Contestaţie act administrativ fiscal

Titlu: contestaţie act administrativ fiscal

Domeniu asociat: cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa nr. 768/2019

Şedinţa publică de la 13 Septembrie 2019

Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamanta SC SR SRL, în contradictoriu cu pârâtele DG şi AJ, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică,  a răspuns pentru reclamantă, avocat GV, iar pentru pârâte a răspuns consilier juridic ID.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum şi faptul că la data de 9 iulie 2017 a fost depus raportul de expertiză, iar la data de 25 iulie 2019 pârâtele au depus la dosar obiecţiuni la raportul de expertiză.

Instanţa comunică un exemplar de pe raportul de expertiză reprezentantei reclamantei şi un exemplar reprezentantului pârâtelor.

Instanţa pune în discuţie obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de pârâte.

Consilier juridic ID arată că în raportul de expertiză expertul concluzionează că toate cheltuielile făcute de către societate în perioada controlului sunt deductibile, dar nu aceasta e problema, ci s-a evidenţiat în actul de control faptul că pe lângă aceste cheltuieli, în acel centralizator de foi de parcurs, sunt foi de parcurs în plus faţă de cele înscrise în contabilitate. Apreciază că expertul trebuie să facă un punctaj între contabilitate şi acel centralizator pentru că inspectorii fiscali acest aspect l-au făcut.

Avocat GV apreciază că raportul de expertiză răspunde la obiectivele stabilite de instanţă şi are în vedere toate documentele care au fost depuse şi solicită respingerea obiecțiunilor.

Deliberând asupra obiecţiunilor formulate de către pârâte, tribunalul apreciază că acestea nu reprezintă decât critici aduse raportului de expertiză, expertul răspunzând în mod complet la obiectivele formulate, motiv pentru care le va respinge ca nefondate.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată terminată cercetarea procesuală si acordă cuvântul asupra fondului.

Avocat GV, pentru reclamantă, solicită admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată, omologarea raportului de expertiză care scoate în evidenţă efectiv faptul că această inspecţie fiscală nu dovedeşte cele reţinute de inspectorii fiscali, să se aibă în vedere şi faptul că în ultimul an societatea nu a avut nici un venit, iar în perioada 2017-2018 nu a avut nici un angajat, în toată această perioadă au fost respectate obligaţiile fiscale pe care le-a avut iar inspectorii fiscali nu au făcut dovada în condiţiile art.298 alin.1 din legea 227/2015 că nu există  înregistrate în contabilitate bonuri sau foi de parcurs. Afirmația nu a fost exemplificată prin nici un document primar, astfel că afirmaţii generalizate nu pot fi luate în calcul, deoarece nu s-au depus în actul de control  bonurile sau foile de parcurs care nu corespundeau scopului societăţii.

Solicită să se aibă în vedere că societatea avea un director care îndeplinea şi atribuţii de agent de vânzări, respectiv achiziţii ceea ce presupunea deplasări repetate, chiar dacă nu erau finalizate ulterior prin contracte scrise..

În concluzie solicită admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată, respectiv onorariul de avocat şi de expert.

 Consilier juridic ID solicită respingerea contestaţiei cu consecinţa menţinerii ca temeinice şi legale a actelor administrative contestate. Apreciază că nu s-a clarificat de către expertiză împrejurarea, faptul că în evidenţa contabilă există un anumit număr de documente, evidenţă primară justificativă a cheltuielilor făcute pe societate pe când în centralizatorul efectuat de către administrator, înmânat inspectorului fiscal este un număr de foi de parcurs mai mare. Or, această diferenţă a dus la concluzia că au fost făcute cheltuieli care nu sunt afectate obținerii de venituri îndeplinindu-se astfel condiţiile legale pentru a se acorda doar 50% deduceri cheltuieli efectuate precum şi TVA-ul aferent achiziţionării autoturismului.

Tribunalul reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. ...... pe rolul Tribunalului Gorj, la data de 07.09.2018, reclamanta SC SR SRL, în contradictoriu cu pârâtele DG şi AJ, a formulat contestaţie împotriva Raportului de Inspecţie Fiscală nr. F- GJ... din data de 14.05.2018 şi a Deciziei de Impunere nr. F-GJ... din data de 14.05.2018 prin care s-a stabilit obligaţia de plată in sumă totală de 11453 lei ce reprezintă 1226 lei, adică 50% cotă parte TVA din cheltuieli reparaţii maşina; 7945 lei reprezentând 50% cotă parte TVA din achiziția intracomunitară a maşinii şi 2282 lei reprezentând declararea eronată a cotei de TVA pentru bonurile de consum pentru care nu s-a reţinut ca şi cheltuială deductibilă, numai 50% din valoarea bonurilor de consum.

De asemenea a contestat Decizia nr. ..... din 31.07.2018, privind soluţionarea contestaţiei, înregistrata la DG sub m. CRR- REG ....../30.05.2018, decizie prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de societatea reclamantă.

În motivarea contestației, reclamanta a achiziţionat în luna august 2016, din Germania, un autoturism marca BMW, conform facturii fiscale nr. ..../05.08.2016, înregistrată în contabilitate, în contul 2133 „Mijloace de transport".

Acest autoturism, a fost utilizat în scopul exclusiv al desfăşurării activităţii societăţii şi pe cale de consecinţă, cheltuielile cu piesele de schimb, cu reparațiile au fost deduse în totalitate.

De asemenea suma de 7945 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată de plata aferentă achiziției intracomunitare a autoturismului a fost dedusă integral.

În toată perioada supusă IF, autoturismul a fost folosit numai în scopul atingerii obiectivelor firmei, in scopuri comerciale sau de implementare a proiectelor realizate, atât în ţară cât şi în străinătate.

A depus spre justificare documente primare înregistrate în contabilitate, extrase de cont cu plăţile efective şi bonurile de combustibil, însoţite de foi de parcurs și a menţionat în contestaţia formulată că societatea în ultimul an nu a avut nici un venit, iar în perioada mai 2017- aprilie 2018, nu a avut nici un angajat.

Firma nu a avut posibilitatea prezentării şi mai ales a unor discuții directe cu inspectorii fiscali, dat fiind faptul că i s-a trimis un e-mail cu proiectul de referat la data de 03.05.2018, ora 14:04, ca retroactiv, adică la ora 14:00 să fie prezent administratorul la sediul firmei din TJ, pentru discuţia finală, fiind în imposibilitate de a fi prezent, distanţa dintre TJ şi Bucureşti fiind bine-cunoscută,

În acest sens s-au încălcat dispoziţiile de strictă interpretare ale art. 130 alin 2 din Legea 227/2015, în sensul că nu s-a respectat procedura privind discuţia finală.

A considerat că societatea reclamantă a fost de bună credinţă pe toată perioada verificată, documentele ataşate dovedind că a achitat la timp obligaţiile fiscale, de multe ori prin acord personal, iar atunci când balanța TVA  permitea returnarea, nu s-a solicitat niciodată.

Astfel, consideră întemeiată contestaţia formulată, avându-se în vedere că nu s-a făcut dovada de către inspectorii fiscali, în condiţiile art. 298 alin. 1 din Legea 227/2015 că nu există înregistrate în contabilitate bonuri, sau foi dc parcurs. Afirmația nu a fost exemplificată cu nici un document primar, în vederea susținerii acestei afirmații generalizate „pe toată perioada controlului". De asemenea nu s-au depus sau exemplificat în actul dc control, care au fost bonurile sau foile de parcurs care nu corespundeau scopului societăţii.

Consideră contestaţia întemeiată, raportat şi la dispoziţiile art. 298 alin. 3 pct. b din Legea 227/2015, în sensul că nu s-a ţinut cont de faptul că societatea avea un director care îndeplinea şi atribuţii de agent de vânzări, respectiv achiziții, ceea ce presupunea deplasări repetate cu autoturismul pentru încheierea dc contracte şi îndeplinirea scopului societăţii.

A  solicitat organului de control o explicație a acestor constatări, a enumerat excepţiile din lege, dar aceste excepţii nu au fost luate în calcul, astfel că se impune admiterea contestaţiei, anularea deciziei de impunere şi exonerarea de plată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile legii 554/2004, art. 19 alin 1 din Legea 227/2015, privind Codul Fiscal,

În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri și a ataşat copii certificate conforme cu originalul după următoarele documente: raportul dc inspecţie fiscală, Decizia 490/31.07.2018, notă explicativă, dovezi de comunicare a actelor, tabel cu foi de parcurs pe perioada verificată, Anexa 2 la raportul de inspecţie şi Anexa la decizia de impunere.

La data de 29.03.2019  în temeiul art. 205 cod procedură civilă pârâta AJ, în nume propriu precum şi în numele şi pentru DG a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei considerând că acţiunea reclamantei este neîntemeiată pentru următoarele motive:

Ca o chestiune prealabilă, in vederea stabilirii cadrului procesual corect, a învederat instanţei de judecata aspectul că Decizia nr. ...../31.07.2018, reprezentând unul dintre actele administrativ-fiscale contestate în prezenta cauză a fost emis de DG, împrejurare în care a solicitat și conceptarea și citarea, în calitate de pârâtă și a DG.

Cauza supusă judecăţii este dacă suma de 11.11453 lei reprezentând TVA stabilită prin Decizia de impunere nr. FGJ-....../14.05.2018 și Raportul de Inspecţie Fiscală nr. F-GJ ..../14.05.2018 și menţinută prin Decizia nr. 430/31,07.2018, emisă de DG a fost stabilită în sarcina reclamantei cu respectarea prevederilor legale în vigoare și dacă aceasta este datorată în mod legal de către reclamantă.

S-a arătat că organele de inspecţie fiscală au stabilit la data de 31.12.2017  o TVA de  plată în sumă de 10,892 ei, rezultând o TVA stabilită suplimentar în sumă de 11.453 lei.

Diferenţa între TVA declarată de reclamantă și cea stabilită de control, în sumă de 11.453 lei, o reprezintă;

a) suma de 1.226 lei reprezintă 50% din TVA neacceptată la deducere de echipa de inspecţie fiscală aferentă cheltuielilor cu piesele de schimb și reparațiile auto înregistrate de reclamantă în perioada verificată în contul 6024 "cheltuieli privind piesele de schimb", contul 611 „cheltuieli cu întreţinerea și reparațiile" contul 628 "Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi" achiziţionate pe parcursul perioadei verificate, respectiv 01.10.2012-31.01.2016.

În timpul inspecţiei fiscale au fost prezentate echipei de inspecţie fiscală foi de parcurs pentru a justifica consumul de combustibil. Echipa de inspecţie fiscală a constatat că reclamanta a efectuat mai multe alimentări decât sunt înregistrate în propria contabilitate de unde reiese faptul ca autoturismul a fost folosit și în interes personal, societatea înregistrând în contabilitate doar combustibilul folosit pentru nevoile firmei.

Astfel, analizând cheltuielile înregistrate de reclamantă pe perioada supusă inspecţiei fiscale în contul 6024 " Cheltuieli privind piesele de schimb", contul 611 " cheltuieli cu întreţinerea și reparațiile" și contul 628 "Alte cheltuieli cu serviciile executate de terț " și examinând documentele primare în baza cărora au fost înregistrate pe costuri piesele de schimb si avândî În vedere că societatea a pus la dispoziţia echipei de inspecție fiscală un centralizator al deplasărilor efectuate cu automobilul marca BMW aflat în patrimoniul societăţii, a rezultat că acesta a fost utilizat și în alte scopuri decât exclusiv pentru reclamantă.

Având în vedere aceste aspecte precum și faptul că nu au fost prezentate și alte documente din care să rezulte deplasările menţionate atât în nota explicativă cât și în situaţia foilor de parcurs, echipa de inspecţie fiscala a considerat ca autoturismul marca BMW a fost utilizat și în alte scopuri, pentru care s-au dedus integral cheltuielile cu piesele de schimb și reparațiile și în consecinţă, nu a acceptat la deducere suma de 1.226 lei, reprezentând 50% din taxa pe valoarea adăugată aferentă pieselor de schimb consumate ți reparaţii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările ți completările ulterioare, art.1451.

În drept, art. 1451 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal precizează: "Limitări speciale ale dreptului de deducere."

"(l)Prin excepţie de la prevederile art. 145 se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a taxele aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice.",

Prevederile H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, punctul 45l precizează:

" În aplicarea art.1451 alin.(l) din Codul fiscal, prin cheltuieli legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanei impozabile se înţelege orice cheltuieli direct atribuite unui autovehicul, cum sunt cheltuieli de reparaţii, de întreţinere, cheltuieli cu lubrefianți, cu piese de schimb, cheltuieli cu combustibilul utilizat pentru funcţionarea autovehiculului. Nu reprezintă cheltuieli legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile orice cheltuieli care nu pot fi direct atribuibile pentru un anumit autovehicul. În sensul prezentelor norme, prin vehicul se înţelege orice vehicul având o masă totală maximă autorizată care nu depăşeşte 3.500 kg și nu are mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul şoferului”.

Implicit pentru perioada ianuarie 2016 - decembrie 2017 prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, menţionează :

- art. 298 "Limitări speciale ale dreptului de deducere", alin.(l) care prevede: "Prin excepţie de la prevederile art. 297 se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice".

b) suma de 7.945 lei reprezintă taxa pe valoarea adăugată de plată aferentă achiziției intracomunitare a autoturismului B achiziţionat în luna august 2016 din Germania de la societatea A conform facturii fiscale nr. ...../05.08.2016 si înregistrată în contabilitate în contul 2133 „Mijloace de transport".

Conform anexelor privind foile de parcurs puse la dispoziţie de reprezentantul societăţii reiese faptul că autoturismul a fost folosit și în scopuri personale, iar conform art. 298 alin. (I) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal care prevede:" (1) Prin excepţie de la prevederile art. 297 se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare. importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate si a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice." precum ți prevederile Secţiunii a 2-a, punctul 68. alin, (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 care prevede;" SECŢIUNEA a 2- a - Limitări speciale ale dreptului de deducere.

(4) Utilizarea unui vehicul în folosul propriu de către angajații unei persoane impozabile ori pentru a fi pus la dispoziţie în vederea utilizării în mod gratuit altor persoane, pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii sale economice, este denumită în continuare uz personal. Transportul la și de la locul de muncă al angajatorilor în alte condiţii decât cele menţionate la alin. (3). este considerat uz personal al vehiculului. Se consideră că un vehicul nu este utilizat exclusiv în scopul activităţii economice, în sensul art. 298 alin. (1) din Codul fiscal, în situaţia în care, pe lângă utilizarea în scopul activităţii economice, vehiculul este utilizat ocazional sau de o manieră continuă şi pentru uz personal. Dacă vehiculul este utilizat atât pentru activitatea economică, cât și pentru uz personal, se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului și a taxei aferente cheltuielilor legate de acesta.

Persoana impozabilă care aplică deducerea limitată de 50% nu trebuie sa facă dovada utilizării vehiculului în scopul activităţii economice sau pentru uz personal cu ajutorul foii de parcurs prevăzute la alin. (2). Prin limitarea la 50% a dreptului de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziţiei intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a taxei aferente cheltuielilor legate de aceste vehicule, se înţelege limitarea deducerii taxei care ar fi deductibilă în condiţiile prevăzute la art. 297 si la art. 299 - 301 din Codul fiscal.".

Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate, pârâta apreciază că în mod legal organul de inspecţie fiscală a stabilit o TVA suplimentară de plată în sumă de 7,945 lei.

 În ceea ce priveşte suma de 2.282 lei ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată nedeclarată pe toată perioada verificată respectiv trim. IV 2012-decembrie 2017, a menţionat ca organul de inspecţie fiscală în mod legal a considerat că reclamanta nu a respectat prevederile Legii nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală cu modificările și completările ulterioare,

Art. 102 "Forma și conţinutul declaraţiei fiscale", alin. (3) prevede: 11 Contribuabilul/Plătitorul are obligaţia de a completa declaraţia fiscală înscriind corect, complet și cu bună-credinţă informaţiile prevăzute de formular, corespunzătoare situaţiei sale fiscale. Declaraţia fiscala se semnează de către contribuabil/plătitor sau după caz, reprezentantul legal ori împuternicitul acestuia.".

Art. 113  "Obiectul inspecţiei fiscale", alin. (2), lit. i) care prevede : în scopul efectuării inspecţiei fiscale, organul de inspecţie fiscală procedează la: i) stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferențelor datorate în plus sau în minus, după caz, față de obligaţia fiscală principală declarată de către contribuabil/plătitor și/sau stabilită, după caz, de organul fiscal;"

Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate, apreciază ca organul de inspecţie fiscală în mod legal a stabilit suplimentar o taxă pe valoarea adăugată de plată nedeclarată în sumă de 2.282 lei.

Faţă de motivele invocate, a solicitat respingerea contestaţiei formulată de reclamanta SC SR SRL Tg-Jiu ca neîntemeiată şi menţinerea actelor administrativ-fiscale contestate ca temeinice şi legale.

În temeiul art. 411 alin. 1, pct. 2 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

La data de 22.10.2018 reclamanta a depus la dosar un răspuns la întâmpinare în temeiul art.201 cod procedură civilă prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâtă, apărări care preiau în totalitate cele reţinute de organele de inspecţie fiscală, în raportul de inspecţie fiscală contestat prin cerere de chemare în judecată.

Consideră acţiunea întemeiată, faţă întregul material probatoriu al dosarului, respectiv înscrisurile depuse în susţinerea contestaţiei, precum şi faţă de dispoziţiile de strictă interpretare invocate în cererea de chemare în judecată.

Aşa cum a arătat şi prin acţiunea dedusă judecăţii, contestaţia formulată este întemeiată avându-se în vedere că nu s-a făcut dovada de către inspectorii fiscali, în condiţiile art. 298 alin 1 din Legea 227/2015 că nu există înregistrate în contabilitate bonuri, sau foi de parcurs. Afirmația nu a fost exemplificată cu nici un document primar, în vederea susținerii acestei afirmații generalizate „pe toată perioada controlului". De asemenea nu s-au depus sau exemplificat în actul de control, care au fost bonurile sau foile de parcurs care nu corespundeau scopului societăţii.

Consideră  contestaţia întemeiată, raportat şi la dispoziţiile art. 298 alin 3 pct. b din Legea 227/2015, în sensul că nu s-a ţinut cont de faptul că societatea avea un director care îndeplinea şi atribuţii de agent de vânzări, respectiv achiziții, ceea ce presupunea deplasări repetate cu autoturismul pentru încheierea de contracte şi îndeplinirea scopului societăţii.

A solicitat organului de control o explicație a acestor constatări, a enumerat excepţiile din lege, dar aceste excepţii nu au fost luate în calcul, astfel ca se impune admiterea contestaţiei, anularea deciziei de impunere şi exonerarea de plată.

Prin încheierea interlocutorie din 1 martie 2019 în cauză a fost încuviinţată efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea fiscalitate, iar raportul de expertiză întocmit de  expertul desemnat a fost depus la dosar în data de 9 iulie 2019.

Examinând cererea de chemare în judecată, prin prisma materialului probator administrat în cauză și raportat la motivele de fapt și de drept invocate de părți, tribunalul o reține ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Ca stare de fapt, tribunalul reţine că prin decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. F-GJ ..... din data de 14.05.2018, întocmită în baza raportului de inspecţie fiscală nr. F-GJ ..... din data de 14.05, organele de inspecţie fiscală ale AJ, au stabilit că autoturismul marca BMW achiziționat din Germania și aflat în patrimoniul reclamantei a fost folosit și în scopuri personale şi în consecinţă, în mod greșit au fost deduse în totalitate cheltuielile efectuate cu reparațiile respectivului autoturism, TVA-ul aferent achiziției intracomunitare, precum și TVA aferentă consumului de combustibil.

Drept urmare, au fost stabilite în sarcina reclamantei SC SR SRL Tg-Jiu, suplimentar o taxă pe valoarea adăugată de plată în sumă totală de  11.453 lei.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie, iar prin Decizia nr. 490/31.07.2018, DG a respins ca neîntemeiată contestația.

Nemulțumită de soluția adoptată la contestația formulată, reclamanta s-a adresat cu prezenta acțiune la instanța de contencios administrativ și fiscal, solicitând anularea ambelor decizii și a raportului de inspecție fiscală, invocând în esență faptul că în mod greșit inspectorii fiscali au reținut că autoturismul marca BMW a fost folosit și în alte scopuri decât cele pur economice și astfel în mod eronat nu au acceptat la deducere întreaga taxă aferentă cheltuielilor cu reparația, achiziției intracomunitare și consumului de combustibil.

Analizând apărarea formulată de reclamantă, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 297 alin. 4 lit. a din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiunilor taxabile.

Dispozițiile art. 298 alin. 1 din Codul fiscal, statuează că, prin prin excepţie de la prevederile art. 297 se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziţiei intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate şi a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice.

De asemenea, alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, în cazul vehiculelor care nu fac obiectul limitării dreptului de deducere conform alin. (1), fiind utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, precum şi a celor exceptate de la limitarea deducerii potrivit alin. (3), se vor aplica regulile generale de deducere stabilite la art. 297 şi art. 299 - 301.

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă fără dubiu că o persoană impozabilă are dreptul să deducă întreaga taxă aferentă achiziției intracomunitare a unui vehicul, precum și întreaga taxă aferentă cheltuielilor legate de acest vehicul, dar numai cu condiția ca respectivul vehicul să fie folosit exclusiv în folosul operațiunilor taxabile.

În ceea ce priveşte persoana impozabilă, aceasta este definită de art. 269 alin. 1 din Codul fiscal ca fiind  orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi, iar potrivit dispozițiilor alineatului (2), în sensul prezentului titlu, activităţile economice cuprind activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor liberale sau asimilate acestora, constituind de asemenea activitate economică și exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.

În cauza dedusă judecății, organele de inspecție fiscală nu au negat calitatea reclamantei de persoană impozabilă și nici dreptul de deducere a taxei aferentă achiziției intracomunitară a autoturismului marca BMW și a taxei taxă aferentă cheltuielilor legate de acest vehicul, ci doar au ajuns la concluzia că această taxă este deductibilă doar în proporție de 50%, pe motivul că autoturismul a fost folosit și pentru alte scopuri decât desfășurarea activităţii economice,  respectiv pentru uz personal.

Referitor la aceste constatări, tribunalul are în vedere că în conformitate cu dispozițiile pct. 68 alin. 4 din Hg nr. 1/20016, utilizarea unui vehicul în folosul propriu de către angajaţii unei persoane impozabile ori pentru a fi pus la dispoziţie în vederea utilizării în mod gratuit altor persoane, pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii sale economice, este denumită uz personal, considerându-se că un vehicul nu este utilizat exclusiv în scopul activităţii economice, în sensul art. 298 alin. (1) din Codul fiscal, în situaţia în care, pe lângă utilizarea în scopul activităţii economice, acesta este utilizat ocazional sau de o manieră continuă şi pentru uz personal.

Or, în cauza dedusă judecății, prin probele administrate, reclamanta a făcut pe deplin dovada că în perioada supusă inspecției fiscale, autoturismul în cauză a fost utilizat exclusiv în scopul activităţii economice, în sensul art. 298 alin. (1) din Codul fiscal.

Astfel, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiată susținerea inspectorilor fiscali în sensul că reclamanta a efectuat mai multe deplasări și alimentări ale autoturismului cu combustibil decât sunt înregistrate în propria contabilitate, de unde rezultă că autoturismul a fost folosit și în uz persona, în condițiile în care nu au fost menționate foile de parcurs și bonurile fiscale aferente achiziționării de combustibil  despre care se susține că nu au fost înregistrate în contabilitate, inspectorii fiscali mărginindu-se la a face o afirmație cu caracter de generalitate, nesusținută de dovezi.

Nu poate fi primită nici susținerea în sensul că, urmare a recunoașterii reprezentantului societății reclamante că  unele deplasări din punct de vedere comercial nu s-au concretizat cu realizări de venituri, rezultă că acesta a fost folosit și pentru uz personal, având în vedere că, pct. 68 alin. 2 teza a doua din HG 1/2016, statuează că, utilizarea în scopul activităţii economice a unui vehicul cuprinde, fără a se limita la acestea: deplasări în ţară sau în străinătate la clienţi/furnizori, pentru prospectarea pieţei, deplasări la locaţii unde se află puncte de lucru, la bancă, la vamă, la oficiile poştale, la autorităţile fiscale, utilizarea vehiculului de către personalul de conducere în exercitarea atribuţiilor de serviciu, deplasări pentru intervenţie, service, reparaţii, utilizarea vehiculelor de test-drive de către dealerii auto.

Or, reclamanta a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că deplasările au fost efectuate în vederea încheierii unor contracte de prestări servicii cu diverse instituții sau persoane juridice,  adică tocmai în scopul realizării de operațiuni taxabile.

În acest sens sunt de altfel concluziile raportului de expertiză, expertul fiscal concluzionând în urma documentelor prezentate de părți, că în perioada 2012-2018, administratorul societății reclamante a întocmit în conformitate cu legislația în vigoare foi de parcurs care au fost centralizate pe baza F.A.Z.-urilor, respectând de altfel prevederile pct. 451 alin. 2 din normele metodologice date în aplicarea dispozițiilor art. 1451 alin. 1 din Codul fiscal, în cazul vehiculelor care sunt utilizate exclusiv  în scopul activității economice, iar acordarea dedu8ctibilității taxei pe valoarea adăugată a fost realizată pe baza întocmirii foilor de parcurs cu respectarea legislației în vigoare.

Drept urmare, tribunalul reține că în mod corect reclamanta a procedat la deducerea în totalitate a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziției intracomunitare a autoturismului,  precum și a întregii taxe aferentă cheltuielilor legate de acest autoturism.

Pentru toate considerentele ce preced, tribunalul va admite contestația dedusă judecății și va anula Decizia nr. ..../31.07.2018 emisă de DG şi Decizia de impunere nr. F- GJ ...../14.05.2018 şi Raportul de Inspecţie Fiscală nr. F –GJ ..../14.05.2018, ambele emise de AJ.

Totodată, având în vedere dispozițiile art. 453 din Codul de procedură fiscală, vor fi obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Admite contestaţia promovată de reclamanta SC SR SRL, în contradictoriu cu pârâtele AJ şi DG.

 Anulează Decizia nr. ...../31.07.2018 emisă de DG şi Decizia de impunere nr. F- GJ ..../14.05.2018 şi Raportul de Inspecţie Fiscală nr. F –GJ ..../14.05.2018, ambele emise de AJ.

Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu expert.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţă publică azi 13.09.2019 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare