Raporturi de muncă

Potrivit art. 52 alin.3 Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare pe o perioadă care depășește 30 zile lucrătoare.

Prin contestație reclamantul a susţinut nulitatea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, deoarece aceasta nu cuprinde o motivare în fapt, care ar asigura dreptul la apărare al salariatului şi un cadru obiectiv de verificare a legalității ei.

Susţinerea reclamantului nu poate fi primită, deoarece Codul muncii nu prevede forma şi conținutul deciziei de suspendare a contractului individual de muncă în condițiile art. 52 alin.3, aceste cerințe fiind cuprinse în cazul deciziei de concediere/art. 76 Codul Muncii şi a deciziei de sancționare/art. 252 Codul Muncii, iar dispoziţiile respective nu sunt aplicabile speţei.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 14.05.2020

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.10.2019, reclamantul CC a chemat în judecată pârâta S.C.UATAA M S.A., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:

-anularea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă nr.xxxx/05.09.2019;

-plata drepturilor ce decurg din calitatea de salariat, ce i s-ar fi cuvenit pe durata suspendării contractului individual de muncă;

-plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este salariat în cadrul pârâtei, ca mecanic în cadrul formaţiei Administrativ – Lucrări auxiliare, iar prin decizia nr.xxxx/05.09.2019 şi comunicată la data de 10.09.2019, angajatorul i-a suspendat contractul individual de muncă în baza art.52 alin.3 Codul muncii, coroborat cu art.141 alin.3 din Contract colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, suspendarea fiind până la remedierea situaţiei.

Reclamantul a arătat că decizia nr.xxx/05.09.2019 este netemeinică şi nelegală deoarece decizia nr.xxxx/04.09.2019, decizie care a stat la baza emiterii deciziei nr.xxxx/2019, era suspendată la data de 05.09.2019, data emiterii deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, precum şi la data de 06.09.2019, dată de la care s-au produs efectele deciziei de suspendare a contractului individual de muncă.

De asemenea, a arătat şi că decizia de suspendare a contractului individual de muncă este lovită de nulitate şi pentru faptul că aplicabilitatea deciziei nr.xxxxx/04.09.2019 era suspendată până la data de 11.09.2019, acest lucru reieşind din minuta nr.xxxx/11.09.2019 şi decizia nr.xxxx/11.09.2019.

Reclamantul a precizat faptul că, decizia de suspendare a contractului individual de muncă nu cuprinde o motivare în fapt, în sensul că trebuia să cuprindă motivele pe care se bazează decizia angajatorului şi care să poată fi verificate atât de către salariat cât şi de către instanţa de judecată în cazul unui eventual litigiu.

Totodată, reclamantul a precizat şi că, decizia nr.xxx/05.09.2019, deşi prevede suspendarea contractului individual de muncă aceasta nu precizează zilele în care contractul individual de muncă este suspendat, iar angajatorul nu i-a comunicat modalitatea în care trebuia să se prezinte la serviciu sau în care să rămână la dispoziţia sa.

În acest sens, reclamantul a mai precizat şi că datele de începere, sfârşit, respectiv încetare suspendare contract individual de muncă se definesc în conformitate cu specificaţiile tehnice privind întocmirea şi transmiterea Revisal.

Astfel, data începerii suspendării este data de la care salariatului i-a fost suspendat contractul individual de muncă conform deciziei de suspendare (06.09.2019), iar data de sfârşit a suspendării este data până la care salariatului i-a fost suspendat contractul individual de muncă conform termenului limită stabilit prin decizia de suspendare (nespecificat în cazul său).

În acest sens, reclamantul a invocat Decizia nr.20/13.06.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit că „Prestarea de activităţii de către angajat/salariat, deşi perioada de suspendare a contractului individual de muncă nu a expirat, nu poate fi prezentată ca o situaţie de încetare a efectelor suspendării pentru că trebuia să fie făcută menţiunea în registrul de evidenţă al salariaţilor şi în dosarul persoanei respective, ca şi în cazul suspendării contractului individual de muncă, chiar şi în lipsa unui act scris întocmit în acest sens”.

