Confirmare redeschidere urmărire penală

Deliberând asupra prezentei cauze penale, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:

Prin sesizarea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de X sub nr. X, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 335 alin. 4 C. proc. pen. confirmarea redeschiderii urmăririi penale în dosarul penal nr. X al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

În fapt, s-a reţinut că prin ordonanţa dată în dosarul X din data de X, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău a dispus, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. b C. proc. pen. cu referire la art. 314 alin. 1 lit. a C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 şi 2 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut că la data de 18.07.2009, a solicitat efectuarea de cercetări faţă de numitul CCI, administrator al SC SS SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune întrucât a indus în eroare persoana vătămată cu privire la situaţia a patru autoturisme achiziţionate în sistem lease-back.

Cauza a fost conexată la alt dosar aflat în curs de cercetare, în care, prin Rezoluţia organelor de urmărire penală s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de suspectul CCI, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 1,3 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.

Prin Ordonanţa nr. 590/P/2009 din 02.08.2013 s-a dispus extinderea cercetărilor, începerea urmăririi penale şi schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este cercetat învinuitul CCI, reţinându-se, printre altele, comiterea infracţiunii de înşelăciune în dauna întrucât cu ocazia încheierii şi executării a patru contracte de leasing financiar, acesta a indus şi menţinut în eroare partea vătămată încasând în mod injust suma de 350.099,16 euro, reprezentând contravaloarea a patru autoturisme ce nu au mai fost livrate şi nici banii nu au fost returnaţi.

Prin Ordonanţa nr. 590/P/2009 din 18.09.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire a învinuitului Cercasov Constantin-Ioachim, neînceperea urmăririi penale faţă de acesta pentru unele dintre fapte şi disjungerea cauzei cu privire la fapta de din părţi, a

înşelăciune săvârşită în dauna.

Prin Ordonanţa 766/P/2013 din 25.03.2014 s-a dispus clasarea privind pe suspectul CCI cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.  Având

Prin Ordonanţa nr. 327/II/2/2014 s-a dispus infirmarea Ordonanţei

766/P/2013 din 25.03.2014 şi reluarea urmăririi în cauză.

Din actele de cercetare şi urmărire penală efectuate în cauză, rezultă că suspectul a fost administrator, societate care a încheiat contractele de leasing financiar nr. 1102LE/2008, 1103LE/2008, 1104LE/2008 11344LE/2008, privitor la finanţarea cumpărării unor autoturisme marca Suzuki.

După ce sumele de bani destinate achiziţiei autoturismelor, au fost virate în

contul, aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile şi nu a achitat ratele stabilite conform graficelor.

Din cuprinsul contractelor de leasing depuse la dosar, rezultă că era proprietarul şi finanţatorul bunurilor achiziţionate

în leasing, iar SC SS SRL era utilizatorul acestor bunuri având obligaţia de a plăti finanţatorului sumele menţionate în contracte.

În temeiul pct. 4.5 din contract, părţile au convenit că finanţatorul nu va efectua plata bunurilor decât după încasarea garanţiei de la utilizator.

Contractele conţin clauze cu privire la modalităţi de plată şi la situaţia în

care părţile nu îşi vor îndeplini obligaţiile stabilite, inclusiv obligaţia utilizatorului

de plată a ratelor.

Analizând conţinutul contractelor de leasing încheiate între părţi, se constata că ambele părţi nu au respectat prevederile contractuale încă de la data încheierii acestor contracte, prin reprezentanţii săi, nu a luat măsuri pentru ca bunurile finanţate să intre în proprietatea finanţatorului, iar plata să fie făcută după îndeplinirea tuturor formalităţilor de înregistrare autoturismelor şi după încasarea garanţiei sau, în orice caz, după verificarea îndeplinirii tuturor condiţiilor ce se impuneau pentru intrarea bunurilor în proprietatea finanţatorului, din punct de vedere scriptic, chiar dacă în fapt, acestea se aflau în posesia utilizatorului, astfel cum se stabilise.

Din modul în care părţile au acţionat pentru respectarea prevederii contractuale şi au pretins sau nu respectarea acestor contracte de către cealaltă parte, nu rezultă că ar fi fost comisă infracţiunea de înşelăciune, nerespectarea acestor contracte fiind o asumare a riscului comercial.

Infracţiunea de înşelăciune este definită ca fiind inducerea în eroare prin

prezentarea ca fiind adevărată a unei fapte mincinoase sau prin prezentarea ca fiind mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul obţinerii unui folos.

Infracţiunea se consumă în momentul în care autorul faptei induce în eroare persoana vătămată inocentă, care a respectat dispoziţiile legale sau contractuale şi a depus minime diligente pentru a cunoaşte adevărul.

În cauză se constată că SC SS SRL nu a indus în eroare cu prilejul încheierii şi derulării contractelor de leasing, deoarece operaţiunea de finanţare era legală, convenită între părţi care şi-au exprimat consimţământul în scris şi putea fi realizată, iar încălcarea contractelor, respectiv neîndeplinirea întocmai a obligaţiilor stabilite de către una dintre părţi, a fost acceptată de partenerul contractual, prin continuarea derulării contractului în alte condiţii decât cele stipulate sau în condiţii care nu ar fi condus la siguranţa investiţiei.

Având în vedere tipul de leasing convenit de părţi, în baza căruia era proprietarul şi finanţatorul bunurilor achiziţionate în leasing iar SC SS SRL era utilizatorul acestor bunuri, procurorul a apreciat că era normal ca finanţatorul în calitate de proprietar al autoturismelor cumpărate să ia măsuri minime de siguranţă pentru garantarea investiţiei, respectiv să constate prin proprii angajaţi că bunurile există, să procedeze la înmatricularea acestora pe numele său, să solicite şi să primească garanţii din partea utilizatorului, astfel cum era menţionat şi în contracte, precum şi alte măsuri menite să diminueze riscul comercial ce există în orice afacere.

Finanţatorul putea să nu solicite să constate prin reprezentanţi că bunurile există, să nu ia măsuri de înmatriculare a autovehiculelor pe numele său, ceea ce ar fi presupus prezentarea acestora în vederea înmatriculării şi să lase toate aceste activităţi în seama utilizatorului, dar procedând în acest mod şi-a asumat riscul ca utilizatorul să primească autovehiculele pe care să le înmatriculeze pe numele său sau al altuia, să le utilizeze iraţional sau chiar să nu primească în posesie aceste autovehicule.

În orice caz, primind finanţarea, utilizatorul avea obligaţia de a plăti ratele, chiar dacă finanţatorul şi proprietarul bunurilor nu a verificat existenţa acestora şi nu a cerut predarea acestor bunuri.

Finanţatorul nu a luat toate măsurile de siguranţă şi nici măsuri privind respectarea cu stricteţe a prevederilor contractuale, acceptând derularea contractelor altfel decât era stipulat, motiv pentru care procurorul a apreciat că în momentul încheierii contractelor de leasing, nu a fost indusă în eroare de către suspect, iar modificarea ulterioară a seriilor de şasiu ale autoturismelor putea fi făcută legal dacă iniţial a fost comisă o eroare sau dacă autoturismele menţionate iniţial nu mai erau disponibile ori din alt motiv. Finanţatorul avea însă dreptul de a refuza primirea unor noi facturi cu alte serii de şasiuri.

Modificarea seriilor de şasiuri a fost acceptată de către finanţator prin semnarea unor acte adiţionale, ceea ce conduce la concluzia că acesta nu a fost indus în eroare în timpul derulării contractelor, deoarece a acceptat această schimbare.

Acceptând primirea unor facturi cu seriile de şasiu modificate, finanţatorul a acceptat modificarea înţelegerii iniţiale şi nu poate pretinde că a fost indus în eroare, stornarea facturilor fiind permisă chiar prin contracte.

Nu a rezultat din probe că administratorul SC SS SRL ar fi indus în eroare finanţatorul  în legătură cu derularea contractelor de leasing financiar menţionate în plângere, deoarece clauzele acestor contracte au fost respectate parţial, ambele părţi acceptând tacit încălcarea acestora de către partener, concluzia rezultată din cercetări fiind că fapta ce a produs un prejudiciu persoanei vătămate constă în neplata ratelor de către utilizator însă această faptă este o încălcare a contractelor ce atrage răspunderea civilă, această posibilitate, acest risc, fiind chiar prevăzut şi reglementat în cuprinsul contractelor şi este de natura actelor de comerţ.

Faţă de natura contractelor de leasing, care vizau bunuri supuse unor formalităţi speciale - import, omologare, înmatriculare, etc. - se constată că finanţatorul nu putea fi indus în eroare şi nu a fost indus în eroare cu privire la existenţa acestor bunuri deoarece dacă ar fi depus minime diligenţe, putea afla dacă bunurile există sau nu şi putea face plata numai după ce se asigura de existenţa bunurilor şi îndeplinirea formalităţilor de înregistrare a acestora la autorităţile competente.

