Cerere de radiere întemeiată pe dispozițiile art.25 alin.1 din Legea nr.26/1990

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava în data de 16.07.2020, cu nr. 2.../86/2020, astfel cum a fost modificată, reclamanta CN CFR S.A. – Sucursala Regională CF Iași, în contradictoriu cu pârâții Oficiul Registrului Comerţului (ORC) de pe lângă Tribunalul Suceava, SC C. SRL şi A.M., a solicitat radierea înregistrării din Registrul Comerţului a menţiunii privind dizolvarea societăţii, fără numire lichidator, conform Rezoluţiei nr.1.... din 31.10.2016, precum şi radierea înregistrării menţiunii prin care a fost radiată societatea SC C. SRL, conform Rezoluţiei nr. 1..../21.12.2016.

Prin sentinţa civilă nr.  52 din 19 martie 2021, Tribunalul Suceava – Secţia a II-a civilă  a respins, excepția tardivității, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de fiecare dintre pârâtele SC C. SRL și A.M.; a admis  cererea de radiere formulată de reclamanta CN CFR SA București – Sucursala Regională CF Iași, în contradictoriu cu SC C. SRL, ORC de pe lângă Tribunalul Suceava și A.M.; a dispus radierea din registrul comerţului a înregistrărilor mențiunilor privind dizolvarea SC C. SRL (conform Rezoluției nr. 1.../31.10.2016) și radierea SC C. SRL (conform Rezoluției nr. 1..../21.12.2016); în temeiul art. 7 alin. 1 și art. 25 alin. 5 din Legea nr. 26/1990 a dispus comunicarea către oficiul registrului comerţului, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, a unei copii legalizate de pe aceasta. cu mențiunea rămânerii definitive;  a obligat pârâtele, în solidar, la plata către reclamanta CN CFR SA București – Sucursala Regională CF Iași a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru

La pronunţarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut, cu prioritate, aspectele relevante ce caracterizează situația de fapt și dispozițiile legale relevante, apreciind că toate acestea sunt utile atât în vederea soluționării excepțiilor invocate de către pârâte, cât și în vederea soluționării fondului cauzei, sens în care a soluţionat cu prioritate excepțiile procesuale invocate, față de dispozițiile art. 248 din Codul de procedură civilă și, în cele din urmă, a soluționat fondul cauzei.

În fapt, prin sentința civilă nr. 2715/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 2..../245/2010, definitivă și irevocabilă, a fost admisă cererea formulată de către reclamanta CN CF CFR SA Bucureşti- prin Sucursala Regională Iaşi, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, fiind obligată cea din urmă la plata către cea dintâi: a sumei de 4442,35 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada 22.02.2010-22.07.2010; a sumei de 2932,19 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru perioada 20.11.2009-31.10.2011 şi,  în continuare, până la achitarea efectivă a debitului; a sumei de 35.747,71 lei reprezentând daune-interese calculate pentru perioada 1.09.2010-31.10.2011 şi în continuare până la eliberarea efectivă a imobilului; a  sumei de 2441,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Astfel din conținutul sentinței nr. 4.../17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 1../227/2014, rezultă că la cererea creditoarei C.N. CFR S.A. Bucureşti – Sucursala Regională CF Iaşi, prin Încheierea CC din data de 10.12.2013 pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. 4.../227/2013, a fost încuviinţată executarea silită a sentinţei civile nr. 2.../01.06.2012, fiind pornită executarea silită în dosarul de executare nr. 6../2013 al B.E.J. X; că prin Rezoluția nr. 1..../31.10.2016 a fost admisă cererea de înregistrare în registrul comerțului a mențiunilor cu privire la dizolvarea societății C. SRL, potrivit datelor din Decizia asociatului unic nr. 1/28.10.2016.

Potrivit mențiunilor din Decizia asociatului unic nr. 1/28.10.2016, A.M., în calitate de asociat unic al societății C. SRL, a hotărât dizolvarea societății, declarând că aceasta nu înregistrează debite către creditori sau la bugetul de stat și solicitând dizolvarea societății fără lichidator judiciar, că prin Rezoluția nr. 1..../21.12.2016 a fost admisă cererea de înregistrare în registrul comerțului a mențiunilor cu privire la radierea societății C. SRL, iar prin încheierea din 12.04.2019 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 1.../314/2019, definitivă, în baza art. 549 ind. 1 alin. 5 lit. b teza a II-a C.p.p., instanța a dispus desfiinţarea totală a înscrisului intitulat „Decizia Asociatului Unic nr.1/28.10.2016” aparţinând SC C. SRL.

