Lipsa capacitate de folosinţă primărie

LIPSA CAPACITATE DE FOLOSINŢĂ PRIMĂRIE

Decizia civilă nr. 39 din 13 aprilie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 952 din 5 nov.2008 a Tribunalului Bacău, s-a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi s-a respins acţiunea civilă având ca obiect Legea nr. 10/2001 formulată de reclamanţii M.T. prin procurator M.S. în contradictoriu cu Primăria M.B., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate de folosinţă, luându-se act de renunţarea la judecată în contradictoriu cu pârâţii: M.V., P.S. şi S.C R.O.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin cererea introductivă reclamanta M.T. a chemat în judecată pârâta Primăria M.B. pentru a-i face oferta de restituire prin echivalent, la o valoare stabilită pe bază de expertiză, după valoarea de circulaţie a terenurilor în suprafaţă de 2000 mp, situate în Bacău, str. Nufărului nr. 34 şi constatarea nulităţii absolute a contractelor de concesiune încheiate între Primăria M.B. şi pârâţii M.V., P.S. şi S.GR.O.

S-a reţinut că, reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea terenului menţionat, care la data notificării era liber, şi în prezent pe teren sunt edificate construcţii de pârâţii M.V., P.S. şi S.GR.O.

La termenul din 25 iunie 2008, reclamanta a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată solicitând anularea dispoziţiei emise de Primarul M.B., la data de 8 februarie 2008, cerere ce a fost respinsă de instanţă prin încheierea din 24 septembrie 2008, întrucât a fost depusă după prima zi de înfăţişare.

Instanţa de fond a apreciat că pârâta Primăria M.B. nu are capacitate de folosinţă întrucât ca structură instituţional administrativă nu se încadrează în niciuna din categoriile de persoane juridice prevăzute de art. 26 lit. d - e, respectiv art. 26 lit. e din Legea nr. 215/2001, care nu a reglementat acordarea de personalitate juridică primăriilor, situaţie în care s-a considerat că acţiunea trebuie respinsă fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate de folosinţă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, apelul fiind declarat în termen, motivat şi scutit de plata taxei de timbru, conform art. 55 din Legea nr. 10/2001.

În motivarea recursului se arată în esenţă că în mod eronat şi vădit contradictoriu instanţa a reţinut în încheierea de şedinţă că reclamanta a înţeles să se judece cu Primăria M.B., reclamanta înţelegând să se judece cu autoritatea publică emitentă a Dispoziţiei din 08 februarie 2008 - respectiv cu Primarul M.B..

Susţine recurentul că greşit instanţa nu s-a pronunţat asupra scoaterii din cauză a celorlalte persoane fizice şi juridice mai întâi aşa cum s-a cerut şi s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale a Primăriei M.B.

De asemenea, arată apelanta că în considerentele sentinţei, instanţa este în contradicţie, întrucât deşi arată obiectul corect al cererii reclamantei, respinge greşit dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept ale cererii reclamantei, care impunea desfiinţarea dispoziţiei din 8 februarie 2008 şi că instanţa a schimbat voinţa internă a reclamantei preluând o eroare a grefei care în loc de Primar scrie Primărie.

Mai susţine apelanta că argumentaţia în drept a instanţei este greşită, fiind vorba de Legea nr. 186/6 iulie 2006 de modificare a Legii nr. 215/2001 şi nu de Decretul nr. 215/2001 şi că, prin soluţia pronunţată prima instanţă nu a permis administrarea probelor, situaţie în care solicită administrarea probei cu expertiză.

Examinând cauza sub aspectul motivelor de apel invocate Curtea de Apel reţine următoarele:

Referitor la primul motiv de apel invocat privitor la reţinerea eronată în încheierea de şedinţă că reclamanta ar fi înţeles să se judece cu Primăria M.B., se va aprecia că nu poate fi reţinut, întrucât apelanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.

Verificând preambulul hotărârii pronunţate se constată că reclamanta prin apărător a precizat în mod expres că înţelege să se judece doar cu Primăria M.B., renunţând să se judece cu ceilalţi pârâţi.

Deşi instanţa, în şedinţă publică invocă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei Primăria M.B., apărătorul reclamantei având cuvântul pe excepţia invocată - solicită doar respingerea acestei excepţii, fără însă a face vorbire de o eventuală eroare cu privire la pârâta menţionată în cauză.

Nu vor putea fi reţinute nici celelalte susţineri ale apelantei întrucât, cererea depusă de reclamantă la data de 25 iunie 2008 nu a constituit doar o dezvoltare în fapt şi în drept a motivelor acţiunii iniţiale, ci a constituit o modificare a acţiunii, modificare ce a fost respinsă de instanţă, fiind formulată după prima zi de înfăţişare, iar pârâţii s-au opus acestei cereri.

Este adevărat că în aceasta cerere de modificare s-a solicitat anularea dispoziţiei emise de Primarul M.B. la data de 8 februarie 2008, însă această modificare a fost respinsă, iar din acţiunea introductivă rezultă că reclamanta face vorbire doar de obligarea Primăriei M.B. să-i facă ofertă de restituire.

Apelanta a încercat prin motivele de apel să susţină ideea că acţiunea introductivă implica şi desfiinţarea deciziei emise de Primarul M.B. la notificarea formulată de apelantă, însă acest aspect nu va putea fi reţinut întrucât acţiunea a fost introdusă la data de 6 septembrie 2007, iar decizia s-a emis de Primarul M.B. la data de 8 februarie 2008 astfel încât la data promovării acţiunii nu se putea avea în vedere soluţia ce urma a fi adoptată în cuprinsul deciziei ce urma a fi emisă de Primarul M.B.

De asemenea, apelanta nu a dovedit în nici un mod existenţa unei eventuale greşeli cu privire la menţionarea Primăriei M.B. în loc de Primarul M.B., cum susţine.

Referitor la motivarea în drept a soluţiei  pronunţate, cu referire la Decretul 215/2001 se va aprecia că aceasta este doar o eroare, întrucât textul la care face referire instanţa de fond se regăseşte în cuprinsul Legii nr. 215/2001, legea administraţiei publice locale care prevede la art. 21 al.3 că, în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz de primar sau de preşedintele consiliului judeţean. Se va mai preciza referitor la Legea nr. 286/2006 invocată de apelantă, că aceasta este o lege de modificare şi completare a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 care a fost republicată, dându-se textelor o nouă numerotare şi în care, Primăria ca structură instituţional administrativă nu se încadrează printre persoanele juridice prevăzute de această lege.

De asemeni, se va aprecia şi că în mod corect instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor conform art. 137 Cod procedură civilă şi de asemeni în mod legal a luat act de renunţarea reclamantei la judecată cu privire la ceilalţi pârâţi, conform art. 246 Cod procedură civilă.

Respingându-se acţiunea pe excepţie, în mod corect nu s-au mai administrat probe, fiind de prisos cercetarea în fond a pricinii în raport cu excepţia admisă de instanţă.

Având în vedere situaţia reţinută Curtea de Apel în baza art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare