Litigii cu profesionişti. Acţiune în constatarea şi declararea simulaţiei contractului de societate. Scopul şi interesul formulării acţiunii în simulaţie. Obiectul acţiunii în constatare

Apel. Litigii cu profesionişti. Acţiune în constatarea şi declararea simulaţiei contractului de societate. Scopul şi interesul formulării acţiunii în simulaţie. Obiectul acţiunii în constatare

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 52 din 13 martie 2018

- art. 196 alineat 1 Noul Cod de procedură civilă

Prin Sentinţa nr. (...)/LP/09.03.2017, Tribunalul (...) a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei (...) GmbH, invocată de aceasta.

A admis excepţia lipsei de interes invocată din oficiu.

A respins cererea formulată de către reclamanta (...) SRL, cu sediul în (...), str. (...), nr. (…), judeţul (...), înregistrată la ORC sub nr. J(...)/1998, având CUI RO(...), în contradictoriu cu pârâţii societatea (...) RO SRL, cu sediul în sat (...), Comuna (...), nr. (...), judeţul (...), având CUI (...) şi nr. de ordine în Registrul Comerţului J(...)/2006, cu sediul procesual ales la CMS (...) SCA, în (...), str. (...), nr. (...), bl. (...), sc. (...), (...), societatea (...) (...) GmbH, cu sediul în (...), având cod unic de înregistrare în scop TVA (...), înregistrată pe lângă Tribunalul Coesfeld sub nr. HRB (...) şi cu sediul procesual ales la CMS (...) SCA, în (...), str. (...), nr. (...), bl. (...), sc. (...), (...), (...) CZ, U (...), (...), cu sediul procesual ales în (...), str. (...), nr. (...), bloc (...), scara (...), (...) şi (...) (...), cu domiciliul în (...), bd. (...), nr. (...), judeţul (...), ca fiind lipsită de interes.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei (...) RO SRL suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei (...) CZ suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

A obligat reclamanta să plătească pârâtului (...) (...), suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei (...) GmbH, invocată de aceasta, următoarele:

Potrivit art. 36 Cod procedură civilă, „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii".

Reclamanta învederează faptul că toţi pârâţii sunt părţi ale raportul juridic litigios dedus judecăţii, în contextul în care susţine existenţa unei înţelegeri între aceştia.

Faţă de capătul de cerere şi motivele invocate de către reclamantă, pârâta (...) GmbH are calitate procesuală pasivă, sens în care excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei (...) GmbH a fost respinsă.

Asupra excepţia lipsei de interes invocată din oficiu, instanţa a reţinut următoarele:

Fie că suntem în prezenţa unei interes actual, fie că este vorba de un interes viitor, reclamanta trebuie să justifice interesul în formularea oricărei cereri de chemare în judecată.

Potrivit art. 33 Cod de procedură civilă, ”Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.”

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă. Trebuie prefigurat astfel folosul efectiv pe care reclamantul l-ar putea obţine în ipoteza admiterii acţiunii.

În cazul de faţă reclamanta solicită a se constata caracterul simulat al contractului de societate - actului constitutiv al societăţii (...), respectiv inopozabilitatea actului juridic atacat faţă de creditorul (...) SRL.

(...) SRL a luat fiinţă în anul 2006, astfel că în cauză, dispoziţiile legale privind simulaţia sunt cele ale Vechiului Cod civil.

Simulaţia reprezintă o excepţie de la principiul opozabilităţii faţă de terţi şi presupune existenţa concomitentă, între aceleaşi părţi, a două contracte: unul public, aparent, denumit contract simulat, prin care se creează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii şi unul secret denumit contraînscris, care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparenţa juridică creată prin actul public simulat.

Acţiunea în simulaţie reprezintă acea acţiune prin care se solicită instanţei de judecată să constate existenţa şi conţinutul actului secret cu scopul de a înlătura actul aparent sau acele clauze ale sale care anihilează sau maschează actul real.

Ca efect al admiterii acţiunii în simulaţie actul secret este menţinut şi îşi produce efectele, cu excepţia situaţiei în care, dovedindu-se că nu a fost încheiat valabil, a fost admisă acţiunea în nulitatea acestuia. În cazul de faţă acţiunea în simulaţie, nu este dublată de o acţiune în nulitate.

În concret, se invocă faptul că actul de societate al (...) SRL este un act fictiv, respectiv că, (...) SRL a fost înfiinţată în mod aparent ca o societate cu răspundere limitată în România, în realitate adevărul raport juridic fiind de prepuşenie faţă de (...) GMBH (...).

În ipoteza admiterii prezentei acţiuni, reclamanta deşi ar putea invoca în favoarea sa pretinsul raport juridic de prepuşenie dintre (...) SRL şi (...) GMBH (...), aceasta nu ar avea drept consecinţă scopul urmărit prin prezenta acţiune, obligarea (...) GMBH (...) la plata prejudiciului suferit de reclamantă.

Nu justifică interes înlăturarea ”contractului de societate - actului constitutiv al societăţii (...)”, în contextul în care reclamanta poate antrena direct răspunderea civilă delictuală a societăţii (...) GMBH, cu condiţia dovedirii faptei ilicite, culpei, a raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, precum şi a prejudiciului însuşi (întrucât se invocă un raport de prepuşenie).

Pentru considerentele expuse, instanţa a admis excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi a respins cererea formulată de către reclamanta (...) SRL, în contradictoriu cu pârâţii societatea (...) RO SRL, societatea (...) (...) GmbH, (...) CZ şi (...) (...), ca fiind lipsită de interes.

În baza art. 451 şi art. 453 Cod de procedură civilă a obligat reclamanta să plătească pârâtei (...) RO SRL suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, cuantificate şi apreciate ca proporţionale raportat la valoarea, complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat, care a reprezentat cele două societăţi pârâte.

În baza art. 451 şi art. 453 Cod de procedură civilă, pentru aceleaşi motive, a obligat reclamanta să plătească pârâtei (...) CZ suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

În baza art. 453 Cod de procedură civilă, a obligat reclamanta să plătească pârâtului (...) (...), suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel apelanta reclamantă (...) SRL şi apelantele pârâte (...) CZ (...) şi SC (...) SRL.

Prin apelul declarat în cauză, apelanta reclamantă (...) SRL a solicitat admiterea apelului şi pe cale de consecinţă, în principal, anularea Hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe în vederea efectuărrii cercetării judecătoreşti prin administrarea probelor solicitate şi, pe cale de consecinţă, să se dispună admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, să se constate şi declare simulaţia contractului de societate a actului constitutiv al societăţii (...), respectiv inopozabilitatea actului juridic atacat faţă de ea, constatarea activităţii formei de asociere şi pe cale de consecinţă să se constate că societatea (...) Gmbh (...) răspunde material pentru prejudiciile cauzate de societatea (...), iar în subsidiar, să se dispună schimbarea în totalitate a hotărârii atacate şi în urma administrării probaţiunii să se constate şi declare simulaţia contractului de societate – a actului constitutiv al societăţii (...), respectiv inopozabilitatea actului juridic atacat faţă de creditorul (...) SRL, constatarea fictivităţii formei de asociere şi pe cale de consecinţă să se constate că societatea (...) Gmbh (...) răspunde material pentru prejudiciile cauzate de societatea (...); cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată compuse din taxe judiciare de timbru, traduceri autorizate, transferuri de date publice online contra cost şi onorariu avocat.

În motivarea apelului, apelanta reclamantă a arătat că sentinţa atacată nr. (...)/LP/2017 este profund nelegală şi netemeinică, instanţa de fond, fără a intra pe fondul cauzei a ridicat din oficiu excepţia lipsei de interes şi a admis această excepţie, respingând acţiunea formulată de ea. De asemenea, în mod greşit şi profund nelegal instanţa de fond a admis excepţia nulităţii capătului 2 de cerere, considerând că obiectul acestui capăt de cerere nu este determinat.

În ce priveşte încheierea din data de 16.02.2017 instanţa a admis în mod nelegal excepţia nulităţii capătului 2 de cerere, respectiv să se constatate că societatea (...) GMBH răspunde pentru prejudiciile materiale cauzate de societatea (...) SRL, cu motivarea că obiectul acestui capăt de cerere nu este determinat.

Aceasta excepţie invocată din oficiu este nefondată, întrucât aşa cum a învederat anterior, consecinţa directă a constatării simulaţiei formei de organizare în România a societăţii mamă (...) GMBH este atragerea răspunderii acesteia pentru faptele cauzatoare de prejudicii ale sucursalei acesteia.

A învederat de asemenea instanţei că acesta este şi interesul în promovarea prezentei acţiuni în constatare a simulaţiei, cu atât mai mult cu cât pe cale separată, în dosarul nr. (...)/2010 aflat în prezent în apel pe rolul Curţii de apel (...) se dezbate culpa şi cuantumul prejudiciului cauzat de sucursala (...), prin faptele administratorului şi asociatului acestuia, (...) (...), doar în care a fost achitată taxa de timbru la valoarea pretenţiilor.

Obiectul capătului 2 de cerere este în mod evident determinat prin însăşi cererea de chemare în judecată şi precizările ulterioare, în sensul că este un capăt de acţiune în constatare, respectiv "să se constate că societatea (...) GMBH răspunde pentru prejudiciile cauzate de sucursala sa din România, ca şi consecinţă a simulaţiei acesteia din urmă. Prin urmare, independent de cuantumul prejudiciului care urmează a se constata în mod separat, pe cale judecătorească, obiectul acestui capăt de cerere este determinabil, respectiv se referă la întregul prejudiciu ce va fi reţinut în sarcina sucursalei romaneşti.

Este evident ca răspunderea societăţii mamă, solicitată a se constata prin prezenta acţiune, nu se poate raporta decât la pretenţiile sale, având în vedere principiile acţiunii în simulaţie, în sensul că faţă de terţi va fi în continuare opozabil actul public, respectiv contractul de societate prin care a fost înfiinţată forma de organizare în România, respectiv (...).

In ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes invocată din oficiu de către instanţa de fond, a considerat că în mod greşit şi nelegal instanţa a admis această excepţie şi pe cale de consecinţă a dispus respingerea acţiunii ca lipsită de interes.

Instanţa a reţinut în mod corect că interesul reprezintă folosul practic urmărit de reclamant în cazul în care s-ar admite acţiunea, însă a considerat în mod greşit că acesta nu ar subzista în cauză.

Motivarea instanţei potrivit căreia ar avea deschisă o altă cale procesuală, respectiv atragerea răspunderii directe a societăţii mamă nu doar ca este profund nefondată, dar nu are nici o legătură cu excepţia invocată. Mai mult, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii invocate prin întâmpinare, în sensul că este inadmisibilă acţiunea în constatare câtă vreme există deschisă calea acţiunii în revendicare.

Interesul în promovarea prezentei acţiuni este devoalarea beneficiarului real al actelor ilicite desfăşurate în România, prin intermediul lui (...) (...) şi (...) şi implicit atragerea răspunderii adevăratului subiect de drept cauzator de prejudicii.

Interesul justificat în cauză este acela de a obţine repararea integral a prejudiciului cauzat, prejudiciu care a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, chiar dacă această hotărâre nu este definitivă. Cuantumul ridicat al prejudiciului, de peste 2.800.000Euro, dublat de limitarea răspunderii unui SRL potrivit legislaţiei în vigoare şi susţinerile reprezentantului acesteia, potrivit cărora un SRL poate dispărea în două săptămâni, justifică cu prisosinţă interesul pentru declararea simulaţiei formei de organizare din România a pârâtei (...).

Analizând dispoziţiile clare şi neechivoce ale art. 33 Cod procedură civilă "interesul de a formula o cerere de chemare în judecată, trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara."

Conform art. 33 teza a II-a chiar dacă interesul nu este născut şi actual se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv grav ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Ceea ce "nu este născut şi actual" este interesul de a acţiona pentru a obţine restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului pentru că dreptul nu a fost încălcat, sau interesul de a acţiona pentru respectarea unui drept afectat de un termen sau condiţie suspensivă înainte de împlinirea acestora.

Este însă născut şi actual interesul de a acţiona pentru a împiedica, pentru a preveni încălcarea unui drept atunci când ameninţarea încălcării este gravă sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Revenind la cauza de faţă, natura prezentei acţiuni, aceea de a se constata caracterul simulat al formei de organizare a societăţii (...) GMBH în România, prin înfiinţarea unei societăţi cu răspundere limitată, având ca şi consecinţă directă, atragerea răspunderii societăţii mamă (...) GmbH pentru prejudiciile cauzate prin intermediul societăţii (...) Ro. Suntem deci în prezenţa unei acţiuni preventive.

Prezenta acţiune are deci un caracter preventiv, de natură a asigura atragerea răspunderii (...) GmbH pentru prejudiciile cauzate prin societatea (...) SRL, fiind foarte clar că prejudiciul, evaluat în primă instanţă în cadrul dos. (...)/2010 la suma de aproximativ 2,8 milioane euro, nu va putea fi acoperit de către societatea (...) SRL.

Prin această acţiune nu se urmăreşte constatarea nulităţii formei de organizare în România ci doar inopozabilitatea faţă de ea, în ceea ce priveşte atragerea răspunderii adevăratului titular de drepturi şi obligaţii, respectiv societatea mamă (...) GMBH.

În concluzie, caracterul "născut şi actual" al interesului de a promova prezenta acţiune nu priveşte aceea de acţiona pentru a obţine restabilirea unei situaţii anterioare încălcării dreptului ci aceea de acţiona pentru a împiedica, pentru a preveni încălcarea unui drept subiectiv grav ameninţat.

Pe fondul cauzei, a arătat faptul că acţiunea formulată are ca şi obiect constatarea simulaţiei formei de organizare a societăţii mamă (...) GMBH în România, care s-a materializat prin actul constitutiv al sucursalei din România.

Forma de organizare din România - societăţi cu răspundere limitată este în fapt aparenţa creată pentru modalitatea de funcţionare în România, această societate neavând independenţă juridică, funcţională sau financiară.

Dependenţa sucursalelor este dovedită şi prin atitudinea reprezentantului societăţii (...) şi (...) CZ, care fără a avea în mod aparent un contract de asistenţă juridică cu societatea mamă solicită în faţa instanţei comunicarea actelor de procedură cu societatea mamă (...) GMBH, la termenul la care aceasta a fost introdusă în cauză.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 466 şi următoarele, art. 480 pct. 3 şi art. 453 Cod de procedură civilă.

Prin apelul declarat în cauză, apelantele pârâte (...) CZ (...) şi SC (...) SRL au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii în totalitate a cererilor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în conformitate cu facturile depuse la dosarul cauzei.

În fapt, prin Hotărârea civilă nr. (...)/09.03.2017 pronunţată în dosarul nr. (...)//2016, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes dar a respins în parte cererile sale de obligare a reclamantei (...) SRL la plata cheltuielilor de judecată, reducând onorariile avocaţiale la suma de 3.000 de lei pentru fiecare din ele.

Cu titlu preliminar, au arătat că analiza superficială a instanţei de fond efectuată în această chestiune este dovedită indubitabil prin faptul că suma la care a fost redus onorariul pe care l-au plătit este egal cu suma de 3.000 de lei achitată de un alt pârât în cauză, domnul (...) (...). A arătat astfel că acest pârât a fost introdus în cauză mai târziu decât ele şi, în calitate de pârât, şi-a însuşit toate apărările formulate de ceilalţi pârâţi, deci în mod firesc activitatea avocaţială efectuată de reprezentanţii acestuia a fost mult mai redusă (a se vedea în acest sens documentele procedurale extensive depuse de (...) şi (...) CZ, precum şi documentele probatorii depuse de (...) şi (...) GmbH în cauză). Deci, prin simplul fapt al reducerii onorariilor la cel mai mic nivel achitat în cauză de unul dintre pârâţi, rezultă că instanţa de fond nu a efectuat în mod real o analiză pertinentă a complexităţii cauzei, a activităţilor desfăşurate de avocaţii subscriselor în cauză sau a implicaţiilor valorii cauzei.

În concret, instanţa de fond a admis parţial cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată reţinând că "va obliga reclamanta să plătească pârâtei (...) SRL suma de 3.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, cuantificate şi apreciate ca proporţionale raportat la valoarea, complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat (...) pentru aceleaşi motive, va obliga reclamanta să plătească pârâtei (...) CZ suma de 3.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale". Astfel, instanţa nu a arătat cum a cuantificat drept proporţionale cheltuielile de judecată, rezumându-se la un enunţ de principiu care reia prevederile legale, practic hotărârea fiind nemotivată din acest punct de vedere.

Cu privire la valoarea cauzei, au susţinut că obiectul cauzei a constat în declararea simulaţiei contractului de societate (actul constitutiv) al (...) SRL, obiectivul urmărit de către reclamantă fiind, astfel cum apare şi în petitul cererii "să se constate că societatea (...) GmbH răspunde material pentru prejudiciile cauzate de societatea (...)". Aşadar, declararea simulaţiei a reprezentat pentru reclamantă mijlocul prin care să atragă răspunderea asociaţilor (...), (...) CZ şi (...) (...), şi în cele din urmă a acţionarului ultim, (...) GmbH, pentru pretinsele prejudicii constatate în primă instanţă de Tribunalul (...) (a se vedea sentinţa civilă (...)/C/(...).12.2005 pronunţată în dosarul (...)/2010, prin care (...) a fost obligată la plata sumei de 9.799.464 lei - sentinţă care a fost apelată şi a cărei executare este actualmente suspendată).

Deci, atât timp cât scopul urmărit de către reclamantă prin acţiunea în declararea simulaţiei era atragerea răspunderii altor persoane (asociaţii) pentru un prejudiciu estimat la suma de 9.799.464, rezultă cu evidenţă că valoarea cauzei era foarte mare (aproape 2,2 milioane de EUR), în consecinţă, onorariile avocaţiale au fost justificate, raportate la valoarea cauzei şi implicaţiile pe care le-ar fi putut avea admiterea acestei cereri de chemare în judecată.

Cu privire la complexitatea cauzei, cauza supusă jurisdicţiei Tribunalului (...) a fost o cauză complexă, atât din punctul de vedere al chestiunilor juridice aflate în dezbatere, cât şi al materialului probator care a trebuit analizat în vederea formulării apărării.

Din punct de vedere al chestiunilor juridice dezbătute, acţiunea reclamantei a avut un caracter de noutate: simulaţia unei persoane juridice în vederea atragerii răspunderii asociaţilor acesteia. La data cererii de chemare în judecată, nu exista o jurisprudenţă cu privire la posibilitatea declarării simulaţiei unei persoane juridice, iar prevederile legale în acest sens sunt foarte eliptice. Mai mult, nesiguranţa raportului juridic dedus judecăţii a fost sporită de faptul că, deşi actul juridic pretins simulat fusese încheiat în anul 2006, reclamanta a invocat prevederile Noului Cod civil, aplicabil doar din octombrie 2011. În consecinţă, au fost făcute apărări suplimentare de către avocaţii săi pentru a asigura cea mai bună apărare posibilă, fiind invocate mai multe excepţii de procedură pe durata procesului.

Chiar dacă instanţa de judecată a ales să soluţioneze cauza prin constatarea lipsei de interes, au fost nevoite să efectueze apărări extinse pe fondul cauzei, deci au desfăşurat o laborioasă analiză legală.

Cu privire la activitatea desfăşurată de avocaţi, respectiv în ceea ce priveşte onorariul avocaţial suportat de către (...) SRL, a arătat că singura factură achitată de către această societate în acest dosar a fost factura nr. (...)/ 31.05.2016, în valoare de 65.523,22 lei (a se vedea Anexa 1), achitată la data de 30.06.2016 (a se vedea Anexa 2).

Serviciile juridice prestate de către CMS (...) aferente acestei facturi sunt defalcate după cum urmează: analiza cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta (...) SRL (8 pagini); studierea documentelor anexate la Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta (...) SRL (aproximativ 150 de pagini); redactarea întâmpinării la Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta (...) SRL (16 pagini); selectarea de material probator, studierea acestuia şi pregătirea a 38 de Anexe (peste 150 de pagini) depuse anexat la întâmpinarea (...) SRL formulată faţă de Cererea de chemare în judecată a reclamantei (...) SRL, precum şi studierea altor posibile materiale probatorii; discuţii cu reprezentanţii (...) SRL în vederea pregătirii apărării.

Ulterior, serviciile avocaţiale aferente pregătirii celorlalte acte procedurale, pregătirii şi participării la termenele de judecată au fost facturate şi achitate de către ceilalţi pârâţi din cauză, (...) GmbH, respectiv (...) CZ (...).

Cu privire la onorariul achitat de (...) CZ (...), întrucât (...) CZ (...) a devenit pârât în acest dosar de la al treilea termen de judecată, serviciile avocaţiale achitate de către această parte au fost limitate la pregătirea specifică participării la termenele de judecată din 19.01.2017, 16.02.2017 şi 02.03.2017, participarea efectivă la cele 3 termene de judecată; pregătirea unei întâmpinări sumare în cauză, precum şi a notelor scrise referitoare la excepţia lipsei de interes invocată de instanţa de judecată din oficiu; studierea întâmpinării formulate de către cel de-al 4-lea pârât, domnul (...) (...).

În concluzie, activitatea desfăşurată de avocaţii săi a fost proporţională cu valoarea şi complexitatea cauzei, fiind necesară şi utilă apărării în prezenta cauză, impunându-se acordarea acestora cu titlu de cheltuieli de judecată. În mod neîntemeiat instanţa de fond a redus aceste cheltuieli la o sumă extrem de mică, fără nicio legătură cu valoarea serviciilor prestate în prezenta cauză, lăsând practic să fie în continuare victime ale comportamentului şicanatoriu al reclamantei care, dacă nu va suferi consecinţele formulării de cereri de chemare în judecată neîntemeiate şi lipsite de interes, va continua să le promoveze exclusiv în scopul de a provoca daune de imagine şi patrimoniale.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, apelanta reclamantă (...) SRL a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelantele pârâte (...) CZ şi (...) SRL, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În apărare, a arătat că apelantele înţeleg să atace hotărârea civilă nr. (...)/2017 întrucât instanţa de fond a redus cheltuielile de judecată solicitate de către aceştia, la suma de 3.000 de lei pentru fiecare pârâtă din dosarul de fond.

A considerat că instanţa de fond în mod corect a apreciat că cheltuielile de judecată solicitate de către pârâtele din dosarul de fond este vădit disproporţionat faţă de activitatea efectiv prestată.

Instanţa nu poate decât să constate că serviciile juridice prestate de către avocat, respectiv CMS (...) SCA au fost în realitate servicii comune. Din simpla analiză a întâmpinărilor şi a actelor anexate acestor lucrări se poate cu uşurinţă observa faptul că întâmpinările sunt identice, chiar dacă situaţia concretă sau poziţia procesuală ar fi trebuit să fie diferită. Mai mult decât atât anterior introducerii în cauză a societăţii (...) CZ, avocatul a declarat în faţa instanţei că reprezintă pe lângă pârâtă (...) SRL şi (...) GmbH şi societatea (...) CZ solicitând totodată şi comunicarea actelor de procedură la sediul societăţii de avocatură, fapt ce dovedeşte că acesta a negociat un singur onorariu, probabil cu societatea mamă, pentru reprezentarea (...) în acest litigiu, independent de numărul de sucursale implicate în dosar.

Explicaţiile apelantei cu privire la valoarea cauzei sunt profund neîntemeiate, în condiţiile în care obiectul dosarului a fost o acţiune în constatare neevaluabilă în bani. Cum însăşi apelanta arată că valoarea de 9.799.464 lei constituie prejudiciul stabilit într-un alt dosar, respectiv (...)/2010, dosar în care societatea de avocatura CMS (...) SCA are încheiat contract de asistentă juridică distinct, cu onorariu aferent, raportat la valoarea şi complexitatea cauzei, prin urmare nu se poate solicita evaluarea onorariului pentru serviciile juridice prestate într-un dosar raportat la valoarea pretenţiilor dintr-o alta cauză.

În ceea ce priveşte complexitatea cauzei explicaţiile apelantei sunt nefondate în sensul că a fost necesară invocarea mai multor excepţii de procedură în condiţiile în care excepţiile au fost invocate în numele (...) SRL, şi doar reiterate în numele (...) GmbH şi (...) CZ. Mai mult decât atât excepţiile invocate de pârâte au fost respinse de către instanţă, excepţia lipsei de interes pe care instanţa a pronunţat soluţia în prima instanţă, fiind invocată din oficiu de către instanţă şi nu de către apelante.

În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de avocaţi, fără a minimaliza eforturile depuse de către aceştia, reprezentarea în instanţă a fost realizată de acelaşi avocat pentru toate cele 3 pârâte, întâmpinările şi punctele de vedere exprimate în scris au fost întocmite identic pentru toate cele 3 pârâte, având schimbate doar datele de identificare. Avocatul nu a depus nici măcar efortul de a adapta întâmpinările raportat la pretenţiile emise faţă de fiecare pârâtă, formulând aceleaşi apărări. Chiar şi motivarea prezentului apel este identic cu apelul  formulat de apelanta (...) GmbH împotriva încheierii de completare a dispozitivului sentinţei (...)/2017.

În aceste condiţii, decizia instanţei de fond de a reduce onorariile solicitate de către pârâte şi acordarea cheltuielilor de judecată în aceleiaşi cuantum pentru fiecare dintre pârâte, este mai mult decât pertinentă.

A învederat instanţei faptul că hotărârea a fost apelată cu solicitarea ca aceasta cauză să fie trimisă spre rejudecare instanţei de fond, instanţa de apel fiind investită să se pronunţe inclusiv cu privire la cheltuielile de judecată în prima instanţă şi apel, situaţie în care este evident că promovarea prezentei cai de atac echivalează cu o impunere suplimentară de cheltuieli de judecată, în încercarea de a descuraja demersul juridic, mizând pe potenţa financiară a societăţii mamă (...) GmbH, societate multinaţională cu sediul central în (...) şi cu sucursale în toata lumea, aşa cum au arătat în încercarea de justificare a abuzului din România, fără ca cele de susţinute de ei să aibă vreun temei faptic.

Pentru toate aceste motive a considerat că apelul formulat este profund nefondat şi solicitând a fi respins ca atare, iar faţă de culpa procesuală a apelantei care insistă într-o cerere inadmisibilă de completare a dispozitivului a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată cauzate de prezenta procedură în prima instanţă şi în apel.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, apelantele pârâte (...) CZ (...) şi SC (...) SRL au solicitat respingerea apelului declarat de apelanta reclamantă.

În apărare, au arătat că apelanta-reclamantă a sesizat instanţa de apel cu două capete de cerere contradictorii, care se exclud unul pe altul: trimiterea cauzei spre rejudecare; respectiv în subsidiar judecarea procesului de către instanţa de apel, cu evocarea fondului. Or, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în cazul admiterii apelului, regula este reţinerea cauzei şi judecarea procesului, cu evocarea fondului, şi doar prin excepţie, la cererea părţilor, cauza poate fi retrimisă la rejudecare. În aceste condiţii, au solicitat instanţei de apel să pună în vedere apelantei-reclamante să precizeze în mod clar care este opţiunea procesuală cu privire la efectele admiterii apelului.

Totodată, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată este evaluabil în bani (atât primul capăt de cerere, cât şi cel de-al doilea capăt de cerere), în conformitate cu prevederile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, au solicitat taxa de timbru datorată în fond de apelanta-reclamantă după cum urmează: pentru primul capăt de cerere, valoarea acestuia este maxim 9.799.464 lei (dar nu mai puţin de 2.220.900 lei, valoarea capitalului social al (...) SRL, adică valoarea actului constitutiv al (...) SRL, pretins simulat); pentru cel de-al doilea capăt de cerere, valoarea acestuia este de 9.799.464 lei.

Cu privire la apelul formulat împotriva încheierii din 16.02.2017, au susţinut că prin încheierea din data de 16.02.2017, instanţa de fond a anulat cei de-al doilea capăt de cerere din acţiunea introductivă de instanţă prin care apelanta-reclamantă a solicitat "să se constate că societatea (...) Gmbh (...) răspunde material pentru prejudiciile cauzate de societatea (...)" (conform precizărilor efectuate de apelanta-reclamantă la termenul din 15.12.2016, obiectul celui de-al doilea capăt de cerere este "constatarea răspunderii materiale a societăţii (...) Gmbh pentru prejudiciile cauzate de societatea (...)".

În mod corect, instanţa de fond a constatat că un capăt de cerere trebuie să aibă un obiect bine determinat, concret, acesta neputând fi determinat ulterior: "reţinând că nu este determinat obiectul acestuia. Obiectul cererii desemnează pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că această pretenţie nu poate fi determinată ulterior, prin administrarea unor probe într-un alt dosar aşa cum învederează reclamanta. Importanţa determinării valorii obiectului cererii în condiţiile în care se solicită antrenarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de pârâţi prezintă importanţă pentru determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru".

Acest raţionament al instanţei îşi are suportul legal în prevederile Codului de procedură civilă, art. 196 arătând că "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde (...) obiectul cererii (...) este nulă", iar art. 194 lit. c) Cod Procedură civilă arată că "cererea de chemare în judecată va cuprinde: (...) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori”.

Apelanta-reclamantă arată în mod greşit şi în scopul de a induce în eroare instanţa de apel că această excepţie este nefondată, întrucât "consecinţa directă a constatării simulaţiei formei de organizare în România a societăţii mamă (...) GMBH este atragerea răspunderii acesteia pentru faptele cauzatoare de prejudicii ale sucursalei sale".

În primul rând, au arătat că societatea (...) SRL nu este o sucursală a (...) Gmbh. Din contră, după cum rezultă din actele de la dosarul cauzei, (...) SRL este o societate de drept românesc cu personalitate juridică proprie, cu răspundere limitată, înfiinţată cu respectarea prevederilor Legii 31/1990 şi nu o sucursală fără personalitate juridică.

În al doilea rând, constatarea simulaţiei actului constitutiv al (...) SRL ar avea drept efect că actele juridice efectuate de (...) SRL ar deveni actele juridice ale asociaţilor acesteia, (...) CZ, respectiv domnul (...) (...), care sunt cei care au încheiat pretinsul act public simulat. Deci, întrucât (...) GmbH nu este asociat al (...) SRL, niciodată, prin declararea simulaţiei actului constitutiv al (...) SRL (ceea ce oricum nu se poate), actele juridice ale acesteia nu vor deveni acte juridice ale (...) GmbH.

Mai mult, încercând să demonstreze că obiectul capătului 2 de cerere a fost determinat, apelanta-reclamantă confundă obiectul cu pretinsul interes. Faptul că pe cale separată se dezbate pretinsul prejudiciu cauzat de (...) SRL (dosar nr. (...)/2010 aflat pe rolul Curţii de Apel (...) este complet irelevant în determinarea obiectului dedus judecăţii în prezentul dosar (...)//2016. Din contră, un alt litigiu, în care (...) GmbH nu este parte nu poate în niciun caz să atragă răspunderea sa, sau să stabilească cuantumul sumei pe care aceasta este ţinută să o plătească. Totodată, faptul că în acea cauză apelanta-reclamantă a achitat o taxă de timbru nu o îndrituieşte la scutirea de taxa de timbru într-un proces diferit, cu o cauză juridică diferită şi împotriva unor alţi pârâţi.

Este inadmisibilă o acţiune în constatare de tipul celei formulate de către apelanta - reclamantă, întrucât în realitate aceasta tinde la o acţiune în realizare; obligarea (...) GmbH la plata unui pretins prejudiciu, care se va stabili într-un alt proces la care aceasta nu este şi nu a fost parte. Chiar apelanta-reclamantă este cea care recunoaşte acest fapt în apel; "obiectul acestui capăt de cerere este determinabil, respectiv se referă la întregul prejudiciu ce va fi reţinut în sarcina sucursalei româneşti". Dar această construcţie nu are fundament juridic, întrucât prejudiciul trebuie pretins în mod concret, prin cuantificare monetară. De fapt, raţiunea pentru care acest capăt de cerere a fost formulat vag şi confuz este evitarea taxei judiciare de timbru consistente care trebuia achitată (aproape 100,000 de lei).

Având în vedere cele de mai sus, în mod firesc instanţa de judecată a anulat acest capăt de cerere, întrucât (...) GmbH nu putea formula apărări cu privire la un prejudiciu nedeterminat, al cărui cuantum nu îl cunoştea.

Cu privire la apelul formulat împotriva Hotărârii nr. (...)/LP/09.03.2017, au menţionat că instanţa de fond a considerat în mod corect că acţiunea în simulaţie formulată de apelanta-reclamantă este lipsită de interes, aceasta având la îndemână o acţiune directă, în pretenţii, împotriva (...) GmbH. Au arătat că instanţa de fond, contrar celor afirmate de către apelanta-reclamantă, nu a mai soluţionat excepţia inadmisibilităţii, întrucât a considerat că acţiunea este lipsită de interes şi a respins-o ca atare.

Dacă este cum susţine apelanta-reclamantă şi se urmăreşte "atragerea răspunderii adevăratului subiect de drept cauzator de prejudicii" atunci aceasta avea la îndemână o acţiune directă în pretenţii împotriva (...) GmbH şi nu folosea subterfugiul acţiunii în simulaţie.

Au menţionat că singurii săi reprezentanţi convenţionali în acest litigiu, CMS (...) SCA, nu au arătat niciodată că un SRL poate dispărea în 2 săptămâni (ceea ce oricum este imposibil). Mai mult, de când a început litigiul (...)/2010, de 7 ani, (...) SRL este o societate funcţională şi, mai mult, în anul 2016 şi-a majorat capitalul social până la suma de 2.220.900 lei.

Analiza pe care o face apelanta-reclamantă cu privire la aplicarea prevederilor art. 33 Cod procedură civilă este complet inadecvată: acest articol se referă la "un interes care nu este născut şi actual", dar instanţa a stabilit că acest interes nu există, nu că acesta nu este născut şi actual (deci acţiunea ar fi prematură).

Prevederea legală este foarte clară: acţiunile preventive sunt admisibile (pentru a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat; sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, iar în speţa de faţă niciuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită.

În primul rând, apelanta-reclamantă, în concluziile orale de la termenul de judecată din 02.03.2017, şi-a modificat temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, cu încălcarea prevederilor art. 204 Cod procedură civilă. Până la acel moment, apelanta-reclamantă nu a indicat niciodată că acţiunea sa ar fi una preventivă (întemeiată pe art. 33 Cod procedură civilă), deci susţinerile sale privind existenţa interesului prin intermediul acţiunii preventive (care permit formularea acţiunii preventive chiar dacă interesul nu este actual sau născut, dar este cert că el va deveni actual sau se va naşte) nu pot fi primite, instanţa arătând că interesul acţiunii nu există (şi practic nu va exista niciodată, apelanta-reclamantă având tot timpul deschisă calea acţiunii directe).

