Art.61 din Legea nr.31/1990. Opoziția reglementată de prevederile legale anterior citate

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia a II-a civilă înregistrată sub nr. 3059/86/2021, reclamantul Municipiul Suceava a formulat cerere de opoziţie împotriva hotărârii nr. 1/20.05.2021 a asociatului unic al SC X SA, publicată în Monitorul Oficial al României – Partea a IV-a, nr. 2489/17.06.2021, prin care s-a dispus dizolvarea societăţii pârâte, cu solicitarea ca, în urma soluţionării să se dispună desfiinţarea Hotărârii asociatului unic al societăţii nr. 1/20.05.2021.

Prin sentinţa nr. 264 din 8 octombrie 2021, Tribunalul Suceava – Secţia a II-a civilă (dosar nr. 3059/86/2021), a respins, ca nefondată, cererea, reţinând, în esenţă că, prin Hotărârea asociatului unic al SC X SA, publicată în Monitorul Oficial al României - Partea a IV-a, nr. 2489/17.06.2021, s-a hotărât dizolvarea societăţii pârâte.

În drept, potrivit dispoziţiilor art.231 alin.3 din Legea nr.31/1990, creditorii şi orice parte interesată pot face opoziţie la tribunal împotriva hotărârii (textul referindu-se, faţă de cele statuate la alin. 1, la hotărârea asociaţilor de dizolvare a societăţii), în condiţiile art.62.

Având în vedere trimiterea expresă pe care articolul precizat o face la art.62, instanţa de fond a reţinut că,  potrivit dispoziţiilor art.62 din Legea nr.31/1990,  opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta lege nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comerţului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta instanţei judecătoreşti competente.

Prin opoziţia formulată, reclamantul Municipiul Suceava - prin Primar a invocat faptul că societatea pârâtă figurează cu obligaţii fiscale, fiind prejudiciată de dizolvarea societăţii.

Instanţa a reţinut caracterul neîntemeiat al opoziţiei formulate, în considerarea dispoziţiilor art. 231 din Legea nr.31/1990, care consacră dreptul asociaţilor de a hotărî dizolvarea societăţii.

Prin formularea opoziţiei, reclamantul-creditor este ţinut să probeze că se încadrează în categoria creditorilor sociali sau în categoria persoanelor prejudiciate ca urmare a adoptării hotărârii împotriva căreia s-a formulat opoziţia, în temeiul dispoziţiilor art.249 Cod procedură civilă.

Din înscrisurile de la dosar reiese că pârâta SC X SRL figurează cu obligaţii fiscale restante.

Prima instanţă nu a reţinut că simpla calitate de creditor ar fi suficientă pentru admiterea opoziţiei, întrucât per a contrario ar însemna că legiuitorul a înţeles să aducă unele restrângeri libertăţii de dizolvarea prin hotărâre a asociaţilor (consacrată de art.231 din Legea nr.31/1990), fiind  condiţionată de achitarea prealabilă a tuturor datoriilor societăţii, o astfel de interpretare nu se poate admite, ea adăugând la lege.

Elementul esenţial este reprezentat de caracterul prejudiciabil al dizolvării care, în cauză, nu este probat.

Prima instanţă a reţinut că deşi pârâta figurează cu debite fiscale restante, nu face ca dizolvarea societăţii prin Hotărârea asociatului unic al SC X SA din 20.05.2021 să aibă vreo înrâurire asupra configuraţiei acestui debit, în condiţiile în care dizolvarea nici nu a generat, nici nu a sporit acest prejudiciu şi nici nu creează, prin ea însăşi, premisele unei eventuale împiedicării ori întârzierii reparării prejudiciului.

 Pe de altă parte, instanţa de fond a subliniat faptul că opoziţia reclamantului nu a fost însoţită de indicarea niciunui motiv pentru care reclamantul se consideră prejudiciat prin hotărârea asociaţilor privitoare la dizolvare, or, simpla existenţă a unor datorii către bugetul local nu este de natură a releva existenţa unui prejudiciu.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul MUNICIPIUL SUCEAVA – PRIN PRIMAR.

În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat faptul că, în  Monitorul Oficial al Romanici, Partea a IV-a. nr. 2489/17.06.2021, a fost publicată Hotărârea nr. 1 din data de 20 mai 2021 a numitei L.A.L. în calitate de asociat unic al SC XP SRL Suceava, prin care s-a hotărât dizolvarea societăţii. Având în vedere faptul că societatea pârâtă are debite către bugetul local al Municipiului Suceava in cuantum de 1502.80 lei reprezentând taxă ecologizare şi majorări de întârziere, debit stabilit prin titlul executoriu nr 72611/264682/23.04.2021, în conformitate cu prevederile an 61 din Legea societăţilor nr. 31/1990, instituţia pârâtă a formulat opoziţie împotriva hotărârii de dizolvare.

La data de 20 mai 2021, numita L.A.L., în calitate de asociat unic al SC X SRL a adoptat Hotărârea nr. 1 prin care a dispus dizolvarea societăţii, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României. Partea a IV-a. nr. 2489/17.06.2021. A invocat dispoziţiile art.  235 alin. 1 din Legea societăţilor nr. 31/1990  şi a menţionat că, una din condiţiile voluntare a societăţii este aceea de a asigura stingerea pasivului. În cuprinsul  Hotărârii nr. 1 din data de 20 mai 2021, asociatul unic precizează faptul că societatea nu are debite către furnizori şi către bugetul de stat. A invocat dispoziţiile art. 61 alin. 1, art. 62  din acelaşi  acest normativ şi a menţionat că motivarea instanţei de fond în care se susţine că prin admiterea opoziţiei ar fi încălcat principiul libertăţii de dizolvare a asociaţilor, iar simpla existenţă a unor datorii către bugetul local nu este de natură a releva existenţa unui prejudiciu, nu poate li primită.

A solicitat să se aibă în vedere următoarele aspecte:

Art. 235 din Legea societăţilor impune o condiţie pentru dizolvarea voluntară a societăţilor anume ca acestea să nu înregistreze datorii către buget sau către creditori, în alineatul al doilea al Hotărârii nr. 1 din data de 7 aprilie 2021, prin care asociaţii declară în mod expres faptul că „societatea nu înregistrează debite către creditori sau bugetul de stat”. Această susţinere nu era adevărată la momentul adoptării hotărârii si nu este adevărată nici la momentul de faţă, ci societatea în cauză datorează bugetului local suma de 1502.80 lei reprezentând taxă ecologizare şi majorări de întârziere, debit stabilit prin titlul executoriu nr. 72611/264682/23.04.2021.

Art. 235 din Legea societăţilor reglementează şi posibilitatea dizolvării societăţii în cazul în care aceasta înregistrează debite către buget sau creditori, asociaţii putând hotărî, o dată cu dizolvarea, cu cvorumul şi majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, şi modul de lichidare a societăţii, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea şi lichidarea patrimoniului societăţii şi când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lut în acord cu creditorii. Ori, în cazul dc faţă, nu exisă un acord al asociatului unic şi creditorilor cu privire la modalităţile de stingere a pasivului.

A invocat dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea societăţilor nr. 31/1990.

După cum se poate observa, scopul acestui instrument juridic opoziţia la hotărârea asociaţilor l asociatului unic - prevăzut în mod expres de către legiuitor, este tocmai recuperarea, repararea prejudiciului. Or, în condiţiile în care municipalitatea are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, stabilită printr-un titlu executoriu necontestat, este de neînţeles motivarea primei instanţe conform căreia dizolvarea societăţii nu este „de natură să afecteze interesele reclamantului”.

În drept, şi-a întemeiat apelul pe dispoziţiile art. 61, art. 62 şi ale art. 235 din Legea societăţilor nr 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 466 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor de apel invocate, curtea a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată: „societatea comercială se dizolvă  prin:  hotărârea adunării generale.”

În cazul dizolvării voluntare, care reprezintă tot un caz de modificare a actului constitutiv, asociaţii sunt liberi să decidă motivele pentru care hotărăsc să înceteze activitatea societăţii, iar textul de lege menţionat nu condiţionează adoptarea hotărârii lor de dizolvare voluntară de inexistenţa datoriilor societăţii către creditori.

Potrivit dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 31/1990 republicată : „creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.”

 Din cuprinsul normei anterior citate rezultă că opoziţia reprezintă o veritabilă acţiune în răspundere civilă delictuală, menită să permită repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre a asociaţilor. De subliniat că efectul admiterii opoziţiei constă în obligarea societăţii sau a asociaţilor  la repararea prejudiciului cauzat prin hotărârea de modificare a actului constitutiv, astfel că, chiar în cazul în care opoziţia ar fi găsită întemeiată, modificarea actului constitutiv rămâne valabilă, scopul  opoziţiei nefiind nulitatea modificării, ci repararea prejudiciului.

Or,  prin cererea formulată reclamantul urmărește în fapt desființarea hotărârii asociatului unic al SC X SRL nr. 1/20.05.2021 publicată în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, nr. 2489/17.06.2021. Pe cale de consecință, pentru motivele invocate de reclamant, acesta are deschisă calea unei acțiuni care are ca efect desființarea/anularea hotărârii administratorului unic în caz de admitere (reclamantul a invocat frauda la lege comisă de acţionarul unic).

Cum reclamantul-apelant nu a invocat încercarea vreunui alt prejudiciului în afara presupusei imposibilităţi de recuperare a creanţei deţinute împotriva pârâtei şi pentru care posedă un titlu valabil (a se vedea titlul executării nr. 72611/264682 din 23.04,2021) – neafectat de hotărârea asociatului unic al SC X SRL, apelul formulat de reclamantă  apare ca nefondat.

În considerarea celor ce preced, cum tribunalul a făcut o corectă interpretare a normei relevante – dispoziţiile art. 61, 62 şi 235 din Legea nr.  31/1990, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, curtea a respins apelul ca nefondat. 

Domenii speta

Spete similare