Acţiune în răspundere contractuală

DOSAR NR. ….

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ……

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE ….

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE : ….

GREFIER :…..

Pe rol soluţionarea cauzei civile formulate de reclamantele .. ..şi …., în contradictoriu cu pârâtul .., având ca obiect acţiune în răspundere contractuală.

Dezbaterile pe fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din …., fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la …., când a hotărât;

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a Civilă la data de …., sub nr. de dosar …., reclamantele … şi …, au chemat în judecată  pârâtul …, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună:obligarea pârâtului să returneze împrumutul acordat acestuia de către reclamanta …. a în cuantum de 267.026,646 lei şi de către reclamanta … în cuantum de 94.981,1 lei, sume ce reprezintă o plată nedatorată, şi pe care solicităm să le actualizaţi cu dobânda legală.

Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor ocazionate cu acest proces, reprezentând taxă de timbru şi onorariu de avocat.

În motivare au arătat că reclamanta …. a fost căsătorită cu tatăl pârâtului, având ca atare şi o relaţie deosebită de afecţiune faţă de pârât, în timpul vieţii soţului său cât şi după, tată fiind şi implicarea pârâtului în viaţa acestora în ultimii ani de viaţă ai defunctului.

In timpul vieţii sale, defunctul …. a fost un om de afaceri făcând multe investiţii imobiliare, fiind acţionar majoritar într-o societate comercială foarte profitabilă, respectiv …. SRL înregistrata sub nr. …., având cod unic de înregistrare ….., cu o cifră de afaceri de 10 milioane lei(astfel cum rezultă şi din publicarea din Monitorul Oficial nr….., precum şi celelalte înscrisuri emanând de la autorităţi publice) în care acesta era asociat alături de cei doi fii ai săi.

Chiar şi reclamanta … anterior căsătoriei a deţinut părţi sociale în această societate, şi a muncit "cot la cot" cu autorul comun …. la menţinerea prosperităţii societăţii şi a unei cifre de afaceri de 10 milioane lei, întrucât defunctul …. a fost târât în mai multe procese de către celălalt fiu …. şi mama acestuia, şi raportat la comportamentul de "mieluşei" ai pârâtului care a pretins o afecţiune deosebită faţă de tatăl său şi faţă de reclamanta …., promiţându-i pârâtul defunctului său tată, că niciodată nu îi va lipsi nimic, în cazul decesului acestuia, reclamantei urmând să fie preocupat totodată de starea financiară şi sănătatea acesteia pe tot timpul vieţii ei, defunctul soţ al reclamantei ….a întocmit în timpul vieţii, mai exact cu două săptămâni înainte de a deceda două testamente: testamentul autentificat sub nr….. de către SPN …. prin care 11 desemna ca şi legatar universal a tuturor bunurilor mobile şi imobile pe pârâtul ….; testamentul autentificat sub nr….. de către SPN … prin care îi lăsa reclamantei …., uzufructul viager a două imobile precum şi bunurile mobile din acestea.

 Din păcate, la sfârşitul anului 2014 starea sănătăţii soţului său, respectiv a numitului …., s-a deteriorat rapid acesta decedând în ….

 Pârâtul …. a continuat cu ''teatrul" faţă de reclamanta …., şi după decesul autorului comun, având un comportament ireproşabil, totul în scopul ca aceasta să renunţe la eventuala rezervă succesorală ce i s-ar fi cuvenit prin lege după soţul său, acesta neaducându-i în mod deliberat la cunoştinţă în concret care ar fi valoarea rezervei sale succesorale şi că are dreptul să conteste testamentul întocmit de defunct în favoarea pârâtului şi întrucât îi încălcau această rezervă, profitând de starea de durere şi confuzie ce se afla după pierderea soţului său,considerând că acesta este de bună credinţă, şi că pârâtul …. va avea întotdeauna acest comportament desăvârşit faţă de reclamantă, ţinând cont şi de promisiunile ce i le făcuse şi tatălui său, reclamanta …. l-a considerat pe acesta ca şi pe fiul dânsei natural, ce nu l-a avut niciodată.

 Astfel se justifică şi "renunţarea" reclamantei …, la rezerva succesorală ce i s-ar fi cuvenit prin lege după soţul său, întrucât în concret nu i s-au explicat drepturile sale şi dezavantajele unei astfel de renunţări, nici de către notar şi nici de către apărătorul ales al acesteia ce a fost angajat şi plătit de către pârât şi căruia i s-a promis de către acesta din urmă un onorariu de succes de 100.000 euro, în cazul în care reclamanta era convinsă să semneze "renunţarea la drepturile ce i s-ar fi cuvenit din moştenirea soţului său defunct". Mai mult decât atât, pârâtul …… nu numai ca a "convins-o" pe reclamanta …., să nu atace testamentul făcut în sarcina sa, dar a convins-o totodată să îi împrumute pârâtului o suma de 57,340 euro echivalentul a 267.026,646 lei la cursul BNR comunicat în 28 iunie 2018 de 1 EURO - 4.6569 lei, astfel:de 50.000 lei ce au fost depuşi de către reclamanta …. în contul pârâtului, si care au fost restituiţi de pârât prin virament bancar în 13.03.2017 de 36.800 euro ce au fost depuşi de reclamanta …. în contul pârâtului în data de 07.08.2015 şi care nu au fost restituiţi de pârât de 19.500 euro ce au fost transferaţi de către reclamanta …. în contul pârâtului în mai multe tranşe astfel: în data de 27.10.2015 din contul deţinut în Raiffeisen suma de 5.000 euro; în data de 28.10.2015 din contul deţinut în Raiffeisen suma de 7.500 euro; în data de 29.10.2015 din contul deţinut în Raiffeisen suma de 7.000 euro si care nu au fost restituiţi de pârât de 1000 euro pe care reclamanta …. i-a virat la rugămintea pârâtului în contul unei clinici ce l-a operat pe pârât, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate acestuia, operaţiune pentru care a achitat speze şi comisioane bancare în cuantum de 40 de euro, sume ce nu au fost restituite de pârât

 Mai mult decât atât, pârâtul a solicitat şi reclamantei; …. (mama reclamantei …) sume de bani împrumut în cuantum de 94.981,1 lei, aceasta virându-i în data de 26.10.2015 suma de 6500 lei, plus suma de 19.000 euro echivalentul a 88.481,1 lei la cursul BNR comunicat în 28 iunie 2018 de 1 EURO = 4.6569 lei, astfel: în data de 22.02,2016 din contul deţinut în Raiffeisensumade 6,000 euro, în data de 23.02.2016 din contul deţinut în Raiffeisen suma de 7.000 euro; în data de 24.02.2016 din contuldeţinut în Raiffeisensuma de 6.000 euro.

După 16 ani de muncă în cadrul societăţii … SRL, unde reclamanta ….. a contribuit în calitate de acţionar, administrator şi director financiar la prosperitatea societăţii, pârâtul fiind convins că reclamantele nu îl mai pot ajuta cu nici o sumă de bani împrumut, acesta s-a descotorosit de reclamanta …., revocând-o din funcţia de administrator din societatea …. SRL, luându-i şi bunurile date în folosinţă gen: autoturism, şi tăindu-i accesul la numărul de telefon ce aceasta îl deţinea din 2001 (punând-o astfel în imposibilitatea de a fi contactată de toate cunoştinţele ce le avea) şi orice sursă de venit, după ce astfel cum a arătat, a avut grijă iniţial ca acesteia să nu îi fie aduse la cunoştinţă ce drepturi are de a îşi revendica rezerva succesorală şi după ce i-a solicitat diverse sume de bani, cu scopul ca pârâtul să împrumute şi societatea …. SRL, cât şl pentru nevoile lui şi familiei sale.

În speţă, învederează că este vorba despre o plată nedatorată, ce se încadrează pe deplin în prevederile art. 1341 alin. {1} C, civ., aceasta însemnând că reclamantele, care au făcut o plată nedatorată, şi au dreptul la restituirea sumelor ce au fost plătite nedatorat în caz contrar se  află în situaţia unei îmbogăţiri fără justă cauză în sarcină pârâtului, fiind întrunite dispoziţiile prevăzute de legiuitor în art. 1345-1348 c.civ.

 Învederează că însăşi Curtea Europeană a drepturilor Omului a considerat ca sub protecţia Art. 1 din Protocolul nr. 1 - Protecţia proprietăţii, a Convenții Europene a Drepturilor Omului, conform căruia:

„Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale, ca şi bunuri protejate, noţiunea de „bunuri" poate acoperi atât „bunurile actuale", cât şi valorile patrimoniale, inclusiv creanţele, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puţin o „speranţă legitimă" de a beneficia efectiv de un drept de proprietate [J.A. Pye {Oxford} Ltd şi J.A. Pye {Oxford} Land Ltd împotriva Regatului Unit (MC), pct. 61; Maltzan şi alţii împotriva Germaniei (dec.) (MC), pct. 74 lit. c); Kopecky împotriva Slovaciei (MC), pct. 35 lit. c)]. Curtea a statuat, în acest sens, faptul că noţiunea de „bunuri" prevăzută în prima parte a art. 1 din Protocolul nr. 1 are o sferă de aplicare autonomă care nu se limitează ia proprietatea bunurilor corporale şi care este independentă în raport cu clasificările formale din dreptul intern: anumite drepturi şi dobânzi care reprezintă active pot, de asemenea, fi considerate „drepturi de proprietate" şi, deci, „bunuri” în sensul acestei dispoziţii.

Având în vedere dispoziţiile art. 1522 alin 5 c.civ, consideră că prin formularea cererii de chemare în judecată se conferă debitorului posibilitatea legală de a executa obligaţia într-un termen rezonabil, până ia primul termen de judecată.

Au solicitat administrarea următoarelor probe: înscrisuri,  interogatoriul pârâtului, martora …...

În drept, reclamantele au indicat dispoziţiile art. 1341 alin. {1) C. civ., coroborat cu art. 1344 c.civ., art. 1636 c.civ., art. 1637 c.civ., art. 1469 c.civ., art. 1488 c.civ., art. 1489 c.civ., art. 1494 c.civ., art. 1495 c.civ., art. 1497-1498 c.civ,, art. 2158-2166 c.civ., art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, art. 2, art. 6 teza 2 şi următoarele din OG 13/2011 precum şi pe celelalte articole invocate în cuprinsul său.

La termenul de judecată din data de …., pârâtul ….. a formulat şi a depus la dosarul cauzei  note de şedinţă prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată şi obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere următoarele considerente:

În motivare, pârâtul a arătat că, reclamanta …. a fost  pe de o parte, concubina şi, ulterior, soţia tatălui pârâtului, …. (începând relaţia cu acesta deşi tatăl său era căsătorit cu mama pârâtului, …..) iar  pe de altă parte, administratorul şi directorul financiar al … SRL, pârâtul fiind unul dintre asociaţii societăţii (aspect recunoscut şi de către reclamantă în cererea de chemare în judecată).

La data de …. a intervenit decesul tatălui său (soţul reclamantei ….), iar pârâtul are calitatea de legatar universal, conform Testamentului autentificat sub nr. …. de către Notar Public …..

Potrivit Testamentului autentificat sub nr. … de către Notar Public …., reclamanta …. a dobândit uzufructul viager asupra a două imobile (situate în ….şi …..) precum şi bunurile mobile ce s-au regăsit în imobile la data decesului tatălui său, cu excepţia bunurilor moştenite de către acesta pe linie paternă, care au fost lăsate pârâtului.

Pe de altă parte, arăt că fratele pârâtului, …. a fost exheredat având în vedere că acesta a demarat numeroase litigii (civile şi penale) împotriva tatălui său (dar şi a pârâtului şi a societăţii …. SRL) , astfel cum reiese din Testamentul autentificat sub nr. …..

Având în vedere relaţiile apropiate, pârâtul i-a donat reclamantei ….. imobilul situat în Bucureşti, ….

În prezent, reclamanta … a demarat litigii atât împotriva pârâtului, cât şi împotriva societăţii ….SRL, solicitând diferite sume de bani şi arătându-şi nemulţumirea faţă de bunurile de care dispune de pe urma tatălui său, deşi înainte de a-1 cunoaşte pe defunctul …., situaţia financiară a reclamantei era precară.

Situaţia de fapt are relevanţă în cauză datorită raporturilor existente între părţi şi se rezumă în prezenta cauză la analizarea relaţiei de încredere şi a celei profesionale, aspecte învederate şi de către reclamantă.

Prin cererea de chemare în judecată ce tace obiectul prezentei cauze, reclamantele solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 267.026,64 lei (de către …..) şi a sumei de 94.981, 10 lei (de către reclamanta ….).

In motivare, reclamantele învederează că ar fi transferat în contul pârâtului diferite sume de bani în perioada …., iar ca izvor al pretenţiilor, invocă plata nedatorată, acţiunea fiind întemeiată în drept pe prevederile art. 1341 şi urm. din Codul Civil.

Potrivit art. 1341 alin. (1) din Codul Civil, „cel ai re plăteşte fără a datora are dreptul la restituire iar alin. (2) prevede că „nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de libertate sau gestiune de afaceri.

In acţiunea introductivă, reclamantele prezintă un scurt istoric al relaţiilor de familie şi al implicării reclamantei …. în activitatea societăţii …. SRL, inserând şi aspecte care nu corespund realităţii şi care nu au legătură cu obiectul cauzei.

Învederează că nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii (nemo censtur ignorare legem) iar apărările reclamantei …. de la pagina 3 a acţiunii sunt neîntemeiate, aceasta având cunoştinţă despre consecinţele renunţării la rezerva succesorală de pe urma defunctului ….. (în calitate de soţie supravieţuitoare} şi despre posibilitatea de a solicita anularea unui act juridic.

Reiterează împrejurarea ca între membru familiei au existat numeroase litigii, iar reclamanta a participat activ la adoptarea strategiei de apărare a pârâtului, a tatălui său şi a societăţii …., inclusiv prin formularea unor puncte de vedere şi completarea/modificarea drafturilor întâmpinărilor/tranzacţiilor/cererilor, astfel încât noţiunile şi demersurile juridice nu îi sunt străine,iar notarul public i-a adus la cunoştinţă efectele actelor pe care şi le-a asumat.

In realitate, reclamanta …. plasează vinovăţia pentru acţiunile sau inacţiunile sale asupra pârâtului, încercând să inducă în eroare instanţa de judecată cu privire la faptul că ar fi convins-o să-i „împrumute,, diferite sume de bani a căror restituire se solicita în prezenta cauză.

Astfel, reclamantele solicită instanţei să dispună obligarea pârâtului„să returneze împrumutul acordat acestuia arătând ca „este vorba despre o plată nedatorata ce  se încadrează pe deplin

În prevederile art. 1341 alin. (1) C. civ, şi că acestea ar avea „dreptul la restituirea sumelor ce au fost plătite nedatorat in caz contrar s-ar afla in situaţia unei îmbogăţiri fără justă cauză în sarcina pârâtului, fiind întrunite dispoziţiile  prevăzute de legiuitor la art. 1345-1348 C.civ, (pag. 5 a cererii de chemare în judecată).

Plata nedatorată este un fapt juridic civil care constă în executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestaţii la care nu era obligată şi fără intenţia de a plăti pentru altul.

În esenţă, condiţiile plăţii nedatorate, ca izvor distinct de drepturi şi obligaţii, sunt: prima condiţie constă în aceea că prestaţia pe care solvens-ul a executat-o trebuie să fi avut semnificaţia operaţiei juridice a unei plăţi, să fi fost făcută, aşadar, cu titlu de plată {soluţia), indiferent de obiectul ei (o sumă de bani, un bun individual determinat sau un bun determinat prin caractere generice). Totodată, efectuarea plăţii, ca fapt material, trebuie să facă plata cu voinţa fermă de a stinge o datorie.

A doua condiţie este aceea ca datoria în vederea căreia s-a făcut plata trebuie să nu existe, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens  şi accipiens (iude bitum).

In speţă, reclamantele susţin faptul că pârâtul le-ar fi ,,convins,, să îi împrumute, la diferite intervale de timp, sume de bani pe care nu le-ar fi restituit, fara să argumenteze şi să dovedească situaţia de fapt cu privire la aceste aspecte.

Condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a fi în prezenţa faptului licit al plăţii nedatorate rezultă explicit sau implicit din economia textelor art. 1.341-1.344 din Codul Civil, care alcătuiesc sediul său legal, completate si coroborate cu reglementările din art. 1.635-1.649 din Codul Civil, care cuprind regulile aplicabile în principiu tuturor obligaţiilor de restituire.

Astfel,  arată că nu sunt îndeplinite condiţiile plăţii nedatorate întrucât:

a) Reclamantele nu au efectuat o plată cu intenţia fermă de a stinge o datorie din motivarea cererii nu reiese că …… ar fi recunoscut o datorie faţă de pârâtul pe care au dorit să o stingă, iar potrivit art. 1469 alin. 2 din Codul Civil, „plata constă în remiterea unei sume de hani sau, după caz), in executarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul însuși al obligaţiei.

b) între pârât şi reclamante nu a existat un raport juridic obligaţional, iar acestea cunosc şi susţin faptul că datoria nu există din punct de vedere juridic.

în realitate, demersurile reclamantelor de a vira sumele de bani din conturile acestora (astfel cum reiese din extrasele de cont aflate la filele 30. 37 şi 38 la dosarul cauzei) în contul pârâtului reprezintă modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat de către reclamante prin neraportarea sumelor însuşite fără drept, la dezbaterea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului …...

În concret, la data de …. şi la data de …. deci după 2 zile, respectiv 3 zile de la datei întocmirii Testamentului autentificat sub nr. …. prin care pârâtul era desemnat legatar universal), reclamanta …. (care era împuternicit pe cont) a transferat din contul tatălui său …. către reclamanta …. câte 22.000 euro (în total, 44.000 euro), iar la data de …. a retras personal suma de 94.000 euro din acelaşi cont, astfel cum reiese din înscrisurile anexate prezentei cereri.

Aceste operaţiuni nu au la bază liberalități făcute de către autorul pârâtului, nu a existat o desocotire sau o justificare a mandatarului …. (pe cont) faţă de mandantul …., CI, în acele momente, reclamantele au profitat de starea de sănătate a tatălui său şi de preocuparea familiei exclusiv de starea de sănătate a autorului său (si nu de patrimoniul acestuia).

Ulterior survenirii decesului tatălui său …., a constatat demersurile efectuate de către reclamanta …. privind însuşirea banilor astfel încât a convenit cu aceasta să îi restituie banii (datorită relaţiilor de rudenie) având în vedere şi necesitatea de a credita societatea …. SRL în acea perioadă.

Astfel, din înscrisurile aflate la dosar reiese că toate sumele virate de către reclamante în conturile pârâtului au reprezentat parte din bunurile ce i s-ar fi cuvenit de pe urma tatălui său (dacă n-ar fi fost însuşite de către reclamante cu doar câteva zile înainte de survenirea decesului autorului pârâtului) şi au fost restituite de către acestea în vederea creditării societăţii …. SRL, astfel cum reiese din contractele de creditare depuse la dosar.

Situaţia de fapt este cunoscută de către reclamante, în condiţiile în care …. a deţinut calităţile de administrator al societăţii şi director financiar.

Cu alte cuvinte, învederează că sumele ce fac obiectul prezentei cauze nu au fost acordate pârâtului cu titlu de împrumut, astfel cum susţin reclamantele în cererea de chemare în judecată şi nici nu sunt îndeplinite condiţiile plăţii nedatorate.

Potrivit art. 2158 alin. (1) din Codul Civil, „împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o suma de bani sau uite asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie, după o anumită perioadă de timp, aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate...

Cu prioritate, învederează că părţile nu au încheiat un contract de împrumut (de altfel, această ipoteza nici nu a fost susținută de către reclamante), astfel încât instanţa urmează a analiza conduita şi voinţa părţilor.

Învederează că susţinerile reclamantelor nu sunt dovedite în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât virarea sumelor (al căror cuantum este semnificativ) a avut loc la date apropiate, fără restituirea celor anterioare, iar banii au fost utilizaţi pentru creditarea societăţii în care reclamanta era angajat şi administrator. Pe de altă parte, în prezenta cauză a făcut dovada provenienţei sumelor ce au fost virate de către reclamante în contul pârâtului fiind evident că scopul urmărit de către acestea a fost prejudicierea intereselor pârâtului prin micşorarea patrimoniului autorului său, iar prin restituirea sumelor către pârâtul s-a restabilit situaţia de legalitate.

Faţă ele aceste considerente, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată şi obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.

În  cauză reclamantele ….. au formulat şi au depus la dosarul cauzei  răspuns la  apărările formulate de către pârâtul …..

Prin cererea din data de …, reclamantele au precizat temeiul în drept al cererii lor raportându-se la dispozițiile art. 2158-2166 C.civ. (împrumutul de consumație) și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional Convenției EDO.

În cauză au fost administrate următoarele probe: înscrisuri, interogatoriul luat de reclamante pârâtului (f. 210-213), interogatoriul luat de instanță reclamantei ….. (f. 214-215), audierea martorei …. – propusă de reclamantă (f. 209).

Analizând actele dosarului prin raportare la probatoriul administrat și la susținerile părților, Tribunalul reține următoarele:

Reclamanta …. este soția supraviețuitoare a defunctului …., tatăl pârâtului …... Defunctul …., împreună cu reclamanta …. și cu fii săi au fost asociații și, respectiv, administratora societății …. S.R.L. Reclamanta …. este mama reclamantei …..

Defunctul a lăsat un testament prin care a desemnat legatar universal pe pârâtul …. (f. 8-10). Printr-un testament separat, …. a desemnat-o legatară cu titlu particular pe soția sa de la acel moment, reclamanta …., legatul fiind limitat la următoarele bunuri: uzufructul viager asupra unui imobil în …, uzufructul viager asupra unei garsoniere din …. și toate bunurile mobile ce se vor găsi la decesul testatorului în aceste două imobile, cu excepția acelor bunuri moștenite de testator de la tatăl său, bunuri pe care le-a testat tot în favoarea fiului ….. (f. 6-7). După decesul testatorului, la data de 15.02.2015 (f. 151), a fost emis certificatul de legatar nr. 22/22.10.2015 (f. 11-12). Totodată, reclamanta …. a dat la aceeași dată în fața notarului public două declarații (f. 202-204), prin care a arătat că recunoaște ambele testamente ale defunctului, nu solicită reducțiunea liberalităților  și, recunoscând că nu îi revin de pe urma defunctului alte bunuri decât cele care fac obiectul legatului cu titlu particular, a acceptat ca orice bun găsit ulterior în masă să poată face obiectul unei suplimentări a masei succesorale la simpla cerere a legatarului …., fără a fi necesară prezența sa.

Tot la data de …., reclamanta … și cei doi fii ai defunctului au încheiat actul de lichidare a regimului comunității legale, autentificat cu încheierea nr. … (f. 153-155), în cuprinsul căruia nu au fost declarate bunuri proprii sau comune ale soților …. (defunctul și reclamanta în cauză).

Ulterior, la …, fosta soție a defunctului, fiii acestuia și reclamanta …. au încheiat actul de partaj voluntar și tranzacție autentificate cu nr. …., prin care au împărțit imobilele aflate în coproprietate, fără a face referire la bunurile mobile din averea defunctului, fie proprii, fie în coproprietate.

Potrivit actelor de la dosar, depuse de reclamante, coroborat cu declarațiile părților în cadrul răspunsului la interogatoriu, defunctul deținea conturi personale la Raiffeisen Bank și la Banca Transilvania, în care avea bani economisiți pentru sine și pentru membrii familiei. Este credibilă, date fiind relațiile tensionate între defunct și fiul …., pe care l-a și exheredat prin testamentele lăsate, afirmația pârâtului în sensul că, înainte de deces, tatăl său i-a reafirmat existența unor sume importante în aceste conturi, sume care urmau să revină, potrivit actelor deja menționate mai sus și regulilor devoluțiunii succesorale, tot legatarului universal, pârâtul în cauză. De asemenea, instanța are în vedere faptul că reclamanta ….. a avut multiple ocazii în care să aducă în discuție pretinsul caracter de bun comun al acestor sume de bani (caracter pe care îl afirmă în prezentul litigiu), mai cu seamă după decesul soțului său (inclusiv în cadrul actelor de lichidare a regimului comunității de bunuri), însă nu a procedat în acest sens. Deși este adevărat că reclamanta ….. era împuternicită asupra acestor conturi, aceasta se datora încrederii pe care defunctul i-o acordase cu privire la toate afacerile financiare ale familiei, fapt ce rezultă atât din declarația martorei audiate, cât și din recunoașterea făcută de pârât în cadrul răspunsului la interogatoriu.

În ciuda încrederii acordate în sensul administrării finanțelor familiei, potrivit propriei sale recunoașteri în cadrul răspunsului la interogatoriu, reclamanta ….. a sustras din contul defunctului în săptămânile anterioare decesului acestuia (deces iminent datorat depistării unui cancer, așadar un deces care nu a fost subit) sume importante de bani (100.000 euro și 100.000 lei potrivit propriei recunoașteri) – f. 188 și 91-92.

Prin urmare, Tribunalul consideră că probele administrate dovedesc faptul că, deși reclamanta ….. se bucurase de încrederea defunctului și a pârâtului, în asemenea grad încât i se încredințase administrarea afacerilor financiare ale familiei, aceasta a înșelat această încredere și a sustras fără drept sume importante de bani din contul defunctului, fără știința și acordul pârâtului sau al defunctului. De altfel, dacă aceste sume ar fi fost declarate în cadrul dezbaterii succesorale, ele ar fi făcut obiectul legatului universal de care beneficia pârâtul.

Cu privire la sumele de bani ce fac obiectul prezentului litigiu, despre care reclamantele afirmă că au fost acordate pârâtului cu titlu de împrumut de consumație, reclamanta …. a arătat, în cadrul răspunsului la interogatoriu, că veniturile sale erau de aproximativ 120.000 lei anual, ulterior decesului soțului au fost în scădere, iar pretinsele împrumuturi acordate pârâtului proveneau din fondurile defunctului.

Prin urmare, reclamanta ….. a recunoscut că sumele acordate cu pretins titlu de împrumut de consumație pârâtului …. nu erau ale sale, ci erau sumele provenite din contul defunctului său soț. Or, tribunalul reține că, dacă sumele în cauză nu ar fi fost sustrase de aceasta, ar fi intrat în masa succesorală afectată legatului universal al pârâtului, dat fiind conținutul clar și fără echivoc al testamentelor, precum și conținutul declarației recognitive autentice date de reclamantă. În concluzie, sumele de bani date de reclamantă pârâtului nu erau bani proprii ai reclamantei, ci chiar fondurile pârâtului.

În ce o privește pe reclamanta …., reclamanta … a arătat în răspunsul său la întrebarea 8 adresată de instanță în interogatoriul luat din oficiu că „mama știe că i-am dat pârâtului bani din contul ei”. Prin urmare, reclamanta …. doar a mandatat-o pe reclamanta …. (sau a ratificat, cel puțin, mandatul) să transfere sume de bani din contul ei în contul pârâtului. În plus, Tribunalul consideră relevantă afirmația reclamantei …. în răspunsul nr. 2 la întrebările din interogatoriu adresate de pârât, în sensul că și mama sa primise în cont sume importante de bani de la defunct (f. 188). Or, din extrasele de cont de la dosar rezultă că plățile în cauză, făcute de defunct către mama reclamantei cu titlu pretins de „restituire împrumut”, datează din 03-06.02.2015, când se afirmă de către ambele părți că acesta era deja în stadiul final al bolii, cel mai probabil incapabil să se deplaseze sau să realizeze operațiuni financiare. În concluzie, cel mai probabil că tot reclamanta a făcut aceste plăți, având acces complet la conturile defunctului, aceasta fiind cea care a specificat plata către …. ca „restituire împrumut”, deși nimic din actele dosarului nu indică o operațiune de împrumut între reclamanta …. și defunct. Prezumtiv, aceste plăți au ascuns, așa cum arată pârâtul, tot o retragere a unor sume importante din contul defunctului de către soția acestuia, pentru a se asigura că aceste sume, împreună cu cele retrase din contul în lei, îi vor asigura un trai decent după iminentul deces al soțului.

Este, de altfel, demnă de remarcat activitatea intensă de debitare a conturilor defunctului de către reclamanta …., fie prin retrageri de numerar, fie prin viramente în contul propriu sau al mamei sale, în intervalul 3-14 februarie 2015, în condițiile în care decesul acestuia a survenit pe 15.02.2015.

Așa fiind, Tribunalul reține că, potrivit art. 2158 alin. 1 C.civ., „împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate”. Raportat la art. 2160 C.civ., „prin încheierea valabilă a contractului, împrumutatul devine proprietarul bunului și suportă riscul pieirii acestuia”.

Prin urmare, așa cum corect a remarcat pârâtul, pentru a exista un împrumut de consumație cu privire la o sumă de bani, împrumutătorul trebuie să fie proprietarul sumei de bani pentru a putea transfera, potrivit regulilor citate mai sus, împrumutatului, acest drept asupra sumei împrumutate. Dacă, așa cum este cazul în prezenta cauză, nu numai că sumele de bani nu aparțin de drept împrumutătorului, ci, mai mult, de fapt ele sunt proprietatea pretinsului împrumutat, este absolut evident faptul că nu ne aflăm în prezența unui împrumut de consumație.

Reclamantele nu se pot prevala nici de dispozițiile CEDO cu privire la protejarea dreptului de proprietate privată, întrucât în cazul lor este evidentă lipsa unui astfel de drept asupra sumelor de bani în cauză.

Tribunalul va reține, așadar, că reclamantele nu pot opune pârâtului existența unui contract de împrumut de consumație cu privire la sumele pretinse, deci nu pot pretinde restituirea acestor sume, precum nici a vreunei alte sume cu titlu de dobândă. În consecință, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ulterior precizată, va fi respinsă ca nefondată.

În ce privește aplicarea dispozițiilor art. 453 CPC, Tribunalul va admite solicitarea pârâtului, sens în care le va obliga pe reclamante la plata către acesta a onorariului de avocat în cuantum de 6.982,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Suma este dovedită cu factura și extrasul de cont de la filele 216-217 și este considerată de Tribunal drept reală, efectivă și rezonabilă în raport de caracterul relativ complex al cauzei, de dificultățile impuse prin modul defectuos de redactare și susținere a cererilor de către partea reclamantă, precum și de miza litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea, ca nefondată.

Obligă reclamantele la plata către pârât a sumei de 6.982,50 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Tribunalul București.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei conform art. 396 alin. 2 CPC, azi, …..

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare