Revendicare imobiliară, teren proprietate tabulară a recurentei reclamante

DREPT CIVIL. DREPT PROCESUAL CIVIL

Revendicare imobiliară, teren proprietate tabulară a recurentei reclamante

- art. 9, art. 425, art. 488 alin. 1, punctele 6, 8 Cod procedură civilă

- art. 565, art. 563, art. 900 alin. 1 Cod civil

- art. 32 alin. 1 din Decret Lege nr. 115/1938

- art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996

Recurentei i s-a stabilit în baza Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri, printre care și asupra celui în litigiu, aspect rezultat din cuprinsul titlului de proprietate, întabulat în cartea funciară, greșit instanța de apel reținând că nu ar fi dovedit un drept de proprietate asupra acestuia. Câtă vreme însă au fost analizate actele, probele administrate, dispozițiile legale incidente, doar interpretarea lor fiind una greșită, criticile în sensul că nu ar cuprinde decizia recurată motivele pe care se sprijină, că nu s-ar fi analizat fondul cauzei, nu au fost primite, nesubzistând motive de casare privitor la acest aspect.

Dreptul de proprietate al recurentei fiind întabulat în cartea funciară, are efect constitutiv de drepturi, se prezumă că există în favoarea celui înscris, or, chiar dacă asupra imobilului există edificate construcții printre care una aflată în domeniul public, până la rectificarea acestui drept, a anulării titlului de proprietate în baza căruia l-a dobândit, acesta nu poate fi neglijat, fiind aplicate astfel și interpretate greșit normele de drept material incidente s-a impus casarea în parte a deciziei recurate, în limita investirii instanței de recurs, nemaifiind susținute celelalte capete ale cererii deduse judecății.

Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă

Decizia nr. 340 din 20 noiembrie 2020

Prin Sentința civilă nr. (...)/2019, pronunțată de Judecătoria (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația Composesoratului Urbarial de Pădure și Pășune (L) în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă (P) și în consecință: s-a constatat că pe terenul identificat cu nr. top. (...) (L), înscris în c.f. 1 (L), proprietatea reclamantei se află construite două imobile, împrejmuite de un gard pe o suprafață de 1534 mp, identificate potrivit planului de situație întocmit de ing. (I); s-a dispus înscrierea în CF a construcțiilor pe numele reclamantei Asociația Composesoratului Urbarial de Pădure și Pășune (L) cu titlu de accesiune imobiliară, cu plata despăgubirilor în sumă de 52.500 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor în suprafață de 150 mp către constructorul, pârâta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă (P); pârâta a fost obligată să lase în deplină proprietate și posesie imobilul reprezentând teren împrejmuit și construcțiile existente pe acesta, în suprafață de 1534 mp identificat cu nr. top. (...) înscris în CF 1 (L) în favoarea reclamantei și la plata sumei de 5835 lei cu titlu cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

În baza Titlului de proprietate nr. (...)/2007 s-a reconstituit în favoarea reclamantei Asociația Composesoratului Urbarial de Pădure și Pășune (L) dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 144 ha și 7390 mp, teren extravilan pe mai multe numere topografice, printre care și terenul situat pe topo. nr. (...) (L), înscris în CF nr.1 (L).

Conform înscrierii de sub B. 43 din c.f. 1 (L), asociația Composesoratului Urbarial de Pădure și Pășune (L) este proprietară asupra terenului identificat cu nr. top. (...) (L).

Pe terenul în suprafață de 1534 m.p. identificat cu nr. top. (...) (L), înscris în CF. nr. 1 (L), care formează proprietatea exclusivă a reclamantei au fost construite înainte de anul 1990 două clădiri de către pârâtă, clădiri care însă nu au fost notate în cartea funciară.

Reclamanta a depus la dosar la filele 19-21 valoarea terenurilor situate în extravilanul orașelor, precum și a clădirilor rezidențiale situate în comune, raportat la care instanța a stabilit taxa de timbru în sarcina reclamantei.

S-a stabilit că valoarea terenului în litigiu în suprafață de 1534 mp este de 1227,2 lei, calculat la 0,8 lei/mp, iar valoarea construcțiilor în suprafață de 150 mp s-a calculat la suma de 52.500 lei, respectiv la 350 lei /mp.

S-a apreciat că pârâta a făcut dovada că a început edificarea construcțiilor în anul 1983, astfel cum rezultă din documentația aflată la filele 43-49, iar acestea sunt în stare bună, fiind bine întreținute, fapt ce rezultă din fotocopiile depuse la dosar de pârâtă, filele 54-59. Instanța a considerat că, în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului civil, respectiv a:

- Art. 577. Dobândirea lucrării de către proprietarul imobilului. (1) Construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, denumite în continuare lucrări, revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel. (2) Când lucrarea este realizată de proprietarul imobilului cu materialele sale sau cu materialele altuia, dreptul de proprietate asupra lucrării se naște în favoarea proprietarului imobilului din momentul începerii lucrării, pe măsura realizării ei, dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.

- Art. 578. Categoriile de lucrări. (1) Lucrările pot fi autonome sau adăugate, cu caracter durabil sau provizoriu. (2) Lucrările autonome sunt construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări cu caracter de sine stătător realizate asupra unui imobil. (3) Lucrările adăugate nu au caracter de sine stătător. Ele pot fi: a) necesare, atunci când în lipsa acestora imobilul ar pieri sau s-ar deteriora; b) utile, atunci când sporesc valoarea economică a imobilului; c) voluptuare, atunci când sunt făcute pentru simpla plăcere a celui care le-a realizat, fără a spori valoarea economică a imobilului.

- Art. 579. Prezumțiile în favoarea proprietarului imobilului. (1) Orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa și că este a lui, până la proba contrară. (2) Proba contrară se poate face când s-a constituit un drept de superficie, când proprietarul imobilului nu și-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrării noi sau în alte cazuri prevăzute de lege.

- Art. 580. Regimul juridic. (1) În cazul în care a realizat lucrarea cu materialele altuia, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrării, neputând fi obligat la desființarea acesteia și nici la restituirea materialelor întrebuințate. (2) Proprietarul materialelor are numai dreptul la contravaloarea materialelor, precum și la repararea, în condițiile legii, a oricăror alte prejudicii cauzate.

- Art. 581. Lucrările autonome cu caracter durabil efectuate cu bună-credință. În cazul în care autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de bună-credință, proprietarul imobilului are dreptul:

a) să ceară instanței să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, plătind, la alegerea sa, autorului lucrării, fie valoarea materialelor și a manoperei, fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrării; sau

b) să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.

Având în vedere dispozițiile articolelor mai sus arătate, prima instanță a constatat că reclamanta este proprietară asupra terenului în litigiu, identificat cu nr. top. (...) înscris în c.f. 1 (L), în suprafață de 1534 mp, potrivit Titlului de proprietate (...)/2007.

Pe acest teren pârâta în calitate de constructor de bună credință a edificat în anul 1983 construcții de exploatare, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 43-49 din dosar, reprezentând magazie și Cantonul (L), care până în prezent nu au fost înscrise în Cartea Funciară în favoarea pârâtei, iar aceasta nu a făcut dovada vreunui mod de dobândire prevăzut de lege a dreptului de proprietate asupra acestor construcții.

Instanța a reținut că faptul privind trecerea acestor construcții în inventarul centralizat al bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului nu este un mod de dobândire a dreptului de proprietate, în baza căruia pârâta să își poată înscrie în mod corespunzător dreptul de proprietate la Cartea Funciară ci o enumerare a bunurilor aparținând acesteia, modurile de dobândire a dreptului de proprietate fiind expres prevăzute în Codul civil, iar inventarul nu face parte din acestea.

S-a mai avut în vedere și faptul că pârâta nu a contestat valorile indicate de către reclamantă, în ceea ce privește terenul și construcțiile, respectiv 1227 lei și 52.500 lei și nici nu a solicitat efectuarea unei expertize în construcții evaluatoare, motiv pentru care instanța a luat în considerare valorile indicate de către reclamantă.

Având în vedere că reclamanta este proprietara terenului în litigiu, iar pârâta a edificat pe terenul reclamantei construcții, în calitate de constructor de bună credință, prima instanță a considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile legale mai sus arătate, motiv pentru care a admis acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată conform dispozitivului.

În temeiul art. 885 Cod civil a dispus înscrierea în CF a construcțiilor pe numele reclamantei Asociația Composesoratului Urbarial de Pădure și Pășune (L) cu titlu de accesiune imobiliară, cu plata despăgubirilor în sumă de 52.500 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor în suprafață de 150 mp către constructorul, pârâta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă (P) și a și obligat pârâta să lase în deplină proprietate și posesie imobilul reprezentând teren împrejmuit și construcțiile existente pe acesta, în suprafață de 1534 mp identificat cu nr. top. (...) înscris în CF 1 (L) în favoarea reclamantei, iar, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la suma de 5835 lei cu titlu cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând: 4335 lei taxă timbru și 1500 lei onorar avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă (P), solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat și verificarea, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform prevederilor art. 479 Cod procedură civilă.

Prin Decizia civilă nr. (...)/A din data de la 19 iunie 2020, Tribunalul (...) a admis cererea de apel formulată de apelanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă (P), în contradictoriu cu intimata Asociația Composesoratului Urbarial de Pădure și Pășune (L), împotriva Sentinței civile nr. (...)/21.02.2019 a Judecătoriei (...), care a fost schimbată în tot, în sensul că, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația Composesoratului Urbarial de Pădure și Pășune (L), în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă (P), având ca obiect accesiune imobiliară și revendicare și a înlăturat din sentința civilă apelată dispoziția referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut următoarele:

Prin TP nr. (...)/15.10.2013 (emis inițial la data de 27.08.2007) s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 144 ha 7390 mp de teren în favoarea intimatei Asociația Composesoratului Urbarial de Pădure și Pășune (L) (fila 14 dosar Judecătoria (...). Conform anexei la titlul de proprietate anterior menționat, punerea în posesie s-a făcut pe numerele topografice menționate în tabel, la scara de 1:2880 (cu localizarea exactă a parcelelor).

Cu toate că terenul în cauză, identificat cu nr. topo (...) (L), nu figura în tabelul privind parcelele asupra cărora s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, conform mențiunii olografe de pe titlul de proprietate (care poartă ștampila BCPI (...), s-a reținut că dreptul de proprietate al intimatei a fost intabulat inclusiv asupra acestui număr topografic, în baza TP (...)/2013.

Din susținerile necontestate ale părților a rezultat că pe acest teren se află magazia, împrejmuirea și cantonul (L), bunuri aflate în administrarea apelantei Administrația Națională Apele Române – Administrația Bazinală de Apă (P).

În aceste condiții, invocând accesiunea imobiliară, intimata a solicitat instanței recunoașterea dreptului de proprietate asupra construcțiilor aflate pe terenul identificat cu nr. topo (...) (L), înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândit în cartea funciară concomitent cu obligarea apelantei la lăsarea în posesia și folosința intimatei a terenului ocupat de construcții.

Având în vedere starea de fapt sus reținută, instanța de apel a constatat că soluția de admitere de către prima instanță a cererii intimatei este nelegală, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 557 alin. 1 Cod civil, dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși.

Conform art. 567 Cod civil, prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipește cu bunul ori se încorporează în acesta, dacă legea nu prevede altfel.

Accesiunea este naturală, când unirea sau încorporarea este urmarea unui eveniment natural, ori artificială, când rezultă din fapta proprietarului ori a unei alte persoane (art. 568).

Referitor la dobândirea lucrării de către proprietarul imobilului, art. 577 Cod civil prevede:

(1) Construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, denumite în continuare lucrări, revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.

(2) Când lucrarea este realizată de proprietarul imobilului cu materialele sale sau cu materialele altuia, dreptul de proprietate asupra lucrării se naște în favoarea proprietarului imobilului din momentul începerii lucrării, pe măsura realizării ei, dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.

Din dispozițiile legale sus evocate s-a reținut că prima condiție indispensabilă pentru dobândirea dreptului de proprietate prin invocarea accesiunii imobiliare artificiale este aceea ca cel care o invocă să fie titularul dreptului de proprietate asupra imobilului asupra căruia s-a efectuat lucrarea.

Prin urmare, s-a apreciat că în cauză, în vederea admiterii cererii sale, intimata-reclamantă trebuia să dovedească că deține un titlu de proprietate asupra terenului identificat cu nr. topo (...) (L). O asemenea dovadă nu s-a făcut în cauză.

Aceleași considerente s-au reținut a fi valabile și în ceea ce privește acțiunea în revendicare.

Astfel, potrivit art. 563 Cod civil:

(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.

Prin urmare, s-a reținut că acțiunea în revendicare este mijlocul juridic specific de apărare a dreptului de proprietate privată prin care proprietarul al cărui bun a intrat în stăpânirea nelegitimă a altei persoane urmărește să obțină recunoașterea dreptului său de proprietate asupra bunului respectiv și redobândirea stăpânirii acestuia. Cu alte cuvinte, acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.

În condițiile în care intimata-reclamantă nu a făcut dovada deținerii unui titlu de proprietate asupra terenului identificat cu nr. topo (...) (L), capătul de cerere prin care se tinde la revendicarea terenului s-a apreciat că trebuia să fie respins ca neîntemeiat.

Sub acest aspect s-a mai menționat că, deși instanța de apel a invocat și a pus în discuție cele sus constatate, acordând posibilitatea intimatei să depună la dosar titlul de proprietate asupra terenului din litigiu, aceasta nu s-au conformat dispozițiilor instanței.

Referitor la titlul invocat de intimată în susținerea pretențiilor sale, instanța a reținut că TP nr. (...)/15.10.2013 emis în favoarea intimatei nu constituie titlu de proprietate pentru terenul identificat cu nr. topo (...), întrucât această parcelă nu figurează printre cele menționate în anexa la titlu și asupra cărora s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate.

S-a constatat că înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nu avea efect constitutiv nici sub regimul Legii nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare și nu are un asemenea efect nici în prezent.

Conform art. 2 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 7/1996, prin sistemul integrat de cadastru și carte funciară se realizează:

d) publicitatea imobiliară, care asigură opozabilitatea drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice, precum și a oricăror raporturi juridice supuse publicității, referitoare la imobile.

De asemenea, art. 56 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 – Codul civil prevede:

(1) Dispozițiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Până la data prevăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate față de terți.

În aceste condiții, s-a reținut ca nefiind îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de lege pentru invocarea accesiunii imobiliare artificiale – intimata nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra terenului – cererea intimatei-reclamante trebuia să fie respinsă.

De asemenea, instanța a constatat că, chiar și în situația în care s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate al intimatei asupra terenului, accesiunea imobiliară artificială nu poate fi invocată, iar acțiunea în revendicare nu poate fi admisă în privința bunurilor care se află în proprietate publică.

În speță, construcțiile față de care s-a invocat accesiunea reprezintă cantonul hidrotehnic (de exploatare) (L), magazia și împrejmuirile, care, fiind de uz și de interes public, s-a reținut că află în domeniul public.

S-a mai concluzionat că apartenența bunurilor susmenționate la domeniul public este expres prevăzută în Anexa 2 pct. 1 la OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, după cum urmează:

Lista cuprinzând unele bunuri care aparțin domeniului public al statului:

21. cantoanele hidrotehnice, stațiile hidrologice, meteorologice și de calitate a apelor;

Aceleași prevederi au fost incluse și în Anexa 1 pct. 21 la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică (în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, abrogat prin intrarea în vigoare a Codului administrativ).

Potrivit art. 861 alin. 1 Cod civil, bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.

Cazurile de dobândire a dreptului de proprietate publică sunt strict și limitativ prevăzute la art. 860 Cod civil.

Din aceste dispoziții legale s-a apreciat că a rezultat că dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate în proprietate publică nu poate fi dobândit prin modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate, prin urmare nici prin invocarea accesiunii imobiliare artificiale.

Totodată, din caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică s-a reținut că rezultă că este exclusă admiterea unei acțiuni în revendicare prin care se urmărește lăsarea acestor bunuri în posesia unei persoane care invocă un drept de proprietate privată asupra lor.

Având în vedere, pe de o parte, că intimata-reclamantă nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului identificat cu nr. topo (...) (L), iar pe de altă parte, bunurile în privința cărora s-a invocat accesiunea imobiliară artificială și s-a formulat acțiune în revendicare se află în proprietate publică, s-a apreciat că pretențiile acesteia se impuneau a fi respinse ca neîntemeiate.

Reținând aceste argumente de fapt și de drept, instanța, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, a admis cererea de apel formulată de apelanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă (P), împotriva Sentinței civile nr. (...)/21.02.2019 a Judecătoriei (...) pe care a schimbat-o în tot, în sensul că:

Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația Composesoratului Urbarial de Pădure și Pășune (L) în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă (P), având ca obiect accesiune imobiliară și revendicare.

Având în vedere că intimata-reclamantă a căzut în pretenții, ținându-se cont de prevederile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a dispus înlăturarea din sentința civilă apelată a dispoziției referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs intimata reclamantă Asociația Composesoratului Urbarial de Pădure și Pășune (L), solicitând admiterea acestuia, în principal casarea parțială a deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare urmare a necercetării fondului cauzei, în subsidiar, rejudecarea cauzei, menținerea în parte a sentinței, referitor la obligarea pârâtei la a-i lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul reprezentând teren în suprafață de 1534 mp, nr. top (...) (L), înscris în CF nr. 1 (L), cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de recurs s-a invocat că hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. l pct. 8 Cod procedură civilă) și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive străine de natura cauzei (art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă ) ceea ce echivalează cu nemotivarea ei.

Cu privire la motivul de casare prev. de art. 488 alin. l pct. 8 Cod procedură civilă, arătă că instanța de apel a nesocotit norme de drept material incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 900, art. 555, 565, art. 6, art. 858 Cod Civil, art. 33 din Legea nr. 7/1996, art. 44 din Constituție, a nesocotit principii de drept incidente respectiv principiul „tempus regit actum”, principiul realității înscrierii în cartea funciară, principiul publicității materiale sau al forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară privitor la drepturile reale.

Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor legale în materia revendicării imobiliare, deși a recurs la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluționarea cauzei - art. 563 Cod civil, dispozițiile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil și dispozițiile Legii 7/1996 privitoare la caracterul de opozabilitate al înscrierilor de carte funciară până la finalizarea lucrărilor de cadastru general, le-a încălcat în litera și spiritul lor și le-a aplicat greșit, interpretarea pe care le-a dat-o fiind prea restrânsă, ori cu totul eronată.

Instanța de apel nu a analizat înscrisurile administrate în probațiune, titlu de proprietate și extrasul de carte funciară, în concordanță cu conținutul propriu al acestora și al sensului în care au fost reglementate, iar prin interpretarea eronată a acestora în raport de exigențele textului de lege, i-a negat dreptul de proprietate privată asupra terenului în suprafața de 1534 m.p. identificat cu nr. top.(...) (L), înscris în CF nr. I (L) și în T.P. nr. (...)/1.10.2013 (emis inițial la data de 27.08.2007).

Considerentele hotărârii recurate cuprind constatări de fapt care nu sunt reale, respectiv lipsa înscrierii nr. top. (...) (L) în T.P. nr. (...)/15.10.2013 emis în favoarea sa, au fost aplicate normele de drept material aferente acestei constatări nereale și nu normele de drept material care reglementează proprietatea privată și mijloacele de apărare ale acesteia, incidente în cauză.

A revendicat un imobil supus regulilor de publicitate imobiliară ale cărților funciare în calitate de proprietar tabular, sub B.43 din CF nr. 1 (L), al terenului în suprafața de 1534 m.p. identificat cu nr. top, (...), solicitând obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul ce face parte din proprietatea sa, invocând existența în patrimoniul său a dreptului de proprietate reconstituit în procedura prevăzută de legile fondului funciar, asupra terenului identificat cu nr. top. (...) (L).

Potrivit disp. art. 565 Cod civil, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară. Fiind revendicat un imobil supus publicității imobiliare, instanța de apel trebuia să se dea eficiență principiilor și regulilor de carte funciară, chiar și în ipoteza în care a ignorat înscrierea nr. top. (...) (L) în titlul său de proprietate.

Instanța de apel a înlăturat incidența dispozițiilor în materie de carte funciară privitoare la puterea doveditoare a înscrierii în cartea funciară și prezumția existenței dreptului înscris, reguli care conferă o perspectivă diferită asupra probațiunii acțiunii în revendicare cu privire la un imobil supus regulilor de publicitate imobiliară.

Astfel, potrivit art. 900 Cod civil:

„(l) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.

(2) Dacă un drept real s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există.

(3) Dovada contrară se poate face numai în cazurile prevăzute la art. 887, precum și pe calea acțiunii în rectificare.”

Regula înscrisă consacră principiul publicității materiale, care constă în expresia puterii doveditoare a cărții funciare, prin întrunirea prezumției existenței drepturilor reale înscrise și a prezumției inexistenței drepturilor reale radiate.

Dispoziția exista și în reglementarea anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil, în art. 30 alin. din Legea nr. 7/1996: „Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul”.

Ca urmare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei cât timp nu se dovedește contrariul, iar, în lipsa unei cereri formulate în acest sens, instanța nu poate să rețină nevalabilitatea înscrierii ori lipsa titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea.

Dreptul său de proprietate nu a fost contestat în prezenta cauză și nici pe cale separată, nu s-a solicitat rectificarea situației de carte funciară și pârâta - intimată nu a opus vreun titlu de proprietate sau vreo înscriere în cartea funciară cu privire la terenul din litigiu.

Înscrierea în cartea funciară are caracter absolut și nu poate fi înlăturată decât printr-o rectificare, pentru vreunul din motivele prevăzute de lege, astfel că până la rămânerea definitivă a unei astfel de hotărâri, înscrierile existente în cartea funciară își produc toate efectele care caracterizează regimul de publicitate imobiliară.

Din această perspectivă nu există nici un argument juridic temeinic, care să justifice sau care să sancționeze din punctul de vedere al dispozițiilor legale, cu ineficacitate, inopozabilitate, chiar inexistență, titlul său tabular, cum a procedat în mod nelegal instanța de apel.

Interpretarea dată de instanță caracterului de opozabilitate al înscrierii în cartea funciară a dreptului său de proprietate este complet eronată, contrară spiritului și scopului publicității imobiliare.

Nu a constituit un motiv de apel dacă înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară are efect constitutiv în sensul art. 891 din Codul civil sau de opozabilitate prin aplicarea art. 56 din Legea nr. 71/2011, în funcție de stadiul lucrărilor cadastrale în unitatea administrativ-teritorială, instanța încălcând limitele devoluțiunii în apel, stabilite în art. 478 alin. (2) Cod procedură civilă.

Opozabilitatea reprezintă calitatea unui drept subiectiv, de a produce efecte între părțile raportului juridic și de a impune respectarea și de către terțe persoane, iar dreptul său de proprietate asupra terenului a fost supus regulilor de publicitate imobiliară, acesta devenind opozabil.

Având în vedere dispoziția art. 21 aliniat l, art.24, art. 33 din Legea 7/1996, precum și disp. art. 900, ale art. 565 Cod civil, instanța de apel trebuia să dea eficiență principiilor forței probante a înscrierii de carte funciară în ceea ce privește existența dreptului său de proprietate asupra terenului, (drept și înscriere necontestate) și nu să considere că efectul de opozabilitate al înscrierii echivalează cu lipsa dreptului de proprietate.

Instanța de apel nu a aplicat nici dispoziția cuprinsă în art. 858 din Codul civil, potrivit căreia „proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparține statului sau unei unități administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declarația legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiția să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege”.

Aplicarea prevederilor Codului administrativ este greșită, acesta nu era în vigoare la data promovării procesului, iar efectele sale nu retroactivează.

Decizia recurată nesocotește incidența în cauză a prevederilor art. 555, 563 alin. l și 3, art. 44 din Constituția României, precum și art. 1 alin. l din Primul Protocol Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului, texte legale care ocrotesc și garantează dreptul absolut de proprietate privată, care nu poate fi golit de orice conținut într-un stat de drept, refuzându-se practic aplicarea acestor norme de drept material.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive străine de natura cauzei.

Motivarea este de esența hotărârii și este necesară pentru a o face înțeleasă, acceptată de părți, pentru a permite instanței de recurs să verifice aplicarea legii, or, decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de admitere a apelului cu consecința respingerii cererii privind revendicarea terenului în suprafață de 1534 m.p. identificat cu nr. top. (...) (L), înscris în CF nr. I (L).

Întreaga motivare a instanței de apel vizează soluția de admitere a apelului în sensul respingerii cererii privind dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de accesiune imobiliară asupra supraedificatelor existente pe terenul revendicat, apartenența acestora la domeniul public și respingerea cererii de revendicare a supraedificatelor pe același considerent al apartenenței la domeniul public.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată cu privire la soluția de respingere a acțiunii în revendicare a terenului, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 Cod procedură civilă, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu și încadrarea în drept aferentă și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Motivarea hotărârii trebuie să fie clară și precisă, să nu se rezume la o însușire de argumente, să fie în concordanță cu probele administrate, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți.

Considerentele deciziei din apel fac imposibilă examinarea legalității soluției pronunțată de instanța de apel cu privire la revendicarea suprafeței de teren aflată în proprietatea sa, în condițiile în care, prin intermediul recursului se verifică numai legalitatea soluției criticate.

Instanța de apel a pornit de la premisa nereală a faptului că nr. top. (...) (L) nu este înscris în T.P. nr. (...)/15.10.2013 (emis inițial la data de 27.08.2007), acest număr topo fiind înscris în titlul de proprietate astfel că a aplicat norme de drept material incidente acestei stări de fapt nereale.

Această împrejurare echivalează cu nejudecarea fondului în ceea ce privește cererea având ca obiect revendicarea suprafeței de teren aflată în proprietatea sa tabulară, hotărârea fiind nemotivată impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare a apelului.

Cercetarea fondului este un element esențial pentru exercitarea controlului de legalitate întrucât situația de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispozițiilor legale. În considerentele hotărârii recurate se arată faptul că, „chiar dacă s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, accesiunea nu poate fi invocată, iar revendicarea nu poate fi admisă cu privire la bunuri care se află în proprietate publică”, în paragrafele următoare ale deciziei fiind analizată exclusiv situația supraedificatelor, apartenența acestora la domeniul public.

Lipsește motivarea cu privire la soluția de respingere a cererii de revendicare a terenului, nu este justificat raționamentul pentru care înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară a fost apreciat ca fiind lipsit de relevanță juridică în speță, hotărârea fiind în același timp neclară în ceea ce privește considerarea terenului revendicat ca fiind proprietate privată ori proprietate publică.

Analiza pertinentă și legitimă a cauzei, impunea instanței de apel analizarea înscrisurilor administrate în concordanță cu conținutul propriu al acestora și a normelor legale incidente.

Nu i s-a opus un alt titlu de proprietate ori o altă înscriere de carte funciară cu privire la teren, astfel încât soluția de respingere a cererii în revendicarea terenului este cu atât mai puțin de înțeles și acceptat iar simpla propoziție „reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului” nu corespunde exigențelor de a reprezenta o motivare substanțială care să corespundă garanțiilor procesului echitabil.

Ca urmare a neanalizării stării de fapt și de drept cu privire la terenul revendicat, instanța de apel formulează considerente străine de natura pricinii, ceea ce echivalează de asemenea cu o nemotivare.

Deși nu a făcut obiectul devoluțiunii, nefiind un motiv de apel efectul constitutiv sau de opozabilitate al înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, instanța de apel a considerat că transcrierea are doar un caracter de opozabilitate, și în consecință, dreptul său de proprietate, deși întabulat în cartea funciară, de fapt nu există.

Se reține ca și certitudine faptul că lucrările de cadastru general nu au fost finalizate la nivelul unității adminsitrativ-teritoriale și în consecință întabularea dreptului său de proprietate nu are efect constitutiv, deși aspectul stadiului lucrărilor de cadastru general nu a format obiectul devoluțiunii în apel.

Instanța de apel a ignorat faptul că până la intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 891 din Codul civil, care consacra caracterul constitutiv de drept al înscrierii în cartea funciară în detrimentul actului de dobândire al proprietății, pentru situația în care sunt incidente prevederile noului Cod civil, dar lucrările de cadastru nu s-au finalizat, efectul constitutiv se produce de la data actului de dobândire a proprietății, iar art. 44 din Constituție garantează din acel moment.

Mai invocă faptul că înscrierile în cartea funciară au efect de opozabilitate față de terți, însă ceea ce este opozabil terților, este dreptul de proprietate. Înscrierile în cartea funciară au reprezentat și continuă să se prezinte sub forma apărării titularilor drepturilor reale.

Prin titlul de proprietate eliberat în favoarea sa în aplicarea legilor fondului funciar, s-a reconstituit, s-a reconfirmat pentru succesor, dreptul de proprietate existent în patrimoniul autoarei sale, Asociațiunea de Pășunat (...).

Decizia recurată nu respectă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă întrucât au fost înlăturate în mod nejustificat argumentele reținute de instanța de fond, care a expus clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată cu privire la admiterea cererii de revendicare a terenului.

Terenul în suprafața de 1534 m.p. identificat cu nr. top. (...) (L), înscris în CF. nr. 1 (L) se află în proprietatea sa exclusivă, fiind ocupat fără nici un titlu de către pârâta-intimată, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, drept reconstituit prin T.P. nr. (...)/15.10.2013, întabulat sub B.43 din CF nr. I (L) necontestat, nu aparține domeniului public, nu este inclus în inventarul centralizat al bunurilor care se afla în proprietatea Statului Român.

Conform pct. 9 din Memoriul justificativ al Proiectului „Amenajarea pârâului (...)”, nu au avut loc exproprieri sau transferuri ale dreptului de proprietate în ceea ce privește terenul pe care au fost edificate cantonul și magazia din (L).

Nr. top. (...) (L) înscris în CF. nr. 1 (L) nu a trecut niciodată în proprietatea Statului Român în tot sau în parte, reprezentând în trecut proprietatea vechii asociații urbariale din (L) și în prezent, proprietatea reclamantei.

S-au invocat în drept dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8, art. 496, art. 498 Cod procedură civilă, textele legale invocate în cuprinsul motivelor de recurs.

Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului în principal ca tardiv, ultima zi de depunere fiind 28.08.2020, în subsidiar ca nefondat.

Subscrie celor reținute de instanța de apel în sensul că dreptul de proprietate asupra bunurilor proprietate publică nu poate fi dobândit prin modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate, deci nici accesiunii, fiind inalienabile, imprescriptibile, insesizabile.

Imobilul în litigiu este un canton hidrotehnic, construcție de exploatare de interes public din Comuna (L), edificat în cadrul Proiectului nr. (...)/1983 cu titlu de Amenajarea Râului (...) și a Afluenților din județul (...), fiind pus în funcțiune în data de 02.07.1986.

Magazia, împrejmuirea, cantonul și terenul aferent sunt în domeniul public al Statului, în administrarea sa din anul 1983, înscris în Anexa 12 a HG nr. (...)/2006 privind inventarul centralizat al bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Statului, poziția 3, pagina 190 cu numărul la Ministerul Finanțelor Publice (...), număr de inventar 10071, 21603, respectiv domeniul privat la numărul (...).

Codul administrativ la Anexa 2 ce cuprinde Lista bunurilor care aparțin domeniului public al stalului. la punctul 21 include și cantoanele hidrotehnice, stațiile hidrologice, meteorologice și de calitate a apelor, deci aceste clădiri ce fac obiectul cauzei sunt bunuri de interes public.

Atât terenul, cât și construcțiile sunt în posesia Statului Român încă din anul 1983, clădirile sunt într-o stare foarte bună, în administrarea sa, întreținute și folosite în desfășurarea activității de exploatare, activitate de interes public, toate investițiile în întreținerea și folosința acestora se fac din bugetul de stat. Mai mult, în 2016 s-au efectuat lucrări de reabilitare asupra Cantonului (L), a căror valoare este de 254 850.91 lei, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, respectiv Proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. (...)/20.09.2016, valoarea clădirilor conform fișelor de mijloace fixe depuse la dosar este de 316.206 lei.

Atribuirea clădirilor prin accesiune imobiliară este neîntemeiată și nelegală, fiind posibilă doar cu încălcarea drastică a prevederilor legale în vigoare, a art. 136 din Constituția Romanței coroborat cu prevederile art. 11 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, aducându-se un grav prejudiciu Statului Român.

Instanța de apel a aplicat în mod legal prevederile incidente în materie fără încălcarea sau aplicarea în mod greșit a normelor de drept material.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Recurenta reclamantă, prin acțiunea dedusă judecății a solicitat a se constata că pe imobilul proprietatea sa, situat în extravilanul localității (L), nr. topografic (...), înscris în Cartea Funciară nr. 1 (L), se află construite două imobile, împrejmuite cu gard pe o suprafață de 1534 mp, a se dispune înscrierea acestora în Cartea Funciară în favoarea sa cu titlul de accesiune imobiliară, cu plata despăgubirilor în favoarea constructorului, a fi obligată intimata pârâtă la lăsarea acestora în posesia și proprietatea sa a acestor construcții, a terenului împrejmuit în suprafață de 11534 mp.

Din analiza copiei titlului de proprietate nr. (...), emis inițial la data de 27.08.2007, de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor (...), fila 14 dosar de fond, a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legilor fondului funciar nr. 18/1991, nr. 1/2000, nr. 247/2005 cu modificările ulterioare, asupra unei suprafețe de 144 ha și 7390 mp teren pe teritoriul comunei (...) în favoarea recurentei, fără însă a se fi identificat în cadrul parcelelor reconstituite și numărul topografic (...) revendicat în prezentul litigiu.

Numerele topografice reconstituite, situate în extravilanul localității (L), au fost următoarele: 2203, 2204, 2206, 2207, 2121/5, 2678, 2669, 1196, 1224, 2668, 2963, 2964, 2965, 827/2, 831/2, 1195, 2966/2, 3268, 3269, 826, 828, deci cele mai apropiate de numărul topografic ce face obiectul litigiului au fost cu numere 3268 și 3269, dar nu cu numărul revendicat (...), astfel că, în acest sens cele reținute de instanța de apel sunt corecte.

Deoarece atașat cererii de recurs, a fost depusă Anexa 2 din 3 la titlul de proprietate nr. (...)/15.10.2015, emis inițial la data de 27.08.2007, fila 10 dosar de recurs, din care reiese faptul că și nr. topografic (...) în suprafață de 2 ha și 7006 mp a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea recurentei, situația reținută de instanța de apel s-a impus a fi corectată în acest sens.

Ca urmare, criticile aduse în acest sens apar ca fiind întemeiate, cu ocazia întabulării în Cartea Funciară a titlului de proprietate susmenționat, a fost întabulat dreptul de proprietate al recurentei asupra unor numere topografice ce figurau în cuprinsul acestuia, al anexelor sale, printre care și a nr. topografic (...), potrivit încheierii de întabulare nr. (...)/18 - 20.11.2013, foaia B nr. 43 din Cartea Funciară nr. 1 (L), drept ce până în acest moment nu a fost însă rectificat, titlul de proprietate nefiind modificat, anulat, corectat astfel că, într-adevăr în mod greșit instanța de apel a reținut că nu ar fi dovedit deținerea unui drept de proprietate asupra acestuia, criticile în acest sens fiind întemeiate.

Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, raportat la prevederile art. 565 Cod civil, are efect constitutiv de drepturi, potrivit acestora, în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară, iar, potrivit art. 900 aliniat 1 din același cod, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în favoarea ei, dispoziție concordantă și cu cea cuprinsă în art. 32 aliniat 1 din Decretul Lege nr. 115/1938, în art. 30 aliniat 1 din Legea nr. 7/1996, potrivit căruia, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit cu bună credință, câtă vreme nu se dovedește contrariul, or, contrariul se impunea a fi verificat cu ocazia unei acțiuni în anularea titlului de proprietate, a uneia în rectificare de carte funciară, care în speță nu s-a promovat, instanța nefiind investită în acest sens, astfel că, până la momentul rectificării înscrierii dreptul de proprietate al recurentei subzistă și se impunea a nu fi neglijat, omis cu ocazia soluționării cauzei, criticile în acest sens fiind astfel întemeiate.

Nu se poate însă accepta critica în sensul că instanța de apel nu ar fi analizat înscrisurile depuse în probațiune, greșită fiind doar interpretarea dată înscrierii în cartea funciară, dispozițiilor legale susmenționate, mai mult, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța de apel s-a raportat strict la înscrisurile aflate în dosar la acel moment, doar în recurs fiind completate potrivit celor expuse.

Pe de altă parte, nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia decizia nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază, că ar cuprinde motive străine de natura cauzei, instanța de apel expunând pe larg atât situația de fapt cât și cea de drept aplicabilă, fiind îndeplinite astfel cerințele impuse de art. 425 Cod procedură civilă, faptul că cele statuate nu converg cu punctul de vedere al recurentei nu este un aspect care să atragă incidența în speță a motivului de casare prevăzut de art. 488 aliniat 1 punctul 6 Cod procedură civilă, instanța de recurs fiind astfel chemată, îndrituită a analiza cele statuate cu ocazia soluționării căii extraordinare de atac declarate în cauză.

Curtea a apreciat că nu se poate reține o neanaliză a fondului cauzei câtă vreme instanța de apel a analizat cererea de revendicare și din perspectiva situației în care recurenta reclamantă ar fi dovedit un drept de proprietate asupra terenului revendicat.

Referitor la această critică în ceea ce privește cele statuate în acest sens, s-au reținut următoarele:

Construcțiile față de care s-a invocat accesiunea reprezintă o magazie, împrejmuire, Canton hidrotehnic de exploatare (L), însă, deoarece prin cererea de recurs nu s-au mai susținut cererile privitoare la constatarea existenței construcțiilor pe terenul în litigiu, la constatarea dobândirii dreptului de accesiune asupra acestora, la obligația de plată a despăgubirilor aferente acestora, de întabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate cu titlul de accesiune, la obligația intimatei de a le lăsa în proprietate și posesie, a dispozițiilor date în ceea ce privește aceste aspecte prin decizia recurată, nefiind aduse critici celor statuate în acest sens, pentru a respecta principiul disponibilității părților reglementat de art. 9 Cod procedură civilă, limitele căii de atac, nu s-au impus analize în acest sens câtă vreme au intrat de altfel în puterea lucrului judecat.

Referitor la critica adusă celor dispuse privitor la revendicarea terenului în litigiu, s-a constatat că asupra terenului pe care se află edificate în prezent este întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară în favoarea recurentei, astfel că, raportat la cele evidențiate mai sus, până la rectificarea acesteia se prezumă că dreptul există în favoarea sa, cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale enunțate instanța de apel reținând că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.

Ca urmare, cererea de revendicare a terenului pe care se află edificate construcțiile se impunea a fi admisă, raportat la dispozițiile art. 563 Cod civil, potrivit cărora, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la orice persoană care îl deține fără drept, dreptul de proprietate asupra terenului revendicat fiind întabulat în cartea funciară în favoarea recurentei implicit îi conferă aptitudinea de-a se bucura de toate atributele acestuia, posesie, folosință, dispoziție.

Față de considerentele de mai expuse, subzistând motive de casare în sensul art. 488 aliniat 1, punctul 8 Cod procedură civilă privitor la modul în care s-au interpretat și aplicat dispozițiile legale enunțate în ceea ce privește dreptul de proprietate al recurentei asupra terenului în litigiu, Curtea în baza art. 488 aliniat 2 Cod procedură civilă, a admis ca fondat recursul, a casat în parte decizia recurată, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis doar în parte acțiunea, a înlăturat dispozițiile prin care s-a constatat că pe terenul identificat cu nr. top. (...) (L), înscris în CF 1 (L), proprietatea reclamantei se află construite două imobile, împrejmuite de un gard pe o suprafață de 1534 mp, identificate potrivit planului de situație întocmit de ing. (I), prin care s-a dispus înscrierea în CF a construcțiilor pe numele reclamantei Asociația Composesoratului Urbarial de Pădure și Pășune (L) cu titlu de accesiune imobiliară, cu plata despăgubirilor în sumă de 52.500 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor în suprafață de 150 mp către constructorul, pârâta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă (P), prin care pârâta a fost obligată să lase în deplină proprietate și posesie construcțiile existente pe acesta, în suprafață de 1534 mp identificat cu nr. top. (...) înscris în CF 1 (L) în favoarea reclamantei.

S-a păstrat dispoziția prin care pârâta a fost obligată să lase în proprietatea reclamantei imobilul reprezentând teren în suprafață de 1534 mp, având nr. topografic (...) înscris în CF nr. 1 (L).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate, față de considerentele de mai sus.

Având în vedere cele dispuse, faptul că acțiunea a fost admisă doar în parte, față de solicitările recurentei reclamante, fiind incidente prevederile art. 451-453 aliniat 2 Cod procedură civilă, Curtea a obligat intimata să-i plătească 3000 lei cheltuieli de judecată parțiale, ocazionate în fond și în recurs, reprezentând parte din totalul de 7835 lei, constând în taxă de timbru în fond fila 33 în valoare de 4335 lei, onorariu avocațial fond 1500 lei, fila 43, taxă judiciară de timbru în recurs 20 lei și onorariu avocațial recurs 2000 lei, în apel nefiind cuvenite față de admiterea acestuia în favoarea părții intimate, înlăturând dispozițiile contrare din sentința apelată privitor la cheltuielile de judecată acordate.

Domenii speta

Spete similare