De asemenea, reclamantul a specificat că atâta timp cât are contractul individual de muncă suspendat doar o zi/săptămână (nefiind specificată care zi), pentru a se putea prezenta la serviciu ar trebui să înceteze suspendarea contractului individual de muncă, înregistrarea încetării suspendării în Revisal şi transmiterea către ITM a registrului fiind efectuate la  data încetării suspendării contractului individual de muncă.

Reclamantul a mai arătat că decizia nr.xxxx/05.09.2019 i-a fost comunicată la data de 10.09.2019, dar suspendarea a fost nelegal aplicată începând cu data de 06.09.2019.

La data de 06.09.2019, când s-a prezentat la serviciu nu a putut semna condica de prezenţă întrucât aceasta era completată cu numărul unei decizii al cărei conţinut nu îl cunoştea.

De asemenea, reclamantul a precizat că pentru a putea fi suspendat contractul individual de muncă în baza art.52 alin.3 Codul muncii trebuie să existe o „reducere temporară a activităţii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depăşesc 30 de zile lucrătoare”, ori în dispoziţia nr.xxxx/04.09.2019, care a stat la baza deciziei nr.xxxx/05.09.2019, motivele enumerate nu conduc la concluzia că ar fi nevoie de o reducere de activitate, cu atât mai mult cu cât urma perioada de frig în care urma să fie furnizat agentul termic.

Reclamantul a mai arătat că la emiterea deciziei nr.xxxx/04.09.2019 s-a avut în vedere un raport cu nr.xxxx/05.07.2019 privind situaţia financiar contabilă a unităţii la data de 30.06.2019, raport anterior adoptării măsurii de reducere a activităţii.

Reclamantul a specificat şi că deşi art.1 din dispoziţia nr.xxxx/04.09.2019 prevede că va fi adoptată măsura reducerii temporare a activităţii, reducând programul de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână începând cu data de 04.09.2019 pentru categoriile TESA, Operativ, Administrativ, Pază, Laborator Metrologie şi Distribuţie Agent Termic, nu a fost respectată această prevedere măsura a afectat doar o parte din salariaţii ce fac parte din categoriile enumerate.

Mai mult, reclamantul a arătat că el nu face parte din categoriile enumerate în dispoziţia nr.xxxx/04.09.2019, el fiind mecanic în cadrul formaţiei Administrativ-Lucrări auxiliare.

Totodată, reclamantul a precizat faptul că oportunitatea suspendării contractului individual de muncă este pusă la îndoială cu atât mai mult cu cât măsura suspendării a intervenit cu mult după momentul analizei situaţiei financiare a pârâtei, astfel că adoptarea acestei măsuri nu poate fi justificată.

S-a mai arătat că minuta încheiată la data de 11.09.2019 cu ocazia definitivării analizei dispoziţiei nr.xxxx/04.09.2019 se află în totală contradicţie cu pretinsele motive ce au condus la reducerea de activitate începând cu luna octombrie 2019 în sensul că în minută se menţionează că a existat o restrângere de activitate pe perioada de vară, însă restrângerea de activitate se face prin suspendarea contractului individual de muncă în luna octombrie, ca nivelul cheltuielilor de natură salarială şi numărul de personal la finele anului aprobate prin BVC reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăşite.

Mai mult, la punctul 2 al minutei, pârâta recunoaşte că măsura dispusă ar fi necesară însă procedurile de aplicare au fost defectuoase, acestea fiind reanalizate.

Chiar dacă procedurile au fost reanalizate, dispoziţia nr.xxxx/04.09.2019 nu a fost modificată, deciziile de suspendare a contractelor individuale de muncă nu au fost reanalizate şi modificate, şi chiar dacă minuta nr.xxxx/11.09.2019 prevede ca termen de aplicare a dispoziţiei nr.xxxxx/04.09.2019 data de 01.11.2019, deci data de încetare a deciziei de suspendare a contractului individual de muncă ar fi trebuit să fie 01.11.2019, aceasta fiind şi data care se transmite şi în Revisal.

