.2012 urmare a închiderii procedurii insolvenței, societatea ......................., firmă aflată în lichidare ca urmare a dizolvării pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare în termenul legal, ceea ce denotă un management defectuos efectuat repetat, deci cu intenție, societatea ..........................., firmă radiată la data de 04.12.2013 urmare a închiderii procedurii insolvenței.

Perpetuarea voită şi conștientă de către persoana responsabilă, administrator şi asociat unic, a activității neprofitabile, a condus inevitabil  societatea la încetarea de plăți, în interesul personal al pârâtei. În condițiile în care a contribuit la radierea a două dintre societăți, la dizolvarea alteia, Oltenceanu Aura figurează ca asociat şi administrator la societatea Aurasig Consult SRL, având sediul identic cu cel al societății debitoarei din prezentul dosar.

Având în vedere documentele contabile depuse de ........................ şi puse la dispoziție lichidatorului judiciar în cadrul procedurii simplificate de insolvență, comparând anul 2015 cu anul 2016, au fost identificate active circulate în sumă totală de 18.122 lei, constând în stocuri – 16.990 lei şi sume în casă/conturi la bănci fără ca Oltenceanu Aură să justifice modul de valorificare a acestora şi dacă sumele astfel recuperate, precum, şi cele din casă/conturi au fost folosite pentru plată datoriilor societății.

Din cuprinsul procesului-verbal nr. ........................ rezultă că administratorul societății debitoare a încălcat obligația legala de a calcula corect, reține şi  vira lunar, următoarele obligații prin "stopaj la sursa": CASS datorat de angajator, CASS reținut de la asigurați, CAS datorat de angajator, CAS reținut de asigurați, impozit pe veniturile din salarii, etc.

Stopajul la sursă presupune că, după plata salariilor, angajatorul, prin reprezentantul său legal, să efectueze plățile reprezentând impozite ori contribuții cu reținere la sursă. Denumirea de stopaj la sursă provine de la modul în care se desfășoară activitatea incriminată, adică stoparea oricărei plăți la sursa de venit impozabil. Deși beneficiarul venitului, angajatul, are obligație de a plăti impozitele şi taxele pe venitul obținut, angajatorului, prin reprezentantul său legal, îi incubă obligația de a calcula,  reține,  şi vărsa lunar impozitele şi contribuțiile legale pe venitul  angajatorului către bugetul general consolidat al statului.

Din cuprinsul aceluiași proces-verbal rezultă că societatea debitoare a fost declarată inactivă din data de ........................., ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor declarative. O derulare a activității debitorului fără o evidență contabilă corectă duce la creșterea datoriilor, cu consecința directă, firească a ajungerii debitorului în stare de insolvență.

Potrivit art. 72, art. 73 şi art. 144 ind. 2 din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, administratorul societății debitoare este răspunzător de îndeplinirea tuturor obligațiilor  reglementate de dispozițiile referitoare la mandat şi cele special prevăzute în această lege, precum şi cele impuse prin actul constitutiv.

Vinovăția administratorului social există fiind răspunzător față de societate pentru existența documentelor contabile şi corecta ținere a acestei  evidențe potrivit art. 73 alin. 1 lit. c din legea indicată mai sus. De asemenea, în cuprinsul art. 10 alin. 1  din Legea contabilității nr. 82/1991, se menţionează că: "Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. 1 -4 din legea revine administratorului, ordonatorului de credite sau alte persoane care au obligația gestionării entității respective."

Așa cum s-a apreciat şi în practica judiciară, reprezentantul legal al debitorului trebuie socotit a fi un profesionist, capabil să înțeleagă răspunderea ținerii contabilității şi consecințele nerespectării reglementărilor legale. În cazul neținerii evidenței contabile în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, la răspunderea delictuală autorului prejudiciului răspunzând şi pentru culpa cea ușoară. Este deopotrivă data ilicită nu numai acțiunea, dar şi omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci  când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană, de natură a angaja răspunderea acesteia.

