Greşita aplicare de către instanţa de apel a prevederilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

DREPT PROCESUAL CIVIL

Greşita aplicare de către instanţa de apel a prevederilor  art. 297 alin. 1 din  Codul de procedură civilă.

Art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă

Art. 129 alin. 6 din  Codul de procedură civilă.

Instanţa de fond nu fusese sesizată cu soluţionarea unui capăt de cerere având ca obiect  rectificarea cărţii funciare, situaţie în care nu se impune  punerea în discuţie din oficiu a modificării cadrului procesual în sensul completării acestuia cu o atare cerere, întrucât potrivit art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

Pe parcursul procesului în primă instanţă, părţile nu au investit instanţa cu soluţionarea altor capete de cerere în afara acţiunii principale şi cererii reconvenţionale, iar acestea din urmă ambele au fost cercetate pe fond, prin urmare,  greşit instanţa de apel a făcut aplicarea prevederilor  art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

DECIZIA CIVILĂ NR. 3064/2013-R din 23.05.2013

dosar nr. 8068/271/2007*

Prin sentinţa civila nr.  7003 din data de 09 mai 2012  pronunţată de Judecătoria O in dosarul nr. 8068/271/2008, instanţa a dispus

 - respingerea cererii principală formulată de reclamanţii : S M şi S I – E împotriva pârâţilor K M – A,  L C – I şi  L V – M,  S V şi  S M, M D şi  M V, B M- D şi A I O

- respingerea cererilor reconvenţionale formulate de  pârâţii reclamanţi reconvenţionali M D,  M V, K M - A şi P C-V în contradictoriu cu reclamanţii pârâţi reconvenţionali S M şi S I – E.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut in vedere ca prin cererea de chemare in judecata reclamanţii in contradictoriu cu pârâţii au solicitat sistarea stării de indiviziune, privind terenul situat în O, str. G nr.28 înscris în CF 72057 O, nr. topo 3234/1 cu plata unei eventuale sulte şi stabilirea în favoarea reclamanţilor a unei servituţi de trecere cu maşina pe terenul pârâţilor,  din stradă până la parcela ce urmează a li se atribui.

Pârâţii M D şi V, K M – A,  P C-V, prin acţiune reconvenţională, au solicitat formarea a cate unui lot in favoarea lor.

 Analizand cererile formulate, instanţa de fond a reţinut ca părţile sunt coproprietare asupra imobilului înscris în CF nr. 72057 O, nr. topo 3234/1, în suprafaţă de 1349 mp. situat în intravilanul loc. O, str. G nr.28.

Imobilul descris mai sus reprezintă casă colectivă, compusă din 7 apartamente şi curtea aferentă, conform defalcărilor ce s-au efectuat la momentul înfiinţării colilor individuale  respectiv la nivelul anului 1996, în conformitate cu schiţa întocmită de ing. P.

Prin aceasta s-au stabilit cotele înscrise în CF - urile individuale, astfel:

- CF individual pentru ap.nr.2 în suprafaţă de 119 mp;

- CF individual pentru ap.nr.3 în suprafaţă de 180 mp;

- CF individual pentru ap.nr.4 în suprafaţă de 126 mp;

- CF individual pentru ap.nr.5 în suprafaţă de 218 mp;

- CF individual pentru ap.nr.6 în suprafaţă de 75 mp;

- CF individual pentru ap.nr.7 în suprafaţă de 57 mp;

în total o suprafaţă de 775 mp., restul de 574 mp. rămânând în proprietatea pârâtei Administraţia Imobiliară O. Această diferenţă de suprafaţă include cota de teren (casă şi suprafaţă indiviză) aferentă apartamentului nr.1 cât şi cotele aferente anexelor apartamentelor 2-6.Apartamentul nr.1 nu a primit CF individual, el fiind închiriat de Primăria Municipiului O.

Potrivit art.728 Cod Civil nimeni nu este obligat să rămână în indiviziune.

Imobilul în litigiu se află în coproprietate, fiecare proprietar deţinând o cotă parte ideală.

Prin Raportul de expertiză şi completările efectuate în cauză se constată că situaţia faptică nu corespunde cu cotele din CF (fila 148) şi că suprafaţa totală a imobilului înscrisă în cartea funciară colectivă este eronată (ea fiind în realitate de 1349 mp. şi nu de 765 mp. aşa cum apare în CF colectiv nr.72057).

În consecinţă, instanţa a adoptat concluziile exprimate de dl. ing. expert P D R conform cărora, având în vedere forma şi dimensiunile imobilului  identificat, cât şi dispunerea apartamentelor în curtea comună (constatată şi cu ocazia deplasării la faţa locului), imobilul nefiind partajabil în natură, singura modalitate pentru ca acesta să fie funcţional fiind rămânerea sa în indiviziune.

Aşadar, în temeiul considerentelor expuse, ţinând cont de textele de lege invocate, instanţa a respins atât cererea principală cât şi cererile reconvenţionale, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apeluri reclamanţii  S M şi S I – E si pârâţii M D şi  M V.

Apelul  formulat de pârâţii apelanţii M  nu este timbrat, deşi au fost citaţi cu menţiunea de a achita  20 lei taxa judiciara de timbru si  0,3 lei timbru judiciar, împrejurare fata de care, în şedinţa de judecata din  05.12.2012, instanţa a invocat din oficiu exceptai netimbrării, punând aceasta excepţie in discuţia contradictorie a pârtilor, recurenţii S solicitând admiterea excepţiei şi in consecinţa anularea apelului ca netimbrat.

Apelanţii reclamanţii  S M şi S I – E au solicitat instanţei ca in urma admiterii apelului, sa dispună  casarea sentinţei si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea completării raportului de expertiza topografica efectuat in cauza, cu cheltuieli de judecata.

Prin decizia  civilă nr. 417/A din data de 12.12.2012, pronunţată de Tribunalul B, în dosar nr. 8068/271/2007*, s-a anulat ca netimbrat  apelul formulat de apelanţii M D şi  M V, dom. în loc. O, str. G, nr.28, ap.2, jud. B.

S-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanţii S M şi S I – E ambii cu dom. în loc. O, str. G, nr.28, ap.5, jud. B împotriva intimaţilor  K M - A, dom. în loc. O, str. G, nr.28, ap.3, jud. B,  L C – I şi  L V – M ambii cu dom. în loc. O, str. G, nr.28, ap.7, jud. B,  S V şi  S M dom. în loc. O, str. G, nr.28, ap.6, jud. B, B M - D dom. în loc. O, str. A A, nr.27, bl. PB20, ap.14, jud. B şi A I O cu sediul în O, P U, nr.1, jud. B, împotriva sentinţei civile nr.  7003 din  09 mai 2012 pronunţata de Judecătoria O  pe care a casat-o si a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţa, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecata vor fi avute în vedere  la rejudecarea cauzei in fond.

Pentru a pronunţa această hotărâre,  instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Referitor la apelul formulat de pârâţii apelanţii M D si M V s-a retinut ca acesta nu este timbrat, deşi apelanţii au fost citaţi cu menţiunea de a achita  20 lei taxa judiciara de timbru si  0,3 lei timbru judiciar, împrejurare fata de care instanţa a admis exceptia netimbrarii invocata din oficiu, si in consecinţa, in temeiul art.  20, al. 3 din Legea nr  146 din 1997  privind taxele judiciare de timbru  si art.  9 din  OG nr. 32 din 1995  privind timbrul judiciar , a dispus anularea apelului ca netimbrat.

Referitor la apelul formulat de apelanţii reclamanţii  S M şi S I – E, instanţa a retinut că criticile formulate sunt fondate, sentinţa atacata fiind nelegala si neîntemeiată, astfel încât apelul a fost admis, pentru considerentele ce vor succede.

Imobilul din litigiu, identificat prin nr. top 3234/1 O reprezintă curte comuna situata in O,  str. G nr 28, in aceasta curte comuna  existând 7 apartamente precum si construcţii anexe aparţinătoare fiecărui apartament  in parte.

Reclamanţii au solicitat sistarea stării de indiviziune asupra curţii  comune, prin formarea de loturi care sa fie atribuite in proprietate  exclusiva proprietarilor celor 7 apartamente.

Iniţial expertul topograf desemnat in cauza  a insistat ca având in vedere forma si dimensiunile imobilului, cât si dispunerea apartamentelor si a construcţiilor anexe in curtea comuna, imobilul nu este comod partajabil in natura , singura modalitate  ca acest imobil sa fie funcţional  fiind menţinerea stării de coproprietate – fila 110 de la dosar.

Ulterior insa, prin  raportul de expertiza topografica efectuat in cauza la data de 20.04.2012, expertul propune o varianta de partajare, conform schiţei  de identificare  anexate.

Din concluziile raportului expertiza topografica efectuat in cauza la data de 20.04.2012, mai rezulta ca, contrar înscrierii din foaia A a colii CF colective nr. 72057 O, terenul din litigiu  identificat prin nr. top 3234/1 O, are suprafaţa de  1349 mp si nu 1765 mp cat este înscrisa in evidentele de publicitate imobiliara.

Dat fiind aceasta situaţie, înainte de a se proceda la sistarea stării de coproprietate, se impune rectificarea situaţiei de carte funciare in sensul corectării suprafeţei terenului identificat prin nr. top 3234/1 O, de la  1765 mp la suprafaţa reala de  1349 mp.

Cu toate ca prima instanţa  retine aceasta chestiune in considerentele sentinţei pronunţate, nu a pus acest aspect  in discuţia contradictorie  a părţilor si nu a solicitat reclamanţilor sa îşi precizeze acţiunea,  nesocotindu-si atribuţiunile care ii revin in temeiul dispoziţiilor art. 129, al. 4 C.pr.civ, .

Formularea unei asemenea cereri pentru prima data in  etapa procesuala a apelului nu este posibila, fata de dispoziţiile art. 294 C.pr.civ.

Apoi,  cu toate ca prin  raportul de expertiza topografica efectuat in cauza la data de 20.04.2012, expertul propune o varianta de partajare, conform schiţei  de identificare  anexate, in considerentele sentinţei apelate instanţa nu analizează deloc  varianta propusa, mulţumindu-se sa arate in mod generic doar ca, imobilul nu este comod partajabil in natura, insa fără  a se arata care sânt  motivele pentru care varianta propusa  nu ar fi posibila.

Fata de dispoziţiile art. 297, al. 1  C. pr. civ.  reţinând ca  in mod greşit prima instanţa  a soluţionat procesul  fără a intra in judecarea fondului, iar apelanţii au solicitat in mod expres  casarea cu trimiterea spre rejudecare, instanţa  de apel a dispus in consecinţa, conform dispozitivului deciziei.

Cu ocazia rejudecării, se va impune si suplimentarea expertizei prin indicarea valorii de circulaţie a terenului din litigiu – pentru a se putea calcula eventualele sulte – precum si completarea expertizei prin  evidenţierea pe schiţa a tuturor construcţiilor anexe – de exemplu anexele aparţinătoare apartamentelor nr  3 si 4  nu sânt evidenţiate pe scita,  iar in cuprinsul lucrării, fila 5 din expertiza, nu este evidenţiata suprafaţa terenului aferent anexei  aparţinătoare apartamentului nr. 7, deşi in scita de identificare apare si aceasta anexa.

Fata de considerentele mai sus relevate, în temeiul  dispoziţiilor art. 297, al. 1 c.pr.civ.,  s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanţii  S împotriva sentinţei civile nr. 7003 din  09 mai 2012 pronunţata de Judecătoria O  pe care a casat-o si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecata vor fi avute in vedere  la rejudecarea cauzei in fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, legal timbrat, C L – A I O solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii recurate şi menţinerea sentinţei pronunţate de Judecătoria O.

Prin motivele de recurs au fost invocate următoarele:

-motivul de casare nu subzistă, deoarece instanţa nu a soluţiona cauza pe excepţie, ci s-a pronunţat pe fondul cauzei, având  în vedere  concluziile raportului de expertiză faţă de care părţile  nu au cerut  completarea probaţiunii;

-corect instanţa de fond a concluzionat că imobilul nu este comod  partajabil în natură şi faţă de configuraţia topografică specifică imobilului, a arătat că singura modalitate ca acesta să fie  funcţional este rămânerea în indiviziune.

În drept sunt invocate dispoziţiile art. 299 şi 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimaţii S M şi S I – E au solicitat respingerea  recursului, cu consecinţa  păstrării în integralitate a  deciziei, cu motivarea că nu există nici un  motiv de nelegalitate  a deciziei, instanţa de apel  apreciind  în mod  suveran că se impune casarea hotărârii primei instanţe cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Examinând  hotărârea recurată, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, instanţa de recurs a constatat următoarele:

În condiţiile  art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată că în mod greşit prima  instanţă a rezolvat  procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în  lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea  atacată şi va trimite cauza spre rejudecare  primei instanţe.

În considerentele deciziei recurate, tribunalul a reţinut că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea  fondului, prin urmare  incidenţa acestei ipoteze a textului de  lege anterior  enunţat va fi supusă analizei.

Instanţa nu cercetează fondul atunci când se pronunţă soluţia în temeiul unei excepţii procesuale, omite să se pronunţe  asupra unei cereri ori dă altceva decât s-a cerut.

În speţă, instanţa a fost sesizată de reclamanţii S M şi S I – E cu judecarea unei acţiuni având ca obiect ieşirea din indiviziune privind  terenul înscris  în cartea funciară nr. 72057 Oradea cu nr. top. 3234/1, cu obligarea la plata  unei eventuale  sulte, stabilirea unei servituţi de trecere asupra terenului proprietatea pârâţilor. Pe calea acţiunii reconvenţionale, pârâţii  M D, M V, K M A P C V au solicitat sistarea indiviziunii prin formarea unor loturi aferente  fiecărui apartament conform folosinţei faptice, cu stabilirea  unor eventuale  sulte.

Pe parcursul procesului în primă instanţă, părţile  nu au investit instanţa cu soluţionarea  altor  capete de cerere, în afara celor relevate  anterior, iar atât acţiunea principală cât şi cererea  reconvenţională au fost cercetate pe fond prin hotărârea primei instanţe.

În cadrul căii de atac exercitate împotriva sentinţei, apelanţii au solicitat trimiterea cauzei spre  rejudecare, pentru efectuarea schiţei de dezmembrare, invocând că s-ar fi impus  ca instanţa să fi pus în discuţia părţilor completarea raportului de  expertiză din 24.04.2012 cu o schiţă de dezmembrare prin care  loturilor nou formate să li se  atribuie nr. topografice necesare pentru întabularea în cartea funciară. În acest context este de precizat că niciuna dintre părţi nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză anterior menţionat, nefiind solicitată o completare a  lucrării, în condiţiile  art. 212 din  Codul de procedură civilă. Apoi, dat fiind  caracterul devolutiv al apelului, conferit  prin art. 295 din Cod, care statuează că instanţa de apel va putea încuviinţa refacerea sau completarea  probatoriului administrat la prima instanţă, este evident că nu era necesară desfiinţarea sentinţei cu trimitere spre o nouă soluţionare a cauzei la judecătorie pentru motivul anterior  relevat, instanţa de apel având căderea de a dispune  completarea  materialului probator  existent la dosar.

În altă ordine de idei, trebuie a se sublinia că, instanţa de  fond nu a fost  sesizată cu soluţionarea unui capăt de cerere având ca obiect rectificarea cărţii funciare, situaţie în care nu se impunea  punerea în discuţie din oficiu a modificării cadrului procesual în sensul completării acestuia cu o atare cerere, întrucât potrivit  art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc  numai asupra obiectului cererii deduse  judecăţii. De asemenea, în contextul îndatoririi pe care o impune judecătorilor  alineatul 5  din textul de lege  evocat, această obligaţie vizează completarea probelor, putându-se  dispune, din oficiu, punerea  în discuţia părţilor a necesităţii administrării altor probe decât cele  propuse de părţi, chiar dacă acestea se împotrivesc, prin  urmare nu este vorba despre posibilitatea  de-a pune în discuţie în etapa apelului capete de cerere noi cu judecata  cărora instanţa de fond nu fusese investită, astfel cum s-a procedat în speţă.

Argumentele anterior  expuse  conduc  la  concluzia că greşit instanţa de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 297 din Codul de procedură civilă, impunându-se casarea  deciziei cu trimiterea cauzei la tribunal pentru o nouă judecare a acesteia pe fondul apelului, context în care trebuie a se preciza că o soluţie de menţinere a sentinţei, astfel cum a solicitat recurentul ar fi de natură a încălca principiul privind dublul gradului de jurisdicţie, câtă vreme în faza apelului pricina nu a fost soluţionată pe fond, devenind astfel incident textul art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa în baza disp. art. 312 alin. 1, 3 şi 5 din Codul de procedură civilă, a admis recursul, a casat decizia recurată cu trimiterea cauzei pentru o nouă judecare a apelului la Tribunalul B.

Domenii speta

Spete similare