Pensii

- Plată diferenţe de drepturi de pensie rezultate în urma actualizării pensiei de serviciu; cota de impozit  aplicabilă.

Faţă de data plăţii diferenţelor de către casa de pensii - lunile februarie şi aprilie 2019  sunt incidente dispoziţiile art.101 alin.8 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal  care dispune ”În cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează asupra venitului impozabil lunar şi se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii, şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit……..”.

Prin OUG nr.79/2017 a fost modificată şi completată Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, iar la art.101 alin.2 s-a prevăzut o cotă de impunere de 10% asupra venitului impozabil lunar din pensii, această dispoziţie legală intrând în vigoare la data de 01 ianuarie 2018, conform art. III din ordonanţă.

Anterior modificării art.101, cota de impunere asupra pensiilor era de 16% conform art. 101 al. 2 din Legea nr.227/2015.

În speţă, se apreciază că sunt incidente disp. art.101 alin.8 Cod fiscal, rezultând că pentru diferențele de venituri din pensie calculate urmare a actualizării pensiei de serviciu pentru  perioada  09.04.2015-31.01.2019 şi plătite în lunile februarie, aprilie 2019 se impune a se aplica cota de impozit de 10%, ci nu cota de impozit de 16% aplicată de casa de pensii. -

Tribunalul Mehedinţi  - sentinţa din 30.10.2019

Deliberând asupra acţiunii de faţă, reţine  următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26.02.2019, reclamanta SC a chemat în judecată pe pârâţii CJP M, TM şi MJ, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

1.obligarea CJP M la plata de despăgubiri reprezentând diferenţele între cuantumul eronat al drepturilor de pensie stabilite de casa de pensii (în urma punerii în executare a celor trei decizii de actualizare a pensiilor de serviciu, în raport de valorile reale de referinţă, decizii emise pentru perioada 09 aprilie 2015 - 2018) şi cuantumul real al drepturilor de pensie restante, care va fi calculat pentru fiecare lună şi apoi cumulat, cu respectarea dispoziţiilor art.101 alin.8 Cod Fiscal şi prin evidenţierea şi valorificarea tuturor deciziilor de actualizare a pensie de serviciu emise în aceeaşi perioadă;

2. obligarea TM şi MJ la plata actualizată cu indicele de inflaţie, a sumei nete totale a diferenţelor de drepturi de pensii dintre suma plătită şi diferenţa neplătită, precum şi la plata dobânzii legale pentru perioada 09 aprilie 2015 - 31 ianuarie 2019;

3. obligarea CJP M la plata sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie şi a sumei reprezentând dobânda legală, calculate la diferenţele de drepturi de pensie de serviciu neplătite, prin neaplicarea dispoziţiilor art.101 alin.8 Cod Fiscal, începând cu luna februarie 2019 şi până la plata efectivă a acestor drepturi.

În fapt, reclamanta a arătat că este judecător pensionar, calitate în care avea dreptul la actualizarea pensiei de serviciu, conform dispoziţiilor art. 85 alin.2 din Legea nr.303/2004.

A mai arătat că în aplicarea art. l alin 51  din OUG 83/2014, aşa cum a fost completată prin Legea nr.71/2015, MJ a emis Ordinul nr.../C/21.12.2016 prin care a stabilit drepturile salariale ale judecătorilor la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 09.04.2015, data intrării in vigoare a acestui act normativ.

În baza acestor dispoziţii, coroborate cu dispoziţiile art.14 şi 15 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.303/2004 aprobate prin HG nr.1275/2005 s-a procedat la  actualizarea pensiilor de serviciu în baza adeverinţelor eliberate de TM, ca ultim angajator.

Conform art.14 din HG nr.1275/2005 referitoare la pensiile de serviciu, pârâta CJP M a emis trei decizii privind revizuirea pensiei de serviciu, respectiv  o decizie pentru anul 2015, o decizie  pentru anii 2016 şi 2017 şi o decizie pentru anul 2018.

Referitor la aceste decizii, reclamanta a arătat că sunt legale, cuantumul brut al drepturilor de pensie de serviciu, raportat la momentele în care au fost modificate valorile de referinţă sectorială, fiind stabilit corect, astfel că deciziile nu fac obiectul contestaţiei.

Prin acţiune s-a mai arătat că eronat şi nelegal este modul de calcul al drepturilor de pensie de serviciu restante, calculate de CJP M, în baza deciziilor indicate, cu încălcarea dispoziţiilor art.101 alin. 8 Cod Fiscal şi prin nevalorificarea deciziilor de actualizare a pensiilor de serviciu emise târziu, însă cu efect retroactiv de la data când s-a născut dreptul, respectiv data la care s-a modificat baza de calcul a pensiei, ca urmare a majorării indemnizaţiei de încadrare brută lunară a judecătorilor activi.

Potrivit art. 101 alin 8 Cod Fiscal în cazul diferenţelor de venituri din pensii stabilite pentru perioadele anterioare, conform legii, impozitul se calculează asupra venitului impozabil lunar şi se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările în vigoare la data plăţii.

Conform acestor dispoziţii legale, reclamanta a susţinut că pârâta casa de pensii avea obligaţia să calculeze lunar, pentru perioada aprilie 2015-2018, drepturile de pensie restante, prin raportarea valorii de referinţă sectoriale la cuantumul pensiei din fiecare lună, care a fost modificat, succesiv, în mod pozitiv, prin mai multe decizii de actualizare în perioada arătată, însă pârâta a actualizat drepturile de pensie cu  valoarea de referinţă sectorială numai pentru  luna în care a intervenit modificarea acestei valori, pe care le-a reportat, în acelaşi cuantum până la următoarea modificare a valorii sectoriale de referinţă, fără a evidenţia şi valorifica majorările de indemnizaţii brute lunare şi cuantumul pensiilor de serviciu majorat prin actualizare prin emiterea mai multor decizii, reclamanta  apreciind că,  faţă de acest procedeu, diferenţele de drepturi de pensie au fost calculate eronat prin diminuarea semnificativă a cuantumului drepturilor.

Prin acţiune s-a mai susţinut că, în mod eronat, pârâta casa de pensii a calculat şi reţinut CASS, deşi la data plăţii, pensionarii nu mai datorează această contribuţie.

De asemenea, în mod greşit a fost reţinut şi impozitul pe veniturile din pensii, în procent de 16% în loc de 10%, conform art.101 alin. 8 Cod Fiscal.

În concluzie, s-a arătat că, prin modul de calcul greşit al diferenţelor drepturilor de  pensie, precum şi prin calcularea şi reţinerea greşită a CASS şi impozitului pe venit, pârâta CJP M a plătit un cuantum mult diminuat al acestor drepturi, motiv pentru care este îndreptăţită şi la plata daunelor interese moratorii, în temeiul art.1530 şi 1535 Cod Civil.

S-a învederat că producerea prejudiciului este imputabilă pârâtului MJ, care, prin omisiune, nu a actualizat indemnizaţiile brute lunare de încadrare ale judecătorilor activi în raport de modificarea în mod pozitiv şi succesiv a valorii reale de referinţă în perioada 2015 - 2018, fapt ce a determinat şi cuantumul pensiilor de serviciu de judecătorilor.

Ca urmare, în aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, s-a solicitat obligarea pârâţilor MJ şi TM la plata dobânzii legale pentru toată perioada întârzierii la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât şi pentru cele neachitate până la 31 ianuarie 2019, precum şi obligarea la plata sumelor ce i se datorează, actualizate cu rata inflaţiei, susţinând că, dacă dobânda legală este datorată ca sancţiune, actualizarea cu rata inflaţiei reprezintă valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii, cumulul acestora fiind permis, cu atât mai mult cu cât pentru judecătorii activi au fost calculate atât dobânda legală, cât şi actualizarea cu rata inflaţiei, iar o altă  soluţie ar fi discriminatorie, faţă de disp. art.16 Constituţie şi art.2 alin. 1 OUG nr.137/2000.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile legale invocate prin cerere.

Conform art.201 al.1 Cod proc. civilă  acţiunea a fost comunicată, în copie, pârâților.

Pârâta CJP M a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect pentru petitul privind plata sumelor restante începând cu data de 09.04.2015, învederând că diferenţele de pensie provenite din actualizarea pensiei de serviciu pentru perioada 01.02.2016-31.01.2019 au fost achitate reclamantei în luna februarie 2019, iar cele calculate începând cu data de 09.04.2015 vor fi achitate în luna aprilie 2019, potrivit adresei nr. ..../17.01.2019 emise de CNPP şi adresei nr. ....06.06.2018 emisă de MJ, apreciindu-se că expertiza contabilă solicitată de reclamantă nu este oportună şi utilă cauzei.

Referitor la reţinerile privind contribuţia pentru sănătate şi impozitul de 16% din sumele brute, pârâta a arătat că au fost aplicate dispoziţiile art.101 alin.8 Cod Fiscal, în sensul că diferenţele de venituri de pensii stabilite pentru perioada anterioară, se impozitează separat faţă de drepturile de pensie curente, cuvenite la data plăţii.

Aşa fiind, pârâta a arătat că asupra diferenţelor primite au fost aplicate, în mod corect, atât reţinerile privind CASS-ul, cât şi impozitul de 16%, conform reglementărilor în vigoare raportat la perioadele anterioare pentru care s-au achitat sumele, iar pentru o parte din sume nu s-a reţinut CASS-ul şi impozitul de 16%, ci impozitul de 10%, respectiv pentru sumele acordate de la data la care au intervenit aceste  modificările legale  privind scutirea de CASS şi reducerea de impozit de la 16% la 10%.

În ce priveşte plata actualizată a sumelor şi a dobânzii legale, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, apreciind că întârzierea în emiterea adeverinţelor cu veniturile necesare actualizării pensiei de serviciu nu este culpabilă instituţiei, întrucât obligaţia eliberării adeverinţei tip aparţine ultimului angajator, respectiv TM.

În acest sens, pârâta a învederat că instituţiile îndrituite cu transmiterea către CNPP a datelor necesare actualizării pensiilor nu au respectat prevederile art.85 alin.2 şi 3 din Legea nr.303/2004, în sensul că nu au transmis la timp listele cu titularii pensiilor speciale, astfel încât au fost generate întârzieri în actualizarea pensiilor şi implicit în emiterea deciziilor,  deşi reglementările legale prevăd că actualizarea pensiei de serviciu se face anual, ori de câte ori se modifică salariul brut al unui magistrat în activitate.

Prin urmare, pârâta a susţinut că efectuarea cu întârziere a demersurilor privind actualizarea pensiilor speciale de către instituţiile abilitate a determinat şi întârzierea plăţii  drepturilor restante.

Cât priveşte daunele moratorii solicitate pentru plata cuantumului diminuat al diferenţelor de pensie, s-a învederat că, aşa cum susţine şi reclamanta, producerea prejudiciului este imputabilă MJ.

În cauză, a formulat întâmpinare şi pârâtul MJ prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive referitor la capătul doi de cerere.

În acest sens pârâtul a învederat că pentru modul de calcul al actualizării, al plăţii pensiei de serviciu şi a tuturor diferenţelor şi accesoriilor aferente, sunt incidente disp. art.15 din HG nr.1275/2005.

Potrivit art.22 alin.1 din Legea nr. 263/2010, contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale se asigură din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Prin urmare, raportat la pretenţiile reclamantei, s-a susţinut că MJ nu are atribuţii privind stabilirea veniturilor brute realizate, înscrise în adeverinţa tip, actualizarea sau plata pensiei de serviciu sau a diferenţelor rezultate din pensiile de serviciu şi a accesoriilor aferente, ministerul coordonând numai demararea procedurii de actualizare, prin informări, către Casa Naţională de Pensii Publice  şi instanţele judecătoreşti. 

Plata drepturilor de pensie specială se realizează de către casele teritoriale de pensii, iar veniturile din pensii sunt suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, MJ gestionând numai plata drepturilor salariale ale personalului propriu, iar în calitate de ordonator principal de credite asigură fondurile necesare desfăşurării activităţii instanţelor, inclusiv cheltuielile de personal  pentru salariații acestora.

Având în vedere calitatea reclamantei de pensionar şi ţinând seama de obiectul pretenţiilor  formulate, pârâtul a învederat, că, în speţă, a luat maştere un raport juridic de asigurări sociale între persoana asigurată – reclamanta şi statul român prin CJP M, astfel că, formularea unor cereri având ca obiect pretenţii referitoare la stabilirea, calcularea şi plata pensiei pentru foştii angajaţi ai instanţelor de judecată nu poate atrage, de plano, obligarea MJ, în acest sens, numai prin prisma calităţii de coordonator al procedurii administrative privind transmiterea unor cereri către CNPP şi instanțe.

S-a mai învederat că MJ nu are obligaţia legală de a verifica modul de întocmire a adeverinţei cu privire la stabilirea venitului brut în baza căruia se actualizează pensia de serviciu, prin adresa nr. ...../06.06.2018 CNPP fiind  informată în sensul că  transmiterea  adeverinţelor tip se va face în mod direct de către instanţe.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătându-se că în îndeplinirea atribuţiilor rezultate din Legea nr.303/2004 şi HG nr.1275/2005, a fost emis Ordinul MJ nr. ...../C/2016, în baza art.1 alin5 ind.1 din OUG nr.83/2014, în acord cu decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art.3 ind. 1 alin.1 şi 3 din OUG nr. 57/2015, ca urmare a deciziei nr. 794/2016 a Curţii  Constituţionale, dispunându-se recalcularea la nivel maxim a indemnizaţiilor judecătorilor, începând cu 09.04.2015.

Potrivit art. 2 din acelaşi ordin, începând cu 1 august 2016, îndemnizaţiile de încadrare ale judecătorilor au fost recalculate prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 lei.

Ulterior, având în vedere că de la data de 01.10.2016, la nivelul Înaltei  Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a acordat o valoare de referinţă sectorială de 405 lei, ca urmare a adoptării Ordinului nr...../25.10.2016 al Președintelui Înaltei Curţi, începând cu această dată, a fost emis Ordinul MJ nr. ..../C/2017 prin care drepturile salariale în plată pentru familia ocupaţională s-au determinat în funcţie de această valoare de referinţă sectorială majorată cu 10% .

La data de 15.03.2018, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  a emis Ordinul nr..... prin care s-a stabilit că judecătorii, magistraţii-asistenţi, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul instanţei supreme au fost salarizaţi pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015 prin acordarea valorii sectoriale de referinţă de 421,36 lei, iar pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017 prin acordarea unei valori de referinţă sectorială de 463,5 lei.

În baza acestui ordin, a fost emis Ordinul MJ nr. ...../C/2018 prin care indemnizaţiile de încadrare brute lunare ale judecătorilor au fost stabilite prin raportare la aceste valori de referinţă, concluzionându-se că nu poate fi reţinută culpa ministerului pentru neluarea la timp a măsurilor care să aibă ca finalitate eliminarea diferenţelor salariale, în acord cu decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale.

Prin întâmpinare s-a mai arătat că potrivit art.1 din OUG nr.3/2019 s-a dispus eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru  unele categorii de personal din sistemul justiţiei, legiuitorul dispunând calcularea dobânzii legale remuneratorii, ci nu penalizatoare, de la data emiterii ordinelor de acordare a drepturilor salariale, ci nu de la data de 09.04.2015, cum solicită reclamanta.

În mod netemeinic reclamanta solicită acordarea dobânzii legale atât pentru sumele plătite, cât şi pentru sumele rămase neachitate până la data de 31.01.2019, întrucât un eventual calcul greşit al diferenţelor de drepturi de pensie nu poate fi imputat MJ sau TM, atâta timp cât chiar reclamanta a susţinut că adeverinţele eliberate de angajator au fost emise în mod corect.

La dosarul cauzei, pârâta CJP M a depus şi note scrise  prin care a indicat sumele de care a beneficiat reclamanta în luna februarie 2019, respectiv suma netă de ..... lei pentru perioada 01.02.2016-31.01.2019, iar în luna aprilie 2019 va beneficia şi de diferenţa de actualizare aferentă perioadei 09.04.2015-31.01.2016, în cuantum de ...... lei.

În susţinerea notelor scrise, s-au anexat  următoarele înscrisuri: buletinul de calcul al sumelor încasate conform deciziei nr....../06.11.2018, mod de calcul al diferenţelor de drepturi de pensie, adresa nr. ..../17.01.2019 a CNPPP, adresa nr. ..../14.01.2119 a MJ.

La primul termen de judecată din data de 18.04.2019 reclamanta a depus la dosar note scrise prin care a adus lămuriri la petitele acţiunii, arătând următoarele:

Referitor la petitul 1 privind obligarea CJP M la plata de despăgubiri reprezentând diferenţele între cuantumul eronat al drepturilor de pensie stabilite de CJP M şi cuantumul real al drepturilor de pensie restante, a arătat că i-au fost achitate de către casa pensii diferenţe de drepturi provenite din actualizarea pensiei de serviciu, pentru perioada 01.02.2016-31.01.2019 şi ulterior sesizării instanţe de judecată şi diferenţa reprezentând drepturi de pensie calculate pentru perioada 09.04.2015-01.02.2016.

A susținut că acest prim petit al acţiunii nu vizează doar diferenţa de drepturi de pensie calculate pentru perioada 09.04.2015 - 01.02.2016, învederând că întreg modul de calcul al sumelor reprezentând diferenţe de drepturi de pensie este eronat, fiind  corect  stabilită numai  baza de calcul conform art. 85 (2) din Legea nr.303/2004.

În opinia sa, pârâta nu a calculat corect majorările ce trebuiau aplicate la baza de calcul corect stabilită, casa de pensii având obligaţia să calculeze lunar, pentru perioada aprilie 2015-2018, drepturile de pensie restante, prin raportarea valorii de referinţă sectoriale la cuantumul pensiei din fiecare lună, care a fost modificat, succesiv, în mod pozitiv, prin mai multe decizii de actualizare în perioada arătată.

Reclamanta a mai arătat că pârâta a actualizat drepturile de pensie cu  valoarea de referinţă sectorială numai  pentru  luna în care a intervenit modificarea acestei valori, pe care le-a reportat, în acelaşi cuantum până la următoarea modificare a valorii sectoriale de referinţă, fără a evidenţia şi valorifica majorările de indemnizaţii brute lunare şi cuantumul pensiilor de serviciu majorat prin actualizare prin emiterea mai multor decizii, apreciindu-se că, faţă de acest procedeu, diferenţele de drepturi de pensie au fost calculate eronat prin diminuarea semnificativă a cuantumului drepturilor.

De asemenea, a arătat că în mod eronat, casa de pensii  a calculat şi reţinut CASS, deşi la data plăţii, pensionarii nu mai datorează această contribuţie, solicitând restituirea sumelor reţinute cu acest titlu.

Prin aceleaşi note scrise s-a reiterat solicitarea de obligare a CJP M la restituirea sumelor reprezentând contravaloarea impozitului reţinut în procent de 16% pentru diferenţele de drepturi de pensie ce i-au fost achitate, deşi la data plăţii procentul era de 10%,  conform art.101 alin. 8 Cod Fiscal .

De asemenea, au fost menţinute petitele referitoare la obligarea celor trei pârâţi la  plata actualizată cu indicele ratei de inflaţie şi a dobânzii legale  pentru diferenţele  de drepturi de pensie  pentru perioadele indicate prin acţiunea introductivă.

În baza art.22 Cod proc.civ. s-au solicitat relaţii de la pârâta CJP M pentru a comunica plăţile efectuate cu titlu de diferenţe de pensie recalculate, începând cu data de 09.04.2015, modul de calcul al acestor diferenţe, data plăţii diferenţelor şi  perioada  pentru  care s-au efectuat aceste plăţi şi,  în raport de plăţile efectuate, să indice dispoziţiile fiscale aplicabile cu privire la CASS şi cota de  impozit.

Relaţiile au fost comunicate prin adresa nr. 9399/07.05.2019 prin care pârâta a arătat că  pentru  perioada 09.04.2015-31.01.2019 reclamantei i-a fost achitată suma totală netă de ...... lei, diferenţele de pensie fiind calculate potrivit disp. art.101 alin.8 Cod Fiscal, prin impozitarea separată faţă de drepturile de pensie ale lunii curente.

Cât priveşte impozitul pe venitul din pensie, pârâta  a arătat că până la data de 01.02.2017, au fost aplicate prevederile art.100 coroborat cu art.101 alin.2 Cod Fiscal, respectiv o cotă de impozitare de 16%, aplicată asupra diferenţei de pensie ce depăşea plafonul de 1.050 lei, iar ulterior începând cu 01.02.2017, o cotă de impozitare de 10% aplicată asupra diferenţei de pensie ce depăşea plafonul de 2.000 lei.

Referitor la contribuția de asigurări sociale de sănătate, reglementată de disp. art.257 coroborat cu art.259 din Legea nr.95/2006, pârâta a arătat că pentru perioada 01.01.2016-1.02.2017, CASS-ul s-a aplicat în procent de 5,5% numai asupra părţii din pensie ce depăşea 871,7 lei, iar după data de 01.02.2017, prin intrarea în vigoare a Legii nr.2/2017, s-a prevăzut scutirea pensiilor de  plata  CASS.

La dosarul cauzei pârâtul MJ a depus note de ședință prin care a solicitat ca instanța să aprecieze cu privire la introducerea în cauză a CNPP, având în vedere procedura de actualizare a pensiilor de serviciu, conform art. 18 din HG nr. 1275/2005 şi apărările formulate de pârâta CJP M în sensul că datele necesare actualizării pensiilor de serviciu au fost comunicate cu întârziere  CNPP şi implicit caselor teritoriale de pensii.

Prin aceleași note scrise s-au reluat apărările formulate prin întâmpinare referitoare la faptul că producerea prejudiciului afirmat de reclamantă nu este imputabilă  MJ.

Prin încheierea din data de 09.05.2019, s-a analizat solicitarea pârâtului MJ  privind introducerea  în cauză a CNPP, constatându-se că din modul în care este formulată solicitarea aceasta nu este motivată în drept, neindicându-se în ce calitate să se introducă în cauză această autoritate.

S-a mai reținut că prezenta cauză este un litigiu de asigurări sociale/litigiu civil, fiind guvernat de principiul disponibilităţii, astfel că cererea trebuia formulată conform Codului de proc. civilă, solicitarea pârâtului nerespectând aceste prevederi, din formulare  rezultând că se solicită ca instanţa să aprecieze.

Față de modul cum a fost formulată solicitarea de către pârâtul, Tribunalul a apreciat că nu este legal învestit.

La solicitarea reclamantei a fost încuviinţată proba cu expertiza contabilă având  următoarele obiective:

1.în raport de deciziile de pensie nr..../06.11.2018, nr....../06.11.2018,  nr...../06.11.2018 emise pentru reclamantă, prin care s-au revizuit drepturile de pensie acordate acesteia şi de diferenţele de drepturi de pensie nete plătite de CJP M pentru perioada în litigiu  09.04.2015-31.01.2019, diferenţe achitate în lunile februarie şi aprilie 2019,  să se verifice dacă aceste diferenţe în sumă netă au fost corect calculate;

2.în cazul în care se identifică diferenţe de drepturi de pensie în sumă netă  pentru perioada 09.04.205-31.01.2019, să se expliciteze de unde provin diferenţele, urmând să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi să se calculeze dobânda legală începând cu data de 09.04.2015 şi până la data efectuării expertizei;

3.să se verifice şi să se indice pentru diferenţele de drepturi de pensie achitate reclamantei în lunile februarie şi aprilie 2019,  raportat la perioadele pentru  care s-au calculat aceste diferenţe, care a fost cota de impozit aplicată de CJP M, având în vedere şi dispoziţiile Codului fiscal;

4.să se verifice şi să se indice pentru diferenţele de drepturi de pensie achitate reclamantei în lunile februarie şi aprilie 2019,  raportat la perioadele  pentru  care s-au calculat aceste diferenţe, cum s-au aplicat dispoziţiile legale referitoare la CASS, raportat la modificările în materie, conform  Codului fiscal;

5.în raport de verificările de la obiectivele 3, 4 privind impozitul şi CASS asupra diferenţelor de drepturi de pensie achitate, în situaţia în care se identifică diferenţe la obiectivele 3,4, să se calculeze inflaţia şi dobânda legală de la data de 09.04.2015 până la momentul întocmirii lucrării.

Expertiza contabilă a fost efectuată de expert ....., desemnat aleatoriu.

Raportul de expertiză a fost depus la dosar, fiind observat de părţi, pârâta CJP M formulând obiecţiuni cu privire la suma calculată de expert care nu a avut în vedere că începând cu 01.01.2018,  pentru  diferenţele de pensie restante, s-a aplicat cota de impozit de 10%, precum şi faptul că la stabilirea diferenţei expertul a inclus şi impozitul  pentru  pensiile curente plătite  pentru  perioada 2015-2019.

Obiecțiunile formulate de casa de pensii au fost înaintate expertului care a răspuns prin suplimentul la raportul de expertiză depus la dosar, care a fost observat de părți.

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

Reclamanta SC  este beneficiara unei pensii de serviciu acordată în baza art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, pensie stabilită prin decizia nr.146869/04.02.2009.

Prin deciziile nr...../06.11.2018, nr..../06.11.2018, nr...../06.11.2018 emise de CJP M s-a dispus actualizarea pensiei de serviciu a reclamantei  pentru  perioada 09 aprilie 2015- ianuarie 2019, în baza celor trei decizii fiindu-i plătite acesteia, în lunile februarie şi aprilie 2019, diferenţe de drepturi de pensie în sumă netă totală de ....... lei.

Prin acţiunea dedusă judecăţii se solicită să fie obligată pârâta CJP M la plata de despăgubiri reprezentând diferenţele între drepturile de pensie stabilite în baza celor trei decizii de actualizare a pensiei şi drepturile calculate conform art.101 alin.8 Cod Fiscal, precum şi sub aspectul  reţinerii CASS/contribuţia de asigurări sociale de sănătate, despăgubiri care să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale începând cu luna februarie 2019 şi până la data  plăţii efective a drepturilor; de asemenea, se solicită să fie obligaţi pârâţii TM şi MJ la plata, pentru aceleaşi diferenţe în sume nete,  a  actualizării cu indicele de inflaţie şi  a dobânzii legale pentru perioada 09 aprilie 2015 - 31 ianuarie 2019.

În baza art.248 alin.1 Cod proc. civilă, instanța se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată prin întâmpinările formulate de pârâţii MJ şi CJP M.

În acest sens se reţine că pârâtul MJ a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive referitor la capătul de cerere privind plata actualizării cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi de pensii nete, pentru perioada 09 aprilie 2015 - 31 ianuarie 2019.

Faţă de calitatea reclamantei/pensionară şi de obiectul cauzei/diferenţe de drepturi de  pensie acordate în urma actualizării pensiei de serviciu, se constată că litigiul de faţă este un litigiu asigurări sociale.

Pensia de serviciu a reclamantei a fost actualizată conform prevederilor art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004.

Procedura de actualizare este reglementată în  art. 18 din HG nr.1275/2005 privind Normele de aplicare a Legii nr.303/2004, dispoziţie care prevede următoarele: „ (1) În aplicarea prevederilor art. 85 alin. (2) şi (3) din lege privind actualizarea anuală a pensiei de serviciu, se stabileşte următoarea procedură: a) Casa Naţională de Pensii ....transmite Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ..... MJ listele cu titularii pensiilor de serviciu aflaţi în plată în luna decembrie a fiecărui an; b) instituţiile publice prevăzute la lit. a) transmit adeverinţele nominale, întocmite conform anexelor nr. 4 - 6 la prezentele norme metodologice, cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, Casei Naţionale de Pensii...., care le comunică caselor teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare.  (2) Actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii şi procurorii în activitate.”

Art.14  din HG nr.1275/2005 dispune  „Stabilirea, actualizarea şi plata tuturor pensiilor de serviciu prevăzute la art. 82, 84 şi la art. 85 alin. (2) şi (3) din lege se efectuează de către casele teritoriale de pensii.”

Conform acestei proceduri legale, TM, ca ultimă instanţă în cadrul căreia reclamanta a desfăşurat activitate, a eliberat adeverinţa cu indemnizaţia brută lunară a unui judecător în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi sporuri cu aceea a reclamantei, iar ulterior, în baza acestei adeverinţe, casa de pensii a procedat la actualizarea pensiei de serviciu emiţând cele trei decizii din data de 06.11.2018 şi la  plata diferenţelor de drepturi de pensie.

Faţă de dispoziţiile legale anterior enunţate şi de faptul că litigiul de faţă  este un litigiu de asigurări sociale, se apreciază că pârâtul Ministerul Justiţiei nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât acesta are numai un rol de coordonare a procedurii de actualizare prin informări către CNPP şi instanţele judecătoreşti, conform art.18 din HG nr.1275/2005.

Plata diferenţelor de drepturi de pensie actualizate se efectuează de către casa de pensii, conform art.14 din HG nr.1275/2005, respectiv  din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Prin urmare, în raport de această procedură, între reclamantă şi pârâtul MJ nu s-a stabilit niciun raport juridic în baza căruia să se poată identifica o obligaţie, în litigiul de faţă, în sarcina acestui pârât.

Din oficiu, se apreciază că nici pârâtul TM nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, deoarece, aşa cum s-a arătat, acesta a eliberat adeverinţa de venituri în baza căreia  casa de pensii a procedat la actualizarea pensiei de serviciu a reclamantei, acest pârât neavând nicio atribuţie în stabilirea, acordarea şi plata diferenţelor de drepturi de pensie solicitate de reclamantă.

Împrejurarea că reclamanta a desfăşurat activitate ca judecător în cadrul TM, iar ulterior această instanţă a eliberat adeverinţa de venituri necesară pentru  actualizarea pensiei de serviciu, nu conferă pârâtului calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât cauza de faţă este un litigiu de  asigurări sociale.

Art.32 alin.1 Cod proc, civilă reglementează condiţiile de exercitare a acţiunii civile care sunt următoarele: calitate procesuală, capacitate procesuală, existenţa unui interes şi afirmarea unui drept pentru a cărui realizare calea justiţiei este obligatorie.

Cât priveşte calitatea procesuală, aceasta este activă şi îl priveşte pe reclamant, respectiv  pasivă şi se referă  la pârât.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi  între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății şi aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.

Având în vedere natura juridică a litigiului de faţă şi atribuţiile pârâţilor MJ şi TM în procedura actualizării pensiilor de serviciu, aşa cum sunt reglementate în art.18 din  HG nr.1257/2005, se apreciază că cei doi pârâţi nu au calitate procesuală pasivă în cauză, urmând să fie respins faţă de aceştia petitul acţiunii referitor la plata actualizării cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi de pensie netă, pentru perioada 09 aprilie 2015 - 31 ianuarie 2019.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta CJP M cu privire la petitul 3 referitor la acordarea indicelui de inflaţie şi a dobânzii legale pentru aceleaşi diferenţe în sumă netă, dar calculate în raport de alt moment - februarie 2019/data plăţii diferenţelor de pensie - şi faţă de faptul că prezenta cauză este un litigiu de asigurări sociale, se apreciază că pârâta casa de pensii are calitate procesuală pasivă, urmând să fie respinsă excepţia.

Pe fondul cauzei, se reţine că actualizarea pensiei de serviciu a reclamantei s-a efectuat conform art.85 alin.2 din  Legea nr.303/2004 care dispune că  „Pensiile de serviciu ale judecătorilor …… se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul îşi poate păstra pensia aflată în plată.”

În baza acestei dispoziţii legale şi urmare a adeverinţei emisă de Tribunalul Mehedinţi, casa de pensii a procedat la actualizarea pensiei de serviciu a reclamantei emiţând trei decizii la data de 06.11.2018.

Referitor la aceste decizii, reclamanta a arătat că sunt legale, iar cuantumul brut al pensiei de serviciu menţionat în decizii este stabilit în mod corect, deciziile nefăcând obiectul acţiunii (conform cererii de chemare în judecată).

Litigiul de faţă poartă asupra diferenţelor plătite de casa de pensii, urmare a actualizării pensiei în baza celor trei decizii emise în data de 06.11.2018, sub aspectul normelor fiscale aplicabile în ce priveşte cota de impozit şi reţinerea CASS-contribuţia de asigurări sociale de sănătate.

Aşa cum s-a arătat reclamantei i s-au plătit diferenţele de drepturi de pensie actualizate calculate în baza deciziilor /06.11.2018, nr. /06.11.2018, nr. /06.11.2018, în două tranşe, respectiv: suma netă de ....pentru perioada 01.02.2016- 31.01.2019, achitată în luna februarie 2019 şi suma netă de .... lei  pentru  perioada 09.04.2015-31.01.2016, achitată în luna aprilie 2019, în total plătindu-i-se suma netă de ..... lei.

Pentru  aceste diferenţe casa de pensii a  aplicat  până la data de 01.02.2017 cota de impozit de 16% asupra diferenţei de pensie neimpozabilă de 1.050 lei, iar ulterior acestei date s-a aplicat cota de impozit de 10% asupra sumei lunare neimpozabile ce depăşeşte 2.000 lei.

Cât priveşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate, casa de pensii a arătat că  pentru  perioada 01.01.2016-01.02.2017, CASS-ul în procent de 5,5% s-a aplicat asupra veniturilor din pensie ce depăşeau suma de 871,7 lei, iar după data de 01.02.2017, când a intrat în vigoare Legea nr.2/2017, pensia a fost scutită de plata acestei contribuţii (aşa cum rezultă din relaţiile comunicate de CJP M cu adresa nr...../2019, filele 58-59 dosar).

În ceea ce priveşte cota de impozit ce trebuia aplicată asupra diferenţelor de drepturi de pensie rezultate în urma actualizării pensiei de serviciu cuvenite reclamantei, Tribunalul reţine următoarele:

Aceste diferenţe au fost plătite de către casa de pensii în lunile februarie şi aprilie 2019 şi  faţă de data plăţii erau  incidente dispoziţiile art.101 alin.8 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal .

 Art.101 Cod fiscal are ca titlu marginal „Reţinerea impozitului din venitul din pensii” şi dispune: „ (1) Orice plătitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l reţine şi de a-l plăti la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.  (2) Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 10% asupra venitului impozabil lunar din pensii. (3) Impozitul calculat se reţine la data efectuării plăţii pensiei şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei. (4) Impozitul reţinut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii. (5) În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte prin împărţirea pensiei plătite la fiecare din lunile cărora le este aferentă pensia.  (6) Drepturile de pensie restante se defalcă pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat, reţinerii şi plăţii acestuia……….. (8) În cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează asupra venitului impozabil lunar şi se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii, şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit……..”.

Trebuie menţionat că prin OUG nr.79/2017 a fost modificată şi completată Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, iar la art.101 alin.2 s-a prevăzut o cotă de impunere de 10% asupra venitului impozabil lunar din pensii, această dispoziţie legală intrând în vigoare la data de 01 ianuarie 2018, conform art. III din ordonanţă.

Anterior modificării art.101, cota de impunere asupra pensiilor era de 16% conform art. 101 al. 2 din Legea nr.227/2015.

În cauza dedusă judecăţii, se apreciază că sunt aplicabile disp. art.101 alin.8 Cod fiscal în care se prevede „În cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează asupra venitului impozabil lunar şi se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit”.

În raport de această prevedere fiscală și de obiectul cauzei rezultă că pentru diferențele de venituri din pensie calculate urmare a actualizării  pensiei de serviciu pentru  perioada  09.04.2015-31.01.2019 şi plătite în lunile februarie, aprilie 2019 se impune a se aplica cota de impozit asupra venitului impozabil lunar şi a se reține la data efectuării plății, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plății.

Aceste diferențe de pensie s-au calculat în baza legii, neputând fi primită apărarea pârâtei CJP M din concluziile scrise şi orale formulate cu ocazia  dezbaterilor pe fondul cauzei, în sensul că în cauză se aplică art.101 alin.6 Cod  fiscal, respectiv cota de impozit de 16% până la 01.01.2018 şi cota de impozit de 10% după această dată, pârâta susținând că diferenţele de pensie plătite reclamantei nu sunt acordate conform legii, invocându-se în acest sens adresa nr.::::/22.10.2019 a CNPP( filele 149-151 dosar). 

Contrar acestei susţineri, Tribunalul reţine că diferenţe de pensie i s-au calculat şi plătit reclamantei urmare a actualizării pensiei de serviciu de care beneficiază aceasta, actualizarea efectuându-se în baza art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004.

În baza acestei dispoziţii legale, reclamantei i s-a eliberat o  adeverinţă de către Tribunalul Mehedinţi  în care s-a menţionat indemnizaţia  brută lunară a unui  judecător în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime.

Indemnizaţia brută lunară înscrisă în această adeverinţă s-a raportat la indemnizaţia de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, aşa cum rezulta din ordinele emise de MJ pe perioada 09.04.2015-ianuarie 2019, ordine emise în baza şi în acord cu dispoziţiile legale aplicabile în perioada de referinţă.

Diferenţele de drepturi de pensie actualizate plătite reclamantei s-au calculat în baza legii, respectiv în baza unor prevederi legale care au determinat schimbarea valorii de referinţă sectoriale în raport de care se calcula indemnizaţia brută lunară a unui judecător în activitate în perioada 09.04.2015 –ianuarie 2019.

Prin urmare, operaţiunea de actualizare a pensiei de serviciu se efectuează în baza dispoziţiilor legale, fiind  pe deplin aplicabile prevederile art.101 alin.8  Cod fiscal.

În cauza dedusă judecăţii, în actualizarea pensiei de  serviciu a reclamantei,  casa de pensii a avut în vedere indemnizaţia brută, aşa cum a fost înscrisă în  adeverinţa emisă de tribunal, în această operaţiune de actualizare a pensiei, neavând relevanță valoarea de referinţă sectorială, întrucât acest element nu se regăseşte în calculul pensiei speciale.

Valoarea de referinţă sectorială este un element în baza căruia s-a calculat indemnizația de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate începând cu 09.04.2015, valoare de referinţă care a fost modificată în sensul că a crescut începând cu această dată şi urmare a acestui fapt au crescut şi indemnizaţiile de încadrare brute lunare în raport de care s-a efectuat actualizarea pensiei de serviciu a reclamantei.

Prin urmare, în procesul de actualizare a pensiei de serviciu casa de pensii nu s-a raportat la nicio valoarea de referinţă sectorială, aşa cum, în mod neîntemeiat, se susţine prin acţiune şi prin notele scrise depuse de reclamantă la fila 47 dosar.

În adeverința emisă de tribunal nu se face trimitere la o valoare de referinţă sectorială, ca element în raport de care să se efectueze actualizarea pensiei de serviciu, ci în această adeverinţă se indică indemnizaţia brută a unui judecător în activitate, cu aceleaşi condiţii de vechime şi sporuri, ca şi reclamanta.

Referitor la diferenţele de drepturi actualizate plătite reclamantei în baza celor 3 decizii emise în data de 06.11.2018 pentru perioada 09.04.2015-31.01.2019, se constată că pârâta CJP M a aplicat cota de impozit de 16%, deşi plăţile s-au efectuat în două tranşe în lunile februarie şi aprilie 2019.

De altfel, nici pentru  diferenţele achitate pentru perioada 01.01.2018 - ianuarie 2019 casa de pensii nu a aplicat cota de impozit de 10%, ci asupra diferenţei de pensie neimpozabile a aplicat aceeaşi cotă de impozit de 16%, contrar apărărilor pe care această pârâtă le-a formulat în cauză (conform susținerilor reprezentantei casei de pensii consemnate în încheierea de şedinţă din data de 09.09.2019, fila 119 dosar).

