Apel. Procedura insolvenței. Contestație tabel preliminar. Obligația depunerii cererii de înscriere creanță de către creditorul care a formulat o asemenea cerere în procedura de lichidare administrativă

LITIGII CU PROFESIONIȘTI

Apel. Procedura insolvenței. Contestație tabel preliminar. Obligația depunerii cererii de înscriere creanță de către creditorul care a formulat o asemenea cerere în procedura de lichidare administrativă, iar cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată de lichidator în baza acesteia

- art. 102 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2014

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 217 din 24 septembrie 2020

Prin Sentința nr. (...)/F/04.06.2020, Tribunalul (...) a respins excepția lipsei calității de reprezentant al contestatorului (C), excepție invocată de creditoarea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (AFIR).

A admis în parte contestația formulată de contestatorul (C), CNP (...), cu domiciliul în (...), în contradictoriu cu creditorii Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în prezent AFIR – (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), cu sediul în București, sector 1, str. Știrbei Vodă, nr. 43 și PRIMĂRIA COMUNEI (...), cu sediul în (...), împotriva Tabelului preliminar al creanțelor debitoarei (D) SRL, publicat în BPI nr. (...) din data de 20.01.2020, întocmit de (...) S.P.R.L., cu sediul în (...), CUI (...), RFO II – (...), lichidator judiciar – al debitoarei (D) SRL, J (...), CUI RO (...), cu sediul social în (...), în sensul că:

1. A dispus eliminarea creanței creditoarei Primăria Comunei (...) din tabelul preliminar al creanțelor (D) SRL.

2. A respins contestația privind eliminarea creanței creditoarei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în prezent AFIR – (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), din tabelul preliminar al creanțelor (D) SRL.

Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:

Prin Încheierea civilă nr. (...)/F /CC din data de 31.10.2019, pronunțată în dosar nr. (...) s-a dispus deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei (D) SRL, fiind desemnat lichidator judiciar (...) SPRL, stabilindu-se termen limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei data de 17.12.2019.

Creditorul Primăria (...), în urma notificării deschiderii procedurii, a transmis lichidatorului judiciar o comunicare intitulată OBLIGAȚII DE PLATĂ cu un total de 5226 lei, înscris pe care lichidatorul judiciar l-a recalificat drept declarație de creanță, și, în consecință a înscris creanța în tabelul preliminar al debitorului, tabel contestat de către creditorul (C).

Analizând cu precădere excepția lipsei calității de reprezentant al contestatorului (C), excepție invocată de creditoarea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (AFIR), judecătorul sindic a reținut ca este nefondată și a respins-o, în condițiile în care prin procesul verbal al adunării generale a asociaților debitoarei (D) SRL nr. (...)/06.02.2020 a fost desemnat contestatorul (C) administrator special. În plus dispozițiile art. 111 din Legea insolvenței conferă calitate procesuală activă de a formula contestație față de tabelul de creanțe oricărei părți interesate.

În ceea ce privește creanța Primăriei comunei (...), contestația creditorului este întemeiată pentru următoarele considerente:

Art. 102 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014 stabilește expres că administratorul judiciar este cel care înregistrează creanțele salariale, înregistrare pe care o face din oficiu în baza evidențelor contabile ale debitoarei. Este o situație de excepție reglementată expres doar în privința creanțelor salariale. În schimb, în privința celorlalți creditori, în timp ce prima teză a art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 se referă la “depunerea” cererii de admitere a creanțelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii, teza a II-a a aceluiași text legal face mențiune despre “înregistrarea” acestor cereri într-un registru păstrat la grefa tribunalului.

Divergențele de interpretare apărute în practică au fost generate de faptul că legea nu indică în mod expres locul unde trebuie depuse cererile de admitere a creanțelor de către creditorii cu creanțe anterioare datei de deschidere a procedurii, alții decât salariații, și nici atribuția administratorului judiciar/lichidatorului de a prelua și înregistra aceste cereri, menționând doar limita de timp în care se depun declarațiile, precum și locul înregistrării acestora.

Cererea de creanță depusă în termenul fixat prin hotărârea de deschidere a procedurii și înregistrată la grefa tribunalului, fie de către creditor, personal sau prin reprezentant, fie de către administratorul judiciar, prin registratură, prin poștă sau prin alt mijloc prevăzut de lege, are drept efect dobândirea calității de creditor îndreptățit să participe la procedură.

Potrivit art. 5 alin. (1) pct. 19 din Legea nr. 85/2014, “creditor îndreptățit să participe la procedură este acel titular al unui drept de creanță asupra averii debitorului, care a înregistrat o cerere de înscriere a creanței, în urma admiterii căreia acesta dobândește drepturile și obligațiile reglementate de prezenta lege pentru fiecare stadiu al procedurii. Calitatea de creditor încetează ca urmare a neînscrierii sau a înlăturării din tabelele creditorilor întocmite succesiv în procedură, precum și prin închiderea procedurii; au calitatea de creditor, fără a depune personal declarațiile de creanță, salariații debitorului”.

Așadar, una dintre condițiile necesare pentru dobândirea calității de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței, cu toate drepturile și obligațiile aferente, este înregistrarea unei cereri de admitere a creanțelor la grefa tribunalului.

În mod similar, art. 102 alin. (9) din Legea nr. 85/2014 prevede că toate creanțele prezentate a fi admise și înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile și corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administratorul judiciar sau creditor; De la data înregistrării în registrul de creanțe, cererea dobândește dată certă, putându-se stabili dacă a fost depusă în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii, fără administrarea altor probe și fără concursul altor participanți la procedură.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 72/15.10.2018 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 102 alin. (1) teza I și a II-a din Legea nr. 85/2014, cererile de admitere a creanțelor, formulate de creditorii cu creanțe anterioare datei de deschidere a procedurii, alții decât salariații, trebuie să fie depuse la tribunal în termenul fixat prin hotărârea de deschidere a procedurii și înregistrate într-un registru care se va păstra la grefa tribunalului.”

Pentru motivele arătate, în condițiile în care creditorul Primăria (...) nu depus o declarație de creanță la grefa Tribunalului și chiar și cea depusă la lichidatorul judiciar nu este o declarație de creanță ci un înscris intitulat obligații de plată pe care lichidatorul judiciar l-a calificat ca și declarație de creanță, judecătorul sindic a apreciat ca sunt incidente disp. art. 114 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 „Cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 42, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase.”

În consecință, judecătorul sindic reținând că creditorul Primăria comunei (...) nu depus o cerere de creanță care să respecte rigorile legii, a admis în parte contestația formulată de contestatorul (C) și a dispus eliminarea creanței creditoarei Primăria Comunei (...) din tabelul preliminar al creanțelor (D) SRL.

Referitor la creanța creditoarei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în prezent AFIR – (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), contestația formulată nu este întemeiată pentru următoarele motive:

Prin Încheierea civilă nr.(...)/F/CC din data de 31.10.2019, pronunțată în dosar nr. (...) s-a dispus deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei (D) SRL ca urmare faptului că debitoarea datorează AFIR o creanță în cuantum de 95.137,06 lei, această creditoare fiind înscrisă la masa credală în temeiul declarației de creanță formulate în procedura lichidării administrative. Cererea de deschidere a procedurii de faliment a debitorului (D) SRL a fost formulată de lichidatorul administrativ, tocmai în baza și în temeiul acestei creanțe, a AFIR.

Prin Decizia nr. 49/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că chiar dacă potrivit normei generale lichidatorul stă în judecată în numele societății debitoare, în cadrul legii speciale a insolvenței cererea introductivă formulată de lichidatorul numit conform Legii nr. 31/1990 are un regim juridic diferit și derogatoriu în raport cu cererea formulată de debitor prin organele statutare, situație în care judecătorul sindic apreciază că sunt incidente disp. art. 102 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 „creanța în baza căreia s-a deschis procedura insolvenței este înregistrată de administratorul judiciar, în baza documentelor justificative atașate cererii de deschiere a procedurii și în urma verificării, fără a fi necesară depunerea unei cereri de admitere, potrivit alin. 1) cu excepția cazului în care se calculează accesorii până la data deschiderii procedurii”.

În considerarea celor expuse, judecătorul sindic a respins contestația privind eliminarea creanței creditoarei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în prezent AFIR – (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), din tabelul preliminar al creanțelor (D) SRL.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel apelantul (C), prin care a solicitat modificarea sentinței civile nr. (...)/F/2020 a Tribunalului (...), în sensul eliminării creanței Agenției Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din tabelul de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar împotriva societății (D) SRL.

În motivare, apelantul a arătat că, în fapt, inițial societatea (D) SRL s-a aflat în lichidare, în temeiul Legii 31/1990, conform Rezoluției nr. (...) din data de 21.06.2019 pronunțată de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/20.06.2019. Lichidatorul administrativ (...) SPRL, în exercitarea atribuțiilor legale, a notificat toți creditorii societății (D) SRL pentru a se înscrie la masa credală. În urma acestei notificări, AFIR a declarat o creanță în valoare de 95.137,06 lei.

Ulterior, la cererea lichidatorului administrativ, prin încheierea civilă nr. (...)/F/CC din data de 31.10.2019, pronunțată de către Tribunalul (...) în dosarul (...), s-a deschis procedura simplificată de faliment împotriva debitorului (D) SRL. Conform calendarului stabilit de către instanță, la termenul din 09.01.2020, lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei tabelul preliminar de creanțe declarate împotriva debitoarei. La data de 20.01.2020, tabelul preliminar a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență.

Relativ la creanța Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale înscrisă de către lichidatorul judiciar, a arătat că AFIR nu a depus declarație de creanță în dosarul de faliment al (D) SRL, cu nr. (...) aflat pe rolul Tribunalului (...). Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nu a formulat declarație de creanță și nu a cerut înscrierea la masa credală, așa cum impune art. 102 alin. 1 din Legea 85/2014 în mod imperativ. Lichidatorul judiciar a declarat faptul că AFIR a fost notificat conform Legii 85/2014 și a Codului de procedură civilă despre deschiderea procedurii de faliment. Cu toate astea AFIR nu a depus declarație de creanță. În temeiul art. 99 și art. 100 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență coroborate cu prevederile art. 71 din același act normativ și cu respectarea dispozițiilor art. 42 din Legea 85/2014, lichidatorul judiciar a notificat AFIR despre deschiderea procedurii de faliment a (D) SRL, astfel cum rezultă din actele anexate (notă de inventar, confirmare de primire și notificarea cu nr. (...)/07.11.2019). Termenul de înscriere la masa credală era 17.12.2019.

Din coroborarea prevederilor art. 102 alin. 1 din Legea 85/2014 cu art. 114 alin. 1 din Legea 85/2014, rezultă că un creditor notificat conform art. 42 din Legea 85/2014, care însă nu depune declarație de creanță în termen, este decăzut din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor, nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură și nu va avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului.

Astfel, a considerat că, în mod nelegal, lichidatorul judiciar a înscris la masa credală o sumă pentru care nu s-a formulat declarație de creanță, titularul neformulând nicio cerere de înscriere a creanței în cadrul dosarului de faliment nr. (...) aflat pe rolul Tribunalului (...).

A menționat și faptul că cererea de deschidere a procedurii de faliment simplificat formulată de către lichidatorul administrativ este făcută în numele și pe seama debitoarei, fiind asimilată cererii debitoarei de deschidere a procedurii, astfel cum rezultă din prevederile Legii 31/1990, ale Legii 85/2014 și astfel cum reiese și din Decizia 49/2019 a ICCJ. Art. 253 alin. 2 din Legea 31/1990 prevede că lichidatorii au aceeași răspundere ca și administratorii, respectiv membrii directoratului, astfel condițiile răspunderii lichidatorilor sunt cele prevăzute de art. 72 din lege. Prin prisma acestor dispoziții legale, lichidatorii sunt și ei considerați mandatari ai societății, care, în temeiul art. 255 alin. 1 lit. a), din Legea 31/1990 vor sta în judecată în numele societății.

Astfel, dacă cererea a fost depusă de debitor/pe seama acestuia, creditorii vor trebui să formuleze declarații de creanțe cu respectarea cerințelor legale. În caz contrar vor fi decăzuți din drepturile acordate de Legea 85/2014 de a fi înscris în tabelul creditorilor, de a-și realiza creanțele împotriva debitorului, respectiv de a dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. Concluzionând, AFIR, deși notificată conform legii despre deschiderea procedurii de faliment a (D) SRL, la cererea lichidatorului administrativ (deci în reprezentarea debitoarei), nu a depus declarație de creanță astfel cum imperativ prevede Legea 85/2014, fiind astfel decăzută din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 85/2014, ale Legii 31/1990 și ale Codului civil și Codului de procedură civilă.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse în primă instanță.

La data de 21.07.2020, față de apelul declarat în prezenta cauză, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, cu consecința menținerii creanței AFIR în tabelul preliminar de creanțe, astfel cum a fost consemnată de lichidatorul judiciar.

În motivare, intimata a arătat că, în fapt, creanța A.F.I.R. este constituită din suma totală de 95.137,06 lei compusă din debit principal în cuantum de 94.831,48 lei și accesorii calculate până la data de 05.05.2019 în cuantum de 305,28 lei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare și de stabilire a creanței bugetare nr. (...)/28.03.2019, a Deciziei de soluționare a contestației nr. (...)/15.05.2019 și a dispozițiilor Contractului cadru nr. C123(...)(...)-C0420(...)0S1(...)/24.02.2014.

Contractul de finanțare nr C123(...)(...)-C0420(...)0S1(...)/24.02.2014 a fost încheiat în baza Programului National de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, denumit în continuare P.N.D.R., precum și a HG nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.

Pentru neregulile săvârșite în cadrul contractului de finanțare nr. C123(...)(...)-C0420(...)0S1(...)/24.02.2014, AFIR a întocmit procesul-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare nr. (...)/28.03.2019, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și a Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011 aprobate prin H.G. nr. 875/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la susținerile apelantului (C) din cererea de apel formulată împotriva Sentinței civile nr. (...)/F din data de 04.06.2020 în dosarul nr. (...)/al, a precizat că motivarea instanței de fond a avut la bază dispozițiile Deciziei nr. 49/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, creanța AFIR este certă, lichidă și exigibilă, constituită în temeiul contractului cadru de finanțare și prin procesul verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare cu valoare de titlu de creanță nr. (...)/28.03.2019 conform O.U.G. nr. 66/2011, încheiat de echipa de control a AFIR și prin care s-au constatat neregulile săvârșite de către debitoarea (D) SRL în utilizarea fondurilor nerambursabile comunitare alocate prin FEADR, necontestat de beneficiarul de fonduri nerambursabile la instanța de contencios administrativ competentă.

A precizat că AFIR a fost notificată de lichidatorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii de faliment la data de 16.07.2019. AFIR a transmis cererea de admitere a creanțelor debitoarei înregistrată cu nr. E(...).

Astfel cum a consemnat și lichidatorul judiciar în Notificarea publicată în BPI nr. (...)/20.01.2020, urmare notificării, Agenția a depus cerere de înscriere la masa credală, în acest sens invocând prevederile art. 5 alin. 69 din Legea nr. 85/2014.

Procesul-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare cu valoare de titlu de creanță nr. (...)/28.03.2019 și Decizia de soluționare a contestației nr. (...)/15.05.2019, sunt documente administrative cu valoare de titlu de creanță și au fost emise pe baza constatărilor și analizarea documentelor din cererii de finanțare și mai ales din modalitatea de desfășurare a contractului de finanțare.

Contractul de finanțare nr C123(...)(...)-C0420(...)0S1(...)/24.02.2014 a fost încheiat în baza Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, denumit în continuare P.N.D.R., precum și în baza prevederilor H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013. P.N.D.R. a fost aprobat la data de 16 iulie 2008, de către Comisia Europeană prin Decizia nr. C(2008)3831, decizie notificată ulterior României prin adresa nr. 204671/17.07.2008, iar P.N.D.R. este documentul elaborat în baza Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005, conform căruia vor fi accesate sumele alocate României pentru perioada de programare 2007 - 2013 în cadrul FEADR.

A invocat și prevederile art. 2 alin. 2) lit. c) din H.G. nr. 224/2008 și art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011.

A învederat instanței că suma 105.907.50 lei la care se adaugă accesorii în cuantum de 8.653,95 lei, calculate până la data deschiderii procedurii de faliment, reprezintă o creanță rezultată dintr-un titlu executoriu, respectiv din procesul-verbal de constatare nr. (...)/28.03.2019, creanța nefiind supusă verificării ci va trebui înscrisă în tabelul debitoarei fără a fi supusă vreunei condiții, iar AFIR a demarat procedura prevăzută de art. 36 din OUG 66/2011.

Totodată, prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu.

În cuprinsul cererii de finanțare depusă de beneficiar „Anexa F Declarația pe propria răspundere”, reprezentantul legal al proiectului finanțat prin FEADR a declarat că „îndeplinește condițiile de eligibilitate prevăzute în fișa măsurii Ghidul Solicitantului și s-a angajat să respecte pe o perioadă de 5 ani de la data ultimei plăți făcute, inclusiv criteriile de selecție pentru care a fost punctat și că “toate informațiile din prezenta cerere de finanțare și din documentele anexate sunt corecte și se angajează să respecte condițiile cerute în reglementările referitoare la prezentul program și pe cele legate de proiectul anexat și să furnizeze periodic, la cerere, documente justificative necesare”.

A făcut trimitere la art. 1 “Obligații generale” din Anexa I (Prevederi Generale) a Contractului de finanțare nr. C123(...)(...)-C0420(...)0S1(...)/24.02.2014 și art. 3 alin. 1) “Obligații” din Anexa I la Contract, cu mențiunea că acest din urmă articol trebuie coroborat cu dispozițiile de reglementare a criteriilor de eligibilitate și selecție din secțiunea specifică a cererii de finanțare - intitulată “Declarații ale solicitantului”, unde este inclusă și declarația pe proprie răspundere în sensul că “nu este în curs de a fi supus procedurilor de declarare a insolvenței sau reorganizare judiciară”.

În susținerea apărărilor formulate a invocat și dispozițiile art. 13 “Eligibilitatea cheltuielilor” din Anexa I (Prevederi Generale) a contractului de finanțare, art. 16 (1) “Nereguli, sume necuvenite și restituirea finanțării” din Anexa I (Prevederi Generale) a contractului de finanțare și art. 16 (4).

A mai arătat că încetarea investiției finanțate prin FEADR, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat, cu eventuala înstrăinare a bunurilor finanțate în cadrul FEADR reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare, așa cum rezultă din dispozițiile contractuale mai sus menționate.

A precizat că proiectele realizate prin PNDR nu pot beneficia de finanțare nerambursabilă în cazul în care în perioada de valabilitate a contractului de finanțare suferă o modificare substanțială constând în încetarea investiției, în caz contrar beneficiarul fiind obligat la restituirea întregii finanțări.

A apreciat că, prin deschiderea procedurii de lichidare și ulterior de faliment, debitoarea a încălcat dispozițiile art. 1 “Obligații generale”, art. 3 alin. 1) “Obligații”, art. 11 alin. 3) “încetarea contractului”, art. 13 “Eligibilitatea cheltuielilor” din Anexa I (Prevederi Generale) a contractului de finanțare.

În plus, creanța bugetară a A.F.I.R. fiind născută anterior deschiderii procedurii de insolvență nu va fi supusă verificării, aspect ce se completează cu dispoziția Deciziei nr. 11/18.04.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 4120/107/2014/a2 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, s-a stabilit că: “în interpretarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) și (2) și art. 106 din Legea nr. 85/2014, administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuția de a verifica pe fond creanțele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în fața instanței specializate.”

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 și art. 471 din Codul de procedură civilă.

Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului s-a constatat că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin contestația formulată, apelantul, în calitate de administrator special a debitoarei, a solicitat eliminarea din tabelul de creanțe a creditoarei Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) pe considerentul că această creditoare nu a formulat o declarație de creanță în dosarul de insolvență al debitoarei.

Judecătorul sindic a respins contestația apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 102 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în condițiile în care cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de lichidatorul desemnat în baza Legii nr. 31/1990 s-a întemeiat pe declarația de creanță formulată de către creditoarea AFIR în procedura lichidării administrative.

Problema ce se pune în speță este aceea de a stabili dacă prevederile art. 102 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora creanța în baza căreia s-a deschis procedura insolvenței este înregistrată de administratorul judiciar, în baza documentelor justificative atașate cererii de deschidere a procedurii și în urma verificării, fără a fi necesară depunerea unei cereri de admitere, potrivit alin. (1), cu excepția cazului în care se calculează accesorii până la data deschiderii procedurii se aplică doar creanțelor ce au făcut obiectul cererilor de deschidere a procedurii insolvenței formulate de către creditori sau și creanțelor invocate de către lichidatorul judiciar în cererile de deschidere a procedurii insolvenței formulate în baza art. 270/1 din Legea nr. 30/1991.

Potrivit art.102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 Cu excepția salariaților ale căror creanțe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidențelor contabile, toți ceilalți creditori, ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanțelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii; cererile de admitere a creanțelor vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului. Sunt creanțe anterioare și creanțele bugetare stabilite printr-o decizie de impunere întocmită ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului. În termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecție fiscală vor efectua inspecția fiscală pe baza analizei de risc, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Din aceste dispoziții rezultă că, pentru a participa la procedura insolvenței, toți creditorii, cu excepția celor salariați, trebuie să depună cerere de admitere a creanței, ca expresie a principiului disponibilității ce guvernează procesul civil și implicit procesul de insolvență.

În alin. 2 se reglementează problema creanței creditorului la cererea căruia s-a deschis procedura, rezolvându-se astfel o problemă de jurisprudență neunitară, apărută în cazul procedurilor de insolvență deschise sub imperiul Legii nr. 85/2006. Astfel, creditorul respectiv nu va mai trebui să depună o declarație de creanță în condițiile art. 100 din Legea nr. 85/2014, decât în măsura în care solicită accesorii ale creanței până la data deschiderii procedurii, legiuitorul echivalând cererea de deschidere a procedurii insolvenței cu o declarație de creanță, fiind evident că un creditor ce solicită deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului dorește să participe la această procedură prin înscrierea la masa credală.

Prin urmare, în opinia Curții, dispozițiile art. 102 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 au în vedere doar creanța/creanțele creditorului /creditorilor care a/au formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței față de debitor.

Or, în cauză cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC (D) SRL a fost formulată în baza art. 270/1 din Legea nr. 31/1990 de către lichidator numit în condițiile acestui act normativ.

Este adevărat că în cadrul procedurii de lichidare administrativă creditorul AFIR a formulat o declarație de creanță, creanță ce l-a obligat pe lichidator să solicite deschiderea procedurii insolvenței, în temeiul art. 270/1 din Legea nr.31/1990, însă acest aspect nu este de natură să atragă incidența prevederilor art. 102 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, care sunt aplicabile, așa cum s-a arătat mai sus, doar cererilor de deschidere a procedurii insolvenței formulate de către creditori întrucât lichidatorul nu este un mandatar al creditorilor care afirmă existența unor creanțe în cadrul procedurii administrative, ci în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 coroborat cu art. 270/1 din Legea nr. 31/1990, lichidatorul este unul dintre titularii ce pot solicita deschiderea procedurii insolvenței.

Creditorul intimat AFIR avea el însuși posibilitatea de a solicita deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului, potrivit prevederilor art. 270/1 teza a II a din Legea nr. 31/1990, însă nu a uzat de această posibilitate.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că declarația de creanță formulată de către creditor în procedura administrativă nu produce nici un efect în procedura insolvenței, întrucât cele două proceduri sunt distincte și nu există nici o prevedere legală care să asimileze declarația de creanță formulată în cadrul procedurii administrative unei declarații de creanță formulată în cadrul procedurii insolvenței.

Trimiterile pe care atât creditorul intimat, cât și judecătorul sindic le-au făcut la Decizia nr. 49/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt lipsite de relevanță în cauză; prin această decizie s-a analizat doar dacă cerința referitoare la cuantumul creanțelor bugetare mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului este sau nu aplicabilă pentru cererile de deschidere a procedurii insolvenței formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, reținându-se că cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către lichidatorul judiciar numit conform Legii nr. 31/1990 nu poate fi asimilată cererii formulate de către debitor, or, așa cum s-a arătat mai sus, problema juridică ce se pune în speță este diferită.

În consecință, pentru considerentele expuse, instanța de apel a apreciat ca fondate criticile apelantului contestator potrivit cărora în lipsa unei declarații de creanță formulată în cadrul procedurii de insolvență a debitoarei, creditorul AFIR nu putea fi înscris la masa credală.

Or, în condițiile în care creditorul AFIR nu a formulat declarație de creanță, condiție primordială pentru a fi înscris la masa credală, susținerile acestuia cu privire la existența și întinderea creanței pe care o deține împotriva debitoarei, precum și cu privire la incidența art. 105 alin. 2 sunt superfluu a mai fi analizate.

Față de cele ce preced, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă apelul a fost admis, sentința a fost schimbată în parte, în sensul admiterii contestației și în ceea ce privește creanța creditoarei AFIR și eliminării acesteia din tabelul preliminar de creanțe al debitoarei.

Domenii speta

Spete similare