De asemenea, minuta din data de 11.09.2019 menţionează şi faptul că dispoziţia nr.xxxx/04.09.2019 se va aplica pentru tot personalul cu excepţia formaţiilor de reparaţii şi exploatare cazan GIAC4 (cazan folosit în procesul de producere a agentului termic), acest lucru nu s-a realizat, doar 80 de salariaţi fiind afectaţi de această măsură.

Reclamantul a învederat şi faptul că deşi dispoziţia nr.xxxx/04.09.2019 prevede ca motive de reducere a activităţii şi motivele tehnologice, nu menţionează care sunt acestea.

Tot în minuta din 11.09.2019 se precizează că lista persoanelor care fac obiectul reducerii de program va fi comunicată Administratorului Judiciar până la data de 12.09.2019 ora 1600, dar decizia a cărei suspendare se solicită este emisă în data de 05.09.2019.

Reclamantul a mai arătat că pârâta nu a respectat nici condiţia impusă de art.52 alin.3 din Codul muncii şi art.3 lit. f din Legea nr.467/2006, respectiv consultarea sindicatului şi identificarea unor soluţii pentru rezolvarea situaţiei, la momentul emiterii deciziei nr.xxxx/05.09.2019 şi nr.xxxxx/04.09.2019 deoarece încă nu se cunoşteau listele definitive cu salariaţii afectaţi de măsura suspendării contractului individual de muncă.

Reclamantul a precizat şi că, pârâta a încălcat şi prevederile art.39 alin.1 lit. a) şi d) din Codul muncii în sensul că a emis deciziile de suspendare a contractelor individuale de muncă în mod preferenţial, măsura de reducere a programului de lucru afectând doar o parte a salariaţilor fără a se cunoaşte criteriile care au stat la baza selecţiei.

Reclamantul a precizat şi că i-a fost încălcat dreptul la salarizare pentru munca depusă în cadrul unităţii angajatoare deoarece, la momentul introducerii acţiunii, prestează aceeaşi muncă, îndeplineşte aceleaşi atribuţii de serviciu, activitatea sa în cadrul pârâtei nu a fost redusă, dar atribuţiile de serviciu sunt realizate în 4 zile lucrătoare în loc de 5 zile lucrătoare, ceea ce înseamnă un efort în plus şi muncă suplimentară din partea sa întrucât volumul de muncă a rămas acelaşi, astfel activitatea sa nefiind redusă dar remuneraţia pentru munca depusă a fost diminuată.

În susţinerea cererii, reclamantul a depus înscrisuri reprezentând: carte de identitate, dispziţia nr.xxxx/05.09.2019 şi dovada comunicării, dispoziţia nr.xxxx/07.09.2019, minuta nr.xx/11.09.2019, decizia nr.xxxx/11.09.2019, minuta nr.xx/13.09.2019, comunicare sindicat, act adiţional la contractul individual de muncă nr.xxxx/06.05.1992.

Pârâta, SC UATAA MSA – în reorganizare judiciară, prin administratorul judiciar xxxx SPRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca fiind neîntemeiată.

S-a arătat că decizia de suspendare nr.xxxx/05.09.2019 a fost emisă ulterior adoptării la nivelul societăţii a dispoziţiei nr.xxxx/04.09.2019 prin care s-a stabilit reducerea temporară a activităţii prin reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână.

S-a precizat că această măsură a fost adoptată din motive economice, tehnologice sau similare, măsură ce a fost considerată ca fiind mai uşor de suportat de către salariaţi şi având efect pe termen scurt faţă de adoptarea unei măsuri mai drastice, respectiv aceea a concedierii colective sau individuale.

Pârâta a arătat şi că, situaţia cheltuielilor de personal evidenţiază oprotunitatea măsurii reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile lucrătoare pe săptămână, determinate de motive economice, urmărindu-se evitarea aplicării altor măsuri precum concedierea colectivă.

A fost invocată Decizia nr.383/2011 a Curţii Constituţionale, prin care s-a reţinut că posibilitatea suspendării raporturilor de muncă este de natură a preveni măsura mai drastică a disponibilizării pentru perioada în care angajatorul se confruntă cu probleme economice, tehnologice, structurale sau altele similare acestora.

În acest sens, pârâta a arătat că dispoziţia nr.xxx este legală, îndeplinind condiţiile imperative ale art.52, măsura reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână fiind luată după consultarea prealabilă a reprezentanţilor Sind CETM.

Faţă de susţinerile reclamantului, pârâta a arătat că decizia de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantului nu a fost emisă şi nu a produs efecte cât timp administratorul judiciar a hotărât suspendarea aplicării dispoziţiei nr.xxx prin minuta din data de 11.09.2019 şi înregistrată la societate cu nr.xxxx/11.09.2019, iar faptul că nu a produs efecte rezultă din raportul per salariat unde apare data început suspendare ca fiind data de 13.09.2019 şi nu data de 06.09.2019.

Pârâta a mai arătat şi că angajatorul nu putea prevede momentul când măsura adoptată va lua sfârşit deoarece nu se cunoştea momentul când unitatea urma să se redreseze din punct de vedere economic, de altfel în dispoziţia nr.xxx prevăzându-se că măsura adoptată va fi menţinută până la remedierea situaţiei economico-financiare, tehnologice sau similare.

Totodată, pârâta a precizat că nu poate fi reţinută invocarea de către reclamant a Deciziei nr.20/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece aceasta nu are relevanţă în cauza de faţă, reclamantul nedesfăşurând activitate în ziua liberă (ziua suspendată) şi nici nu se prezintă la serviciu astfel încât să fie asimilat cu primirea la serviciu de către angajator a unei persoane fără un cadru legal încheiat.

S-a arătat şi că la nivelul societăţii a fost întocmit un grafic lunar după care se desfăşoară activitatea, astfel că susţinerea reclamantului că nu ştia în ce zi nu se prezintă la serviciu nu poate fi reţinută, acest grafic fiind adus la cunoştinţa salariaţilor prin afişare la avizierul societăţii.

Pârâta a menţionat şi faptul că, dispoziţia nr.xxx a produs efecte după data de 11.09.2019 când s-a dispus încetarea suspendării aplicării dispoziţiei nr.xxx/04.05.2019, fapt ce se poate observa şi din raportul per salariat unde prima zi de suspendare a contractului individual de muncă este data de 13.09.2019 şi nu data de 06.09.2019.

Referitor la susţinerea reclamantului cum că i-ar fi fost încălcat dreptul la salarizare pentru munca depusă, pârâta a arătat că deşi protejarea drepturilor salariatului aflat în raporturi de subordonare faţă de angajator, reprezintă o formă de a asigura însăşi protecţia dreptului la muncă, ca drept fundamental, legiuitorul este ţinut, în egală măsură, să asigure protecţia drepturilor angajatorului, prin instituirea unor măsuri apte să realizeze în mod concret scopul propus.

Pârâta a precizat că în acest sens este şi Decizia nr.1459/08.11.2011 a Curţii Constituţionale, decizie prin care s-a statuat faptul că protecţia dreptului la muncă nu poate fi absolutizată cu consecinţa afectării dreptului angajatorului de a-şi exercita libertatea economică, iar suspendarea contractului individual de muncă apare ca o măsură adecvată în împrejurările în care menţinerea în activitate a salariatului 5 zile/săptămână ar fi de natură să atragă consecinţe negative asupra activităţii economice, afectând drepturile şi interesele angajatorului.

Pârâta a precizat faptul că prin dispoziţia nr.xxxx/18.07.2019 s-a dispus ca începând cu data de 01.07.2019 să fie actualizate salariile personalului muncitor la nivelul claselor din decembrie 2018, conform Anexei nr.7 „Grila de salarizare” din CCM pentru anul 2019, iar prin dispoziţia nr.xxx/30.07.2019 un salariat a fost numit la nivel de unitate ca fiind persoana responsabilă DPO (GDPR – responsabil cu protecţia datelor cu caracter personal) conform Legii nr.677/2001 şi a Regulamentului (UE) nr.679/2016, astfel că drepturile salariale au fost negociate cu conducerea societăţii avându-se în vedere noile sarcini şi responsabilităţi pe care le-a primit în plus faţă de cele anterioare.

Referitor la reducerea/restrângerea activităţii s-a arătat că pornirea cazanului GIAC 4G kal (cazan care funcţionează pe perioada de vară) a presupus reorganizarea activităţii secţiei de PAT în sensul că au fost constituite 4 formaţii de lucru, fiecare cu un număr de 5 angajaţi şi nu 2 cum greşit susţine reclamantul, formaţii care deservesc în mod efectiv cazanul şi care desfăşoară activitatea în trei schimburi .

Pârâta a mai arătat şi că, începând cu data de 01.09.2019, prin dispoziţia nr.xxx/30.08.2019 a fost constituită formaţia „lucrări auxiliare administrativ” care a preluat personalul care se regăsea la acea dată în cadrul Secţiei de PAT, iar reclamantul ca personal care nu făcea parte din categoriile exceptate de la aplicarea măsurii de reducere a duratei programului de lucru de la 5 zile la 4 zile/săptămânal conform dispoziţiei nr.xxxx/04.09.2019 şi minutei nr.xxxx/11.09.2019 a fost introdus în programul de reducere a duratei de lucru.

Reclamantul a formulat o cerere de probatoriu, cerere prin care a arătat că la data de 06.09.2019 se afla în concediu de odihnă, cererea fiindu-i aprobată în data de 04.09.2019, astfel că în mod nelegal i s-a întrerupt concediul de odihnă prin decizia de suspendare a contractului individual de muncă.

A mai arătat şi că, în situaţia în care dispoziţia nr.xxxx/04.09.2019 avea aplicativitatea suspendată şi decizia sa de suspendare a contractului individual de muncă trebuia să fie suspendată printr-o altă decizie.

De asemenea, a arătat  că din fişa „raport per salariat” reiese că data începerii suspendării este 13.09.2019 şi nu 06.09.2019 aşa cum este consemnat în decizia de suspendare a contractului individual de muncă.

Reclamantul a precizat că susţinerile pârâtei referitoare la dificultăţile economice nu sunt reale, acestea nefiind susţinute cu documente.

La data de 27.11.2019, SC UATAA MSA – în reorganizare judiciară, prin administratorul judiciar xxxxx SPRL a formulat note scrise, arătând că acesta la momentul emiterii deciziei de suspendare nu se afla în concediu de odihnă ci se afla la serviciu fiind pontat, iar referitor la cererea de concediu a acestuia s-a arătat că nu există o asemenea cerere care să fie aprobată de către angajator la data de 04.09.2019 ci doar cererea de concediu de odihnă a reclamantului formulată la data de 05.09.2019 şi înregistrată sub nr.xxx.

S-a arătat şi că, potrivit dispoziţiei nr. xxxx/05.09.2019 prin care s-a suspendat contractul individual de muncă începând cu data de 06.09.2019, dată la care reclamantul era prezent la serviciu, acesta a refuzat primirea dispoziţiei participând la un protest spontan alături de alţi salariaţi, şi în urma căruia administratorul judiciar a emis deciziile nr.xxxx/06.09.2019 şi nr.xxxx/11.09.2019 şi care nu au fost înregistrate în registrul de evidenţă al societăţii ci doar în registrul de evidenţă al administratorului judiciar.

Totodată, pârâta a menţionat faptul că au fost achitate contribuţiile/salariat aferente timpului efectiv lucrat.

S-a mai arătat că, reclamantul începând cu data de 01.03.2019 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Formaţiei de lucru AD-TIV Lucrări auxiliare, urmare a preluării unei părţi din personalul Secţiei E C şi T ca urmare a reorganizării acestei secţii.

În susţinere, pârâta a depus la dosar înscrisuri reprezentând: cerere efectuare concediu de odihnă din data de 05.09.2019; fişă calcul salarii luna septembrie 2019; condică prezenţă din datle de 04,05 şi 06.09.2019

Prin încheierea din data de 28.11.2019, instanţa a reţinut că din înscisurile existente la dosarul cauzei reiese că pârâta SC UATAA MSA este în reorganizare judiciară, administrator judiciar fiind xxxx SPRL şi a constatat lipsa de procedură cu acesta, motiv pentru care a dispus citarea pârâtei prin administratorul judiciar.

Din oficiu s-a solicitat pârâtei să comunice: organigrama societăţii începând cu luna august 2019; condica de prezenţă pentru lunile septembrie şi octombrie 2019; foile colective de prezenţă; graficele de lucru şi modalitatea în care au fost aduse la cunoștința salariaţilor; dispoziţia nr xxx/30.08.2019 şi anexele la aceasta; dacă urmare a dispoziţiei nr.xxxx/2019 a fost schimbat locul de muncă al reclamantului şi care este modalitatea în care a fost pusă în aplicarea această dispoziţie; dacă locul unde îşi desfăşoară activitatea reclamantul face parte din secţia DAT;  înscrisurile în baza cărora au fost efectuate menţiunile în revisal; dovada că reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale şi contribuţiile; să precizeze perioada în care reclamantul s-a aflat în concediu de odihnă; raportul trimestrial întocmit de administratorul judiciar şi depus în dosarul nr.xxxx/xx/2015 al TG.

Analizând acțiunea în raport de actele şi lucrările dosarului instanța constată şi reţine următoarele:

Reclamantul este angajatul societății pârâte SC UATAA MSA în funcția de mecanic în cadrul Secţiei EC şi T conform actului adiţional la contractul individual de muncă încheiat sub nr.xxx din 06.05.1992, act adițional încheiat la data de 26.07.2019.

Ulterior, reclamantul a îndeplinit funcția de mecanic în cadrul formației Administrativ – Lucrări Auxiliare, înființată prin Dispoziţia nr. xxxx/30.08.2019 urmare a reorganizării societății.

Prin dispoziția nr.xxx/15.09.2019 emisă de pârâtă, prin administrator special ( unitatea fiind în reorganizare judiciară)  a fost suspendat contractul individual de muncă al reclamantului începând cu data de 06.09.2019 în conformitate cu art. 52 alin.3 Codul Muncii coroborat cu art. 141 alin.3 Contractul Colectiv de Muncă, până la remedierea situației existente.

Potrivit art. 52 alin.3 Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare pe o perioadă care depășește 30 zile lucrătoare.

Angajatorul are posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situației care a cauzat reducerea programului.

Măsura poate fi luată după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unității sau a reprezentanților salariaților, după caz.

Art. 52 alin.3 Codul Muncii stabilește deci motivele care determină măsura reducerii activității, motive care sunt economic, tehnologice, structurale sau similare; perioada pe care îşi produc efectele de cel puţin 30 zile după consultarea cu sindicatele sau cu reprezentanții salariaților.

În cazul de faţă, pârâta a avut în vedere dispoziții legale cuprinse în art.52 alin.3 Codul Muncii.

Situația economico-financiară a societății a fost evidențiată în raportul nr xxxxx/05.07.2019 întocmit de administratorul special şi care evidențiază motive economice care impun luarea măsurii de suspendare temporară a activității prin reducerea programului de lucru.

Potrivit acestui raport, până la data de 28.06.2019 datoriile societății erau în sumă de xxxxxxxx lei şi de asemenea, conform balanței de verificare societatea înregistrează pierderi în valoare de xxxxxxxxx lei, unde ponderea o deţin cheltuielile materiale şi de personal.

Raportul a fost comunicat şi sindicatului, iar în şedinţa din 18.07.2019 au avut loc consultări cu privire la reducerea temporară a activității pe o perioadă ce depășește 30 zile lucrătoare.

Au avut loc mai multe întâlniri între administratorul special al societății şi sindicat şi prin adresa nr.xxxx/25.07.2019 Sind.CET M a fost de acord cu măsura propusă.

 În urma îndeplinirii acestei proceduri a fost emisă Dispoziția nr.xxxx/04.09.2019 prin care s-a adoptat măsura reducerii temporare a activității, reducând programul de lucru de la 5 la 5 zile/ săptămână pentru motive economice, tehnologice sau similare începând cu data de 04.09.2019 pentru următoarele categorii: TESA, Operativ, Administrativ, Pază, Laborator Metrologie şi DAT.

Potrivit art. 2 al deciziei motivele care au determinat adoptarea măsurii sunt:

- situaţia financiară precară, cu care se confruntă societatea, nereușind recuperarea integral şi la timp a creanțelor de la debitorii restanți, această situație făcându-se simțită la nivelul societății;

- reducerea costurilor cu munca vie;

- necesitatea reorganizării activității pe criterii de eficiente economice, tehnologice sau similare pe perioada de vară;

- înlăturarea sau diminuarea dezechilibrelor produse de acumularea datoriilor pe perioada de vară, când unitatea înregistrează pierderi ca urmare a funcționării sub capacitatea normală de producție şi reducerea substanțială a facturilor restante de cele 17 Asociații de Proprietari;

-necesitatea adoptării unor măsuri urgente la nivelul societății care să asigure reducerea cheltuielilor şi încadrarea acestora în nivelul veniturilor estimate a fi încasate în următoarea perioadă în contextul efectelor blocajului financiar şi dificultăți în recuperarea datoriilor de la debitori.

La data de 06.09.2019 prin decizia nr.xxxx a fost suspendată aplicarea deciziei nr xxxx/04.09.2019 pe o perioadă de 5 zile, încetarea suspendării fiind constatată prin Decizia nr xxxxx/11.09.2019.

Pentru definitivarea aplicării deciziei nr.xxxx/04.09.2019, conform minutei nr xx/11.09.2019 încheiată între administratorul judiciar, administratorul special şi sindicat s-a hotărât aplicarea dispoziției până la data de 01.11.2019 pentru tot personalul cu excepția formațiilor de reparații şi a formațiilor de exploatare cazan GIAC4, astfel încât să nu fie periclitată activitatea pentru toate compartimentele şi activitățile din SC UATAA MSA, conform unui grafic prestabilit şi comunicat tuturor compartimentelor.

Lista persoanelor care fac obiectul reducerii de program şi graficul se comunică administratorului judiciar.

Deşi aplicarea dispozițiilor prin care a fost adoptată măsura reducerii temporare a activității a fost suspendată pe o perioadă de 5 zile de la data adoptării, adică în intervalul 04 septembrie -11 septembrie 2019, angajatorul a emis dispoziția nr.xxxx/05.09.2019 prin care, în temeiul art. 52 alin.3 Codul Muncii a fost suspendat contractul individual de muncă al reclamantului până la remedierea situației economice.

Ori, suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 06 septembrie 2019 nu are temei legal, sub aspectul datei, astfel că se impune modificarea acesteia în sensul că data suspendării contractului individual de muncă al reclamantului este 13.09.2019, aşa cum este evidențiată şi în REVISAL.

Reclamantul a susținut că din acest punct de vedere decizia este nulă, apărare care nu poate fi primită, aspectele de mai sus determinând modificarea deciziei şi nu constatarea nulității acesteia.

Prin contestația de faţă reclamantul a susținut nulitatea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă deoarece acesta nu cuprinde o motivare în fapt care ar asigura dreptul la apărare al salariatului şi un cadru obiectiv de verificare a legalității ei.

Apărarea reclamantului nu poate fi primită deoarece decizia respectă dispoziţiile art. 52 alin.3 Codul Muncii invocându-se decizia nr xxxx/04.09.2019 şi perioada pentru care operează suspendarea (până la remedierea situației existente).

Codul muncii nu prevede forma şi conținutul deciziei de suspendare a contractului individual de muncă în condițiile art. 52 alin.3 aceste cerințe fiind cuprinse în cazul deciziei de concediere (art. 76 Codul Muncii) şi a deciziei de sancționare (art. 252 Codul Muncii) iar dispoziţiile respective nu se aplică în cazul de faţă.

Un alt motiv de nulitate al deciziei invocat de reclamant este faptul că în decizie nu se precizează zilele în care contractul individual de muncă este suspendat şi modalitatea în care salariatul rămâne la dispoziția angajatorului şi în mod corect ar fi trebuit să se emită decizii de suspendare a contractului individual de muncă şi decizii de încetare a suspendării pe toată perioada în care măsura adoptată de angajator subzistă.

Nici această apărare a reclamantului nu este fondată deoarece dispoziţiile legale aplicate în cazul de faţă (art. 51 alin.3 şi art.55 Codul Muncii) nu cuprind reglementări în acest sens.

Mai mult modalitatea de aplicare a măsurii suspendării s-a făcut prin programare (grafice) atât a salariaților cât şi a compartimentelor unde îşi desfășoară activitatea, grafice care au fost afișate la avizierul unității şi care nu trebuie comunicate fiecărui salariat în parte.

Reclamantul a susținut că motivele invocate în Dispoziția nr.xxxx/04.09.2019 care au determinat adoptarea de către angajator a măsurii reducerii temporare a activității nu sunt reale şi nu se impune luarea unei astfel de măsuri în condițiile în care urma perioada rece în care se furnizează agent termic, au fost afectați de măsura reducerii temporare a activității salariații care trebuiau să se preocupe de recuperarea datoriilor şi în lunile iulie şi august s-au făcut majorări salariale şi angajări.

S-a susținut de asemenea că raportul întocmit de administratorul special nu coincide cu cel întocmit de administratorul judiciar depus într-un alt dosar.

Situația economico - financiară a societății a fost evidențiată în raportul întocmit de administratorul special, discutată cu administratorul judiciar şi cu sindicatele şi nu au existat obiecțiuni cu privire la veridicitatea datelor cuprinse în raport, iar situaţia precară a societății este evidentă.

De altfel este dreptul angajatorului să ia măsurile pe care le crede de cuviință pentru eficientizarea activității, reducerea cheltuielilor, inclusiv reduceri salariale şi aşa cum a reținut şi Curtea Constituțională în Decizia 383/2011 posibilitatea suspendării raporturilor de muncă este de natură a preveni măsuri mai drastice pentru perioada în care angajatorul se confruntă cu probleme economice, tehnologice, structurale sau altele similare.

Un alt motiv de nelegalitate a măsurii lăiațe de pârâtă lui invocat de reclamant se referă la faptul că, având în vedere locul său de muncă stabilit prin actul adițional la contractul de muncă din 26.07.2019 respectiv Secţia EC şi T nu trebuia să fie afectată de măsura adoptată.

Este adevărat că potrivit actului adițional la contractul individual de muncă din 26.07.2019 reclamantul îndeplinea funcția de mecanic în cadrul Secţiei EC şi T, însă începând cu data de 01.09.2019 a avut loc o reorganizare a societății şi a fost emisă dispoziția nr xxxx/30.08.2019 prin care s-a constituit la nivelul societății formația de Lucrări Auxiliare, reorganizare impusă de pornirea cazanului GIAC4.

Conform anexei la această decizie s-au stabilit salariații care fac parte din această formație de lucru printre care şi reclamantul.

Această formație de lucru nu a fost exceptată de la măsura reducerii programului de lucru.

Reclamantul a susținut şi faptul că se afla în concediu de odihnă la data emiterii deciziei, aspect care nu a fost negat de pârâtă, însă acest aspect nu are importanță asupra măsurii luate.

Perioada de concediu de odihnă a fost evidențiată în foile colective de prezență iar modalitatea de stabilire a indemnizației de concediu de odihnă şi plata acesteia nu se impun a fi analizate, nefăcând obiectul prezentului litigiu.

Faţă de considerentele expuse mai sus va fi admisă în parte contestația reclamantului şi  modifică parţial dispoziţia nr.xxxx/05.09.2019 emisă de intimata SC UATAA MSA prin administrator judiciar xxxxx SPRL, în sensul că data suspendării contractului individual de muncă al reclamantului CC, conform art.52 alin.3 Codul muncii este 13.09.2019.

Această sentinţă a rămas definitvă prin decizia nr.131/17.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C.UATAA M S.A.

Domenii speta

Spete similare