Raporturi de muncă

Lipsa îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art.254 alin.1 Codul Muncii, privind caracterul cert al prejudiciului pretins şi cauzat, cât şi vinovăţia salariatului. Respingerea acţiunii ca nefondată.

Din analiza prevederilor art. 254 alin. 1 Codul muncii, rezultă că, pentru a  fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului, este necesară îndeplinirea mai multor condiţii de fond între care şi existenţa unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicită şi personală a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului.

În acest context, revenea reclamantei sarcina de a dovedi în instanţă întinderea prejudiciului, cât şi obligaţia de  a dovedi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciul pretins.

Ori, din înscrisurile depuse la dosar, instanţa apreciază că reclamanta nu a făcut dovada caracterului real şi cert al prejudiciului.

Răspunderea patrimonială presupune un rezultat dăunător care să se concretizeze într-o pagubă cu valoare economică, iar aceasta să fie adusă angajatorului-deci determinată.

Evaluarea pagubei - trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete, salariatul neputând fi ţinut să răspundă pentru înlocuirea valorilor efectiv  pierdute din patrimoniul angajatorului.

Ori de câte ori se pune problema recuperării unui prejudiciu produs de către salariat angajatorului acesta din urmă este obligat să dovedească existenţa şi întinderea lui.

Este adevărat că reclamanta a solicitat, generic efectuarea în cauză a unei expertize contabile care să stabilească întinderea prejudiciului, însă o astfel de expertiză ar fi fost necesară dacă s-ar fi pus problema aplicării uzurii la piesele înlocuite, ori aceste aspecte nu au fost aduse în faţa instanţei.

Ca atare, cum reclamanta nu a făcut  probe de natură a fundamenta pretenţia dedusă judecăţii, instanţa constată că nu sunt întrunite condiţiile privind caracterul cert al prejudiciului pretins şi cauzat, cât şi vinovăţia salariatului, simpla prezentare a unor înscrisuri ( fotografii, oferte, facturi  ce privesc manoperă reparaţii, înlocuire piese, altele decât cele cuprinse în cererea de chemare în judecată şi în lămuririle solicitate de instanţă), nu este de natură a dovedi certitudinea prejudiciului produs.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 18.10.2019

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ..... sub nr. ........, reclamanta  SC......SRL B..... a chemat în judecată în calitate de pârât pe P. P., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumei de ...... lei şi .... euro reprezentând  prejudiciu cauzat societăţii.

În fapt, a arătat că pârâtul a ocupat funcţia de conducător auto în cadrul societăţii, în perioada .....-...., în baza contractului individual de muncă nr. ..... şi în exercitarea activităţii sale a cauzat un prejudiciu prin nerespectarea conduitei la locul de muncă şi nerespectarea fişei postului.

A mai arătat că, în data de ....., pârâtul a condus autocamionul cu nr. de înmatriculare ......, cu semiremorca ......, producând un accident în oraşul V. di C. din I., în urma căruia a deteriorat  parapetul drumului şi două anvelope pentru care s-a plătit suma de ..... lei.

De asemenea, a fost avariată şi semiremorca proprietatea SC ..... conform contractului de închiriere, reparaţiile fiind  în sarcina societăţii.

Reclamanta a menţionat că, în data de ....., conducătorul auto a mai produs un accident cu o daună de .... euro  potrivit procesului verbal de constatare, iar în data de ......, a intrat pe interzis, şi după ce a efectuat o manevră greşită a dărâmat o parte din fântâna arteziană aflată în curtea societăţii unde avea loc descărcarea mărfii, iar pentru reparaţii s-a plătit suma de ....... euro.

Tot din vina pârâtului a fost avariat capul tractor ce a necesitat reparaţii în valoare de ...... lei şi remorca în cuantum de ...... lei.

A susţinut că, în art. 5 din fişa postului, de care pârâtul a luat cunoştinţă la data semnării contractului individual de muncă, dar şi în angajamentul nr. ..... se prevede că angajatul va suporta prejudiciul produs societăţii fie din vina sa, fie cauzat din neglijenţa în serviciu........, şoferul răspunde de integritatea autovehiculului pe care îl deţine, va răspunde în faţa legii pentru pagubele cauzate firmei din vina sa.

A invocat disp. art. 254 alin. 1 Codul muncii, potrivit căruia salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 254 Codul Muncii.

În dovedirea acţiunii a depus în copie: pagube produse de salariat în perioada .......-......, comanda service, traducere din limba italiană, referat nr. ....., adeverinţa nr. ..., contract individual de muncă nr....., act adiţional nr...... la contractul individual de muncă, angajament nr. ...., informare salariat înaintea angajării, corespondenţă e-mail, oferta nr. .......

La termenul de judecată din data de .....2019, faţă de susţinerile din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile aflate la dosar, instanţa a  pus în vedere apărătorului reclamantei să depună la dosar înscrisuri cu care să facă dovada  pieselor avariate în urma celor 3 accidente produse şi c/val. acestora, respectiv accidentul produs de pârât în  ....., evenimentul din ....... şi evenimentul din 1....., iar cu privire la evenimentul rutier din ......., să detalieze împrejurările producerii acestuia , în urma căruia reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata unui prejudiciu în cuantum de ...... Euro, sub sancțiunea suspendării cauzei în baza art.242 pct.1 c.pr.civ.

La solicitarea instanţei reclamanta a depus note scrise prin care a precizat prejudiciul cauzat societăţii în cuantum de ....... euro şi ...... lei, astfel: ...... euro compus din – ..... euro prejudiciu produs în  data de .....,  când pârâtul a intrând pe interzis, a efectuat o manevră greşită şi a distrus o parte din fântâna arteziană aflată în curtea societăţii unde avea loc descărcarea mărfii.

În data de ......, pârâtul a produs un accident în localitatea V. di C., I., în urma căruia a deteriorat parapetul drumului, două anvelope şi semiremorca autocamionului, producând un prejudiciu de : ..... euro-înlocuire pneuri, ..... euro-reparaţii semiremorcă, precum şi prejudiciu de ...... lei- reparaţii cap tractor.

În dovedirea susţinerilor a anexat înscrisuri constând în: fotografii, oferte privind reparaţiile, facturi  ce privesc manoperă reparaţii, înlocuire piese.

Pârâtul a formulat cerere de repunere în termen de a formula întâmpinare prin care a arătat că în perioada iulie- august nu a fost la domiciliu, întrucât a muncit ca zilier prin diferite locuri pentru a-şi câştiga existenţa, urmând a face dovada cu martori.

 Prin întâmpinare a solicitat respingerea pretenţiilor reclamantei ca nefondate, considerând că evenimentele invocate de reclamantă sunt incidente, acestea sunt plătite de asigurarea societăţii, fiind de acord să plătească pagubele produse din amenzi, pentru abateri la nerespectarea programului de lucru, circulaţie.

Prin încheierea din data de ......, instanţa a respins cererea de repunere în termen solicitată de apărătoarea pârâtului şi proba testimonială solicitată prin cererea de repunere în termen întrucât aceasta nu furnizează elemente care să justifice împrejurarea şi starea de fapt expuse în cererea de repunere în termen.

Pârâtul a depus note scrise prin care a arătat în ceea ce priveşte suma de ....... euro- evenimentul din data de ......, că nu răspunde material pentru acesta, deoarece există asigurare pentru astfel de evenimente imprevizibile conform Codului muncii.

Cu privire la suma de ...... euro-accidentul din .... a arătat că a achitat amenda către poliţie potrivit extrasului de cont.

Referitor la suma de ...... euro-reparaţii semiremorcă a arătat că nu are cunoştinţă despre aceste reparaţii,având în vedere că nu a predat semiremorca la nici o firmă, a făcut schimb de remorcă în A. cu un alt coleg, predând-o în stare de funcţionare în U., după care a dus capul tractor în R. la reprezentanţa S. la O., acesta nu a fost accidentat niciodată, iar reparaţiile apărute în comanda nr. ..... reprezintă mentenanţă, întreţinere care nu are legătură cu şoferul.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamanta SC .......SRL B. a chemat în judecată pe pârâtul P. P., fostul său angajat, conform contractului individual de muncă nr....., solicitând obligarea acestuia la plata sumelor de ..... euro şi respectiv ..... lei, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin nerespectarea conduitei la locul de muncă şi a fişei postului de către pârât.

A precizat că pârâtul, care-şi desfăşura activitatea ca şofer de autocamion pe curse externe, a cauzat producerea a trei  evenimente rutiere soldate cu pagube materiale aduse societăţii reclamante, astfel:

În data de ....., pârâtul a produs un accident în localitatea V. di C., I., în urma căruia a deteriorat parapetul drumului, două anvelope şi semiremorca autocamionului, producând un prejudiciu de : ......euro-înlocuire pneuri, .... euro-reparaţii semiremorcă, precum şi prejudiciu de ...... lei- reparaţii cap tractor.

În data de ......, pârâtul, intrând pe interzis, a efectuat o manevră greşită şi a distrus o parte din fântâna arteziană aflată în curtea societăţii unde avea loc descărcarea mărfii, producând un prejudiciu de ....... euro.

Deşi iniţial, prin cererea de chemare în judecată, angajatorul a reclamat şi  producerea unui prejudiciu de ...... euro, rezultat dintr-un accident rutier produs din culpa pârâtului la data de ......, ca urmare a relaţiilor solicitate de instanţă la termenul de judecată din ......2019, reclamanta şi-a lămurit acţiunea, în sensul că a defalcat prejudiciul suferit în urma incidentelor rutiere produse în data de ......şi respectiv .......

Cu toate că instanţa i-a solicitat expres să detalieze împrejurările producerii evenimentului rutier din data de ......., reclamanta nu mai face vorbire despre acesta în răspunsul solicitat de instanţă, deşi suma reprezentând prejudiciul total este aceiaşi din acţiune însă defalcată diferit şi vizând evenimentele rutiere din ...... şi respectiv .........

La acelaşi termen de judecată din ........2019, instanţa a cerut expres reclamantei să depună înscrisuri cu care să facă dovada certă a prejudiciului pretins, înscrisuri pe care reclamanta nu le-a depus, iar la ultimul termen de judecată, la interpelarea instanţei, apărătorul reclamantei a declarat că nu deţine alte înscrisuri cu care să facă dovada prejudiciului, întrucât nu i-au fost puse la dispoziţie alte înscrisuri şi documente de către reclamantă.

Din analiza prevederilor art. 254 alin. 1 Codul muncii, rezultă că, pentru a  fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului, este necesară îndeplinirea mai multor condiţii de fond între care şi existenţa unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicită şi personală a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului.

În acest context, revenea reclamantei sarcina de a dovedi în instanţă întinderea prejudiciului, cât şi obligaţia de  a dovedi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciul pretins.

Ori, din înscrisurile depuse la dosar, instanţa apreciază că reclamanta nu a făcut dovada caracterului real şi cert al prejudiciului.

Astfel, cu privire la distrugerea fântânii arteziene produse ca urmare a incidentului rutier din  ......, reclamanta a depus la dosar doar oferta privind reparaţiile la fântână (fila ... dosar), deşi i s-a cerut de către instanţă să facă dovada cu înscrisuri certe ( factură, deviz, etc.) a prejudiciului adus patrimoniului angajatorului.

Nici cu privire la înlocuirea unor piese şi reparaţiile aduse autocamionului deservit de către pârât, precum şi cu privire la avarierea sau distrugerea celorlalte piese produse în urma celor două evenimente rutiere, reclamanta nu a produs dovezi cu care să facă dovada prejudiciului pretins, facturile depuse la dosar ( fila ...-....) vizând înlocuirea unor piese sau reparaţii aduse autocamionului despre care reclamanta nu face vorbire nici în cererea de chemare în judecată şi nici în lămuririle pe care i le solicită instanţa ( fila .... dosar).

Răspunderea patrimonială presupune un rezultat dăunător care să se concretizeze într-o pagubă cu valoare economică, iar aceasta să fie adusă angajatorului-deci determinată, cauzată, generată-de către salariaţi din vina şi în legătură cu munca lor.

Evaluarea pagubei - şi deci întinderea despăgubirii- trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete, salariatul neputând fi ţinut să răspundă pentru înlocuirea valorilor efectiv  pierdute din patrimoniul angajatorului.

Ori de câte ori se pune problema recuperării unui prejudiciu produs de către salariat angajatorului acesta din urmă este obligat să dovedească existenţa şi întinderea lui.

Este adevărat că reclamanta a solicitat, generic efectuarea în cauză a unei expertize contabile care să stabilească întinderea prejudiciului, însă o astfel de expertiză ar fi fost necesară dacă s-ar fi pus problema aplicării uzurii la piesele înlocuite, ori aceste aspecte nu au fost aduse în faţa instanţei.

Ca atare, cum reclamanta nu a făcut  probe de natură a fundamenta pretenţia dedusă judecăţii, instanţa constată că nu sunt întrunite condiţiile privind caracterul cert al prejudiciului pretins şi cauzat, cât şi vinovăţia salariatului, simpla prezentare a unor înscrisuri ( fotografii, oferte, facturi  ce privesc manoperă reparaţii, înlocuire piese, altele decât cele cuprinse în cererea de chemare în judecată şi în lămuririle solicitate de instanţă), nu este de natură a dovedi certitudinea prejudiciului produs.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, instanţa găsind neîntemeiată acţiunea reclamantei, o va respinge ca atare.

Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului ca nefondat declarat de pârâtă, conform deciziei civile nr.1426/19.06.2020 a Curţii de Apel Craiova.

Domenii speta

Spete similare