În raport de cele invocate, consideră că sunt incidente următoarele prevederi ale art. 169 din  Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare:

a) au folosit bunurile persoanei juridice în  folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persona juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;

h) orice altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea insolvență a debitorului.

 În consecință, consideră că sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii persoane în condițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014, fiind dovedite prejudiciul autorității fiscale, faptele ilicite care se încadrează în cazurile prevăzute de alin. 1 al art. mai sus menționat, legătura de cauzalitate dintre acest fapte şi inexistența fondurilor bănești pentru plata de către societatea debitoare insolvență a datoriile şi culpa organelor de supraveghere sau de conducere ale societății.

În  conformitate  cu art. 172 alin. 1 din Legea 85/2014, a solicitat a se dispune instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile şi/sau imobile din averea lui Oltenceanu Aura, în  vederea recuperării prejudiciului.

La data de 26.04.2017 pârâta ......................... a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de ........................ şi pe cale de consecință respingerea cererii privind antrenarea răspunderii peroanele a acesteia.

A arătat că ..................... a solicitat antrenarea răspunderii pentru o sumă de 34906 lei compusă din 4.198 lei creanță chirografară a ......................... şi 30.708 lei creanța reclamantei, însă nu este adevărat că nu au fost puse la dispoziția reclamantei bunurile societății, această din urmă au fost casate iar cele care există sunt puse la dispoziție.

De asemenea, s-a invocat prevederile art. 169 din legea 85/2014 , însă nu există dovezi certe de natură a antrena răspunderea personală a pârâtei. De asemenea, se face o afirmație absolută nesusținută de niciun text legal potrivit căreia simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii. În primul rând, trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor de angajare a răspunderii civile  delictuale.

Nu se face nicio dovadă a faptei sale ilicite, respectiv nu se face dovada certă a folosirii bunurilor societății în interesul său sau în interesul altei persoane, bunurile fiind casate, iar natura bunurilor conformă necesitatea casării.

Art. 169 alin. 1 nu instituie o prezumție a vinovăției şi a legăturii de cauzalitate dintre faptă ilicită şi insolvență, întrucât aceasta ar însemna o îndepărtare nejustificată de litera şi spiritul Codului Civil, care instituie sarcina probei asupra celui care invocă o anume stare de fapt.

A mai arătat că în Decizia ......................, Curtea de Apel București a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului deoarece "Nici la judecată cauzei de fond, nici în recurs, reclamantul nu a dovedit, în concret, că lipsa stocului de marfă existent scriptic în ultima balanță depusă, în condițiile în care valoarea acestuia reprezenta aproximativ jumătate din debitele acumulate ale societății, a determinat starea de insolvență a societății şi nu s-a probat fapta administratorului de a folosi stocul de marfă în interesul său ori al altei persoane. Fără posibilitatea de a se stabili legătura de cauzalitate între lipsa stocului de marfă şi insolvența societății debitoare, în mod corect a reținut judecătorul-sindic neincidenţa, în cauză a dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din legea nr. 85/2006".

Așadar, jurisprudența a stabilit foarte precis faptul că prezumțiile nu înlocuiesc nici probele, nici sarcina probei, având doar un caracter complementar şi subsidiar.

De asemenea, Curtea de Apel Cluj a reținut în Decizia ...................... că  "Legea insolvenței a integrat răspunderii excepționale a administratorilor doar câteva fapte ilicite enumerate limitativ în articolul 138 (NB: ART. 169 din legea 85/2014). Toate aceste sunt, însă, numai fapte intenționale, iar categoria greșelilor de gestiune comise din neglijență, imprudență a fost exclusă. Concluzia că faptele enumerare limitativ la articolul 169 sunt numai fapte intenționale, care exclud culpa  ca formă de vinovăție, se întemeiază pe aceea că toate incriminează consecințele conflictului dintre interesul personal al administratorului şi interesul social. În acest conflict,  administratorului nu poate intra decât într-un mod conștient, dacă folosește bunurile şi creditul persoanei juridice, în folosul propriu sau al alte persoane, efectuează acte de comerț în interes personal sunt acoperirea persoanei juridice, dispune ori continuă în interes personal activitățile care conduc, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti, folosește mijloace ruinătoare în scopul întârzierii încetării plăților, face plăți preferențiale în favoarea unui creditor şi în dauna altora, deturnează, ascunde activul debitoarei, mărește în mod fictiv pasivul entității, ține o contabilitate fictivă sau neconformă distruge ascunde documente contabile."

În speță, nu sunt incidente prevederile art. 169 alin. 1 din legea 85/2014, deoarece:

1. reclamanta nu a demonstrat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate  între prejudiciu şi fapta ilicită şi vinovăția.

2. reclamanta nu a demonstrat folosirea bunurilor societății în interesul personal sau în  interesul alte persoane.

A mai arătat că se fac supoziții conform cărora în esență ar fi fost încălcată obligația de administrare nefiind luate decizii în interesul societății fără a se arătat în mod concret cum anume nu a fost îndeplinită această obligație, care de altfel chiar reclamanta menţionează că este una de diligență caz în care cu atât mai mult se impune identificarea unor criterii exacte, concrete în raport de care să se arate cum anume nu a fost îndeplinită această obligație.

Pârâta menţionează că debitul de aproximativ 18.000 lei, restul fiind accesorii şi penalități ar reprezenta de fapt un debit ca urmare a imposibilității desfășurării activității în condiții normale. Mai exact, societatea a funcționat ca restaurat în zona pasajului din centrul orașului Craiova, unde s-a lucrat o lungă perioadă de timp, fiind astfel practic imposibilă desfășurarea activității deoarece nu a mai avut clienți din pricina prafului şi a mizeriei care a fost făcută atunci când s-a construit pasajul respectiv. A sperat într-o redresare  a activității societății însă acest lucru nu s-a întâmplat, dar în  mod evident nu este  această o dovadă a relei credințe ci dimpotrivă, iar faptul că nu a apelat imediat la procedura insolvenței nu este de natură a antrena răspunderea personală, cu cât mai mult în absența altor dovezi care să arate în concret îndeplinirea exigențelor art. 169 din Legea 85/2014.

Se mai face trimitere de către reclamantă la 3 societății în care ar fi fost asociată şi care au fost radiate sau care sunt în lichidare, or aceasta nu este o chestiune care să aibă vreo repercusiune sau relevanță în soluţionarea prezentei cauze.

Totodată, a arătat că nu sunt întemeiate susținerile reclamantei de nicio dovadă, şi așa cum a arătat şi prin prisma hotărârilor judecătorești amintite, nici chiar simpla omisiune a necorelării unor acte contabile cu situația de fapt nu este de natură a atrage răspunderea patrimonială a administratorului, deși în cauză, așa cum a s-a spus este eronat calculul reclamantei.

Contabilitatea societății a fost ținută în acord cu prevederile legale în vigoare şi nu există elemente concrete şi probe de neînlăturat care să conducă la antrenarea răspunderii personale a pârâtei. Nu s-a făcut dovada faptului că bunurile ar fi fost folosite în interesul persoanei fizice, şi mai mult, nu s-a făcut dovada faptului că societatea ar fi ajuns în stare de insolvență din cauza faptului că administratorul a utilizat bunurile aflate în proprietatea debitoarei în interes propriu sau al altei  persoane, că a făcut activități de producție care au condus, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; or că a ținut o contabilitate fictivă sau orice alte faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la stare de insolvență a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu.

În drept, a invocat prevederile art. 205 C.pr.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul –sindic reține că creditoarea a solicitat obligarea pârâtei la plata pasivului debitoarei falite, indicând ca temei  al răspunderii art. 169 lit. a, c ,d și h din Lg. 85/2014. 

Potrivit art. 169 din  Legea nr. 85/2014, judecătorul –sindic poate dispune ca o parte sau întreg pasivul debitoarei aflate să fie suportată de membrii organelor de conducere care au contribuit la starea de insolvență  a debitoarei prin una din următoarele fapte:

a) au folosit bunurile persoanei juridice în  folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persona juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;

h) orice altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea insolvență a debitorului.

Creditoarea a indicat în primul rând existența unui management defectuos atât al această societate cât și la altele la care pârâta a fost asociat, constând în principal în:  concurența mare înregistrată în domeniul de activitate declarat, în cel menționat în ultimul bilanț contabil, respectiv cel desfășurat în concret de debitoare activitate de bar, precum şi neșansa de a desfășura o activitate profitabilă, dublate de inexistența unui plan de afaceri şi a preocupării pentru situația economico-financiară a firmei, fiind continuată activitatea în pierdere, deci administrarea deficitară şi/sau defectuoasă efectuată cu intenție; neachitarea la termen a obligațiilor fiscale şi neapelarea la măsuri de redresare financiare, conducând la creșterea accesoriilor, determinând autoritatea fiscală să emită şi să comunice somații, să emisă şi să comunice procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 256129/06.03.2013; încălcarea obligației de administrare şi a  obligației de diligență şi prudență, nefiind luate decizii în interesul societății cu bună-credință, cu prudență.

S-a invocat, totodată, faptul că nu s-ar fi pus la dispoziția lichidatorului judiciar bunurile societății, precum și încălcarea unor obligații legate ținerea  contabilității constând în obligația de a calcula corect, reține și  vira lunar, prin "stopaj la sursa": .....................datorat de angajator, .................... reținut de la asigurați, ....................datorat de angajator, .......................reținut de asigurați, impozit pe veniturile din salarii, etc.

Instanța reține că pentru a fi admisă o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, titularul cererii trebuie să dovedească îndeplinirea elementelor  răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului, respectiv: existența faptei ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.

Se mai reține că membrii organelor de conducere nu răspund pentru o simplă incapacitate managerială, ci pentru săvârșirea unor fapte cu caracter ilicit, urmărind de regulă deturnarea activității de la realizarea scopului pentru care a luat ființă societatea și satisfacerea unui interes personal sau al unui terț.

În cauză nu s-a făcut dovada elementelor răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei, sub un prim aspect, acela al săvârșirii faptelor culpabile care să conducă societatea debitoarea la insolvență.

Așa cum s-a arătat managementul defectuos nu constituie faptă ilicită în sensul Lg. 85/2014, de natură a atrage răspunderea civilă patrimonială.

Pe de altă parte, în ce privește susținerea că bunurile societății debitoarei nu au fost predate la filele 14-16 din dosar există depus procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. ...................... al ..................prin care au fost sechestrate bunurile debitoarei falite anterior deschiderii procedurii insolvenței.

În ce privește săvârșirea faptei prev. de art. 169 lit. d) din Lg. 85/2014  constând în neținerea unei contabilități în conformitate cu legea de către pârâtă, din chiar procesul – verbal de control nr. ....................... încheiat de .....................rezultă că: pârâta a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele financiar- contabile ale debitoarei falite, care la rândul său le-a prezentat ANAF; că societatea debitoare a calculat, înregistrat și declarat contribuțiile salariale; că nu au fost încălcate prevederi legale, neimpunându-se efectuarea unei inspecții fiscale.

În ce privește susținea că pârâta  ar fi fost asociat și la alte societăți:  ....................radiată la data de .................... urmare a închiderii procedurii insolvenței, societatea ..................., aflată în lichidare ca urmare a dizolvării pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare în termenul legal, societatea ......................, radiată la data de 04.12.2013 urmare a închiderii procedurii insolvenței, ceea ce  ar denota un management defectuos repetat, această împrejurare nu constituie o faptă de natură a atrage răspunderea patrimonială în temeiul art. 169 din lege.

Ca atare, pentru considerentele mai sus expuse, va fi respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea AJFP DOLJ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea formulată de reclamanta ............................în contradictoriu cu pârâta .......................şi debitoarea ....................... prin lichidator judiciar .....................................

Cu apel în termen de 7 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Tribunalul Dolj.

Domenii speta

Spete similare