Contestaţie împotriva deciziei de pensionare; limitele învestirii instanței

Cuprins pe materii: Dreptul asigurărilor sociale

Indice alfabetic: contestaţie împotriva deciziei de pensionare, limitele învestirii instanței

Temei de drept: art. 478 alin. 3 Cod procedură civilă.

Precizarea depusă este suficientă juridic pentru a se determina limitele investirii instanţei. Or, aşa cum a statuat Curtea Europeană a drepturilor Omului „articolul 6 §1 garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanţă să se pronunţe asupra oricărei contestaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil, dar că acest drept nu este absolut şi poate fi supus unor limitări admise implicit, în special cu privire la condiţiile de admisibilitate a unei căi de atac, deoarece aceasta presupune prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, acesta beneficiind de o anumită marjă de apreciere în această privinţă. Totuşi, aceste limitări nu pot restrânge, pentru un justiţiabil, accesul liber într-o asemenea măsură, încât să fie afectată însăşi esenţa dreptului său de acces la o instanţă. În plus, astfel de limitări sunt conforme articolului 6 §1 din Convenţie numai în cazul în care urmăresc un scop legitim şi în cazul în care există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (Yagtzilar şi alţii împotriva Greciei, nr. 41727/98, pct. 22–23, CEDO 2001 XII, şi Lungoci împotriva României, nr. 62710/00, pct. 34–36, 26 ianuarie 2006).”(Cauza Miu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 216/16.04.2013).

În condiţiile în care prima instanţa a stabilit că prin acțiune, contestatorul a solicitat obligarea intimatei să emită o nouă decizie privind recalcularea drepturilor de pensie cu toate sporurile aferente în baza art. 169 din Legea nr. 263/2010, nu se poate reţine că precizarea naturii sporului – spor de risc – contravine dispoziţiilor art. 478 alin. 3 C.pr.civ.

Domenii speta

Spete similare