În considerentele acestei încheieri s-a reținut:„ (...) judecătorul de cameră preliminară apreciază că sunt suficiente probe care dovedesc, fără putință de tăgadă, că Decizia Asociatului Unic nr.1/28.10.2016” aparţinând SC C. SRL (...), a fost necorespunzătoare adevărului, declaraţia fiind făcută în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul, iar potrivit legii şi împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, în speţă, radierea societăţii. ”

Prin cererea ce face obiectul analizei în cauza dedusă judecății reclamanta CN CFR SA București – Sucursala Regională CF Iași a solicitat radierea din registrul comerţului a înregistrărilor mențiunilor privind dizolvarea SC C. SRL (conform Rezoluției nr. 1..../31.10.2016) și radierea SC C. SRL (conform Rezoluției nr. 1..../21.12.2016).

În drept, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990, invocate de către reclamantă: „Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului.”

Potrivit dispozitivului Deciziei RIL nr. X/2006: „Cererea de radiere a unei înmatriculări sau menţiuni din registrul comerţului este admisibilă numai în condiţiile în care persoana fizică ori juridică, ce se consideră prejudiciată ca efect al unei înmatriculări sau ca urmare a efectuării unei menţiuni în registrul comerţului, face dovada existenţei anterioare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care au fost modificate, în tot sau în parte, ori au fost anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, dacă prin acea hotărâre nu s-a dispus menţionarea ei în registrul comerţului.”

Potrivit considerentelor aceleiași decizii: „Rezultă, deci, că pentru a putea fi exercitată acţiunea în radiere reglementată prin acest text de lege este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele trei condiţii: să existe o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă, prin care să fi fost desfiinţate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, să nu se fi dispus prin acea hotărâre efectuarea de menţiuni în registrul comerţului privind desfiinţarea ori modificarea actului care a stat la baza înregistrării, iar persoana interesată să facă dovada că i s-a cauzat un prejudiciu prin înregistrarea a cărei radiere o solicită. (...) De aceea, procedura instituită prin art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2003, are caracter necontencios, iar instanţei judecătoreşti învestite cu o acţiune în radiere îi revine doar obligaţia de a verifica, sub aspect formal, dacă sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute în acest text de lege, pe o atare cale neputându-se dispune şi cu privire la existenţa şi valabilitatea titlului sau a raporturilor juridice dintre părţi.”

Potrivit dispozițiilor art. 532 din Codul de procedură civilă, a căror aplicare corespunzătoare se impune a fi asigurată față de caracterul necontencios al cererii fundamentate pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990: „Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea petentului şi a persoanelor arătate în cerere, dacă legea o impune. (...) (2) Instanţa poate dispune, chiar din oficiu, orice măsuri utile cauzei. Ea are dreptul să asculte orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum şi pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre.”

În soluţionarea excepțiilor invocate de către pârâtele SC C. SRL și A.M., instanța de fond a reţinut, în ceea ce privește excepția tardivității, că apărările formulate de către ambele pârâte (apărări cvasi-similare) fac abstracție de caracterul distinct  al plângerii reglementate de art. 6 din OUG nr. 116/2009 și, respectiv al cererii de radiere reglementate de art. 25 din Legea nr. 26/1990. Plângerea ce își găsește sediul materiei în art. 6 din OUG nr. 116/2009  reprezintă o cale de atac specifică prin care este dedusă controlului judecătoresc „rezoluția directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate” – și nu alte acte ce au stat la baza emiterii rezoluțiilor. Acțiunea în radierea înregistrării păgubitoare ce își are sediul materiei în art. 25 din Legea nr. 26/1990 are natura unui demers judiciar distinct, nesupus termenelor legale și imperative specifice plângerii reglementate de art. 6 din OUG nr. 116/2009, și față de care procedura plângerii nu se constituie într-o eventuală procedura prealabilă de urmat.

Așadar, contrar susținerilor pârâtelor, plângerea reglementată de OUG nr. 116/2009, nu face obiectul unor dispoziții legale speciale prin raportare la acelea ce reglementează acțiunea în radierea înregistrării păgubitoare.

Prima instanţă a subliniat că nu este incident în cauză un termen legal și imperativ pe care reclamanta să-l fi nesocotit prin formularea acțiunii la data de 03.08.2020.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes, având în vedere dispozițiile art. 33 din Codul de procedură civilă și specificul procedurii, instanța  de fond a reţinut că reclamanta se prevalează de calitatea de creditor al pârâtei SC C. SRL, respectiv de persoană prejudiciată prin înregistrarea a cărei radiere o solicită. Interesul de care se prevalează reclamanta este în strânsă legătură cu creanța sa, folosul practic la care tinde prin formularea acțiunii fiind reprezentat de crearea premiselor pentru valorificarea acestei creanțe împotriva societății debitoare. Susținerile pârâtelor referitoare la situația patrimonială a societății, la posibilitatea ca după reînregistrarea ca activă a societății aceasta să fie dizolvată în condițiile Legii nr. 85/2014 ori a art. 237 din Legea nr. 31/1990, la costurile ce pot apărea după reînregistrarea societății ori la vechimea creanței și posibila incidență a unei prescripții extinctive nu sunt de natură a reliefa lipsa interesului în formularea acțiunii.

Instanţa de fond a menţionat că instanţei judecătoreşti învestite cu o acţiune în radiere în condițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 îi revine doar obligaţia de a verifica, sub aspect formal, dacă sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute în acest text de lege; or, aspectele invocate de pârâte cu privire interesul în formularea acțiunii exced verificărilor formale la care este ținută instanța.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, prima instanţă  a reţinut că demersul judiciar al reclamantei își are sorgintea în desfiinţarea totală a înscrisului intitulat „Decizia Asociatului Unic nr.1/28.10.2016” aparţinând SC C. SRL (asociat unic fiind pârâta A.M.) și finalitatea în radierea din registrul comerţului a înregistrărilor mențiunilor privind dizolvarea SC C. SRL și, respectiv radierea SC C. SRL. A reţinut  ca adevărate susținerile pârâtelor în sensul că prin acțiunea formulată reclamanta nu atacă vreun act emis de către societatea pârâtă și nici nu solicită emiterea vreunui act de către vreuna dintre cele două pârâte. Cu toate acestea, instanța de fond a menţionat că nu este nevoie de incidența acestor ipoteze pentru a putea fi reținută calitatea procesuală a pârâtelor.

Prin acțiunea formulată, reclamanta nu urmărește stabilirea unor drepturi potrivnice pârâtelor, or, acțiunea formulată are caracter necontencios, astfel că, prin raportare la dispozițiile art. 532 din Codul de procedură civilă, pârâtele au calitatea de „persoane arătate în cerere”, respectiv de  persoane „ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre”. Aceasta este rațiunea pentru care pârâtele au fost citate în cauză și care justifică legitimarea lor procesuală.

Pentru toate aceste considerente, instanța a respins excepția tardivității, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de fiecare dintre pârâtele SC C. SRL și A.M.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reţinut că, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990, astfel cum au fost interpretate prin Decizia RIL nr. X/2006, instanţei judecătoreşti învestite cu o acţiune în radiere îi revine doar obligaţia de a verifica, sub aspect formal, dacă sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute în acest text de lege, respectiv: să existe o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă, prin care să fi fost desfiinţate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, să nu se fi dispus prin acea hotărâre efectuarea de menţiuni în registrul comerţului privind desfiinţarea ori modificarea actului care a stat la baza înregistrării, iar persoana interesată să facă dovada că i s-a cauzat un prejudiciu prin înregistrarea a cărei radiere o solicită.

Instanța a reţinut că probele administrate în cauză relevă îndeplinirea celor trei condiții cumulative.

Există o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă (definitivă – caracterul definitiv fiind echivalent caracterului irevocabil la care face referire textul de lege față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 76/2012: „ De la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă şi irevocabilă" sau, după caz, „irevocabilă" se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească „definitivă".” ), prin care a fost desfiinţat actul care a stat la baza înregistrărilor cu privire la care se solicită radierea – Încheierea din 12.04.2019 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 1.../314/2019 -, iar prin aceasta nu s-a dispus efectuarea de menţiuni în registrul comerţului privind desfiinţarea ori actului care a stat la baza înregistrării - Decizia Asociatului Unic nr.1/28.10.2016” aparţinând SC C. SRL.

Totodată, reclamanta a făcut dovada că i s-a cauzat un prejudiciu, prin aceea că se prevalează de calitatea de creditor al societății, respectiv de titular al unei creanțe stabilite printr-un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, creanță pe care nu o poate valorifica împotriva societății, câtă vreme aceasta este radiată. În acest sens, instanța reține că apărările pârâtelor în sensul că reclamanta ar săvârși un abuz de drept sunt neîntemeiate, după cum apărările în legătură cu șansele efective ca reclamanta să își recupereze creanța dată fiind starea patrimoniului societății sunt irelevante.

Contrar susținerilor pârâtei A.M., demersul judiciar al reclamantei tinde la repararea prejudiciului cauzat prin înregistrările a căror radiere o solicită, prin acesta înțelegându-se însă  crearea premiselor pentru valorificarea creanței împotriva societății debitoare (creanță pe care nu o poate valorifica împotriva societății, câtă vreme aceasta este radiată) și nu satisfacerea propriu-zisă a creanței.

Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea și a dispus radierea din registrul comerţului a înregistrărilor mențiunilor privind dizolvarea SC C. SRL (conform Rezoluției nr. 1..../31.10.2016) și radierea SC C. SRL (conform Rezoluției nr. 1..../21.12.2016).

Instanța a apreciat că se impune expunerea unor considerente suplimentare în condițiile în care actul desființat prin hotărâre judecătorească definitivă a stat în mod direct și nemijlocit doar la baza înregistrării mențiunii cu privire la dizolvarea societății.

Prima instanţă a apreciat că sintagma din textul de lege în sensul că „în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea” vizează atât ipoteza în care actul desființat prin hotărâre judecătorească definitivă a stat în mod direct și nemijlocit la baza unei înregistrări în registrul comerțului, cât și atunci când este la baza unei înregistrări în registrul comerțului nu în mod direct și nemijlocit dar înregistrarea la baza căreia stat în mod direct și nemijlocit se află la baza unei înregistrări ulterioare.

Așadar, câtă vreme motivul radierii a fost dizolvarea iar actul ce a stat la baza înregistrării mențiunii privind dizolvarea a fost decizia asociatului unic nr. 1/28.10.2016, desființarea acestui din urmă act impune atât radierea mențiunii privind dizolvarea, cât și a mențiunii privind radierea.

În temeiul art. 451-453 din Codul de procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâtele, în solidar, la plata către reclamanta CN CFR SA București – Sucursala Regională CF Iași a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta A.M., prin care a solicitat admiterea apelului, respingerea cererii de radiere din Registrul comerţului a înregistrărilor menţiunilor privind dizolvarea SC C. SRL (conform Rezoluţiei nr. 1..../31.10.2016) şi radierea SC C. SRL (conform Rezoluţiei nr. 1..../21.12.2016).

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a criticilor invocate, curtea a constatat următoarele :

Primul motiv de apel vizează nepronunţarea instanţei de fond cu privire la lipsa calităţii procesuale active a Sucursalei Regionale CF Iaşi de a promova acţiunea în numele CN CFR SA.

Curtea a constatat că apelanta nu a invocat în faţa instanţei de fond această excepţie, ci a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii de reprezentant a „oficiului juridic” de a acţiona în numele CN CFR SA.

Contrar susţinerilor apelantei, instanţa de fond a soluţionat această excepţie, în sensul respingerii sale, prin încheierea de şedinţă din data de 12 martie 2021, sub ambele aspecte invocate.

Astfel, instanţa de fond a arătat, pe de o parte, că acţiunea a fost semnată de directorul societăţii, P.G.R., această calitate fiind dovedită prin extrasul ORC aflat la fila 47 din dosarul de fond. Pe de altă parte, dezlegările date prin decizia RIL nr. 9/2016 nu îşi găsesc aplicarea în prezenta cauză, întrucât sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţii, iar persoana împuternicită din cadrul sucursalei, prin publicitatea realizată prin registrul comerţului, devine reprezentant legal al societăţii fondatoare.

Prin urmare, instanţa de fond a răspuns motivat şi detaliat la argumentele aduse de apelantă, răspuns însuşit şi de către instanţa de apel.

Cât priveşte prezentarea originalului dispoziţiei directorului general al CNCF CFR SA nr. 21/24.04.2005, curtea a apreciat că nu se impunea, în condiţiile în care nu a fost contestată realitatea sa.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, dezlegările date de ICCJ prin decizia RIL nr. 9/2016 nu îşi găsesc aplicarea în prezenta cauză. Astfel, prin respectiva decizie s-a stabilit că cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă. Or, în prezenta cauză nu se pune problema reprezentării CN CFR SA prin sucursala regională CF Iaşi, întrucât sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică a societăţii fondatoare.

Al doilea motiv de apel vizează tardivitatea formulării cererii de radiere a înregistrărilor din registrul comerţului, termenul începând să curgă, în opinia apelantei, de la publicarea deciziei de radiere a SC C. SRL în Monitorul Oficial al României.

Prezenta cerere nu este însă o plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC, întemeiată pe dispoziţiile art. 6 alin. 3 din OUG 116/2009, care poate fi introdusă într-adevăr în termen de 15 zile de la pronunţare pentru părţi şi de la publicare în Monitorul Oficial al României pentru orice alte persoane interesate.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond şi rezultă cu claritate din cuprinsul cererii de chemare în judecată, prezenta cerere are ca obiect radierea unor menţiuni din registrul comerţului, şi este întemeiată pe dispoziţiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, potrivit cărora: ,,Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului.”

Acţiunea în radiere, reglementată de dispoziţiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, este una distinctă de plângerea împotriva rezoluţiei directorului ORC, reglementată de art. 6 alin. 3 din OUG 116/2009.

În condiţiile în care dispoziţiile art. 25 şi următoarele din Legea nr. 26/1990 nu prevăd un termen în care trebuie exercitată acţiunea în radiere, nu poate opera în cauză sancţiunea tardivităţii împotriva reclamantei.

Al treilea motiv de apel vizează lipsa de interes a reclamantei în formularea prezentei cereri.

Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel ce pune în mişcare acţiunea civilă.

În speţă, reclamanta îşi justifică interesul prin calitatea sa de creditor al societăţii radiate SC C. SRL, ce rezultă din sentinţa nr. 2715/2012 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 29.../245/2010. Raportat la această calitate, folosul practic urmărit de reclamantă constă în posibilitatea realizării creanţei sale. Susţinerile apelantei, referitoare la lipsa de bunuri şi disponibilităţi băneşti a societăţii radiate nu au legătură cu prezenta cauză, întrucât interesul reclamantei constă, după cum s-a arătat, în posibilitatea realizării creanţei sale.

Al patrulea motiv de apel vizează lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtelor A.M. şi SC C. SRL.

După cum a arătat şi instanţa de fond, prezenta cerere este una în materie necontencioasă, potrivit dezlegărilor de drept obligatorii date de ICCJ prin decizia RIL X/2006. Aşadar, reclamanta nu urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de altă persoană. Prin urmare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 532 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora : ,,(1) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea petentului şi a persoanelor arătate în cerere, dacă legea o impune. În caz contrar, judecata se face cu sau fără citare, la aprecierea instanţei. (2) Instanţa poate dispune, chiar din oficiu, orice măsuri utile cauzei. Ea are dreptul să asculte orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum şi pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre.”

Ultimul motiv de apel vizează fondul cauzei, apelanta apreciind că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 26/1990.

Curtea a apreciat că în cauză sunt date cele trei condiţii pentru admiterea cererii prevăzute de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, respectiv: existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care să fi fost desfiinţate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea (încheierea pronunţată la 12 aprilie 2019 de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 1.../314/2019); prin hotărârea în cauză să nu se fi dispus efectuarea de menţiuni în registrul comerţului privind desfiinţarea sau modificarea actului care a stat la baza înregistrării; persoana interesată să facă dovada cauzării unui prejudiciu prin înregistrarea a cărei radiere se solicită.

Referirile apelantei la dispoziţiile art. 15 din Codul civil, potrivit cărora : ,,Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe”, nu au un suport probator, buna-credinţă fiind prezumată potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. 2 din Codul civil.

După cum s-a arătat deja, susţinerile apelantei referitoare la lipsa bunurilor din patrimoniul societăţii debitoare nu au legătură cu prezenta cauză, ce este una în materie necontencioasă.

Pentru toate aceste motive, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, curtea a respins apelul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare