Contestaţie decizie de pensionare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere sensul noţiunii de bază de calcul a pensiei stabilit de Curtea Constituţională în decizia nr.736/2006 echivalentă cu noţiunea de baza de calcul a contribuţiei de asig.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 20.09.2018 sub nr. …/118/2018, reclamantul [...], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. 385206/27.08.2018, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de revizuire a pensiei, prin care să fie valorificate veniturile obţinute conform adeverinţei nr. 950/27.04.2018 eliberată de [...] şi adeverin?ele nr. 123/19.04.2018 şi nr. 126/19.04.2018 eliberate de [...] precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata - onorariu avocat.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea depusă la Casa Judeţeană de Pensii Constan?a a solicitat revizuirea pensiei stabilite, însă cererea a fost respinsă, cu motivarea că în determinarea punctajului mediu anual se au în vedere salariile tarifare de încadrare ?i sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legisla?iei anterioare datei de 01.04.2001 ?i nu salariile brute.

În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii 263/2010 şi art. 453CPC.

Legal citată, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ac?iunii ca nefondată, cu motivarea că sumele primite cu titlu de ”salarii brute” nu pot fi valorificate în determinarea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legisla?iei anterioare datei de 01.04.2001, acestea fiind fructificate legisla?iei sub forma salariilor tarifare ?i a sporurilor cu caracter permanent acordate.

Prin sentinţa civilă nr. 3102 din 17 decembrie 2018, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulata de reclamantul [...], în contradictoriu cu pârâta  Casa Judeţeană de Pensii Constanţa; a anulat decizia nr. 385206/27.08.2018 emisa de parata; a obligat parata sa emită reclamantului o decizie de revizuire a pensiei cu luarea in considerare a adeverinţei nr.950/27.04.2018 emisa de [...] şi a adeverinţei nr. 123/19.04.2018 şi nr.126/19.042018 emise de [...], începând cu data de 21.05.2018,  în limita contribuţiilor sociale virate pentru aceste venituri; a obligat parata sa plătească reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 1200 lei, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, invocând în esenţă următoarele: prin decizia nr. 385206 emisă la data de 27.08.2018 a fost revizuită decizia iniţială emisă la data de 25.06.2018 prin care reclamantul a fost înscris la pensie pentru limita de vârstă în conformitate cu art.52 din Legea nr.263/2010, prin valorificarea stagiilor de cotizare în perioada 01.05.2018-20.05.2018.

Pentru calculul punctajului mediu anual au fost respectate dispoziţiile art.165 din Legea nr. 263/2010, conform căruia:

(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin, (1) se au in vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin HG nr.257/20113 prevăd la art. 127 „Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica ta stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cete prevăzute în anexa nr. 15”.

Luând în considerare dispoziţiile legale referitoare la calculul punctajelor lunare si anuale, sumele primite cu titlu de „salarii brute” înscrise în adeverinţele nr. 950/27.04.2018 şi nr.123/19.04.2018, nu pot fi valorificate în determinarea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baia de calcul a pensiei conform legislaţiei anterioare datei de 01.04,2001, acestea fiind fructificate sub forma salariilor tarifare de încadrare şi a sporurilor cu caracter permanent acordate.

Sumele primite în acord global înscrise în adeverinţa nr.126/19.04.2018 şi sporul pentru lucru sistematic peste durata normală înscris în adeverinţa nr.950/27.04.2018, nu pot fi valorificate întrucât nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în Anexa 15 din HG nr.257/2011.

Sporurile înscrise în adeverinţa nr.124/19.04.2018 (program prelungit, spor limbă străină, spor calculator) nu s-au fructificat, întrucât angajatorul menţionează în mod expres că nu au avut caracter permanent.

În ce priveşte cheltuielile de judecată se prevalează de dispoziţiile art. 451 alin. 2 si 3 Cod.pr.civ, apreciind că onorariul avocatului este vădit disproporţionat în raport cu valoarea, complexitatea sau cu activitatea desfăşurată de acesta, astfel că valoarea menţionată în chitanţă este exagerată  pentru un singur termen de judecată.

Pentru motivele expuse, se solicită să se constate că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este netemeinica şi nelegală şi să se admită apelul astfel cum a fost formulat cu modificarea în tot a sentinţei apelate.

 Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă, sens în care a reiterat susţinerile formulate şi în faţa primei instanţe.

Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476–480 Cod pr. civilă, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În adeverinţele nr. 123/19.04.2018 şi nr. 126/19.042018 emise  de [...] se atestă salariile brute realizate de către reclamant. La cererea Curţii, cu adresa nr.226/18.06.2019, emitentul adeverinţelor a comunicat că veniturile respective se compun din salariul tarifar, sporuri şi venituri realizate în acord global, iar „la aceste venituri brute lunare societatea a achitat contribuţiile pentru pensie suplimentară şi de asigurări sociale”.

Totodată, trebuie avut în vedere că prima instanţă a obligat pârâta la valorificarea acestor venituri în calculul pensiei în limita contribuţiilor sociale virate pentru acestea, adică întocmai astfel cum impune principiul contributivităţii.

Totodată, din prevederile art.76 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG nr.257/2011 rezultă că veniturile care sunt avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă fie din adeverinţe eliberate de angajator. Cerea de recalculare a pensiei a fost formulată de reclamant sub imperiul Legii nr. 263/2010.

Ca urmare, ceea ce este important este că angajatorul, căruia îi incumbă răspunderea pentru veridicitatea datelor înscrise în adeverinţă conform art. 125 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, potrivit cu care angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători, în condiţiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informaţiilor pe care le înscriu, in baza documentelor deţinute, în adeverinţele pe care le eliberează in vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie, a atestat veniturile şi virarea contribuţiei de asigurări sociale.

Principiul contributivităţii, reglementat de Legea nr. 263/2010 în art. 2 lit. c nu este un principiu nou în sistemul asigurărilor sociale, el regăsindu-se şi în Legea nr. 19/2000 art.2 lit. e) şi, într-o altă formulare, în art.1 alin. 2, art. 3 şi art. 21 din Legea nr. 3/1977, din perspectiva acestui principiu importantă fiind încasarea respectivelor venituri şi achitarea contribuţiei de asigurări sociale.

Este adevărat că la pct. VI din Anexa 15 la HG nr.257/2011, ca şi la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr.4/2005 se face o menţiune potrivit cu care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 anumite venituri indicate în mod expres precum şi alte sporuri care nu au avut caracter permanent.

Dar, acest text legal nu exclude pur şi simplu anumite venituri din procesul de recalculare, nefiind vorba de un act discreţionar al legiuitorului, care să nu aibă nici o justificare.

Astfel, aceste venituri sunt excluse din recalculare pentru un motiv, respectiv faptul că aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 şi , pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.

Dar,  dacă anumite venituri au fost avute în vedere de legislaţia anterioară  datei de 1 aprilie 2001 la calcularea pensiei şi au avut un caracter permanent, aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei şi în conformitate cu Legea nr. 263/2010, şi nu pot fi incluse între veniturile la care se referă menţiunea de la punctul VI din Anexa 15 la HG nr.257/2011, care nu sunt avute în vedere la stabilirea pensiei.

Într-adevăr,  principiul contributivităţii consacrat de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 se opune neluării în seamă la stabilirea stagiului de cotizare şi implicit a punctajului mediu anual pe baza căruia se determină pensia a unei perioade în care un asigurat a fost retribuit în acord global sau pentru munca suplimentară în condiţiile în care drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Aşadar, în măsura în care un anumit venit a avut caracter permanent şi ca urmare a constituit baza de calcul pentru contribuţiile de asigurări sociale acesta trebuie avut în vedere la determinarea pensiei în sistemul Legii nr. 263/2010.

Veniturile obţinute de reclamant în acea perioadă erau venituri pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale astfel cum atestă emitentul adeverinţei.

În acest sens trebuie avute în vedere prevederile legale în vigoare în perioada respectivă şi specificul activităţii desfăşurate de reclamant astfel cum corect a procedat prima instanţă.

Mai trebuie avute în vedere şi prevederile art. 2 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, text legal care stabilea excepţiile de la plata contribuţiilor de asigurări sociale.

În aceste condiţii, reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de calcularea punctajului mediu anual în concordanţă cu veniturile avute şi în special în concordanţă cu contribuţiile realizate la fondul asigurărilor sociale.

Încă prin Decizia nr. 736/2006 referitoare la respingerea excep?iei de neconstitu?ionalitate a dispozi?iilor men?iunii de la pct. VI din anexa la Ordonan?a de urgen?ă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Curtea Constituţională a stabilit următoarele:

„Noua legisla?ie privind sistemul public de pensii recunoa?te ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legisla?ia anterioară pentru determinarea dreptului la pensie. În men?iunea criticată pentru neconstitu?ionalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legisla?iei anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Aceste dispozi?ii nu modifică, cu efect retroactiv, legisla?ia anterioară. Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legisla?iei anterioare, s-au încasat sau nu contribu?ii la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual ?i dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt ?i de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror solu?ionare intră în competen?a exclusivă a instan?ei judecătore?ti.”

Se constată că în considerentele aceste decizii, Curtea Constituţională arată că instanţele trebuie să verifice dacă anumite venituri au făcut parte sau nu din „baza de calcul a pensiilor” care ar constitui „probleme de fapt ?i de aplicare a legii în cazuri concrete”.

Aşadar, pare că în decizia sa Curtea Constituţională se referă la noţiunea de „baza de calcul a pensiilor”  în sensul de baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, care poate fi verificată în concret sub aspectul conţinutului ei, iar nu în sensul prevăzut de art.10 raportat la art.21 din Legea nr. 3/1977 sau cel folosit de OUG nr.4/2005 care îi stabilea expres şi limitativ con?inutul.

Prin decizia pronun?ată de Curtea Constitu?ională pare că s-a dat o interpretare în sens constitu?ional a acestei no?iuni (excep?ia fiind respinsă practic pentru motivul  că aceasta este interpretarea corectă, iar nu cea pe care o propunea reclamantul tocmai pentru a justifica neconstitu?ionalitatea textului) care diferă de cel avut în vedere în OUG nr.4/2005.

Mai trebuie avut în vedere că  prin Decizia nr.19/2012 pronunţată  de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii s-a stabilit cu caracter obligatoriu că „în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.”

Este de remarcat că în dispozitivul acestei decizii se stabileşte condiţia ca veniturile să fi „fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare” fără a se indica despre ce bază de calcul este vorba respectiv dacă este vorba despre baza de calcul a pensiei sau despre baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale.

Deşi în penultimul alineat al considerentelor acestei decizii se foloseşte sintagma „baza de calcul al pensiilor”, din restul considerentelor expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în această decizie, rezultă însă că a avut în vedere baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arătând, între altele, şi următoarele:

Astfel, în considerentele acestei decizii s-au reţinut următoarele:

„În aceste condiţii, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.

Cu titlu de exemplu este de menţionat Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Ana Maria Frimu ş.a. împotriva României, prin care Curtea, deşi a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este şi Cauza Constantin Abăluţă ş.a. împotriva României).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuţiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocaţia de urgenţă (pentru care reclamantul plătise contribuţia specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.

În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat”.

A?adar, rezultă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere sensul noţiunii de baza de calcul a pensiei stabilit de Curtea Constituţională în decizia nr.736/2006 echivalentă cu noţiunea de baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, iar nu sensul avut în vedere de Legea nr. 3/1977, OUG nr.4/2005 şi HG nr.257/2011, făcând trimitere şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Această soluţie a fost confirmată ulterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în referire la prevederile Legii nr.263/2010.

Astfel, prin Decizia nr. 10 din 25 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a respins, ca inadmisibil, recursul în interesul legii privind incidenţa Deciziei nr. 19 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cauzele care au ca obiect contestaţii împotriva deciziilor emise în temeiul Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se soluţionează cererile de recalculare a drepturilor de pensie. S-a apreciat că aspectul dedus judecăţii, fiind o problemă de aplicare, şi nu de interpretare a legii, rămâne la aprecierea instanţelor de judecată, urmând ca, în condiţiile abrogării normei pe care o interpretează, dar ale subzistenţei în cuprinsul noii reglementări a soluţiei legislative anterioare, să aplice raţionamentul juridic şi argumentele care au stat la baza acestuia şi care au dus la dezlegarea dată în Decizia de recurs în interesul legii nr. 19 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru identitate de raţiune, păstrându-şi valabilitatea reperele de analiză fixate prin decizia anterioară, în ceea ce priveşte verificarea aspectelor cu privire la aceste venituri, în raport cu situaţia concretă a fiecărui angajat şi cu dovezile produse, fără a putea fi impusă, cu caracter obligatoriu, pe calea unui recurs în interesul legii, date fiind limitările obiectului de reglementare al acestuia, o astfel de soluţie.

De asemenea, prin Decizia nr. 84/2017, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins o sesizare întrucât nu este îndeplinită condi?ia existen?ei unei chestiuni de drept reale, de care să depindă solu?ionarea pe fond a cauzei (par.59) şi nici condi?ia noută?ii chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită nu este îndeplinită (par.69), reţinându-se, între altele, şi următoarele:

„74. Se impune, a?adar, concluzia că problema de drept generată de aplicarea dispozi?iilor legale invocate în sesizare nu este recentă, existând trei decizii ale instan?ei supreme, pronun?ate în cadrul mecanismului recursului în interesul legii, men?ionate chiar de către instan?a de trimitere, decizii prin care mai multe chestiuni de drept punctuale (ce se regăsesc, în esen?ă, printre criticile formulate în apel) au fost dezlegate în interpretarea ?i aplicarea unor dispozi?ii legale anterioare, cu con?inut similar - deciziile nr. 5 din 20 septembrie 2010, nr. 19 din 17 octombrie 2011 ?i nr. 19 din 10 decembrie 2012, pronun?ate de Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

[...]

76. S-a statuat că, potrivit principiului contributivită?ii, stabilit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribu?iilor datorate de persoanele fizice ?i juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribu?iilor de asigurări sociale plătite [20] [20 -Decizia nr. 5/2010].

77. Tot astfel, s-a re?inut că [21] acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era men?ionat în mod expres, ?i în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat ?i asisten?ă socială, cu modificările ulterioare [22] (Legea nr. 3/1977), stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetă?enilor care au desfă?urat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribu?ia pentru asigurări sociale prevăzută de lege. [21- Decizia nr. 19/2011, 22- Abrogată de Legea nr. 19/2000] privind sistemul public de pensii ?i alte drepturi sociale, cu modificările ?i completările ulterioare.

78. Apari?ia Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, ?i anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul ?i/sau angajatorul (în func?ie de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribu?ii de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

79. În acest sens, pentru înlăturarea inechită?ilor dintre Legea nr. 19/2000 ?i Legea nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut Ordonan?a de urgen?ă a Guvernului nr. 4/2005, iar dispozi?iile art. 1 ?i art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legisla?iei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare ce se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.

80. Astfel, în condi?iile în care se constată de către instan?ele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord angajatorul a plătit contribu?ia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribu?ia de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare ob?inute de către salaria?i, este firesc ca o parte din această contribu?ie să revină fo?tilor salaria?i, în prezent pensiona?i ?i să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie.

81. Deciziile Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie pronun?ate în procedura recursului în interesul legii sunt obligatorii pentru instan?e, conform art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, respectiv art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă de la 1865.

82. Ca atare, ra?iunile care au stat la baza interpretării dispozi?iilor art. 164 alin. (1) - (3) din Legea nr. 19/2000, prin deciziile instan?ei supreme evocate chiar de instan?a de trimitere, se transpun egal în interpretarea dispozi?iilor art. 165 alin. (1) - (3) din Legea nr. 263/2010, care fac obiectul prezentei sesizări.

83. De altfel, instan?a supremă a statuat [23], într-un context similar, că problema de drept care face obiectul sesizării nu are caracter de noutate, atât timp cât printr-o decizie pronun?ată în aceea?i procedură a hotărârii prealabile a fost explicat sensul interpretării unei dispozi?ii legale anterioare, ale cărei principii transcend intrării în vigoare a actelor normative a căror interpretare s-a solicitat prin sesizare. [23 - Decizia Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 11 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 24 martie 2017.]

Aşadar, aceste aspecte de principiu sunt aplicabile şi interpretării prevederilor Legii nr. 263/2010.

În sfârşit, prin Decizia nr. 57/09.12.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, deşi s-a respins sesizarea ca inadmisibilă, această soluţie a fost pronunţată cu motivarea că problema de drept nu este una nouă, sens în care s-a făcut trimitere la soluţiile enunţate anterior, stabilindu-se că acestea se aplică iar Decizia nr. 6/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu are incidenţă în cauză, referindu-se la altă problemă de drept. În plus, s-au mai arătat următoarele:

„127. Ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, printr-o decizie obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă [art. 3307 alin. (4) din Codul de procedură civilă de la 1865], a dat prevalenţă principiului contributivităţii care implică luarea în considerare a veniturilor pentru care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, deci care fac parte din baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale.

128. În penultimul paragraf al acestei decizii s-a arătat în mod expres că acest mod de interpretare a normelor legale în materie nu va fi de natură să înlăture beneficiul prevederilor art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, (care are aceeaşi redactare cu cea a art. 165 din Legea nr. 263/2010 - n.n.) în sensul că se prezumă că s-au plătit aceste contribuţii pentru sporurile care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă.

129. Rezultă astfel, din conţinutul [Deciziei nr. 19 din 10 decembrie 2012], că art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 (care este similar cu art. 165 din Legea nr. 263/2010 - n.n.) instituie o prezumţie că, pentru veniturile ce au făcut parte din baza de calcul al pensiilor potrivit legislaţiei anterioare s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, spre deosebire de celelalte venituri care excedează acestei noţiuni, în privinţa cărora trebuie să se facă dovada că s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, situaţie concretă, care trebuie verificată, de la caz la caz, de către instanţele judecătoreşti.

130. Acesta este şi motivul pentru care în dispozitivul acestei decizii se stabileşte că sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, dacă pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale şi dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, fără a se face referire la noţiunea de bază de calcul al pensiei, care era folosită în textul explicitat.”

Mai trebuie avut în vedere că  prin Decizia nr.19 din 17 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 18/2011, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 824 din 22.11.2011) s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit, cu caracter obligatoriu potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, că, în interpretarea dispoziţiilor art.2 lit.e), art.78 şi art.164 alin.(1) şi (2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art.1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit.a) din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

De asemenea, se are în vedere că atât potrivit art.164 din Legea nr. 19/2999, cât şi 165 alin.1 din Legea nr. 263/2010, pentru perioada 1991 – 2007 se au în vedere salariile brute în calculul punctajului mediu anual.

Oricum, potrivit art.96 al.2 din Legea nr. 263/2010, regula este că punctajul lunar se calculează prin împărţirea salariului brut care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale la valoarea câştigului salarial mediu brut din luna respectivă.

În cadrul Capitolului IX din Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii tranzitorii, este cuprins şi art. 165 în care se stabileşte că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada 01.07.1977 – 31.12.1990 se folosesc salariile nete.

Dar, împărţirea salariului net, care are o valoare inferioară celui brut, la valoarea câştigului salarial mediu brut din luna respectivă ar prejudicia asiguratul, raportarea făcându-se între sume determinate diferit.

Pentru acest motiv, în mod evident, în Anexa nr. 7 la Legea nr. 263/2010 s-a stabilit pentru perioada 1938 – 1990 atât valoarea salariului anual brut, cât şi a celui net, astfel încât pentru eventualitatea în care în calcul se are în vedere venitul net al asiguratului, raportarea să se facă la salariul net din perioada aceea, astfel încât asiguratul să nu fie prejudiciat prin scăderea nejustificată a punctajului mediu anual şi să nu fie încălcat principiul contributivităţii.

Ca urmare, rezultă că prevederile art. 165, ca norme tranzitorii, urmăresc facilitarea colectării datelor, pornind de la realitatea că în perioada 01.07.1977 – 31.12.1990 în carnetul de muncă se atesta venitul net, pentru a evita realizarea de către casele de pensie a unui calcul invers în scopul determinării venitului brut astfel încât să se respecte formula de calcul prevăzută de art.96 al.2 din Legea nr. 263/2010, punctajul calculându-se direct raportat la venitul net.

Aceasta nu exclude, însă, posibilitatea ca, în situaţia în care există date suficiente, punctajul să se calculeze potrivit regulii instituite de art.96 al.2 din Legea nr. 263/2010, prin folosirea venitului brut realizat raportat la salariul brut din acea perioadă, acest mod de calcul nefiind de natură a denatura rezultatul calculului.

Nu se poate reţine că prin folosirea venitului brut în formula de calcul a punctajului lunar prevăzută de art.96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, aceeaşi cu cea din 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 s-ar dubla anumite venituri întrucât în acest caz doar venitul brut (total) se raportează la salariul mediu brut lunar fără a mai fi adăugate sporurile care se evidenţiau distinct şi se adăugau la salariul de încadrare pentru a obţine venitul brut ca bază de calcul pentru punctajul lunar, în prima modalitate de calcul fiind preluate veniturile brute direct din cuprinsul adeverinţei, în timp ce în cazul celei de a doua modalităţi venitul brut se obţinea din adiţionarea salariului de încadrare şi a sporurilor obţinute.

Se are în vedere că, în cauză, pârâta nu a analizat dacă pentru veniturile a căror valorificare se solicită s-au achitat contribuţii de asigurări sociale ci a respins cererea cu argumentul general că veniturile atestate nu se valorifică conform Anexei 15 la Normele de aplicare a Legii nr.263/2010 aprobate prin 257/2011, afirmaţie care nu ţine cont de argumentele expuse anterior. Pârâta ar fi trebuit să adopte această soluţie care corespunde principului contributivita?ii şi rezultă din interpretarea cu caracter obligatoriu stabilită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi să solicite reclamantului completarea documentaţiei prin atestarea contribuţiei la totalul veniturilor.

Rezultă astfel că pârâta a încălcat principiului contibutivităţii consacrat de art.2 lit.c) din Legea nr. 263/2010.

Din acest motiv, în mod corect Tribunalul a reţinut că decizia contestată este nulă.

Totodată, se impune obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei, data stabilirii drepturilor nefiind contestată.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate de prima instanţă, Curtea apreciază că onorariul stabilit de Tribunal, având în vedere toate elementele indicate anterior, este corespunzător raportat la  onorariile stabilite în Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă judiciară şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă judiciară privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Astfel, chiar dacă obiectul şi complexitatea cauzei nu sunt deosebite, se are în vedere că este vorba de soluţionarea cauzei în primă instanţă şi, faţă de culpa procesuală a pârâtei care a provocat litigiul în pofida celor stabilite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii prin decizii obligatorii, cheltuielile de judecată se justifică.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare