Primar. Drepturi salariale. Competenţa instanţei.

Primar. Drepturi salariale. Competenţa instanţei.

Legea nr. 215/2001, republicată – art. 21 alin. 1, art. 61

Revine spre competenta soluţionare instanţei de dreptul muncii, acţiunea privind drepturi salariale ale primarilor sau viceprimarilor.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială şi de contencios administrativ,

 decizia nr. 9 din 12 ianuarie 2006

Prin sentinţa civilă nr. 1310 din 18 octombrie 2005 pronunţată în dosar nr. 3456/CA/2005 Tribunalul Arad a respins ca nefondată acţiunea reclamantului, Primar al comunei H., pentru drepturi salariale neacordate pe perioada 1.05. 2002 – 30.04.2005.

În cauză a declarat recurs reclamantul şi prin decizia civilă nr. 9 din 12 ianuarie 2006 pronunţată în dosar nr. 12134/CA/2005, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul, a casat sentinţa conform art. 312 alin. 5 raportat la art. 304 pct. 3 C. pr. civ. şi a trimis dosarul spre competenta soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Arad, secţia civilă, cu motivarea că obiectul acţiunii îl constituie cererea reclamantului, în calitate de Primar al comunei H., să i se acorde retroactiv drepturile salariale neacordate pentru perioada 1.05.2002 – 30.04.2005 precum şi plata tuturor drepturilor salariale ce i se cuvin pe viitor, acţiunea întemeindu-se pe prevederile art. 19 şi 20 din Legea nr. 154/1998, art. 14, 17 şi 18 alin. 1 din Legea nr. 40/1991, art. 12 şi 29 alin. 2 din Legea nr. 53/1991 şi art. 61 alin. 4 din Legea nr. 215/2001.

Dispoziţiile legale invocate în acţiune privesc acordarea unor drepturi salariale personalului bugetar.

Reclamantul îndeplineşte funcţia de primar în cadrul Primăriei comunei H., funcţia reprezentând una de autoritate publică în cadrul administraţiei publice locale, conform art.  alin. 2, art. 21 alin. 2, art. 3 şi art. 66 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 republicată, privind administraţia publică locală.

De asemenea, potrivit art. 21 alin. 1 din aceiaşi lege funcţia de primar este una de autoritate executivă şi beneficiază de dispoziţiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Legea nr. 215/2001 republicată reglementează în cap. 3, statutul primarului, atribuţiile acestei funcţii, modalităţile de încetare a mandatului său, având în vedere că primarul este o autoritate executivă aleasă prin vot, suspendarea mandatului primarului şi schimbarea din funcţie a acestuia.

Art. 61 alin. 3 şi 4 din lege dispune că pe durata exercitării mandatului de primar, contractul de muncă al acestuia, la alte persoane juridice, se suspendă de drept, fiind remunerat pe această durată cu o indemnizaţie stabilită în condiţiile legii.

Art. 19 şi 20 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţia de demnitate publică prevede că persoanele care ocupă o asemenea funcţie, printre care se include şi cea de primar, beneficiază  de indemnizaţie lunară stabilită, conform Anexei II la lege.

Acest act normativ aplicabil statutului funcţiei reclamantului şi Legea nr. 215/2001, anterior analizată, nu cuprind dispoziţiile legale exprese care să reglementeze litigiile civile în legătură cu remuneraţia stabilită pe seama primarului, astfel că acestea cad în competenţa materială a instanţei de drept comun în materia raporturilor de muncă şi anume secţiei civile a tribunalelor, conform art. 2 alin. 1 lit. c) C. pr. civ. şi nu a instanţei de contencios administrativ.

În consecinţă, cum sentinţa atacată în cauză s-a pronunţat cu încălcarea normei de competenţă materială susmenţionată, s-a admis recursul reclamantului aşa cum s-a precizat anterior.

Instanţa a constatat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999 republicată, privind statutul funcţionarilor publici, întrucât funcţia de primar nu este una de funcţionar public, în sensul acelei legi, funcţie care se dobândeşte exclusiv în condiţiile şi după procedura prevăzută în art. 17 şi  54 din respectiva lege.

Cum Legea nr. 215/2001, republicată nu face nici o trimitere la prevederile Legii nr.188/1999 republicată, în privinţa statutului autorităţilor administraţiei publice locale, aceasta din urmă reglementare nu este aplicabilă în cauză, în privinţa competenţei instanţei.

Domenii speta

Spete similare