Prejudiciul cauzat de noul proprietar al autovehiculului prin neîndeplinirea obligaţiei de a solicita transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termenul legal

Titlu Prejudiciul cauzat de noul proprietar al autovehiculului prin neîndeplinirea obligaţiei

de a solicita transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termenul legal

Tip speta Sentinţă civilă

Numar speta 272

Data speta 07.07.2020

Domeniu asociat pretenţii

Continut speta În cauză, pârâtul este chemat să răspundă pentru prejudiciul adus reclamantei,

concretizat prin cheltuielile de judecată la care reclamanta a fost obligată, ca urmare a

anulării procesului-verbal nelegal întocmit  de către aceasta. Nelegalitatea

procesului-verbal a rezultat din falsa reprezentare asupra realității pe care reclamanta a

avut-o la momentul întocmirii acestuia, cauzată de nerespectarea obligației de efectuare

a formalităților de publicitate privind autoturismul de către pârât, devenit proprietar al

acestuia. Astfel, instanţa a reţinut îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale a

pârâtului, cu consecinţa obligării acestuia la repararea prejudiciului cauzat.

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA LIPOVA OPERATOR 2799

DOSAR NR. .../250/2020

SENTINŢA CIVILĂ NR. 272

Şedinţa publică din 07 iulie 2020

Preşedinte: ...

Grefier: ...

S-a luat în examinare cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâtul ..., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal efectuat în şedinţa publică se prezintă reprezentantul pârâtului – avocat ... din Baroul ..., lipsă fiind pârâtul şi reprezentantul reclamantei.

Plângerea este legal timbrată cu suma de 78,90 lei.

Grefierul de ședință efectuează referatul oral asupra stadiului cauzei, după care, în temeiul art. 131 alin. (1) Cod procedură civilă, fiind la primul termen la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, instanţa procedează la verificarea competenţei generale, materiale şi teritoriale a Judecătoriei Lipova.

Reprezentantul pârâtului apreciază că Judecătoria Lipova este competentă.

În baza art. 94 pct. 1 lit. k) Cod procedură civilă, faţă de valoarea cererii, instanţa constată că este competentă general şi material, iar în baza art. 107 alin. (1) Cod procedură civilă, faţă de locul situării domiciliului pârâtului, constată că este competentă teritorial să judece prezenta cauză.

Instanţa pune în discuţie cererile de încuviinţare a probatoriului.

Reprezentantul pârâtului precizează că nu are alte probe, decât înscrisurile depuse la dosar.

În baza art. 258 alin. (1) raportat la art. 255 Cod procedură civilă, deliberând asupra cererilor de probaţiune, instanța încuviințează pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta este admisibilă şi utilă soluționării cauzei.

Instanţa pune în discuţie durata estimativă a procesului.

Reprezentantul pârâtului apreciază că prezenta cauză se poate soluţiona la acest termen de judecată.

În baza art. 238 alin.(1) Cod procedură civilă, ţinând seama de împrejurările cauzei, instanţa estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la acest termen de judecată.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului şi acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.

Reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, cu precizarea că cererea este făcută cu încălcarea dispoziţiilor legale, autoturismul nu se putea transcrie deoarece s-a aflat în reparaţii, dar nu se ştie data când a fost ridicat. Autoturismul a fost cumpărat la licitaţie, iar cei de la finanţe au spus că îl vor repara.

Autoturismul a fost luat din ..., venind spre ..., dar nu se ştie când a fost depistat. Pârâtul se afla în termenul de 30 de zile pentru transcrierea transmiterii dreptului de proprietate.

Reprezentantul pârâtului mai precizează că maşina era a unei firme taxi, iar pârâtul nu şi-a pus problema că nu exista rovinieta. Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanţă reprezentând onorariu avocaţial.

Nemaifiind alte probe de administrat, instanţa declară încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei şi reţine cauza în pronunţare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2020, reclamanta ... în contradictoriu cu pârâtul ..., a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la plata sumei dc 770 lei, despăgubire, actualizată la data plăţii cu indicele de inflaţie, obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare de la data de 10.10.2017, până la data plăţii efective a debitului, cu menţiunea că până la data formulării cererii - respectiv 13.03.2020, dobânda legală penalizatoare este în cuantum de 119,12 lei. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză, respectiv taxa de timbru, precum şi eventualele cheltuieli ce se vor ivi în cursul judecăţii.

În motivarea în fapt a plângerii, reclamanta a precizat că, în urma soluţionării definitive a dosarului înregistrat pe rolul ... sub nr. ..., a fost obligată la plata către petenta .... a cheltuielilor de judecată efectuate în fond şi apel, în cuantum de 770 lei.

Reclamanta a arătat că prin Sentinţa civilă nr. ..., pronunţată de ..., în dosarul nr. ..., instanţa a reţinut faptul că petentei .... îi lipseşte calitatea de proprietar al vehiculului la data constatării faptei, iar răspunderea contravenţională nu îi incumbă, motiv pentru care .... nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenţiei. Din aceste considerente ... a anulat procesul-verbal de constatare a contravenţiilor contestat şi a obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 520 lei reprezentând taxă de timbru şi onorariu avocaţial.

Prin Decizia civilă nr. …, pronunţată de ... în dosarul nr. ..., a fost respins apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. ..., menţinându-se în tot sentinţa atacată şi instanţa a obligat reclamanta la plata sumei de 250 lei către intimata-petentă, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în apel.

De asemenea, reclamanta a arătat că la momentul săvârşirii faptei de natură contravenţională, petenta nu mai deţinea calitatea de proprietar/utilizator a autoturismului în cauză, deoarece acest autoturism a fost înstrăinat pârâtului din prezenta cauză, în baza procesului-verbal de licitaţie din data de 16.10.2015. Cu toate acestea, la data întocmirii procesului-verbal seria … nr. …, petenta .... figura în baza de date D.R.P.C.I.V., iar potrivit art. 9 alin. (4) din O.G. nr. 15/2002, agentul constatator este obligat să încheie actul sancţionator numai în baza datelor privind utilizatorul vehiculului. Potrivit susţinerilor reclamantei, aceasta nu putea încheia procesul-verbal pe numele cumpărătorului, întrucât, ca urmare a culpei acestuia din urmă, noul proprietar nu figurează ca utilizator în baza de date D.R.P.C.I.V., iar reclamanta nu este abilitată să preia informaţii din alte baze de date, emiterea unui proces-verbal cu încălcarea prevederilor legale – O.G. nr. 15/2002- însemnând nesocotirea legii.

Reclamanta a mai menţionat că legiuitorul a înţeles să consolideze principiul legalităţii actelor administrative odată cu adoptarea O.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ publicată în MO. nr. .... Acest act normativ codifică numeroase dispoziţii normative regăsite în legi şi ordonanţe de Guvern adoptate de-a lungul timpului în materie administrativă, în privinţa funcţionării administraţiei publice, a serviciilor publice, precum şi a răspunderii administrative, inclusiv a celei contravenţionale.

Totodată, s-a mai precizat că la data de 16.10.2015 a fost emis procesul-verbal de adjudecare si factura de executare silită nr. … prin care vehiculul cu numărul de înmatriculare ..., vehicul al cărui proprietar a fost ... şi ţinut sub sechestru de către ..., a fost cumpărat de către pârâtul (adjudecatar) ..., acesta din urmă având obligaţia de a solicita autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, cu consecinţa emiterii unui nou certificat de înmatriculare, în termen de 30 de zile de la data de 16.05.2015, conform art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002.

În termen de 30 de zile de la data de 16.10.2015, conform art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, pârâtul era obligat să solicite autorităţii competente (D.R.P.CI.V.) transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, cu consecinţa emiterii unui nou certificat de înmatriculare. Întrucât la data de 21.10.2015 (data săvârşirii contravenţiei), vânzătoarea .... figura, în continuare, ca proprietar al vehiculului cu numărul de înmatriculare ..., ca urmare a faptei ilicite a cumpărătorului ..., care nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a solicita transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, fiind constatată săvârşirea faptei de a circula fără a deţine rovinietă valabilă, a fost întocmit procesul-verbal seria … nr. … pe numele vânzătorului (fost proprietar) ....

La data de 03.10.2017, instanţa a dispus, definitiv, în cadrul dosarului nr. ..., anularea procesului-verbal, întrucât datele privind proprietarul vehiculului nu erau conforme cu realitatea, ca urmare a neîndeplinirii de către cumpărătorul (adjudecatar) ... a obligaţiilor legale prevăzute la art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002. Pronunţarea Sentinţei civile nr. ... şi a Deciziei civile nr. ... în cadrul dosarului nr. ... a cauzat un prejudiciu reclamantei, întrucât a fost obligată la plata către .... a sumei de 770 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar prin Ordinul de Plată nr. ..., reclamanta a dispus achitarea către ... a sumei de 770 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Reclamanta a precizat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prejudiciul, cert, direct şi personal, constând în suma de 770 lei, fapta ilicită constând în nerespectarea de către pârât a obligaţiei legale prevăzute de art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002, iar raportul de cauzalitate este evident, întrucât, în măsura în care pârâtul şi-ar fi îndeplinit obligaţia de transcriere, reclamanta nu ar mai fi avut o reprezentare greşită asupra proprietarului real al vehiculului şi nu s-ar mai fi născut litigiul care a prilejuit cheltuielile de judecată în sarcina acesteia. Cât priveşte condiţia vinovăţiei, reclamanta a arătat că netranscrierea transmiterii dreptului de proprietate îi este imputabilă pârâtului.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 1357 Cod civil.

În probaţiune, reclamanta a depus înscrisuri (f. …), în copii certificate pentru conformitate cu originalul, constând în sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Judecătoria Resita în dosarul nr. ..., decizia nr... pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. ... ordinul de Plată nr: …/…, procesul-verbal de constatare a contravenţiei, factura de executare silită încheiată la data 16.10.2015, proces-verbal de adjudecare încheiat la data de 16.10.2015, în care pârâtul ... este declarat cumpărător, extras O.N.R.C., jurisprudenţa relevantă, în care au fost admise cererile de chemare în judecata formulate de ... în speţe similare: dosar nr. ... - soluţionat definitiv, decizia nr. ... pronunţată în dosarul nr. ... în care a fost admis apelul într-o cauză identică.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 78,90 lei, în baza art. 3 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanţelor de la f. ....

Pârâtul ... a depus întâmpinare la data de 09 iunie 2020, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinică şi nelegală.

În cuprinsul întâmpinării, pârâtul a precizat că, în data de 16.10.2015 cu ocazia licitaţiei organizate de A.N.A..F a achiziţionat mai multe autoturisme printre care şi maşina marca Dacia cu nr. de înmatriculare ..., proprietatea societăţii .... Autoturismul prezenta defecţiuni, iar în urma finalizării reparaţiilor, maşina a fost predată în baza procesului-verbal de predare-primire din 21.10.2015.

Pârâtul a mai arătat că, la data de 21.10.2015 agenţii reclamantei au constatat că autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare ... circula pe DN … fără vignietă, motiv pentru care s-a întocmit proces-verbal, iar proprietara maşinii ... a fost amendată. Prin sentinţa civilă nr. ... definitivă prin decizia civilă nr. ... a Tribunalului ..., procesul-verbal de constatare a contravenţie a fost anulat, iar reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 770 lei.

Conform dispoziţiilor art. 11 din OUG nr. 195/2002, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termen de 30 zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Pârâtul s-a apărat arătând că din examinarea actelor de la dosar şi anume proces-verbal de adjudecare, proces-verbal de predare a vehiculului, se poate constata că nu a încălcat dispoziţiile legale privind transcrierea dreptului de proprietate, termenul de 30 zile stabilit de lege nefiind depăşit. Astfel, conform apărărilor formulate de pârât, acţiunea înaintată încalcă prevederile legale privitoare la răspunderea civilă delictuală.

Totodată, pârâtul a precizat că vehiculul a fost folosit de o firmă de transport, aşa că nu şi-a pus problema că nu exista vignetă, ştiind că achiziţionarea acesteia este obligatorie pentru firmele de transport.

În opinia pârâtului, nu este îndeplinită nici condiţia privitoare la vinovăţie ca element al răspunderii civile, iar dacă reclamanta consideră că există o culpă, trebuie să o dovedească.

În această situaţie, pârâtului a apreciat că nu se poate pune problema existenţei unui raport de cauzalitate între o faptă ilicită pe care să o fi săvârşit şi aşa-zisul prejudiciu pe care reclamanta solicită a-i fi reparat.

Intimatul a depus în probaţiune înscrisuri constând în proces-verbal predare-primire vehicul (f. ...).

Reclamanta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Considerând-o admisibilă şi utilă soluţionării cauzei, potrivit art. 258 alin. (1) raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat, la termenul de judecată din data de 07 iulie 2020, proba cu înscrisurile depuse, pentru ambele părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria … nr. … întocmit la data de 20.04.2016 (f. ...), reclamanta ... a sancţionat-o pe numita ...., întrucât aceasta nu deţinea rovinietă valabilă pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare ..., care a fost surprins circulând la data de 21.10.2015, pe DN … . Prin plângerea contravențională care a făcut obiectul dosarului nr. ..., aceasta a arătat că îi lipsea calitatea de proprietar la data constatării presupusei contravenții, întrucât autoturismul fusese înstrăinat către pârâtul din prezenta cauză, ..., conform procesului-verbal de adjudecare bunuri mobile din data de 16.10.2015 (f. …) şi facturii de executare silită nr. ... (f. ...).

Din aceste motive, Judecătoria ... a anulat procesul-verbal de contravenție menționat, conform sentinței civile nr. ... (f. ...), obligând-o pe reclamanta din prezenta cauză la plata către numita ... a cheltuielilor de judecată în sumă de 520 lei. Prin decizia nr. ..., Tribunalul ... a respins apelul exercitat de reclamanta din prezenta cauză şi a obligat-o pe aceasta la plata către intimată a sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Reclamanta a achitat numitei ..... suma totală de 770 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel cum rezultă din cuprinsul ordinului de plată nr. … (f. ...).

Pentru a pronunţa aceste soluţii, instanţele au constatat că la momentul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei, aceasta nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului în cauză şi, drept consecinţă, nu-i mai incumba obligaţia de plată a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, fiind indiferent, din acest punct de vedere, faptul că în certificatul de înmatriculare figura în continuare în calitate de proprietar petenta, câtă vreme, potrivit dispoziţiilor legale din O.U.G. nr. 195/2002, obligaţia de înmatriculare, în caz de vânzare-cumpărare, revine noului proprietar. 

Din cuprinsul procesului-verbal de predare-primire nr. … (f. ...), instanţa reţine că autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare ..., adjudecat de pârât la data de 16.10.2015, a fost predat acestuia, împreună cu cheile şi documentele maşinii, la data de 21.10.2015, respectiv chiar la data la care a fost comisă şi fapta din procesul-verbal seria … nr. …, anulat conform hotărârilor judecătoreşti mai sus indicate.

În drept, instanţa constată incidenţa prevederilor art. 1349 Cod civil, potrivit căruia „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.

De asemenea, art. 1357 Cod civil prevede condițiile angajării răspunderii civile delictuale: „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

În cauză, pârâtul este chemat să răspundă pentru prejudiciul adus reclamantei, concretizat prin cheltuielile de judecată la care reclamanta a fost obligată, ca urmare a anulării procesului-verbal nelegal întocmit. Nelegalitatea procesului-verbal a rezultat din falsa reprezentare asupra realității pe care reclamanta a avut-o la momentul întocmirii acestuia, cauzată de nerespectarea obligației de efectuare a formalităților de publicitate privind autoturismul de către pârât, devenit proprietar al acestuia.

În acest sens, art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma în vigoare la data săvârşirii şi a constatării faptei prevedea: „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului”. Astfel, proprietarul este cel care are obligația înmatriculării autoturismelor, obligaţie pe care pârâtul nu şi-a îndeplinit-o, determinând prin această conduită întocmirea nelegală a procesului-verbal de constatare a contravenţiei de către reclamantă.

Sub acest aspect, instanţa nu poate reţine apărările pârâtului din cuprinsul întâmpinării, conform cărora acesta nu ar fi încălcat prevederile legale privind transcrierea dreptului de proprietate, întrucât la data săvârşirii faptei termenul de 30 de zile nu era depăşit. Pe de-o parte, afirmaţiile pârâtului corespund realităţii, în sensul că dreptul de proprietate asupra autoturismului a fost transmis acestuia în cadrul procedurii de executare silită, conform procesului-verbal de adjudecare bunuri mobile din data de 16.10.2015 (f. ...), iar la data săvârşirii faptei (21.10.2015), pârâtul se afla încă în interiorul termenului de 30 de zile în care era obligat să solicite transcrierea transmiterii dreptului de proprietate.

Pe de altă parte, aceste apărări sunt lipsite de valoare probatorie, având în vedere că procesul-verbal de contravenţie a fost întocmit ulterior comiterii faptei, la data de 20.04.2016, în lipsa contravenientului, conform procedurii prevăzute de art. 9 alin. (4) din O.G. nr. 15/2002, potrivit căruia personalul care efectuează controlul constată săvârşirea contravenţiei în baza sistemelor de camere video şi a datelor privind utilizatorul vehiculului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor. Astfel, instanţa reţine că la data întocmirii procesului-verbal, 20.04.2016, când agentul constatator a verificat identitatea utilizatorului în baza de date menţionată, termenul de 30 de zile de transcriere a transmiterii dreptului de proprietate era împlinit, fără ca pârâtul să îşi fi îndeplinit această obligaţie. Mai mult, pârâtul nu a făcut dovada datei la care acesta a fost înscris în evidenţele autorităţilor competente ca utilizator al autovehiculului, deşi această obligaţie îi incumba, potrivit art. 249 Cod procedură civilă.

În consecinţă, instanţa constată că toate condiţiile răspunderii delictuale sunt îndeplinite în prezenta cauză. Sub aspectul condiţiei faptei ilicite, se reţine fapta proprie a pârâtului, şi anume neîndeplinirea obligaţiei de înscriere în evidenţele autorităţilor competente a calității sale de proprietar, simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar, prevăzută de art. 11 alin. (4) din O.G. nr. 15/2002.

În privinţa condiţiei prejudiciului, acesta este unul material, reprezentat de contravaloarea cheltuielilor de judecată, în cuantum de 770 lei, achitate către reclamantă la data de 10.10.2017, conform ordinului de plată de la f. ....

Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este directă, întrucât dacă s-ar fi îndeplinit în termen formalitățile de publicitate, reclamanta nu ar mai fi întocmit procesul-verbal de contravenție față de ... și, prin urmare, nici nu ar fi suportat cheltuielile de judecată în procesul ulterior, ca urmare a anulării acestui act sancţionator.

 În fine, se reţine vinovăţia pârâtului, care, deşi a dobândit dreptul de proprietate asupra autovehiculului, a neglijat să îşi îndeplinească obligaţia de a solicita transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termenul legal. Or, după cum prevede art. 1357 alin. (2) Cod civil, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă. Din aceste motive, instanţa nu poate reţine apărările pârâtului, conform cărora autovehiculul a fost folosit anterior de o firmă de transport, astfel că nu şi-a pus problema că nu exista rovinietă.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind dobânda legală penalizatoare, instanța constată că obligația născută în patrimoniul pârâtului din momentul efectuării plății de către reclamantă (suportarea cheltuielilor de judecată) are ca obiect sume de bani, pârâtul datorând daune moratorii pentru neexecutarea la scadență. Acestea sunt prevăzute de art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, conform căruia „Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare”. Scadența este reprezentată de data efectuării plății de către reclamantă către terț, iar pârâtul se află de drept în întârziere cu privire la plata sumei de 770 lei, cu privire la care curg dobânzile penalizatoare, faţă de împrejurarea că este incidentă răspunderea civilă delictuală a acestuia, potrivit art. 1523 alin. (2) lit. e) Cod civil.

Totodată, conform art. 1535 alin. (1) Cod civil, „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic”.

Având în vedere că între părți nu s-a încheiat vreun contract, pentru a fi aplicabilă o dobândă convențională (clauză penală), în alt cuantum decât cea legală, aceasta din urmă se va aplica prin raportare la debitul principal de 770 lei. Astfel, instanţa reţine că pârâtul datorează reclamantei dobânda legală penalizatoare calculată până la data introducerii cererii, în sumă de 119,12 lei, şi, în continuare, până la data plăţii efective a debitului principal.

Actualizarea cu indicele de inflație are rolul păstrării unei echivalențe între valoarea sumei supusă restituirii de la data la care creditorul a efectuat plata și valoarea acesteia la data la care este primită efectiv de la debitor, astfel că indexarea cu indicele de inflație și acordarea penalităților de întârziere nu reprezintă o dublă despăgubire, acestea din urmă având natura juridică a unor daune pentru neexecutarea la termen a obligației de plată a unei sume de bani.

Faţă de aceste considerente, instanța va admite cererea formulată de reclamanta .... în contradictoriu cu pârâtul ...., și îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 770 lei, cu titlu de despăgubire, actualizată la data plăţii cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculate până la data introducerii cererii, în sumă de 119,12 lei, şi, în continuare, până la data plăţii efective a debitului principal.

Faţă de prevederile art. 451 alin. (1) şi art. 453 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa constată faptul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru, iar pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial.

În conformitate cu prevederile art. 452 Cod de procedură civilă, părţile au făcut dovada existenţei şi întinderii cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa de timbru, în cuantum de 78,90 de lei, prin depunerea chitanţelor de la f. ... de către reclamantă, respectiv a celor reprezentate de onorariul avocaţial, în sumă de 500 lei, prin depunerea chitanţei nr. ... (f. 84) de către reprezentantul pârâtului. Având în vedere soluţia care se va pronunţa în prezenta cauză, de admitere a cererii de chemare în judecată, instanţa constată că pârâtul va cădea în pretenţii, fiind singurul care se află în culpă procesuală. Prin urmare, instanţa îl va obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de 78,90 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ... prin subunitatea sa .... cu sediul ....., nr. de ordine în Registrul Comerţului ..., prin …, .... în contradictoriu cu pârâtul .... şi domiciliul procesual ales în ....

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 770 lei, cu titlu de despăgubire, actualizată la data plăţii cu rata inflaţiei.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare calculate până la data introducerii cererii, în sumă de 119,12 lei, şi, în continuare, până la data plăţii efective a debitului principal.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 78,90 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Lipova.

Pronunţată astăzi, 7 iulie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Domenii speta

Spete similare