Primării

Sentinţă civilă 337 din 09.10.2020


Deliberând asupra cauzei de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul TM la data de 23.01.2018, sub numărul 163/101/2018, UAT Comuna B în contradictoriu cu B I, SC A C SRL B prin administrator V I, pârât PFA P V, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei totale de 98.345 lei din care 83.343 lei, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului local al UAT Comuna B, prin executarea defectuoasă a contractului de lucrări nr.xxx/16.03.2016, în valoare de 370.201 lei cu TVA, pentru realizarea obiectivului de investiţii "Întreţinere drumuri locale şi străzi în comuna B (sat B şi sat GM) şi a contractului de servicii nr.xxx/24.03.2016" şi plata serviciilor neefectuate şi 15.002 lei reprezentând majorări de întârziere aferente calculate până la data de 18.09.2017, ce urmează a fi actualizată la data plaţii efective a prejudiciului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că prin procesul verbal de constatare încheiat la data de 18.09.2017, de către echipa de audit din cadrul Camerei de Conturi M, înregistrat la UAT B la nr. xxx din aceeaşi dată, s-au constatat la pct.5.5.1 cu privire la Contractul de lucrări nr.xxx/16.03.20l6, încheiat cu SC A C SRL B două abateri, respectiv: efectuarea de plăţi peste valoarea contractului şi cheltuieli supraevaluate sau majorate nejustificat.

Totodată, s-a reţinut în procesul verbal că persoanele cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat deficienţele sunt "B I– primar în perioada iunie 2012 - iunie 2016 căruia în calitatea sa de ordonator principal de credite, îi revenea responsabilitatea legală a "angajării şi utilizării creditelor bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiei publice şi cu respectarea dispoziţiilor legale" (art.23 alin.(1) din Legea finanţelor publice locale nr.273/2006), A M -persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv, care a vizat documentele de plată, în condiţiile exercitării formale a controlului financiar preventiv, respectiv fără ca operaţiunile să aibă în totalitate caracter legal şi necesar şi B P – responsabil cu atribuţii financiar contabile în perioada supusă auditului care a semnat contractul de lucrări împreună cu ordonatorul de credite şi a efectuat plăţile pentru lucrările contractate".

A anexat în original împuternicirea avocaţială, precum şi în copii certificate pentru conformităţi cu originalul: procesul-verbal nr.xxx/18.09,2016 cu anexe (raportul de audit financiar nr.xxx/18,09.2016 (in extras), decizia nr. xx/09.10.2016 (în extras), contractul de prestări servicii nr.xxx/16.03.2016, contractul de prestări servicii nr.xxx/24.03.2016, notificările nr. xxx/01.11.2017, nr. xxx/01.11.2017 şi nr.xxx/01.11,2017, proces verbal nr.xxx/15.11.20l7.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 05.02.2018, respectiv 06.02.2018, pârâţii PFA P V şi SC A C SRL au formulat întâmpinare prin care au arătat că, actul nr.xxx/16.03.2016 nu reprezintă o achiziţie publică ci o achiziţie directă permisă de art.19 din OUG nr.34/2006 în vigoare la data încheierii contractului ce impune un alt regim juridic raporturilor contractuale.

Pe baza unui referat de necesitate, autoritatea administrativ teritorială a estimat valoarea contractului, conform regulilor prevăzute în secţiunea a 2-a a capitolului II, din O.U.G, nr.34/2006 şi constatând că aceasta se încadrează în pragurile valorice de la art.19 din OUG nr.34/2006 a procedat la o achiziţie directă a unui contract de lucrări dimensionat valoric doar în ceea ce priveşte cantităţile de lucrări şi materiale fără un plan de situaţie şi fără existenţa unui proiect tehnic care să detalieze în ansamblu lucrările ce urmau a fi executate.

Documentul justificativ pe baza căruia se realizează achiziţia directă poate fi factura fiscală sau orice alte documente prevăzute în legislaţia financiar-contabilă iar dacă autoritatea contractantă consideră că este necesar se poate încheia şi un contract de achiziţie publică care ţine locul documentului justificativ.

Practic prin Contractul de lucrări nr.xxx/16.03.2016 UAT B a achiziţionat valoric lucrările de reabilitare a infrastructurii de drumuri în limita sumei de 370.201 lei fără a exista un plan de situaţie şi o anexă cu uliţele ce urmau a fi reabilitate iar acest argument este subliniat de lipsa unui proces verbal de predare primire a amplasamentului, fapt ce confirmă că obiectul contractului l-a constituit achiziţia de lucrări în limita unei valori şi nu pentru anumite drumuri comunale individualizate cum eronat s-a apreciat auditorul financiar extern.

La estimarea corectă a valorii contractului autoritatea administrativă a luat în considerare scopul şi necesităţile pe care urmează să şi le acopere prin realizarea achiziţiei respective iar acesta a fost cuantificat exclusiv valoric printr-un contract limitat la un anumit preţ al investiţiei şi nu la obiecte individualizate, astfel auditorul financiar extern modifică unilateral obiectul contractului.

Facturarea unei cheltuieli cu materii prime făcute de către executant pentru realizarea obiectului contractului la un preţ stabilit de către acesta - piatră spartă - nu încalcă HG nr. 28/2008 şi nici instrucţiunea de aplicare a prevederilor HG nr.28/2008 întrucât prezentarea ofertei de către executant cu un anume preţ pentru o categorie de cheltuieli nu reprezintă o neregulă care să afecteze validitatea ofertei în mod greşit auditorul financiar extern interpretând nelegal atât HG nr.28/2008 cât şi Instrucţiunea de aplicare a acestor prevederi susţine că executantul nu avea dreptul de a factura costul suportat cu cantitatea de piatră spartă folosită diferit de preţul de achiziţie al acesteia deoarece o astfel de interdicţie putea fi opusă executantului doar în ipoteza în care autoritatea contractantă ar fi întocmit un proiect tehnic al investiţiei şi un deviz general estimativ pe baza căruia le-ar fi solicitat ofertanţilor interesaţi întocmirea şi prezentarea propriului deviz ofertă în care anumite cantităţi de materii prime să fi fost estimate la un preţ prestabilit - cazul cantităţii de piatră spartă - de către autoritatea contractantă.

Prin Contractul de prestări servicii nr.xxx/24.03.2016 pârâta PFA P V şi-a asumat doar obligaţia de a verifica şi supraveghea din punct de vedere cantitativ şi calitativ cantităţile de lucrări realizate de către executant fără a avea vreo obligaţie de a verifica preţurile ofertate de către SC A C SRL şi fără a avea vreo obligaţie de a verifica calculul valoric al listelor de cantităţi de lucrări şi materiale prezentate de către executant, singura obligaţie îndeplinită de pârâtă constând în verificarea cantitativă şi calitativă a lucrărilor.

Prin urmare obligaţiile contractuale ale pârâtei vizau verificarea cantităţilor de lucrări şi a calităţii acestora iar în condiţiile în care pârâtei PFA P V executantul l-a prezentat odată cu fiecare dintre cele două situaţii de lucrări spre avizare şi confirmare câte un deviz ofertă ce conţinea cantităţile de lucrări efectiv realizate ce însumau 334.339,70 lei şi care păreau astfel a fi ofertate, nu se poate reţine culpa dirigintelui de şantier care a avut reprezentarea că devizul ofertă ce a însoţit fiecare situaţie de lucrări este parte a Contractului de lucrări nr.xxx/16.03.2016.

De altfel nici în ipoteza în care cele doua devize ofertă prezentate deodată cu situaţiile de lucrări conţineau cantităţi de lucrări şi de materiale suplimentare faţă de cele asumate de către executant potrivit criteriului valoric prin Contractul de lucrări nr.xxx/16.03.2016 nu se poate reţine existenţa unui prejudiciu şi culpa solidară a dirigintelui de şantier în producerea acestuia din moment ce lucrările suplimentare erau necesare finalizării contractului şi au fost executate efectiv de către SC A C SRL din moment ce executantul neavând la dispoziţie un proiect tehnic nu a avut posibilitatea de a prevedea toate cheltuielile necesare şi utile finalizării contractului la data prezentării ofertei sale.

Nu poate fi identificat un prejudiciu în condiţiile în care cantităţile de materiale şi de lucrări facturate potrivit devizului ofertă modificat al SC A C SRL cu suplimentări ale cheltuielilor au fost efectiv implementate/realizate şi erau necesare finalizării investiţiei.

În concluzie, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată promovată de către reclamanta UAT B întrucât este nelegală şi nefondată cu consecinţa obligării acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, şi-a întemeiat motivele invocate prin întâmpinare pe dispoziţiile art.19 din OUG nr.34/2006, pe dispoziţiile HG nr.28/2003 respectiv instrucţiunile şi metodologia de aplicare şi pe dispoziţiilor, art.1350 şi următoarele Cod civil.

Pârâtul B I a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Primăria Comunei B a înaintat către SC A C SRL B adresa cu nr. xxx prin care îi pune în vedere că a facturat şi s-au făcut plăţi peste valoarea contractului de lucrări nr.xxx/16.03.2016, astfel încât urmează ca litigiul să se stingă pe cale amiabila, în caz contrar urmând să se apeleze la instanţa de judecată.

În aceste condiţii, a susţinut că plata sumei de bani s-a făcut din eroare, fapt care poate fi confirmat de entitatea care a primit bani nejustificat şi care, în mod normal, ar trebui să procedeze la restituirea sumei ce nu are acoperire în acte justificative.

Cu privire la a doua abatere reţinută în procesul - verbal de constatare încheiat de echipa de audit din cadrul Camerei de Conturi M s-a precizat că achiziţia de material "piatră spartă pentru drumuri, roci magmatice 15-25 mm" s-a încadrat în valoarea totală a contractului de execuţie lucrări nr.xxx/16.03.2016 care s-a încheiat pentru o suprafaţă totală 14.975 mp şi o valoare de 370.201 lei.

Preţul de 111,73 lei pe mc de piatră este inclus în valoarea contractului totală de 370.201 lei. Piatra a fost achiziţionată de la SC Y C SRL de către A C SRL.

În aceste condiţii, faptul că s-a menţionat preţul pe tonă pentru transportul pietrei nu are niciun fel de relevanţă atâta timp cât societatea constructoare A C SRL a acceptat ca piatra să fie transportată cu mijloacele de transport ale furnizorului de piatră, SC Y C SRL. Este anexată factura din care rezultă că piatra a fost achiziţionată de această societate, B I neavând atribuţii legate de modalitatea în care se va achiziţiona piatra.

În acest sens, s-a arătat că potrivit contractului de prestări servicii nr.xxx/2016, obligaţia verificării execuţiei corecte a lucrărilor, pe tot parcursul lor, revenea dirigintelui de şantier - PFA Pleniceanu Virgil.

Mai mult, lucrările din contract s-au efectuat în perioada martie-aprilie 2016, iar recepţia la terminarea lucrărilor s-a făcut la data de 26.04.2016, conform procesului-verbal nr.xxx.

La data de 12.02.2018, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinările formulate de PFA P V  şi SC A C SRL.

Prin sentinţa nr.251/30.03.2018, TM – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei, privind pe reclamanta UAT Comuna B, pe pârât B I pârât SC A C SRL B şi pârât PFA P V, având ca obiect pretenţii şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale din cadrul TM.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin cererea de chemare în judecată UAT Comuna B a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligaţi pârâţii B I (fost primar al comunei), PFA P V  şi SC A C SRL la plata sumei de 98.345 lei, bani care au fost achitaţi din bugetul unităţii administrativ teritoriale în desfăşurarea unui contract de achiziţii publice ce a avut o realizare defectuoasă.

Pentru stabilirea competenţei trebuie avute în vedere prevederile Deciziei nr.16/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii. 

Conform acestei hotărâri dispoziţiile Codului Muncii se aplică raporturilor juridice dintre primari şi unităţile administrativ teritoriale, inclusiv după încetarea mandatelor.

Astfel, se arată că raporturile juridice dintre primari şi unitatea administrativ teritorială nu intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 (paragraful 52 din această decizie).

Împrejurarea că doi dintre cei trei pârâţi au calitatea de persoane juridice (PFA P V şi SC A C SRL) nu este de natură a determina competenţa de soluţionare în favoarea Secţiei a II-a a TM, atât timp cât al treilea pârât (B I a deţinut calitatea de primar.

Urmare a declinării, pe rolul TM – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale s-a înregistrat dosarul nr.163/101/2018*.

La 24.05.2018, instanţa a solicitat pârâtului PFA P V să depună contractul de prestări servicii încheiat cu UAT Comuna B şi reclamantei UAT B să comunice perioada derulării mandatului de primar al pârâtului B I.

Relaţiile solicitate au fost comunicate de Primăria Comunei B prin adresa nr.xxx/04.06.2018 prin care s-a arătat că perioada de derulare a mandatului de primar al pârâtului B I este 26.06.2012-30.06.2016, iar pârâtele SC A C SRL şi PFA P V au formulat note scrise privitoare la competenţa materială şi teritorială în soluţionarea litigiului la care au anexat contractul de lucrări nr.xxx/2016 şi contractul de prestări servicii nr.xxx/2016.

Prin încheierea din 07.06.2018, instanţa pentru a se putea pronunţa asupra excepţiei invocate cu privire la competenţa materială şi teritorială de soluţionare a litigiului, a dispus disjungerea cauzei în ceea ce priveşte pe reclamanta UAT Comuna B şi pe pârâţii SC A C SRL şi PFA P V şi a format dosar separat, iar în prezenta cauză au rămas ca părţi reclamanta UAT Comuna B şi pârâtul B I.

Totodată, s-a solicitat reclamantei să completeze înscrisurile de la dosarul cauzei şi să depună anexele de care se face vorbire în procesul verbal de constatare nr.xxx/18.09.2017 încheiat de către Curtea de Conturi – Camera de Conturi M şi să precizeze dacă suma de 14.138,70 lei plătită eronat a fost recuperată.

Reclamanta s-a conformat solicitărilor instanţei, prin adresa nr. xxx/22.06.2018 arătând că suma de 14.138,70 lei nu a fost recuperată şi a anexat înscrisuri reprezentând: Hotărârea nr.x/26.01.2016 a Consiliului Local al Comunei B privind aprobarea bugetului local pentru anul 2016; adresa nr.xxx/14.01.2016 a Consiliului Judeţean M, Anexa nr.2 la HCL nr.x/2016; fişa obiectivului/proiectului/categoriei de investiţii; nota justificativă nr.xxx/07.03.2016 cu privire la determinarea valorii estimate pentru Achiziţia de Lucrări de întreţinere a drumurilor pentru investiţia „Întreţinere drumuri locale şi străzi comuna B”; cereri nr.xxx/08.03.2016, nr.xxx/08.03.2016, nr.xxx/08.03.2016  privind ofertă de preţ; oferte SC A C SRL, SC A T C SRL şi SC MP I SRL; scrisoare nr.xxx/15.03.2016 de informare asupra rezultatelor procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică; contract de lucrări nr.xxx/16.03.2016; proces-verbal nr.xxx/26.04.2016 de recepţie la terminarea lucrărilor; facturi nr.xx/18.04.2016, nr.xx/01.04.2016; ordine de plată nr.xxx/05.04.2016, nr.xxx/18.04.2016; situaţie privind plăţile efectuate în plus faţă de valoarea contractată pentru obiectivul de investiţii; lista consumurilor de resurse materiale (cantităţi totale) întreţinere drumuri locale şi străzi sat GM; situaţie de lucrări – lucrări de întreţinere drumuri locale; lista consumurilor de resurse materiale (cantităţi totale) întreţinere drumuri locale şi străzi; situaţie de lucrări – lucrări de întreţinere drumuri locale şi străzi sat GM; lista cu cantităţi de lucrări sat GM; deviz analitic cod 3; lista cu cantităţi de lucrări sat B; deviz analitic cod 2; extras materiale sat GM; extras materiale sat B; factura fiscală nr.xxx/14.04.2016; situaţie privind diferenţe de preţ pentru piatră spartă pentru drumuri.

Pârâtul, B I a formulat note scrise prin care a expus obiectivele pentru o expertiză contabilă.

Primăria Comunei B, prin adresa nr.xxx/20.08.2018 a răspuns solicitărilor instanţei arătând că prin adresa nr.xxx/01.11.2017 a solicitat SC A C SRL restituirea sumei de 14.138,70 lei reprezentând plată nedatorată peste valoarea contractului de lucrări nr.xxx/16.03.2016 şi a anexat adresa nr.xxx/01.11.2017.

În cauză, instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiective: să se verifice dacă diferenţa de 14.138,70 lei provine dintr-o factură finală pe care din eroare sau cu bună-știința societatea constructoare a înscris o valoare mai mare decât cea reală; să se verifice dacă suma de 14.138,70 lei reprezintă o plata datorată sau nu raportat la obiectul şi preţul contractului; să se verifice dacă Primăria comunei Butoiești a înaintat către SC A C SRL B adresa cu nr.xxx prin care îi pune în vedere că a facturat şi s-au făcut plaţi peste valoarea contractului de lucrări nr.xxx/16.03.2016 şi care a fost poziţia acestei societăţi; să se verifice dacă achiziţia de material "piatră spartă pentru drumuri, roci magmatice 15-25 mm" s-a încadrat în valoarea totală a contractului de execuţie lucrări nr.xxx/16.03.2016 care s-a încheiat pentru o suprafaţă totală 14.975 mp şi o valoare de 370.201 lei; să se verifice dacă preţul de 111,73 lei pe mc de piatră este inclus în valoarea totală a contractului de 370.201 lei; să se verifice dacă faptul că s-a menţionat separat preţul pe tonă pentru transportul pietrei are relevanţă asupra contractului încheiat între părţi din punct de vedere financiar-contabil, din moment ce societatea constructoare SC A C SRL a dispus unilateral ca piatra să fie transportată cu mijloacele de transport ale furnizorului de piatră, SC Y C SRL şi dacă operaţiunile de transport au o existenţă reală (de la depozitul referitor la contract la punctele de lucru); să se verifice dacă potrivit contractului de prestări servicii nr.xxx/2016, obligaţia verificării execuţiei corecte a lucrărilor pe tot parcursul lor revenea dirigintelui de şantier - PFA P V - dacă situaţiile de lucrări au fost avizate în totalitate de dirigintele de şantier - PFA P V; să se verifice dacă situaţiile de lucrări au fost avizate în totalitate de dirigintele de şantier - PFA P V; daca pârâtul, în calitate de primar al comunei B şi beneficiar al lucrărilor, a respectat obiectul şi preţul contractului nr.xxx/16.03.2016.

 Raportul de expertiză contabilă a fost întocmit şi depus la dosar, părţile neformulând obiecţiuni la acesta.

Prin sentinţa nr.133/14.03.2019, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta UAT -  comuna B, fiind obligată reclamanta la plata sume de 1700 lei cheltuieli de judecată.

La data de 24.04.2019, reclamanta a declarat apel împotriva  încheierii de şedinţă din data de 07.06.2018 prin care s-a disjuns cauza privind pe reclamanta  UAT comuna B şi pârâţii B I, SC A C SRL B prin administrator V I şi PFA P V cât şi împotriva sentinţei civile  nr.133/14.03.2019.

Prin decizia nr. 1897/27.06.2019, Curtea de Apel Craiova a respins  ca inadmisibil, apelul formulat de către apelanta UAT comuna B împotriva încheierii de disjungere din data de 07.06.2018 şi a admis apelul împotriva sentinței civile nr. 133/14.03.2019, s-a anulat sentința şi s-a trimis  cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul TM – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. 163/101/2018**.

La  data de 24.09.2019, reclamanta a depus la dosar note scrise prin care a arătat că ținând cont de decizia 1897/27.06.2019 a Curţii de Apel Craiova , învederează următoarele:

Prin decizia nr.24/09.07.2019 a Camerei de Conturi M cu privire la administrarea contractului de execuţie de lucrări nr.xxx/16.03.2016, s-a stabilit un prejudiciu cauzat bugetului local în valoare de 83.343,70 lei din care: 69.205 lei reprezintă contravaloare material ( piatră spartă) majorată nejustificat şi 14.138,70 lei reprezentând plăţi peste valoarea contractului la care se adaugă majorări de întârziere în sumă de 15.002, calculate de la data plății până la data de 18.09.2017, respectiv: 12457 lei majorări contravaloare material şi 2545 majorări plată peste valoarea contractului;

Din raportul de expertiză contabilă existent la dosar, conform răspunsurilor la obiectivele nr.1, 2 şi 9, rezultă clar că pârâtul având calitatea de primar al comunei Butoieşti a efectuat o plată peste valoarea contractului în valoare de 14.138,70 lei.

A mai arătat că din același document conform răspunsului la obiectivul nr.6, faptul că în devizul de lucrări s-a menționat separat  prețul pe tona pentru transportul pietrei are relevanță asupra contractului încheiat între părți din punct de vedere  financiar contabil, întrucât acest preţ unitar influențează valoarea precum şi cantitatea  de piatră folosită în respectiva lucrare.

Din răspunsul la obiectivul 7 din raport  reiese clar ca responsabilitatea verificării execuției corecte a lucrărilor pe tot parcursul lor revenea dirigintelui de șantier PFA  P V precum şi la obiectivul nr. 8 în care se specifică faptul că situațiile de lucrări  în sumă de  247.041 lei şi 137.298, 70 lei au fost avizate de beneficiar de către  P V, diriginte de şantier.

În concluzie, a solicitat admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului B I la plata sumei de 16.683,70 lei reprezentând plăţi peste valoarea contractului şi majorări de întârziere calculate de la data plăţii până la data de 18.09.2017, actualizata la data stingerii obligației; admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor SC A C SRL şi PFA P V la plata în solidar a sumei de 81.662 lei ( reprezentând contravaloare material ( piatră spartă) majorată nejustificat şi majorări de întârziere calculate de la data plăţii până la data de 18.09.2017, actualizată la data plăţii stingerii obligației față de reclamantă.

 La data de 08.10.2019 pârâtul  B I a depus la dosar note de şedinţă prin care solicită respingerea acţiunii pentru următoarele motive:

În conformitate cu prevederile  art. 254 al.1 Codul muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor  şi principiilor  răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse  angajatorului  din vina şi în legătură cu munca lor.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 25 din lg. 215/2001 privind  administrația publică locală,  aleşi locali sunt primarul, consilierii locali, președintele consiliului judeţean şi consilierii judeţeni, iar în asigurarea liberului exercițiu al mandatului lor, aceștia îndeplinesc o funcție de autoritate publică, beneficiind de dispozițiile legi penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie  ce implică exercițiul autorității de stat.

Totodată prevederile art. 128 din legea 215/2001 şi ale art. 55 din Legea 393/2004 dispun în sensul că aleşii locali, prin urmare şi primarul răspund după caz, contravențional, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii.

A mai arătat că, răspunderea patrimonială a primarului faţă de comunitatea locală care l-a ales şi care i-a acordat mandatul de reprezentare nu poate fi antrenată în temeiul  normelor şi principiilor răspunderi civile contractuale reglementate de art. 254 al. 1 din Codul muncii, pentru atribuțiile acestuia nu derivă din încheierea şi executarea unui contract de muncă.

A susținut că, în vederea reţinerii unui prejudiciu trebuie analizată necesitatea îndeplinirii  cumulative a următoarelor condiţii impuse  de art. 254 Codul muncii: calitatea pârâtului ( primar la momentul faptelor), fapta ilicită şi personală a pârâtului săvârșită în legătură cu munca sa , respectiv în îndeplinirea atribuțiilor de primar, vinovăția acestuia.

De asemenea, a apreciat că prejudiciul de 16.683,70 lei solicitat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată este de fapt suma constatată de Camera de Conturi M ca fiind prejudiciul adus bugetului local prin abaterile reținute în raportul de Audit Financiar nr. xxx/18.09.2017.

Acest prejudiciu a fost constatat  într-un raport de drept administrativ- fiscal purtat între Curtea de Conturi a României şi unitatea administrativ teritorială comuna B. Acest aspect nu atrage în mod automat răspunderea personală a pârâtului pentru cauzarea prejudiciului ci se impune verificarea în acest raport procesual purtat direct în  contradictoriu cu pârâtul, existenta condițiilor prevăzute  de art.254 Codul muncii.

Însă reclamanta pentru a recupera  presupusul prejudiciu s-a adresat decât printr-o cerere către societatea constructoare, fără însă a formula o cerere de chemare în judecată, care să aibă la bază îmbogățirea fără justă cauza, prin care să încerce recuperarea acestor sume  de bani.

A mai arătat că, cheltuielile încuviințate spre a fi plătite au avut la bază documentele justificative ce au fost verificate în prealabil de serviciul contabilitate şi control financiar preventiv, el fiind cel care doar a semnat la final încuviințarea, avea obligația exercitării atribuțiilor de angajare ordonanțare şi plată a cheltuielilor bugetare, conform prevederilor  Lg. 273/2006 privind finanțele publice locale, astfel că nu se poate reține o culpă în sarcina sa.

Actele autorităților  administrației publice locale angajează, în condițiile legii, răspunderea  administrativă, civilă şi penală, după caz, a funcționarilor şi personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului, care cu încălcarea prevederilor legale fundamentează, din punct de vedere tehnic şi al legalității, emiterea sau adoptarea lor sau contrasemnează ori avizează, după caz, pentru legalitate aceste acte.

A mai susținut că,  potrivit  deciziei ICCJ nr.13/2017 pentru recuperarea prejudiciilor constatate de Curtea de Conturi de la terții beneficiari, măsura impusă prin decizia  Curţii de Conturi pentru recuperarea prejudiciului produs prin alocarea  nelegală de fonduri publice , deschide calea  recuperării sumelor de la terți beneficiari, conform art. 1635 şi urm. din Codul civil. Astfel reclamanta trebuia să se adreseze pentru aceste pretenții exclusiv beneficiarului plăţii în speță SC A C SRL.

La data de 21.10.2019, reclamanta a depus la dosar precizări scrise prin care a arătat că, solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată şi obligarea pârâtului B I la plata sumei de  16.683,70 lei (14.138,70 lei diferență facturată şi achitată necuvenit + 2545 lei majorări de întârziere calculate până la data de 18.09.2017) reprezentând plății peste valoarea contractată, ce urmează a fi actualizată la data plății efective a prejudiciului.

În drept, a invocat dispozițiile Legii 215/2001 cu modificările şi completările ulterioare, Legii 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările şi completările ulterioare, Legii 273/2006, OG 119/1999, Ordinul MFP 923/2014, Legii 393/2004, art. 1350, art.1381 şi următoarele din codul civil.

La data de 04.11.2019, s-a luat interogatoriul reclamantului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în declarația atașată la dosar.

În cauză s-a dispus audierea martorilor P V, V I şi C M, declarațiile acestora luate sub prestare de jurământ fiind consemnate şi atașate la dosarul cauzei.

Din oficiu, s-au solicitat relații de la reclamantă, relații ce au fost  înaintate  de aceasta  cu adresa nr. xxx/20.01.2020 şi  nr.xxx/28.05.2020.

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

Prin prezenta acţiune reclamanta UAT -  Comuna B solicită obligarea pârâtului B I la plata sumei de 16.683,70 lei reprezentând plăţi peste valoarea contractului şi majorări de întârziere calculate de la data plăţii până la data de 18.09.2017, actualizata la data stingerii obligației;

Din Procesul Verbal de constatare încheiat la data de 18.09.2017, de către echipa de audit din cadrul Camerei de Conturi M, înregistrat la UAT B la nr. xxx din aceeaşi dată, punctul 5.5.1 cu privire la Contractul de lucrări nr.xxx/16.03.20l6, încheiat cu SC A C SRL B reiese că, entitatea a fost prejudiciată prin efectuarea de plăţi peste valoarea contractului şi cheltuieli supraevaluate sau majorate nejustificat.

Instanţa de conflicte de muncă şi asigurări sociale a rămas învestită numai cu soluţionarea cauzei privind pe pârâtul B I având în vedere calitatea acestuia de primar al localităţii şi Decizia nr 16/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi  Justiţie care a statuat că dispoziţiile Codului Muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar şi unităţile administrativ teritoriale.

În anul 2016 prin Hotărârea Consiliului Local Butoieşti nr. x/21.01.2016 s-a aprobat lista de investiţii în care a fost cuprins obiectivul „Întreținere drumuri locale şi străzi în com B – sat B şi sat GM, valoarea estimată a lucrării fiind de 370.201 lei, fără să existe un proiect tehnic sau o antecalculaţie de susţinere a valorii estimate.

Pentru efectuarea lucrării comisia constituită în baza Dispoziţiei nr xxx/01.03.2016 a desemnat câştigătoare firma A C SRL B şi a fost încheiat contractul de lucrări nr.xxx/16.03.2016 în valoare de 370.201 lei cu TVA:

Lucrările au fost recepţionate, conform procesului verbal de recepţie/ terminare lucrări nr.xxx/26.04.2016 şi lucrările au fost facturate cu factura nr. xx/01.04.2016 în valoare de 247.041 lei şi factura nr.xx/18.04.2016 în valoare de 137.298,70 lei, facturi achitate cu ordinele de plată nr.xxx/05.04.2016 şi xxx/18.04.2016.

Faţă de valoarea contractului în sumă de 370.201 lei cu TVA, sumă aprobată prin HCL nr.x/21.01.2016, ordonatorul principal de credite-pârâtul B I în calitate de primar al Comunei B a plătit în plus suma de 14.138,70 lei. La această sumă s-au calculat penalităţi de întârziere de 2545 lei.

Prejudiciul a fost produs de către persoanele cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat deficienţele de organul de control al Camerei de Conturi M  şi anume pârâtul B I – primar în perioada iunie 2012 - iunie 2016 căruia în calitatea sa de ordonator principal de credite, îi revenea responsabilitatea legală a "angajării şi utilizării creditelor bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiei publice şi cu respectarea dispoziţiilor legale" (art.23 alin.(1) din Legea finanţelor publice locale nr. 273/2006), A M -persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv, care a vizat documentele de plată, în condiţiile exercitării formale a controlului financiar preventiv, respectiv fără ca operaţiunile să aibă în totalitate caracter legal şi necesar şi B P – responsabil cu atribuţii financiar contabile în perioada supusă auditului care a semnat contractul de lucrări împreună cu ordonatorul de credite şi a efectuat plăţile pentru lucrările contractate".

Culpa celor trei persoane aflate în raporturi de muncă cu entitatea prejudiciată în efectuarea plăţii peste limita stabilită de consiliul local şi respectiv prin contractul de execuţie reiese din atribuţiile prevăzute de lege pentru fiecare dintre cei trei.

Astfel, se reţine că pârâtul B I în calitate de primar a aprobat plata nelegală cu nerespectarea (art.23 alin.(1), numita A M a efectuat controlul financiar preventiv în mod necorespunzător cu nerespectarea dispoziţiilor art. 24 din Legea 273/2006 care prevede că, „(1) Controlul financiar preventiv propriu şi auditul public intern se exercită asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile publice locale şi/sau patrimoniul public şi privat şi sunt exercitate conform reglementărilor legale în domeniu.

(2) Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice locale se aprobă de ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de către contabil...

(3) Angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale.

De asemenea numitul B P – responsabil cu atribuţii financiar contabile a întocmit instrumentele de plată a cheltuielilor fără a verifica documentele justificative, obligaţie prevăzută de art. 2 din acelaşi act normativ.

Prejudiciul menționat mai sus este dovedit cu raportul de expertiză aflat la filele 119-126, (dosar 163/101/2018), interogatoriul pârâtului B I (f. 53 dosar) şi declaraţia martorului C (fostă A) M (f. 78 dosar).

În răspunsul la obiectivele stabilite de instanţă, expertul a concluzionat că, diferența de 14.138,70 lei este înscrisă într-o factură finală, document în care societatea constructoare a precizat o sumă mai mare decât cea reală, iar beneficiarul a achitat-o. A precizat expertul că această sumă nu reprezintă o obligaţie de plată datorată raportat la obiectul contractului ci este o plată peste valoarea stabilită prin contract.

Din raportul de expertiză contabilă existent la dosar, conform răspunsurilor la obiectivele nr.1, 2 şi 9, rezultă clar că pârâtul având calitatea de primar al comunei Butoieşti a efectuat o plată peste valoarea contractului în valoare de 14.138,70 lei.

De asemenea, în interogatoriul luat în instanţă, pârâtul B I a declarat că, a semnat ordinul de plată prin care a fost efectuată plata către constructor cu depăşirea bugetului aprobat, fără să verifice corectitudinea acesteia susţinând că nu avea cum să verifice.

Din declaraţia martorului C M (fostă A, f.768 dosar), se confirmă îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de control financiar preventiv care au dus la producerea prejudiciului, în sensul că a aplicat viza pe instrumentul de plată care i-a fost prezentat de către numitul B P fără să verifice corespondența sumei consemnate cu cea din contract.

Nu poate fi reținută apărarea pârâtului B I în sensul că nu avea cum să verifice corectitudinea sumei consemnată în ordinul de plată prezentat spre aprobare întrucât articolul 54 din Legea nr. 273/2006 prevede în mod expres la alin. 5 că ”Instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor, executarea serviciilor şi altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată se semnează de către contabil şi şeful compartimentului financiar-contabil.” Iar la alin. 6 se precizează că, „Efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale, şi numai după ce acestea au fost angajate, lichidate şi ordonanţate.”

Potrivit art 254 Codul Muncii salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagube materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca.

Răspunderea patrimonială în cadrul raporturilor juridice de muncă este o răspundere individuală, excluzând, în principiu, solidaritatea.

În acest mod se asigură o protecţie a salariatului, evitându-se ca el să fie pus ca urmare a solidarităţii, în situaţia de a fi urmărit pentru o sumă mai mare decât prejudiciul efectiv cauzat.

Articolul 255 din  Codul muncii prevede la alin. 1 că, atunci când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în funcţie de contribuţia fiecăruia la producerea acesteia.

La aliniatul al doilea al aceluiași articol se dispune că, „dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporțional cu salariul net de la data constatării pagubei..”.

Întrucât reclamanta nu a indicat în ce măsură a contribuit fiecare dintre cei trei salariați la producerea prejudiciului şi nici nu se poate determina instanța va face aplicarea art. 255 alin 2 din Codul muncii.

În acest sens la solicitarea instanței unitatea reclamantă a comunicat prin adresa nr. 2285 din 20.01.2020, (f. 85 dosar) că la data constatării prejudiciului, nivelul salariului net al pârâtului B  I a fost de 4.859 lei iar al numitului B P de 3.629 lei. Prin adresa nr. xxx din 28.05.2020 reclamanta a comunicat instanţei că venitul numitei A M a fost de 981 lei.

În aplicarea alin. 2 al art. 255 alin 2 din Codul muncii va obliga pârâtul la repararea prejudiciului proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei respectiv 51,31%.

Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept expuse instanţa constată că acţiunea este paţial întemeiată urmând să fie admisă ca atare şi obligat pârâtul B I la repararea pagubei provocate, respectiv să plătească reclamantei suma de 7.254,57 lei reprezentând 51,31% din suma de 14.138, 70 lei – reprezentând  diferență facturată şi achitată necuvenit, sumă ce va fi actualizată la data plății efective.

Va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 1.305,84 lei reprezentând 51% din suma de 2.545 lei, reprezentând  majorări de întârziere, calculate până la data de 18.09.2017.