Analizând contractele de leasing depuse la dosar, acestea fiind "legea părţilor", se constată că părţile au convenit ca plata ratelor să fie făcută prin emiterea de bilete la ordin dar prin contracte s-a impus şi emiterea de către utilizator a unei file cec în alb, cu titlu de garanţie, ceea ce este ilegal.

Activităţile desfăşurate de către părţile contractante, au respectat în mare parte prevederile contractuale, cu excepţia unor încălcări a prevederilor contractuale, care totuşi au fost convenite prin acte adiţionale sau acceptate tacit de către părţi, ambele părţi având posibilitatea de control totală pe fiecare etapă de derulare a contractelor şi nici una din părţi nu a afirmat că s-ar fi produs o încălcare a contratelor, nu a solicitat rezilierea, până când s-a produs neplata ratelor, această nerespectare a contractelor fiind de esenţa actelor de comerţ, prevăzută în contracte comerciale, sancţionată prin plata de penalităţi, fiind un risc asumat de fiecare comerciant şi care nu atrage răspunderea penală.

Având în vedere aceste împrejurări, rezultă ca în cauză sunt incidente prevederile art. 16 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penala, respectiv fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală.

Prin ordonanţa procurorului-şef de secţie urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău din data de 12.03.2015 s-a dispus, în temeiul art. 336 alin. 1 C. proc. pen., art. 339 alin. 1, 2, 4 C. proc. pen., art. 304 alin. 1 C. proc. pen. şi art. 335 alin. 1 C. proc. pen., admiterea plângerii formulată de petenta împotriva soluţiei de clasare dispusă în dosarul nr. 766/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, infirmarea ordonanţei cu acelaşi număr din data de 22.01.2015 dispusă de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău şi reluarea urmăririi penale în cauză.

Pentru a dispune astfel, procurorul-şef de secţie urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău a reţinut că există elemente care să conducă la reţinerea infracţiunii de înşelăciune, neputând fi reţinută susţinerea procurorului de caz cu privire la caracterul strict civil al litigiului dintre cele două părţi.

Eventuala precauţie deficitară de care ar fi dat dovadă reprezentanţii societăţii de leasing nu conduce, în mod automat, la lipsa inducerii în eroare şi, implicit, la lipsa caracterului penal al faptei.

Esenţial în reţinerea unei infracţiuni de înşelăciune este acţiunea făptuitorului de inducere în eroare a victimei, utilizarea de către acesta a unor manopere dolosive, în scopul înşelării şi prejudicierii victimei. Faptul că, în unele situaţii, aceasta din urmă îi uşurează activitatea făptuitorului, prin lipsă de precauţie sau vigilenţă deficitară, nu conducea la nereţinerea infracţiunii de înşelăciune.

Din plângerea societăţii petiţionare, se mai constată că CCI nu i-a permis accesul executorului bancar în incinta show-room-ului, în vederea identificării bunurilor în litigiu, relatându-i acestuia că autoturismele nu au fost predate. În situaţia în care autoturismele nu au putut fi livrate din motive neimputabile societăţii furnizoare şi utilizatoare, aceasta ar fi dat dovadă de transparenţă şi flexibilitate în raporturile cu societatea de leasing.

Din analiza conţinutului fişei de cazier a lui CCI, se constată că în cursul anului 2011, acesta a fost condamnat de două ori pentru săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune, o dată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti (2 ani cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani) şi o dată de către Judecătoria Sibiu (5 ani cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani). De altfel, din conţinutul sentinţei penale pronunţate de această din urmă instanţă, rezultă că suspectul a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune comise într-un mod de operare aproape identic cu cel din prezenta cauză. De asemenea, din conţinutul aceleiaşi fişe de cazier rezultă că susnumitul a fost sancţionat în anul 2010 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău cu 1000 lei amendă administrativă pentru săvârşirea unei infracţiuni la legea cecului. Totodată, prin ordonanţa nr. 590/P/2009 din 18.09.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală a lui CCI, pentru  săvârşirea  infracţiunii  de înşelăciune şi aplicarea faţă de acesta a unei amenzi administrative în cuantum de 1000 lei.

Se constată, aşadar, că suspectul a mai întreprins astfel de activităţi infracţionale, nefiind străin de acestea, fapt ce constituie un element important cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune şi în prezenta cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:

Judecătorul de cameră preliminară apreciază, în conformitate cu dispoziţiile art. 335 alin. 4 raportat la art. 335 alin. 1 C. proc. pen., că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru redeschiderea urmăririi penală faţă de suspectul CCI

Astfel, se constată că, în mod corect s-a reţinut de către procurorul-şef de secţie urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia soluţia de clasare.

