Tentativă la infracţiunea de omor. Săvârşirea infracţiunii sub forma coautoratului.

Sentinţă penală 64 din 24.02.2020


Prin rechizitoriul întocmit de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 490/121/2018 din 09.02.2018 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților F.M.M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. (1) cod penal raportat la art. 188 alin. (1) cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 371 cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) cod penal și S.D.M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. (1) cod penal raportat la art. 188 alin. (1) cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 371 cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) cod penal și art. 41 alin. (1) cod penal în referire la art. 43 alin. (5) cod penal, reţinându-se în sarcina inculpaţilor că în data de 26.12.2017, în jurul orei 2000, în timp ce se aflau în barul aparținând S.C. Hanță S.R.L. din comuna Suceveni, județul Galați, ar fi lovit cu o bâtă, în zona capului, dar și în alte zone ale corpului, persoana vătămată R.E., provocându-i acesteia leziuni care au necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acesteia, precum și că, în aceleași împrejurări și condiții menționate mai sus, prin acțiunea sa de lovire a creat o stare de panică, de nesiguranță și indignare în rândul persoanelor care erau prezente în incinta barului S.C. Hanță S.R.L. și sărbătoreau cu ocazia Crăciunului, în acest mod fiind tulburată ordinea și liniștea publică.

La reținerea coautoratului la infracțiunea de omor pentru inculpați, s-a avut în vedere doctrina și practica judiciară în materie, și anume:

Loviturile au fost aplicate cu intensitate deosebită, demonstrate atât de raportul de medico-legal, cât și de declarațiile martorilor, care au arătat că din parul folosit la agresiune ”săreau așchii”. Este lipsit de relevanță, în raport de modalitatea în care au acționat, faptul că inculpații au lovit pe rând, și poate numai unele dintre lovituri ar fi putut cauza decesul victimei. În mod evident prin modalitatea în care au acționat, inculpații au putut să prevadă rezultatul produs, moartea victimei, și au acționat nemijlocit pentru realizarea acesteia.

Din probele administrate, rezultă în mod evident inculpații au avut o activitate conjugată și au prevăzut rezultatul produs, uciderea sau punerea în primejdie a vieții, și au acționat nemijlocit pentru realizarea lui. În mod neîndoielnic, acționând în modul descris, respectiv lovirea concomitentă a persoanei vătămate cu obiectele folosite la agresiune - bâtă, respectiv levier, intensitatea deosebită a loviturilor, ducând în mod cert, cel puțin, la punerea în primejdie a vieții, constituie elemente suficiente pentru a se reține intenția de a ucide (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 361/18.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală).

Jurisprudența și doctrina au stabilit că există coautorat atunci când coinculpații au acționat împreună lovind victima, atât înainte de a cădea la pământ, cât și după aceea. Faptul că numai loviturile aplicate de unul dintre ei au fost mortale, nu are relevanță, dacă activitatea acestuia se află într-o unitate indivizibilă cu aceea a celuilalt inculpat și dacă rezultatul acestor activități strâns unite constă în suprimarea vieții victimei, iar în materialitatea faptelor reiese că ambii inculpați au fost conștienți de urmările acțiunilor comune și au dorit producerea lor (T.S., decizia nr. 467 din 15.03.1978, Noul Cod penal adnotat, Ed. Hamangiu, 2014, pag. 115).

Faptul că loviturile care au cauzat decesul victimei au fost aplicate numai de unul dintre inculpați, nu este de natură să ducă la înlăturarea coautoratului pentru ceilalți autori, dacă se dovedește că acțiunile lor au fost conjugate și indispensabile comiterii infracțiunii de omor. Potrivit art. 24 Cod penal (n.n. art. 46 Cod penal) este considerat autor (coautor) acela care săvârșește nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Printr-o astfel de activitate nu se înțeleg numai acțiunile creatoare care realizează în mod direct rezultatul, dar și acelea care fac imposibilă rezistența, apărarea, obstacolează energiile care tind să combată producerea rezultatului (T.S., decizia nr. 71 din 12.01.1979, Noul Cod penal adnotat, Ed. Hamangiu, 2014, pag. 115).

Pentru existența coautoratului la infracțiunea de omor este suficient ca activitatea fiecărui inculpat să se afle într-o indivizibilă cu a celuilalt și, împreună, să conducă la suprimarea vieții victimei, dacă acest rezultat a fost prevăzut și dorit ori acceptat de fiecare dintre ei (T.S., decizia nr. 32 din 06.01.1977, Noul Cod penal adnotat, Ed. Hamangiu, 2014, pag. 115).