Această concluzie rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză, expertul constatând că, în raport de sumele brute calculate de casa de pensii în baza deciziilor  nr. ..../06.11.2018, nr..... /06.11.2018, nr.... /06.11.2018 şi de sumele nete efectiv plătite reclamantei în lunile februarie şi aprilie 2019, a rezultat că s-a aplicat cota de impunere de 16% asupra venitului impozabil, ci nu cota de 10% care trebuia reţinută la data efectuării plăţii.

HG nr.1/2016 reglementează Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi cuprinde dispoziţii cu privire la aplicarea art.101 alin.8 Cod fiscal.

Astfel, în cap. VI - venituri din pensii, secţiunea 1 - reţinerea  impozitului din venitul din pensii , la pct.26 (4) se prevede „Diferenţele de venituri din pensii, prevăzute la art. 101 alin. (8) din Codul fiscal, primite de la acelaşi plătitor şi stabilite pentru perioadele anterioare se impozitează separat faţă de drepturile de pensie ale lunii curente, prin aplicarea cotei de impozit asupra venitului impozabil lunar din pensii. Venitul lunar impozabil din pensii se stabileşte prin deducerea din suma totală, reprezentând diferenţele de venituri din pensii, a plafonului neimpozabil lunar stabilit potrivit art. 100 din Codul fiscal”.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză şi din anexele la această lucrare, rezultă că expertul a avut în vedere, în verificările  şi în calculele efectuate, atât plăţile lunare curente acordate reclamantei de către casa de pensii în perioada în litigiu 09.04.2015- ianuarie 2019, cât şi pensia actualizată calculată pentru aceeaşi perioadă, însă prin aplicarea cotei de impozit în vigoare la data efectuării plăţii diferenţelor de pensie actualizată, respectiv cota de impozit de 10%.

Acest mod de calcul s-a raportat la dispoziţiile art.101 alin.8 Cod fiscal, precum şi la dispoziţiile pct.26 (4) din HG  nr.1/2016, întrucât este vorba de diferenţe de venituri din pensie stabilite  pentru o perioada anterioară, pentru care impozitul se calculează asupra venitului impozabil lunar şi se reţine potrivit reglementărilor legale în vigoare la data plăţii.

Aceste diferenţe de venituri din pensie stabilite  pentru  perioade anterioare s-au impozitat separat faţă de drepturile de pensie ale lunii curente, venitul lunar impozabil stabilindu-se prin deducerea din suma totală a plafonului neimpozabil lunar.

Prin urmare, în verificările efectuate, expertul contabil a respectat dispoziţiile legale anterior enunţate, rezultând că prin aplicarea cotei de impozit de 10% asupra diferenţelor de drepturi de pensie plătite reclamantei în lunile februarie şi aprilie 2019, acesteia i se cuvine suma de ...lei reprezentând diferenţe de pensie provenite din greşita aplicare a cotei de impozit de 16% asupra drepturilor de pensie rezultate din actualizarea pensie de serviciu pentru perioada 09 aprilie 2015 - 31 ianuarie 2019.

Cât priveşte  aplicarea dispoziţiilor legale privind  CASS - contribuția de asigurări sociale de sănătate, din expertiza contabilă efectuată în cauză a rezultat că, pentru perioada în litigiu  dispoziţiile legale privind CASS au fost respectate, în sensul că pentru perioada 01.01.2016-1.02.2017 CASS-ul s-a aplicat în procent de 5,5% numai asupra părţii din pensie ce depășea 871,7 lei, iar ulterior, în baza dispoziţiilor Codului fiscal care prevedeau scutirea pensiilor de  plata  CASS, casa de pensii  nu a mai reţinut această contribuţie. 

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se constată că este întemeiată acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CJP M, urmând să fie admisă în parte, în sensul că va fi obligată pârâta să achite reclamantei suma netă de .... lei reprezentând diferenţe de pensie provenite din calculul eronat al impozitului aplicat asupra diferenţelor calculate urmare a actualizării pensiei de serviciu pentru perioada 09 aprilie 2015 - 31 ianuarie 2019.

Având în vedere că diferenţele de drepturi de pensie au fost achitate începând cu luna februarie 2019, pentru  repararea integrală a prejudiciului produs reclamantei, urmează să fie obligată pârâta casa de pensii la plata actualizată a sumei cu indicele de inflaţie

Reactualizarea conform indicelui de inflaţie intervenit în perioada în care aceste drepturi nu au fost plătite, reprezintă cel mai fidel prejudiciu real suferit de către reclamantă prin privarea de aceste drepturi.

De asemenea, se impune şi repararea prejudiciului constând în lipsa de folosinţă a sumelor cuvenite, motive pentru care va fi obligată aceeași pârâtă şi la plata dobânzii legale.

Potrivit art.1531 al.1,2 Cod civil „Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită  de creditor şi beneficiul  de care acesta este  lipsit.”

Art. 1535 al.1 Cod civil dispune că „În cazul în care  o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadenţă până în momentul plăţii în cuantumul convenit de părţi sau  în lipsă în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.”

În raport de aceste dispoziţii legale se apreciază că reclamanta  a fost prejudiciată şi pentru repararea prejudiciului produs  aceasta este îndreptăţită la plata dobânzii de la data plăţii diferenţelor/februarie 2019  până la data plăţii efective.

Cât priveşte  natura juridică a dobânzii se constată că este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând  o sancţiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată, iar a doua reprezintă valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii - daune compensatorii, fiind  admisibil  cumulul dobânzii cu  actualizarea obligaţiei cu rata inflaţiei, întrucât nu se ajunge  la o dublă reparare.

În baza art. 453 al.1 coroborat cu art. 451 al.1  Cod proc. civilă va fi obligată pârâta  CJP M, care a pierdut procesul, să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate în cauza de faţă, constând în onorariu avocat şi onorariu expert, conform chitanţelor  de plată anexate.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 310/05.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova  prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta CJP M.

Domenii speta

Spete similare