În al doilea rând, în ceea ce priveşte pretinsa prevenire a încălcării unui drept subiectiv ameninţat, pretinsele (dar nedovedite) acţiuni ale (...) SRL de încălcare a unei clauze contractuale de neconcurenţă (la care aceasta nici măcar nu era parte) s-au petrecut înainte de anul 2010, deci prezenta cerere de chemare în judecată, iniţiată în anul 2016, nu poate în niciun caz să prevină încălcarea unui drept subiectiv ameninţat.

Este de neînţeles argumentul apelantei-reclamante care susţine că (...) Gmbh are o formă de organizare simulată în România, în condiţiile în care (...) Gmbh nu este nici măcar asociat al (...) SRL (asociaţi fiind (...) CZ şi domnul (...) (...).

Apelanta-reclamantă susţine că prin prezenta acţiune în simulaţie ar fi îndeplinit caracterul preventiv, întrucât s-ar atrage răspunderea (...) Gmbh pentru pretinse prejudicii cauzate de (...) SRL. Deci, în realitate, aceasta este o nouă acţiune în realizare, prin care se urmăreşte atragerea răspunderii (...) Gmbh, societate care nu este parte la pretinsul act simulat. Aşadar, "noutatea absurdă" a acestei acţiuni este perfectă: nu este indicat actul juridic secret, iar societatea a cărei răspundere urmează să fie atrasă nu este parte la actul juridic public, pretins simulat.

În concret, apelanta-reclamantă nu indică niciun moment care este pretinsul "drept subiectiv grav ameninţat" a cărui încălcare se încearcă a fi prevenită.

În al treilea rând, apelanta-reclamantă nu susţine prin motivele de apel că prin prezenta acţiune s-ar urmări preîntâmpinarea producerii unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, deci nici această condiţie prevăzută de Codul de procedură civilă la art. 33 nu este îndeplinită (merită subliniat că această susţinere este contrară concluziilor orale de la termenul din 02.03.2017, când reprezentantul apelantei-reclamante a susţinut că "nu se solicită repararea unui prejudiciu, ci se tinde la preîntâmpinarea producerii unei pagube iminente, ce nu s-ar putea repara ulterior, fiind justificat interesul în cauză).

În ceea ce priveşte susţinerile apelantei-reclamante pe fondul cauzei, au reiterat faptul că (...) SRL nu este o sucursală a (...) Gmbh în România, ci este o societate cu răspundere limitată, care are personalitate juridică şi organe de conducere proprii, conform prevederilor Legii 31/1990. Aceasta are independenţă funcţională şi financiară, încheind acte juridice în nume propriu, având un patrimoniu propriu considerabil (hală de producţie, utilaje şi un capital social pe măsură), proprii angajaţi, încheind acte juridice în nume propriu cu clienţii şi furnizorii săi.

Întrucât apelanta-reclamantă nu a putut aduce dovezi în sprijinul tezei simulaţiei, într-o încercare disperată, aceasta subliniază în apel "atitudinea reprezentantului societăţii (...) şi (...) CZ" (adică a avocaţilor CMS (...) care, "fără a avea în mod aparent un contract de asistenţă juridică cu societatea mamă solicită în faţa instanţei comunicarea actelor de procedură cu societatea mamă (...) Gmbh, la termenul la care aceasta a fost introdusă în cauză".

La data la care (...) CZ a fost introdusă în cauză (împreună cu celălalt asociat, domnul (...), avocaţii lor au acţionat cu bună credinţă arătând că reprezentarea va fi comună. Decizia luată a fost chiar în beneficiul apelantei-reclamante, care nu a trebui să traducă cererea de chemare în judecată şi actele anexate în limba cehă şi a fost evitată citarea cu străinătatea, o procedură costisitoare şi care ar fi consumat foarte mult timp - probabil nici la data prezentei judecata în primă instanţă nu ar fi fost finalizată.

Din întreaga conduită procesuală a apelantei-reclamante, rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile urgenţei pentru formularea acestei acţiuni preventive astfel cum impune art. 33 Cod procedură civilă: "a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat" sau "a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara".

Deci, condiţia urgenţei este subînţeleasă, dar apelanta-reclamantă nu a demonstrat prin comportamentul procesual că doreşte soluţionarea de urgenţă a cauzei: nu a participat la primul termen de judecată, solicitând amânarea pentru imposibilitate de prezentare a avocatului ales; a indicat un cadru procesual incomplet, fapt ce a generat o nouă amânare (instanţa a fost cea care i-a solicitat întregirea cadrului procesual cu doi pârâţi); a pretins în apel ca reprezentanţii convenţionali ai lor să nu fi indicat reprezentarea (...) CZ, cu consecinţa imediată a prelungirii procesului, în vederea efectuării procedurii de citare cu străinătatea.

Astfel cum s-a arătat, cu probe, în faţa instanţei de fond, este imposibil ca vreo instanţă să reţină simulaţia, întrucât apelanta-pârâtă nu a făcut dovada actului secret; (...) Gmbh nu este asociat al (...) SRL; (...) SRL are un capital social de 2.220.900 lei (conform situaţiilor financiare încheiate la finalul anului 2016 - Anexa 1); (...) SRL are active imobilizate şi circulante în cuantum de 4.461.146 lei (conform situaţiilor financiare încheiate la finalul anului 2016 - Anexa 1); (...) SRL are creanţe de recuperat din piaţă în valoare de 1.503.178 lei (conform situaţiilor financiare încheiate Ia finalul anului 2016 - Anexa 1); (...) SRL are disponibilităţi băneşti în conturile bancare în cuantum de 509.372 lei (conform situaţiilor financiare încheiate la finalul anului 2016 - Anexa 7); (...) SRL are un număr mediu de 14 salariaţi în anul 2016.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul pârât (...) (...) a solicitat admiterea apelului declarat de (...) CZ spol s.r.o. şi SC (...) SRL şi obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în favoarea apelantelor, conform dovezilor de plată existente la dosar.

Cu privire la apelul declarat de apelanta reclamantă SC (...) SRL a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul pârât (...) (...) a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta reclamantă şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

În apărare, intimatul pârât a arătat că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a admis excepţia nulităţii capătului 2 de cerere - prin încheierea de şedinţă din data de 16.02.2017.

Atât instanţa din oficiu cât şi el prin întâmpinare au ridicat obiecţii privind obiectul cererii de chemare în judecată, considerându-l nedeterminat, cu toate ambiguităţile manifestate de la promovarea acţiunii la pronunţarea sentinţei.

Reclamanta solicitase prin cererea de chemare în judecată: „Constatarea şi declararea simulaţiei contractului de societate - actului constitutiv al societăţii S.C. (...) S.R.L., „Inopozabilitatea actului juridic atacat faţă de creditorul SC (...) SRL şi constatarea fictivităţii formei de asociere „ ... şi pe cale de consecinţă să se constate că societatea (...) Gmbh (...) răspunde material pentru prejudiciile cauzate de S.C. (...) S.R.L.”

Reclamanta a arătat la prima interpelare a instanţei că „Obiectul cererii este constatarea simulaţiei activităţii S.C. (...) S.R.L."; activitatea este simulată şi nu are autorizaţie pentru a desfăşura obiectul de activitate indicat în actul constitutiv.”

Totodată, reclamanta a arătat la a doua interpelare a instanţei că obiectul cauzei îl reprezintă capătul I de cerere - constatarea caracterului simulat al actului constitutiv al S.C. (...) S.R.L.", iar obiectul cauzei, capătul II de cerere, - constatarea răspunderii materiale a societăţii (...) Gmbh (...) pentru prejudiciile cauzate de S.C. (...) S.R.L.”.

A solicitat a se constata că petitul 2 nu are determinat obiectul cererii şi valoarea lui ci un amestec confuz de elemente ce cuprind acte de societate, autorizaţii de funcţionare, simularea unei activităţi, invocarea răspunderii solidare faţă de victimă, etc.; asupra cărora se renunţă, se modifică, se revine – atitudine procesuală sancţionată în mod corect de către instanţa de fond cu admiterea excepţiei nulităţii capătului 2 din cererea de chemare în judecată.

Instanţa a admis excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii - excepţie invocată din oficiu - respectiv în a se constata caracterul simulat al contractului de societate - actului constitutiv ai societăţii S.C. (...) S.R.L., respectiv inopozabilitatea actului juridic atacat faţă de creditorul (...) SRL din perspectiva dispoziţiilor vechiului Cod civil (în vigoare la data constituirii S.C. (...) S.R.L., anul 2006).

Motivele de admisibilitate a excepţiei au fost corect reţinute prin hotărârea atacată raportate la natura juridică a simulaţiei. Referitor la condiţiile de exercitare a acţiunii civile, orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes. Interesul trebuie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin interes se înţelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a formulat o cerere de chemare în judecată, o cerere reconvenţională, o cerere de intervenţie voluntară sau forţată, o cale de atac sau orice altă formă de exercitare a acţiunii civile, pentru a fi sancţionate litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, pur vexatorii.

Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile.

Interesul de a promova cererea trebuie justificat de reclamant în persoana sa, această cerinţă se apreciază numai în raport cu reclamantul.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Existenţa interesului se apreciază la momentul formulării cererii. Interesul trebuie să fie determinat, adică folosul practic, material sau moral, ce poate fi realizat de parte, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract, cerinţa fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi. Interesul trebuie să fie legitim, adică conform cu regulile de convieţuire socială sau cu legea, deci să nu încalce prevederile art. 11 Noul Cod civil şi juridic, iar nu pur teoretic sau pur economic.

Exercitarea unui drept subiectiv fără interes legitim, deci împotriva scopului său recunoscut de lege, constituie un abuz de drept, care trebuie sancţionat conform art. 12 alin. (2) Noul Cod de procedură civilă.

Cerinţa interesului legitim trebuie deosebită de condiţia legalităţii pretenţiei formulate, ce ar implica examinarea fondului acesteia.

Interesul trebuie să fie personal, în sensul că folosul practic urmărit de titularul cererii trebuie să se răsfrângă asupra acestuia; cu alte cuvinte, această cerinţă exprimă ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei persoane să apere interesul unei alte persoane şi, pe cale de consecinţă, nici interesul colectiv.

Interesul trebuie să fie născut şi actual, iar nu eventual, adică să existe la momentul exercitării acţiunii civile, în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu dacă ar rămâne în pasivitate şi nu ar recurge în acel moment la acţiune.

Cerinţa existenţei unui interes actual trebuie să fie îndeplinită în toate cazurile, respectiv dreptul invocat este născut şi actual. Per a contrario, dacă dreptul este afectat de termen sau condiţie suspensivă şi acestea nu s-au împlinit, nu s-a născut interesul de a acţiona, motiv pentru care cererea va fi respinsă ca fiind lipsită de interes.

Exista o singură excepţie de la cerinţa ca interesul să fie născut şi actual în reglementarea legală ce prevede expres că se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Dispoziţiile art. 33 teza a II-a Noul Cod de procedură civilă reglementează o formă a acţiunilor preventive consacrate de art. 34 Noul Cod de procedură civilă în varianta a două ipoteze diferite:

a)cererea prevăzută de art. 33 Noul Cod de procedură civilă poate să fie formulată

indiferent dacă dreptul celui care acţionează este sau nu afectat de termen, pe când cererea din art. 34 alin. (3) Noul Cod de procedură civilă este condiţionată de existenţa unui drept afectat de termen suspensiv, neîmplinit;

b)în situaţia prevăzută de art. 33 Noul Cod de procedură civilă, dacă partea interesată nu ar acţiona, paguba care s-ar produce nu mai poate să fie reparată, pe când, în condiţiile art. 34 alin. (3) Noul Cod de procedură civilă, reclamantul ar suferi o pagubă „însemnată", dar aceasta nu este de nereparat.

Element definitoriu, necesar şi indispensabil într-o acţiune în declararea simulaţiei este actul secret.

Legislaţia în vigoare la momentul încheierii actului constitutiv al S.C. (...) S.R.L. anul 2006 este Vechiul Cod Civil.

Din economia dispoziţiilor cuprinse în art. 1175 Cod civil rezultă că simulaţia presupune existenţa unui act juridic secret care înlătură sau modifică un act aparent. Întrucât acest act secret se încheie, de regulă, în formă scrisă, el a fost denumit contraînscris. Sensul acestei noţiuni (contraînscris) desemnează simulaţia, adică simultaneitatea celor două acte juridice, primul aparent, iar al doilea, ascuns (secret), dar anihilat sau modificator, care cuprinde recunoaşterea simulaţiei totale sau parţiale a primului act.

Din această cauză, simulaţia nu poate fi dovedită decât printr-un contraînscris, care ar anihila sau modifica actul aparent ce se pretinde a fi simulat.

Actul secret, care modifică un act public, la care se referă art. 1175 Cod civil, produce efecte în măsura în care este valid sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă.

Acţiunea în simulaţie este mijlocul procedural prin care se determină caracterul simulat al contractului pentru a se face să se aplice contractul secret.

Acţiunea în declararea simulaţiei unui act are drept consecinţă stabilirea actului secret, real şi inexistenţa actului public, aparent.

Condiţia de exercitare ale acţiunii în simulaţie este afirmarea unui drept, fiind necesar ca o persoană să se prevaleze de o situaţie juridică pentru a cărei realizare calea justiţiei este obligatorie raportat la regimul juridic al contractului secret.

Efectul principal al acţiunii în simulaţie este acela de a înceta efectul caracterului secret al contraînscrisului (care pentru a fi valabil trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de lege şi să fie încheiat concomitent sau înainte de încheierea actului public/aparent) şi anihilarea, în tot sau în parte, a aparenţei juridice create prin actul public simulat.

Condiţia de exercitare a acţiunii în simulaţie este afirmarea unui drept, fiind necesar ca o persoană să se prevaleze de o situaţie juridică pentru a cărei realizare calea justiţiei este obligatorie raportat la regimul juridic al contractului secret.

Reclamanta nu justifică niciun interes în înlăturarea contractului de societate - actului constitutiv al societăţii S.C. (...) S.R.L.,  susţinerile din conţinutul apelului ca ar duce la „atragerea răspunderii societăţii mame (...) Gmbh pentru prejudiciile cauzate prin intermediul societăţii S.C. (...) S.R.L” sfidează normele de drept şi nu are nicio legătură cu invocata acţiune preventivă.

Susţinerea apelantei şi ridicarea la rang de evidenţe „dependenţa sucursalelor este dovedită şi prin atitudinea reprezentanţilor (...) şi (...) CZ, care fără a avea în mod aparent un contract de asistenţă juridică cu societatea mamă solicită în fata instanţei comunicarea actelor de procedură cu societatea mamă (...) GMBH”, nu are nicio legătură cu cauza, cu sucursalele, cu reprezentarea fără contracte de asistenţă juridică, etc.

Şi invocarea din apel a: „lipsa unei independenţe structurale, juridice, funcţionale şi financiare”, raportate la obiectul şi probele aflate la dosar par de domeniul oniricului.

Prin răspunsul la întâmpinare apelanta reclamantă (...) SRL a solicitat respingerea apărărilor apelantelor pârâte formulate prin întâmpinare, ca fiind nefondate.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelantele pârâte (...) CZ (...) şi SC (...) SRL au solicitat admiterea apelului lor, astfel cum a fost formulat.

1.Apelul declarat de reclamanta apelantă S.C. (...) S.R.L.

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. (...) S.R.L., aceasta a solicitat constatarea şi declararea simulaţiei contractului de societate - actului constitutiv al societăţii S.C. (...) S.R.L., respectiv inopozabilitatea acestui act juridic faţă de creditoarea reclamantă, constatarea fictivităţii formei de asociere şi, pe cale de consecinţă, să se constate că societatea (...) Gmbh (...) răspunde material pentru prejudiciile cauzate de societatea S.C. (...) S.R.L.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, societatea S.C. (...) S.R.L. este, în fapt, o societate simulată, care urmăreşte eludarea unor norme prohibitive, incidente în materia contractelor, respectiv a prevederilor din contractul nr. (...) din 03.01.2002, încheiat între S.C. (...) S.A. (antecesoarea reclamantei) şi S.C. (...) S.R.L., prin unicul asociat şi administrator (...) (...), privind interdicţia transmiterii datelor ce fac obiectul contractului în raporturile cu terţii, cât şi folosirea informaţiilor în propriul avantaj sau al terţilor, pe o perioadă de 5 ani de la încetarea contractului. (...) (...) a prestat managementul general al grupului de firme (...)-(...) din anul 1997 şi, datorită tehnologiei şi nivelului de informaţii la care acesta a avut acces în temeiul activităţii prestate, s-a stabilit obligaţia sa de neconcurenţă şi confidenţialitate.

În acest context, în anul 2006, (...) (...) înfiinţează, alături de (...) CZ (societate în care (...) Gmbh (...) deţine 100% din capitalul social) societatea S.C. (...) S.R.L., în care (...) (...) avea o participaţie de 30%, iar celălalt asociat 70%. Potrivit susţinerilor reclamantei, societatea S.C. (...) S.R.L. a fost, de fapt, înfiinţată de societatea mamă (...) Gmbh (...) care a urmărit, prin aceasta, să obţină întreg Know-how-ul cunoscut de (...) (...) ca urmare a activităţii prestate în cadrul grupului de firme (...)-(...) şi să eludeze obligaţiile de neconcurenţă şi confidenţialitate asumate de acesta, prin optarea ca şi formă de organizare a businessului din România pentru înfiinţarea unei societăţi cu răspundere limitată, care ascunde în realitate un contract de management sau de agent. Această opţiune s-a făcut în considerarea limitării răspunderii societăţii mamă în cazul în care va cădea în pretenţii pentru prejudiciul cauzat ca urmare a folosirii ilicite a know-how-ului deţinut de (...) (...).

Pe de altă parte, reclamanta a invocat că societatea S.C. (...) S.R.L. este una aparentă, deoarece, în realitate, adevăratul raport juridic este unul de prepuşenie, societatea înfiinţată în România fiind, de fapt, o agenţie, o sucursală a firmei mamă din (...), fiind controlată de aceasta. Prin urmare, societăţii S.C. (...) S.R.L. îi lipsesc cele trei elemente necesare pentru constituirea persoanei juridice – organizare de sine stătătoare, patrimoniu şi scop propriu, iar în lipsa acestora, personalitatea sa juridică este una precară, incompletă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16.02.2017, instanţa a admis excepţia nulităţii capătului doi de cerere din acţiunea reclamantei, întrucât obiectul acestuia nu este determinat. Prin sentinţa nr. (...)/LP/09.03.2017, Tribunalul (...) a admis excepţia lipsei de interes invocată din oficiu, în ceea ce priveşte primul capăt de cerere din acţiunea reclamantei, dispunând respingerea acestuia. Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, deşi reclamanta ar putea invoca în favoarea sa pretinsul raport de prepuşenie dintre S.C. (...) S.R.L. şi (...) Gmbh (...), acest fapt nu ar avea drept consecinţă scopul urmărit prin prezenta acţiune, respectiv obligarea (...) Gmbh (...) la plata prejudiciului suferit de reclamantă. De asemenea, s-a argumentat că, nu justifică interes înlăturarea contractului de societate al S.C. (...) S.R.L., în contextul în care reclamanta poate antrena direct răspunderea civilă delictuală a societăţii (...) Gmbh (...), cu condiţia dovedirii faptei ilicite, a culpei, a raportului de cauzalitate şi a prejudiciului însuşi.

Având în vedere că, prin apelul declarat, reclamanta apelantă a înţeles să critice soluţiile pronunţate asupra ambelor capete de cerere, instanţa de apel a apreciat că, acţiunea reclamantei trebuie examinată prin raportare la scopul urmărit de aceasta prin demararea acestei acţiuni.

Astfel, se observă că, prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat să se constate şi să se declare simulaţia contractului de societate - a actului constitutiv al societăţii S.C. (...) S.R.L., respectiv inopozabilitatea acestui act juridic faţă de creditoarea reclamantă, constatarea fictivităţii formei de asociere şi, pe cale de consecinţă, să se constate că societatea (...) Gmbh (...) răspunde material pentru prejudiciile cauzate de societatea S.C. (...) S.R.L.

Scopul unei acţiuni în simulaţie este de a stabili existenţa actului secret, real şi, respectiv, caracterul mincinos al actului public, întrucât se doreşte scoaterea la lumină a adevăratelor raporturi juridice dintre părţi. De regulă, acţiunii în declararea simulaţiei îi urmează o alta, bazată pe realitatea dezvăluită prin declararea simulaţiei şi care poate fi: o acţiune pentru obligarea debitorului la executarea obligaţiilor asumate prin actul secret sau la restituirea unor prestaţii, o acţiune în rezoluţiune ori una în revendicare etc. Faptul că, de regulă, acţiunii în declararea simulaţiei îi este alăturată o altă acţiune, nu înlătură caracterul de sine stătător, autonom al acţiunii în declararea simulaţiei.

Această acţiune este una în constatare, fiind o măsură conservatorie, iar nu reparatorie, deoarece reclamanta urmăreşte doar să se constate existenţa dreptului său de a se întemeia pe actul secret, fără ca prin ea să se urmărească repararea unui prejudiciu. În vederea realizării acestui din urmă deziderat, partea are la îndemână formularea unei acţiuni în realizare care dublează, de regulă, acţiunea în declararea simulaţiei. Cele două acţiuni au caracter de sine stătător, putând fi formulate în mod separat, iar nu neapărat în acelaşi dosar printr-o singură cerere de chemare în judecată. Doar în măsura în care cele două capete de cerere sunt formulate împreună, capătul de cerere în pretenţii va avea caracter accesoriu celui în declararea simulaţiei, care are caracter principal.

În speţă, însă, reclamanta nu a înţeles să alăture acţiunii în simulaţie şi o acţiune în realizare, ci a formulat un al doilea capăt de cerere având ca obiect tot acţiune în constare, respectiv constatarea faptului că societatea (...) Gmbh (...) răspunde material pentru prejudiciile cauzate de societatea S.C. (...) S.R.L.. Astfel cum a arătat expres reprezentanta reclamantei în şedinţa publică din data de 15.12.2016, în faţa primei instanţe, nu se solicită obligarea pârâtelor la plata vreunei sume de bani, ci se doreşte doar atragerea răspunderii societăţii mamă pentru prejudiciile cauzate de aceasta.

Or, obiectul unei cereri în constatare trebuie să vizeze existenţa sau inexistenţa unui drept determinat, iar nu a unuia generic, întrucât procedura contencioasă impune analiza unui raport juridic concret. Din această perspectivă, soluţia pronunţată de prima instanţă, de anulare a capătului II de cerere, apare ca fiind legală şi temeinică, raportat la prevederile art. 196 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, obiectul cererii nefiind determinat ori determinabil. Este în afara oricărui dubiu că nu se poate admite un capăt de cerere vizând atragerea răspunderii societăţii mamă din (...) pentru „toate prejudiciile” cauzate de aceasta, fără precizarea expresă a obiectului cererii în constatare, deoarece instanţa nu poate statua asupra unui drept generic.

Însă, această sancţiune aplicată capătului II de cerere din acţiunea reclamantei nu poate determina respingerea pe cale de consecinţă şi a capătului I de cerere, vizând declararea simulaţiei, pentru lipsa de interes.

Acţiunea în declararea simulaţiei este o acţiune civilă de sine-stătătoare, cu existenţă autonomă, diferenţiindu-se de celelalte acţiuni civile atât prin obiect, cât şi prin cauză. Acţiunile care o însoţesc de cele mai multe ori (dar nu întotdeauna), se grefează pe aceasta, îi sunt subsecvente. Trebuie, însă, subliniat că, dacă acţiunea în simulaţie poate fi introdusă ca o acţiune separată, acţiunile în realizare îi sunt subsecvente, fie că sunt formulate separat, fie că sunt formulate în aceeaşi cerere de chemare în judecată şi depind de soluţionarea ei.

Or, în cauza de faţă, instanţa de fond a reţinut exact contrariul, respectiv a respins ca lipsit de interes capătul I de cerere în declararea simulaţiei ca o consecinţă a anulării capătului II de cerere, ignorând aspectele anterior arătate, respectiv faptul că nu acţiunea în declararea simulaţiei are caracter accesoriu, ci cel de-al doilea capăt de cerere din acţiunea reclamantei care, în măsura în care îndeplinea toate condiţiile procedurale, depindea de soluţia pronunţată a asupra capătului I de cerere.

Chiar dacă, efectul anulării capătului II de cerere, este acelaşi cu cel al situaţiei în care reclamanta nu ar fi formulat deloc o acţiune în realizare în prezentul dosar, aceasta nu lipseşte de interes acţiune în declararea simulaţiei, tocmai datorită efectului pe care admiterea acestei acţiuni îl produce şi a caracterului de sine stătător al acesteia în raport cu alte posibile acţiuni care o pot însoţi. Este adevărat că, în speţă, obiectivul final al reclamantei este acela de a fi despăgubită de către societatea mamă din (...), însă nu există nici o dispoziţie legală care să oblige partea să formuleze în acelaşi timp, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, acţiunea în declararea simulaţiei şi acţiunea în pretenţii, ci, rămâne la aprecierea reclamantului formularea împreună a celor două capete de cerere, acesta având şi opţiunea ca, în măsura în care se va admite acţiunea în declararea simulaţiei, să exercite ulterior acţiunea în pretenţii.

În toate situaţiile, o eventuală acţiune în pretenţii are caracter subsecvent acţiunii în declararea simulaţiei, iar nu invers. Acţiunea în pretenţii se întemeiază pe aceasta şi depinde în mod logic de soluţionarea ei, chiar dacă este formulată în aceeaşi cerere de chemare în judecată sau pe cale separată. Din acest motiv, anularea capătului II de cerere din acţiunea reclamantei nu are nici o consecinţă asupra analizării capătului I de cerere în declararea simulaţiei, câtă vreme reclamanta are posibilitatea să formuleze o acţiune în pretenţii ulterior, pe cale separată, deoarece soluţia pronunţată asupra acestui capăt de cerere fiind pe excepţie, aceasta nu are autoritate de lucru judecat într-un litigiu ulterior.

Revenind la interesul formulării acţiunii în declararea simulaţiei, privită ca o acţiune cu caracter autonom, în aprecierea interesului de a formula o atare acţiune trebuie pornit de la calificarea acţiunii în declararea simulaţiei ca fiind o măsură conservatorie, în constatare, scopul reclamantei fiind acela ca, prin scoaterea la lumină a adevăratelor raporturi juridice dintre părţi, să se constatate şi existenţa dreptului său de a se întemeia pe actul secret.

Astfel, existenţa interesului nu poate fi condiţionată de existenţa prejudiciului, din moment ce, prin acţiunea în declararea simulaţiei, reclamanta nu pretinde şi acoperirea unui prejudiciu. O asemenea dovadă poate fi adusă ulterior, la momentul formulării unei acţiuni în pretenţii. La acest moment, însă, simpla calitate de creditor a reclamantei faţă de părţile pretins implicate în simulaţie conferă acesteia interesul de a recurge la demascarea adevăratelor raporturi juridice dintre părţi.

Lipsa unei capăt de cerere subsecvent, în pretenţii, nu determină aprecierea interesului ca nefiind născut sau actual, din moment ce se admite că cererea în pretenţii a reclamantei poate fi formulată şi ulterior, cele două acţiuni având existenţă de sine stătătoare.

Prin urmare, în condiţiile în care acţiunea în simulaţie, ca acţiune în constatare şi acţiunea în pretenţii au fiecare în parte un scop diferit, şi interesul de a demara fiecare din aceste acţiuni este, de asemenea, diferit, în primul caz interesul concretizându-se în constatarea caracterului simulat al actului public, prin scoaterea la lumină a adevăratelor raporturi juridice dintre părţi, iar în cel de-al doilea caz interesul fiind acela de a obţine plata unei sume de bani de la persoana devenită răspunzătoare ca urmare a constatării simulaţiei.

A considera ca lipsită de interes formularea acţiunii în simulaţie, în condiţiile în care reclamantul nu înţelege să formuleze şi un capăt de cerere în pretenţii în cadrul aceleiaşi acţiuni, ar însemna să considerăm că acţiunea în simulaţie nu are sens în sine, din moment ce nu se grefează pe o ală acţiune. Or, în realitate, situaţia este cu totul alta, deoarece acţiunea în pretenţii se grefează pe acţiunea în simulaţie, îi este subsecventă acesteia şi depinde în mod logic de soluţionarea sa.

În speţă, reclamanta a demarat acţiunea în declararea simulaţiei în considerarea calităţii sale de creditor al S.C. (...) S.R.L., S.C. (...) S.R.L. şi (...) (...), în baza sentinţei civile nr. (...)/21.12.2015 pronunţată de Tribunalul (...), prin care s-a stabilit că S.C. (...) S.R.L. a cauzat reclamantei un prejudiciu de 9.799.464 lei, iar ceilalţi doi pârâţi un prejudiciu de 682.134,45 lei, prin încălcarea clauzei de neconcurenţă şi confidenţialitate stabilită în contractul de management în favoarea reclamantei.

Scopul urmărit de reclamantă prin promovarea acţiunii în simulaţie este restabilirea realităţii, prin constatarea caracterului simulat al formei de organizare a societăţii S.C. (...) S.R.L., patrimoniul acesteia fiind, de fapt, patrimoniul firmei mamă. Din poziţia sa de terţ-creditor, dreptul şi interesul de a formula acţiunea în simulaţie nu este altceva decât consecinţa dreptului său de opţiune: dacă înţelege să se prevaleze de actul secret, trebuie mai întâi să îi dezvăluie existenţa în cadrul acestei acţiuni.

De asemenea, nu se poate aprecia că reclamanta are posibilitatea de a se îndrepta în mod direct împotriva societăţii (...) Gmbh (...), în lipsa unui raport juridic direct cu această societate şi a săvârşirii unei fapte ilicite de către această din urmă societate. Ceea ce invocă reclamanta în prezentul dosar este tocmai faptul că această societate va trebui să răspundă pentru actele societăţii simulate – S.C. (...) S.R.L., iar un pas necesar în acest demers este formularea acţiunii în simulaţie.

Raportat la aceste considerente, apreciind că prima instanţă a soluţionat în mod greşit capătul I de cerere în temeiul excepţiei lipsei de interes, în baza art. 480 alin. 3 paragraful II Noul Cod de procedură civilă, a fost admis apelul declarat împotriva sentinţei şi anulată în parte sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, în raport cu capătul I de cerere din acţiunea reclamantei.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei (...) Gmbh, întrucât acestea nu au fost apelate.

Totodată, în temeiul art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, s-a dispus obligarea reclamantei la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 21.303 lei, datorată în primă instanţă, aferentă capătului I de cerere, prin raportare la valoarea capitalului social al societăţii S.C. (...) S.R.L. de la data formulării acţiunii – 1.769.800 lei.

 Din interpretarea prevederilor art. 38, rezultă că, legea conferă instanţei care soluţionează o cale de atac dreptul de obliga partea la plata taxelor judiciare de timbru ori de câte ori constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal şi, totodată, independent de faptul că a fost atacată şi încheierea de şedinţă prin care instanţa a stabilit taxa judiciară de timbru în fazele anterioare.

 Art. 3 alin. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede în mod expres că se taxează la valoare acţiunile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial.

Or, raportat la obiectul primului capăt de cerere – acţiune în declararea simulaţiei actului constitutiv al unei persoane juridice, dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiţie are, în mod cert, un caracter patrimonial, astfel că evaluarea obiectului litigiului este posibilă şi necesară.

Nu se poate admite caracterul nepatrimonial al acestui capăt de cerere, deoarece un drept are caracter personal, fără conţinut economic şi, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană. Cu toate că drepturile personalităţii au fost construite pornind de la atributele fundamentale ale fiinţei umane, ele pot fi împrumutate şi persoanelor juridice, cel puţin pentru acele calităţi care nu sunt de condiţie strict umană. Pot intra în această categorie: dreptul la denumire, la reputaţie socială, la secretul bancar, la secretul producţiei industriale, dreptul la identitate etc. Or, dreptul a cărui valorificare se urmăreşte prin acţiunea de faţă nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale menţionate anterior.

Astfel fiind, instanţa de apel a stabilit prin încheierea de şedinţă din data de 30.01.2018, şi pentru faza procesuală a apelului, o taxă judiciară de timbru calculată la valoarea capitalului social al societăţii S.C. (...) S.R.L., de la data formulării acţiunii în instanţă, fiind respinsă ca nefondată cererea de reexaminare declarată de apelantă împotriva acestei încheieri.

2.Apelul declarat de apelanţii (...) Cz (...) şi (...) S.R.L.

Apelul pârâţilor vizează doar cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată reclamanta, ca urmare a respingerii acţiunii sale. În condiţiile în care se admite caracterul accesoriu al cheltuielilor de judecată raportat la capătul de cerere din acţiunea reclamantei, acelaşi caracter accesoriu îl va avea şi apelul declarat de pârâţi în privinţa cheltuielilor de judecată, în raport cu apelul reclamantei vizând litigiul principal. În consecinţă, raportat la soluţia de admitere a apelului declarat de reclamantă, de anulare în parte a sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare pe fond a capătului I de cerere din acţiunea reclamantei, se impune a fi admis şi apelul pârâţilor privitor la cheltuielile de judecată.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, se desprinde ideea că, cheltuielile de judecată sunt acelea efectuate pentru derularea litigiului principal, aflat pe rolul instanţei. Aşa fiind, este neîndoielnic caracterul lor accesoriu, acordarea acestora depinzând de rezultatul capătului de cerere principal. În atare situaţie, ca o consecinţă a anulării în parte a sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare, şi cheltuielile de judecată vor fi reanalizate la rejudecarea cauzei, întrucât, în funcţie de soluţia ce se va pronunţa în rejudecare şi având în vedere şi soluţia dată capătului II de cerere din acţiunea reclamantei, prima instanţa va dispune asupra părţii în culpă procesuală şi a cuantumului cheltuielilor de judecată pe care aceasta trebuie să le suporte. Totodată, şi cheltuielile de judecată aferente fazei procesuale a apelului vor fi evaluate de instanţa de rejudecare, în ansamblul cheltuielilor judiciare ale cauzei.

Astfel, la acest moment procesual nu s-a putut tranşa chestiunea cheltuielilor de judecată, câtă vreme litigiul principal în cadrul căruia sunt făcute aceste cheltuieli nu este încă finalizat.

Faţă de argumentele arătate, în temeiul art. 480 alin. 3 paragraf II Noul Cod de procedură civilă, a fost admis şi apelul declarat de pârâţii apelanţi (...) Cz (...) şi (...) S.R.L., în sensul că, la rejudecarea cauzei, vor fi avute în vedere şi, respectiv, reanalizate cheltuielile de judecată invocate de apelanţi.

Domenii speta

Spete similare