Pensii

Contestaţie împotriva decoziei de respingere a pensiei pentru limită de vârstă. Pârâta invoca dreptul casei de pensii, art.158(4) din Legea nr.263/2010 de averifica documentele justificative din care să rezulte că reclamantul a fost încadrat în grupa a II a de muncă, dar nu a făcut aceste verificări care să infirme realitatea datelor din adeverinţă, iniţiind doar demersuri dar fără a le definitiva, nevalorificând în mod nejustificat, adeverinţa şi punând în sarcina beneficiarului sarcina îndeplinirii obligaţiilor lor.

Perioada în care reclamantul a activat ca şofer de autobuz este menţionată şi în carnetul de muncă, menţiunile din carnetul de muncă probând conformitatea datelor din adeverinţă, angajatorul fiind singurul răspunzător de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor scrise.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 30.07.2020

Prin cererea înregistrată la data de ......, înregistrată sub nr......, reclamantul I. V. M. a chemat în judecată pe pârâtele C. C. de C. din cadrul C. N. de P. P. și C. J. de P. M., întrucât înțelege să conteste Hotărârea nr...... emisă de C. C. de C. și implicit Decizia nr....... emisă de C. de P. M.  prin care i-a fost respinsă cererea de pensionare pentru limită de vârstă cu data de 12.01.2018, la care a solicitat pensionarea, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea ca nelegală și neîntemeiată a hotărârii contestate și a deciziei de respingere a cererii de pensionare pentru limită de vârstă și obligarea C. de P. M. la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă cu acordarea retroactivă a drepturilor ce i se cuvin cu această dată.

În fapt, reclamantul a arătat că prin cererea nr.......a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă cu reducerea de vârstă față de vârsta standard, ca urmare a faptului că a lucrat în condiții de muncă în funcția de șofer autobuz în perioada 01.07.1980 – 01.01.2001 în procent de 100%, aspect dovedit cu adeverința nr..... emise de angajatorul S.C. M. T. S.A.

Pârâta C. J. de P. M. a respins cererea de pensionare pentru limita de vârstă, nevalorificând perioada de grupa a II- a din adeverința nr........, motivând în decizia de respingere ca la data emiterii adeverinței de grupa a II-a de munca, respectiv 11.11.2005, arhiva societății angajatoare fusese preluată de către C. de P. G., adică la data de 02.11.2005, invocându-se o adresă în acest sens.

Reclamantul a mai arătat că a contestat în termen legal acestă decizie la C. C. de C., care prin Hotărârea cu nr...... a respins contestația în mod neîntemeiat.

Astfel, s-a motivat în hotărârea contestată că anterior depunerii adeverinței cu nr......., cu cererea nr........, emisă de S.C. M. T. S.A., au mai fost depuse doua adeverințe identice emise de același angajator cu nr..... și ....., având aceeași data a emiterii dar cu perioade diferite de încadrare în grupa a II-a de muncă.

De asemenea, un alt motiv de respingere a contestației reclamantului a fost legat de data emiterii adeverinței nr......, respectiv 11.11.2005, data la care arhiva societății (aflate în insolventă din 2004) ar fi fost preluată de C. J. de P. G. în 02.11.2005, fiind predată ulterior  în 23.11.2005 unui operator privat de arhiva S.C P. 1831 S.A.

Astfel, comisia, în respingerea contestației consideră ca adeverința de grupa a II-a de munca cu nr...... emisă de angajatorul S.C. M. T. S.A, (aflat în insolvență la acea data) a fost emisă la data la care arhiva se afla depusă la C. J. de P. G. valorificarea perioadei de grupa a II-a de muncă fiind condiționată de emiterea unei adeverințe de către operatorul privat de arhivă S.C. P. 1831 S.A., care a preluat arhiva în 23.11.2015.

În ce privește existenta a doua adeverințe emise în aceeași dată dar cu perioade de grupa a II-a diferite, reclamantul a precizat că, inițial îi fusese eliberată o adeverință de către angajatorul aflat în insolvență în 11.11. 2005 cu o perioada de grupa a II-a de muncă mai mare pentru intervalul 1980-2005, iar pentru perioada de după  01.04.2001 grupa a II-a nu era dovedită pentru că nu apărea nici în declarațiile nominale și nici în stagiul de cotizare, deci nu i se cuvenea.

De altfel, după aprilie 2001 când a intrat în vigoare Legea 19/2000, societatea având în vedere starea economică financiară precară care a dus-o la insolventă, nu a mai făcut demersurile legale pentru obținerea avizelor obligatorii pentru acordarea grupei a II-a de  muncă, așa cum a prevăzut legislația în vigoare, respectiv Legea nr.19/2000.

Pe cale de consecință, după data de 01.04.2001, nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru valorificarea grupei și pentru intervalul 01.04.2001-14.03.2005, grupa care ar fi trebuit să rezulte și din stagiul de cotizare și declarațiile nominale obligatorii începând cu data de 01.04.2001 aflate în baza de date a casei de pensii.

Pentru acest motiv i s-a explicat că trebuie să prezinte o alta adeverință în care grupa să-i fie acordată până în 2001, astfel încât a solicitat angajatorului în aceeași zi o noua adeverinţă cu menționarea corecta a perioadei de grupa a II-a de munca, respectiv 01.07.1980-01.01.2001.

Au fost astfel respectate prevederile art.158 alin. 4 din Legea nr.263/2010 în sensul că pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001 sunt valorificate în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile.

Reclamantul consideră că nu are nici o relevanta în respingerea contestației faptul ca adeverințele poarta aceeași data de emitere, 11.11.2005, atât timp cât conținutul adeverinței ce face obiectul cauzei de față nu este negat în ce privește încadrarea propriu zisă în grupa a II-a de munca iar preluarea mențiunilor din adeverință nefiind refuzată pe considerentele de fond sau forma, respectiv pentru lipsa temeiului juridic al încadrării în grupă.

S-a mai arătat că adeverința în cauză, fiind emisă în anul 2005 nu este suspusă rigorilor de formă exprese impuse de Ordinul nr.590/2008, cât și ulterior prin Anexa nr.14 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010. Dimpotrivă, prevederile art.126 alin.4 din Legea nr.263/2010 prevăd că adeverințele nevalorificate la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie privind activitatea desfășurată în grupele I și II de munca potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, se valorifică chiar daca nu îndeplinesc condiția de forma prevăzută în Anexa nr.14.

Pe de alta parte, casa de pensii în situația în care ar fi avut suspiciuni cu privire la realitatea sau legalitatea încadrării în grupa a II-a  de munca pentru perioada 1980-2001, putea uza de dispozițiile alin.6 ale art.158 din Legea nr.263/2010 potrivit cărora aveau dreptul să solicite documentele pe baza cărora s-a eliberat adeverința de la fostul angajator și numai în ipoteza în care s-ar fi constatat încălcări ale legislației privind încadrarea în grupa de munca, perioada respectiva ar fi fost valorificată în grupa normală de muncă.

Pe cale de consecință, nefiind făcute verificări care să infirme realitatea datelor din adeverinţă, în mod nejustificat casa de pensii nu a valorificat adeverința în cauză.

Esențial este de reţinut făptul ca aceste verificări, în cazul reclamantului, nu se impuneau și nu se impun întrucât perioada în care a activat ca şofer autobuz este menționată în carnetul de munca iar în atare situație casa de pensii nu mai poate interveni în verificarea conformității datelor din adeverință.

Aşadar, dispozițiile art.20 alin.1 și 2 din Decretul nr.92/76 raportat la art.20 alin.1 și art.22 alin.1 și art.158 alin.2 din Legea nr.263/2010 nu dau caselor de pensii posibilitatea de a cenzura și de a nu valorifica la emiterea deciziilor de pensionare acele mențiuni din carnetul de munca sau adeverințele referitoare la încadrarea personalului în grupe superioare de munca, pe care le consideră ca nu au corespondent în normele legale în materie.

Fostul angajator, emițând adeverința cu nr....... și-a asumat implicit întreaga răspundere cu privire la conținutul și veridicitatea adeverinței eliberate, așa încât nici casa de pensii și nici instanțele de judecată nu au abilitatea de a cenzura conținutul adeverinței atât timp cât mențiunile în fond nu au fost contestate.

Aşadar, angajatorul este singurul răspunzător de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor scrise.

Reclamantul a mai menționat că, faptul că a lucrat în condițiile grupei a II-a de munca nu poate fi înlăturat mai ales că perioada respectivă în care a lucrat ca şofer pe autobuz apare înscrisă în mod corect în carnetul de muncă.

Pe de alta parte, toate adeverințele care au fost emise de angajator aflat în procedura de insolvenţă în anul 2005 şi ulterior, au fost valorificate de către pârâtă până în prezent, deci pe cale de consecință, i s-ar aplica un tratament discriminatoriu în raport cu alţi colegi care au lucrat în aceleaşi condiţii şi în aceeași funcție la același angajator și li s-au eliberat adeverințe identice care au fost valorificate la pensia acestora.

A mai menționat faptul că în conformitate cu prevederile pct.6 din Ordinul 50/90, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II  munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele (acolo unde este cazul) ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective. Astfel, casa de pensii nu poate interveni în verificarea conformității datelor din adeverință cu actele normative ce constituie temei legal și fundamental al încadrării în grupa II de munca din adeverința în cauză.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv ai respingerii contestației din hotărâre, acesta se refera la faptul că activitatea desfășurată în grupa a II-a de munca, așa cum este menționată în adeverință, poate fi valorificată dacă ar fi prezentat o adeverință emisă de deținătorul de arhivă al societăţii din 2015,  S.C. P. 1831 S.A., care a preluat  arhiva de la C. de P. G. ce a detinut-o de la data de 02.11.2005 până la data  predării operatorului de arhivă menționat.

Reclamantul a arătat că acest motiv este neîntemeiat și în afara oricărei logici juridice întrucât i-a fost emisă adeverința cu nr...... în data de 11.11.2005, dată la care societatea se află în procedura de faliment.

Chiar daca la data de 02.11.2006 arhiva societății se afla depozitată la C. de P. G.  din lipsa efectivă de spațiu, societatea aflată în faliment avea persoane salariate care se aflau sub supravegherea efectivă a lichidatorului judiciar, persoane care arau îndrituite să elibereze la cerere adeverințe foștilor salariați întrucât societatea intrată în faliment avea personalitate juridică.

Procedura de faliment s-a deschis pentru societate în anul 2004 în dosarul cu nr........ ce s-a aflat pe rolul Tribunalului G., iar în 2017 prin sentința civilă cu nr....... s-a dispus închiderea procedurii și radierea de la registrul comerțului.

Prin urmare, societatea și-a continuat activitatea pentru îndeplinirea operațiunilor specifice falimentului, păstrând o parte din salariații care erau în funcțiune sub îndrumarea și controlul lichidatorului judiciar C. C. IPURL.

Pe toata durata de la deschiderea procedurii de faliment din 2004 până la radierea din registrul comerțului din 2017, societatea și-a păstrat personalitatea juridică în sensul că putea să emită acte în numele său sau cu mențiunea obligatorie prevăzută de Legea insolvenței.

Așadar, adeverința emisă în 2011 a fost semnată de reprezentanți (angajați) ai societății care și-a continuat activitatea până la închiderea procedurii urmată de radiere.

Adeverința a fost emisă astfel de creatorul de arhiva care avea nu numai dreptul dar și obligația să emită adeverințe pentru salariați privind anumite drepturi de care aceștia au beneficiat.

Chiar dacă la data emiterii adeverinței arhiva se afla la C. de P. G., această instituție nu era deținător legal de arhiva în accepțiunea Legii nr. 16/1996 privind Arhivele Naționale, fiind doar un depozitar al arhivei din lipsa de spațiu a societății, competenta de a elibera anumite adeverințe foştilor salariaţi aparținând persoanelor care erau îndrituite să emită și să semneze adeverințele respective.

În concluzie, adeverința fiind emisă în 2011 în timpul procedurii de faliment conținând și mențiunea obligatorie impusă de lege „societate în faliment” îndeplinește condițiile legale pentru a fi valorificată, respectiv pentru ca activitatea să  fie recunoscută ca fiind lucrata în grupa II de muncă.

Reclamantul a solicitat admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii nr....... precum şi a deciziei nr........ emise de pârâte ca neîntemeiate şi nelegale şi obligarea pârâtei C. J. de P. M. la recunoașterea grupei II de muncă din adeverința ce face obiectul judecăţii, precum şi la emiterea unei decizii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu acordarea drepturilor de la data de 12.01.2018 când a solicitat pensionarea.

În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri sau alte mijloace de probă pe care instanța le va dispune şi a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: cartea de identitate, Decizia nr....... privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, anexa la această decizie, adeverinţa nr......., Hotărârea nr...... emisă de C. C. de C., extras de pe portalul Tribunalului G. privind dosarul nr.......

Pârâta C. J. de P. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulată de reclamant şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii C. C. de C. prin care a fost respinsă contestația reclamantului împotriva deciziei cu nr........

Comisia motivează, în principal, respingerea contestaţiei pe faptul că adeverinţa de grupa a II-a de munca cu nr....... nu cuprinde documentele verificabile justificative aflate în arhiva societăţii privind încadrarea în grupa II de muncă.

Pe de alta parte, este invocat dreptul casei de pensii, art.158(4) din Legea nr.263/2010 de a verifica documentele justificative din care să rezulte că reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă.

În acest sens, Casa de Pensii a întocmit o adresa cu nr...... către C. de P. G. care, prin răspunsul cu nr....... a comunicat că arhiva S.C. M. T. S.A. a fost preluată de C. de P. G. la data de 02.11.2005 și ulterior a fost predată către operatorul privat de arhiva S.C. P. S.A., în 23.11.2005.

Astfel, având în vedere data emiterii adeverinţei, respectiv 11.11.2005, comisia motivează că, la data eliberării adeverinţei, arhiva societăţii se afla la C. de P. G. și ca pentru a fi valorificată perioada de grupa a II-a din adeverinţă, respectiv .01.07.1980-01.01.2001, ar fi necesară o adeverinţa de încadrare în grupa II-a de mutica de la deţinătorul actual al arhivei, S.C. P. SA.

Ori, în contestația depusă de reclamant rezultă că la data emiterii adeverinței, 11.11.2005 societatea se afla în procedura de faliment având personalitate juridică, singurii în măsura să elibereze astfel de adeverințe fiind reprezentanții societății pe durata stării de insolvență, aspect pe care pârâta în consideră întemeiat.

Procedura de insolventa a fost închisă în anul 2017 când societatea a fost radiată de la registrul comerțului.

Deci, în perioada de insolventa a societăţii, aceasta și-a păstrat personalitatea juridică fiind singura în măsura să elibereze adeverințe sau orice alte înscrisuri la solicitarea salariaților, indiferent de locul unde era depozitată arhiva.

Prin urmare, opinia comisiei este aceea că adeverința în cauza ar putea fi valorificată prin recunoașterea grupei a II-a de munca daca reclamantul ar prezenta adeverința emisa de S.C. P. S.A.

Pârâta C. J. de P. M. a menționat și faptul că din dosarul administrativ nu rezultă ca instituția s-ar fi adresat acestui deținător de arhivă în vederea confirmării grupei II-a de muncă pe baza documentelor justificative verificabile.

La termenul de judecată din data de ........ s-a dispus emiterea unei adrese către pârâta C. J. de P. M., cu menţiunea de a depune la dosarul cauzei integral documentația de la baza Deciziei nr...... emisă de C. J. de P. M. şi de la baza Hotărârii nr........ emisă de C. C. de C. din cadrul C. N. de P. P. iar cu adresa nr....... a fost depus întreaga documentație de la baza deciziei contestate, respectiv următoarele înscrisuri: contestația înregistrată sub nr......., Decizia nr......... privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, cererea privind revizuirea deciziei de respingere privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă înregistrată sub nr........, Adeverința nr......... privind datele necesare determinării stagiului de cotizare, buletinul de calcul privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, Adeverinţa nr......., adresa nr......., Sentinţa nr......... pronunţată de Tribunalul M. în dosarul nr......., adresa nr........, fişa de audienţă nr........., cartea de identitate a reclamantului, adresele nr........ şi nr............

Reclamantul a depus note scrise, la acestea fiind anexate extras din ordinul nr.125/1990 al Ministerului Muncii şi Ministerului Sănătății, extras Ordinul nr.50/1990 şi copie carnet de muncă.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

În speță,  reclamantul, prin acțiunea înregistrată solicită anularea ca nelegală și neîntemeiată a Hotărârii nr......... emisă de C. C. de C. şi a D.eciziei nr........ emisă de C. de P. M. de respingere a cererii de pensionare pentru limită de vârstă și obligarea C. de P. M. la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă cu acordarea retroactivă a drepturilor ce i se cuvin cu această dată.

Prin Decizia ......... C. J. de P. M. a respins cererea reclamantului pentru pensie pentru limită de vârstă, în motivarea deciziei găsindu-se următoarele argumente: Adeverința nr....... este identică cu cea existentă la dosar  - ...../11.11.2005. Conform adresei nr......arhiva societății este preluată de C. J. de P. G. în 02.11.2005. Prin urmare nu se valorifică - Art.55 din Legea nr.263/2020 – Nu îndeplinește condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare: vârsta de pensionare redusă datorită stagiului realizat în condiții deosebite şi legilor speciale nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute de lege.

Contestația reclamantului împotriva deciziei de mai sus a fost respinsă prin Hotărârea nr......... a C. N. de P. P. – C. C. de C..

Din actele dosarului rezultă că, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta C. J. de P. M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensie în soluționarea cererii sale înregistrată sub nr......., cerere prin care acesta a solicitat emitere unei decizii de pensie de limită de vârstă prin valorificarea adeverinței nr......./11.11.2015 emisă de fostul angajator S.C. M. T. S.A.

Litigiul a făcut obiectul dosarului nr....... al Tribunalului M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în care s-a pronunțat sentința civilă nr......, rămasă definitivă, prin care a fost admisă acțiunea reclamantului de față și obligată pârâta să emisă decizie de pensie în soluționarea cererii reclamantului înregistrată sub nr....... cu privire la adeverința emisă de S.C. M. T. S.A. nr..../11.11.2015, instanța reținând că în speță, pârâta nu a emis o decizie de admitere sau de respingere a cererii reclamantului, fiind în culpă pentru nerespectarea prevederilor legale mai sus menționate, respectiv dispozițiile art.106 din Legea nr.263/2010.

Ca urmare, C. J. de P. M. a emis Decizia nr...... prin care s-a respins cererea de pensionare a reclamantului, decizie care face obiectul contestației de față.

Potrivit Adeverinței nr......eliberată de S.C. M. T. S.A.- societate în faliment – se adeverește că prin prezenta I. V. M. a fost salariatul unității  (fosta întreprindere de T. G. – A. 3 M.) cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în perioada 01.07.1980 – 14.03.2005, după cum urmează:

În perioada 01.07.1980 – 01.01.2001 a îndeplinit funcția de șofer transport persoane cu autobuzul în procent de 100% din timpul de lucru, perioadă care se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, Poziția 2017.

Conform motivării Hotărârii nr...... a C. C. de C. se arată că în mod corect, prin Decizia nr........., activitatea desfășurată de contestator în perioada 01.07.1980 – 01.01.2001, având meseria de şofer în cadrul S.C. M. T. S.A., nu a fost valorificată la stabilirea stagiului de cotizare în grupa a II-a de muncă, conform poziției 207din anexa 2 la Ordinul MMOS nr.50/1990, completat cu avizele ulterioare, în baza înscrisurilor din Adeverința nr......./11.11.2005, eliberată de S.C. M. T. S.A., întrucât:

-anterior datei depunerii Adeverinței nr....../11.11.2005, eliberată de

S.C. M. T. S.A., cu cererea înregistrată sub nr......./12.01.2018, la dosarul de pensionare au mai fost depuse două adeverințe emise de aceeași societate, nr....., ..... care poartă aceeași dată a emiterii, respectiv 11.11.2005, dar cu perioade diferite de încadrare în grupa a II-a de muncă, respectiv 01.07.1980 – 14.03.2005.

- potrivit adresei C. J. de P. G. nr....... (la solicitarea C. J. de P. M. nr.......), C. J. de P. G. a preluat arhiva S.C. M. T. S.A. la data de 02.11.2005 şi a predat-o la S.C P. 1831 la data de 23.11.2015.

Prin urmare, Adeverința nr....../11.11.2005, eliberată de S.C. M. T. S.A., a fost emisă la data când arhiva se afla deja depusă la C. J. de P. G., astfel că nu a fost emisă în baza unor documente justificative, verificabile emise anterior datei de 1 aprilie 2001, din evidența societății.

Instanța reține că decizia de pensie și hotărârea C. C. de C. sunt nelegale și netemeinice.

În ceea ce privește susținerea existenței a două adeverințe emise în aceeași dată dar cu perioade diferite de grupa a II-a, nu prezintă relevanță juridică în respingerea contestației reclamantului, prezenta decizie de pensie având ca obiect adeverința nr...../2005.

Este adevărat așa cum rezultă din actele dosarului, că anterior depunerii Adeverinței nr...../11.11.2005 eliberată de S.C. M. T. S.A., la dosarul de pensionare reclamantul a mai depus adeverințele nr....... și ...... care poartă aceeași dată a emiterii, respectiv 11.11.2005 și cu perioadă diferită de încadrare în grupa a II-a de muncă, respectiv 01.07.1980 – 14.03.2005, pentru perioada de după 01.04.2001 grupa a II-a nefiind dovedită, nemaifiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru valorificarea grupei și pentru intervalul 01.04.2001 – 14.03.2005.

În acest sens, din actele dosarului, rezultă că pârâta C. J. de P. M. a emis decizia de respingere a pensiei nr........

Ca atare, reclamantul a solicitat angajatorului în aceeași zi să-i elibereze o nouă adeverință cu menționarea corectă a perioadei de grupă de muncă, până la data de 01.04.2001.

În consecință, reclamantul a formulat la C. J. de P. M. cererea nr....../12.01.2018 prin care a solicitat emiterea deciziei de pensie pentru limită de vârstă, prin valorificarea adeverinței nr......./11.11.2005.

Ca atare, decizia de pensie emisă în speță vizează această adeverință și aceasta face obiectul analizei pârâtelor și instanței de judecă în cenzurarea deciziei de respingere a pensiei de față, neavând relevanță adeverințele anterioare sau faptul că pârâtele își mențin punctul de vedere exprimat în decizia anterioară nr......../07.12.2017 de respingere a cererii de pensionare.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de respingere a contestației reclamantului, reținut de C. C. de C., că adeverința nr...../11.11.2005 nu ar fi fost emisă în baza unor documente justificative, verificabile, din evidența societății, întrucât a fost emisă la data când arhiva se afla deja depusă la C. J. de P. G., instanța reține următoarele:

Adeverința nr..... a fost emisă în data de 11.11.2005, dată la care societatea se afla în procedura de faliment așa cum este stipulat și în antetul adeverinței, astfel din dovezile depuse la dosar de reclamant rezultă că procedura de faliment s-a deschis pentru societate în anul 2004 în dosarul nr........ pe rolul Tribunalului G. iar în anul 2017 prin sentința civilă nr...... s-a dispus închiderea procedurii și radierea de la registrul comerțului.

Ca atare, societatea și-a continuat activitatea pentru îndeplinirea operațiunilor specifice falimentului, sub îndrumarea și controlul lichidatorului judiciar C. C. IPURL, pe toată durata de la deschiderea procedurii de faliment din 2004 până la radierea din registrul comerțului din 2017, societatea și-a păstrat personalitatea juridică, putând emite acte în numele sau cu mențiunea obligației prevăzută de legea insolvenței „societate în faliment”, mențiune care este înscrisă pe adeverința de față.

Mai invocă, pârâtele că activitatea poate fi valorificată ca stagiu de cotizare de grupa a II-a, în baza unei adeverințe emisă de S.C P. 1831 S.A., care ar deține arhiva S.C. M. T. S.A., arătând că, prin adresa nr...... a întocmit o adresă la C. de P. G., care, prin răspunsul nr........ a comunicat că arhiva a fost preluată la data de 02.11.2005 și ulterior predată către operatorul privat de arhiva S.C P. S.A. la 23.11.2005.

Or, adeverința a fost emisă la data de 11.11.2005, de către creatorul de arhivă, care avea și dreptul și obligația să emisă adeverințe pentru salariați, pentru drepturile de care au beneficiat, iar C. de P. G. nu era deținătorul legal de arhivă ci doar un depozitar al arhivei iar deținătorul actual al arhivei a devenit S.C P. S.A. ulterior acestui moment, aspecte care rezultă chiar din Hotărârea C. C. de C., întâmpinarea și notele de ședință depuse de pârâtă.

Mai mult, în întâmpinarea depusă, pârâta C. J. de P. M. comunică și faptul că, din dosarul administrativ al reclamantului nu rezultă că instituția s-ar fi adresat deținătorului de arhivă în vederea confirmării grupei II de muncă pe baza documentelor justificative verificabile deşi, dacă avea suspiciuni avea dreptul de verificare în acest sens (fila ....verso).

În consecință, pentru respingerea contestației reclamantului, pârâta invocă dreptul casei de pensii, art.158 (4) din Legea nr.263/2010 de a verifica documentele justificative din care să rezulte că reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, dar, nu a făcut aceste verificări care să infirme realitatea datelor din adeverință, în mod nejustificat, nevalorificând adeverința și punând în sarcina beneficiarului sarcina îndeplinirii obligațiilor sale.

Astfel, pârâta doar a inițiat demersuri adresându-se C. J. de P. G., dar nu a definitivat aceste demersuri și nu a prezentat contrariul celor menționate în adeverință astfel încât să concluzioneze nevalorificarea acesteia.

Deci, pârâtele cenzurează adeverința emisă de fostul angajator pe raționamentul că nu ar fi fost emisă în baza unor documente justificative, verificabile și că ar trebui ca actualul deținător al arhivei să o confirme, or, pârâtele nu își pot invoca propria culpă în apărare și neîndeplinirea unor obligații de către instituțiile abilitate în acest sens să fie transformată în sancționarea persoanei beneficiare.

Potrivit art.125 din H.G. nr.257/2011 angajatorii sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscrie în adeverințele care le eliberează.

Deci, legiuitorul a instituit o obligație în acest sens în sarcina foștilor angajatori, neîndeplinirea acestei obligații neputând fi transformată într-o secțiune față de beneficiarul de pensie.

Pe de altă parte, în situația în care pârâta avea suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activității în grupa a II-a de muncă, putea uza de dispozițiile alin.6 ale art.158 din Legea nr.263/2010, potrivit cărora avea obligația să solicite documentele pe baza cărora s-au eliberat adeverințele de la fostul angajator și numai, în ipotezele în care s-ar fi constatat încălcări ale legislației privind încadrarea în grupă sau nu sunt prezentate documentele ce au stat la baza adeverinței, perioada respectivă să fie valorificată ca stagiu de cotizare în condiții normale de muncă, așa cum prevăd dispozițiile alin.7 ale art.158 din același act normativ.

Pe cale de consecință, nefăcându-se verificările prevăzute de lege și nefiind solicitate documentele care au stat la baza eliberării, pârâta, în mod nejustificat și nelegal, nu le-a valorificat și cenzurat fără nici un temei.

Cu privire la adeverința în speță, se reține și faptul că perioada în care reclamantul a activat ca șofer de autobuz este menționată și în carnetul de muncă, mențiunile din carnetul de muncă probând conformitatea datelor din adeverință, angajatorul fiind singurul răspunzător de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor scrise.

Ca atare, adeverința atestă că perioada lucrată în funcția de șofer transport persoane cu autobuzul se încadrează în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, poziția 207.

Temeiul acordării grupei II de muncă este corect, acesta regăsindu-se în Ordinul nr.125/1990 al M.M.P.S. ce completează Ordinul nr.50/1990, respectiv poziția 207 din Anexa nr.2: „șoferii care deservesc autobuze pentru transporturi publice de călători”.

Prin urmare, există dispoziții legale exprese, referitoare la actele doveditoare privind grupa de muncă precum și modul de întocmire a adeverințelor prin care se atestă faptul că, în anumite perioade, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I-a sau a II-a, așa încât, adeverințele care respectă condițiile impuse de lege – și sub acest aspect sunt neîntemeiate susținerile pârâtei făcute pe parcursul procesului (în sensul că acestea nu cuprind temeiul legal) – nu pot fi apreciate ca nevalabile, în ceea ce atestă prin conținutul lor.

Totodată, conform art.158 din Legea nr.263/2010, perioadele de vechime în muncă încadrate în grupe I și a II-a până la data  de 01 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor încadrate în activităţile care, conform prevederilor art.30 alin.1 sunt încadrate în condiții speciale.

Față de cele menționate mai sus, instanța va admite acţiunea.

Va dispune anularea Hotărârii nr....... emisă de C. N. de P. P. – C. C. de C. şi a deciziei nr.......emisă de C. J. de P. M..

Va obliga pârâta C. J. de P. M. să valorifice perioada de grupa a II-a de muncă în procent de 100% menţionată în Adeverinţa nr....../11.11.2005 eliberată de S.C. M. T. S.A. - societate în faliment, respectiv perioada 01.07.1980 - 01.01.2001.

Va obliga pârâta C. J. de P. M. să emită o decizie de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 12.01.2018, luând în considerare stagiul de cotizare realizat de reclamant în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform celor dispuse mai sus.

Va obliga pârâta să achite reclamantului drepturile de pensie cuvenite cu data de 12.01.2018.

Domenii speta

Spete similare