Judecătorul de cameră preliminată reţine că la data de 18.01.2008 persoana vătămată a încheiat 3 contracte de leasing financiar privind finanţarea a 3 autoturisme Suzuki, iar pentru 2 dintre ele au fost încheiate la 23, respectiv 24.01.2008 acte adiţionale prin care se modifica seria şasiu a autovehiculelor.

În toate aceste contracte, furnizorul bunurilor este şi utilizator, respectiv SC S SRL Bacău (în prezent SC SS SRL), administrat de către CCI, în aceste contracte fiind vorba despre operaţiuni de lease-back, autoturismele fiind achiziţionate pentru a fi expuse în show-room.

Persoana vătămată, în calitate de finanţator, a achitat către SC S SRL Bacău preţul autoturismelor, fără ca acestea să fie livrate vreodată.

Aprecierea procurorului în sensul că persoana vătămată  nu a dat dovadă de diligenţă în ceea ce priveşte desfăşurarea relaţiilor contractuale cu SC SS SRL, administrată de numitul CCI, este nefondată în condiţiile în care aceasta a procedat la verificarea din punct de vedere juridic şi financiar a acestei societăţi comerciale, verificări în urma cărora s-a constatat că îndeplineşte condiţiile de finanţare.

De asemenea, faptul că persoana vătămată a efectuat plata către furnizor, fără ca înainte să încaseze garanţia de la utilizator, care este unul şi acelaşi în prezenta cauză, nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor contractuale de către persoana vătămată ci o renunţare la o garanţie contractuală făcută în baza bunei-credinţe în desfăşurarea relaţiilor între profesionişti.

Faptul că persoana vătămată şi-a sumat în acest mod riscul ca utilizatorul bunurilor primite în leasing să nu achite contravaloarea acestora, nu poate constitui sub nicio formă o cauză exoneratoare de răspundere pentru cei ce se fac vinovaţi de comiterea de infracţiuni. De asemenea, neplata ulterioară a ratelor nu poate constitui un litigiu de natură civilă, în condiţiile în care modul de operare al suspectului şi valoarea prejudiciului sunt de natură să ateste că faptele astfel comise reprezintă infracţiuni.

În ceea ce priveşte modul de operare al suspectului, judecătorul de cameră preliminară reţine că acesta a emis facturi fiscale de avans 100% după ce persoana vătămată a achitat integral preţul autovehiculelor, după care a stornat aceste facturi, deşi maşinile nu au fost livrate.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază, în consens cu procurorul-şef de secţie urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, că suspectul CCI a dat dovadă de lipsă de transparenţă în relaţia cu persoana vătămată prin refuzarea accesului executorului bancar, trimis de aceasta, în incinta show-room-ului, în vederea identificării bunurilor în litigiu, relatându-i acestuia că autoturismele nu au fost predate.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară constată că din fişa de cazier a suspectului reiese că acesta a fost condamnat de două ori pentru săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune, şi că a mai fost cercetat penal pentru comiterea unor astfel de infracţiuni.

Judecătorul de cameră preliminară consideră că susţinerea procurorului de caz conform căreia infracţiunea se consumă în momentul în care autorul faptei induce în eroare persoana vătămată inocentă, care a respectat dispoziţiile legale sau contractuale şi a depus minime diligente pentru a cunoaşte adevărul, este incorectă, având în vedere că această infracţiune, ca orice altă infracţiune contra prejudiciului, se consumă în momentul în care se produce o pagubă.

Iar în prezenta cauză, prejudiciul invocat de persoana vătămată, produs ca urmare a conduitei ilicite a suspectului este foarte ridicat (f. 131 dos. u.p.).

Din cuprinsul ansamblului probator administrat până la acest moment de către organele de urmărire penală, rezultă suspiciunea rezonabilă că suspectul CCI, a indus în eroare persoana vătămată cu ocazia încheierii unor contracte de leasing, iar ulterior nu a achitat ratele şi a păstrat autovehiculele, producând astfel un prejudiciu important în dauna acesteia.

Ca urmare, în baza art. 335 alin. 4 C. proc. pen., constatând legalitatea şi temeinicia ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, va confirma măsura dispusă.

În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, având ca obiect confirmarea redeschiderii urmăririi penale. 

În baza art. 334 C. proc. pen. constată legalitatea şi temeinicia ordonanţei nr. 88/II/2/2015 din data de 12.03.2015 emisă de procurorul-şef de secţie urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în dosarul nr. 766/P/2013 şi confirmă redeschiderea urmăririi penale faţă de suspectul Cercasov Constantin loachim, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 din C. pen. 

În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Domenii speta

Spete similare