În lipsa unui act administrativ de admitere în parte a cererii ori de respingere a acesteia, instanţa nu poate să se substituie autorităţii administrative şi să o oblige pe aceasta să emită un act administrativ

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 4022/86/2020, reclamanta S.C. N.T. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Local al municipiului Suceava să emită în favoarea sa actul de aprobare pentru înfiinţarea unei autogări cu service auto la adresa din municipiul Suceava, str., nr., jud. Suceava şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 350 din 27 mai 2021, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâtul Consiliul Local al municipiului Suceava.

Examinând sentinţa recurată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a motivelor de  recurs  formulate, curtea a constatat următoarele:

Prin cererea de recurs s-a susținut, pe de o parte, că în mod greșit instanța de fond a reținut existența unui refuz nejustificat din partea instituției de soluționare a cererii reclamantei iar, pe de altă parte, că în mod greșit a obligat autoritatea deliberativă la adoptarea actului, fără ca aceasta să poată analiza oportunitatea și interesul public.

Analizând cererea introductivă, curtea a reținut că reclamanta intimată a solicitat obligarea Consiliului Local Suceava la emiterea actului de aprobare pentru înființarea unei autogări cu service auto în municipiul Suceava, str., nr., județul Suceava, motivat de faptul că instituția nu a soluționat cererile înregistrate sub nr. 67 din 11 iunie 2020 și nr. 134 din 28 septembrie 2020 în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004. Astfel, curtea s-a raportat la petitul acțiunii în soluționarea prezentei cauze.

Pe de altă parte, în considerentele sentinței recurate, instanța de fond a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât refuzul pârâtului de a aproba înființarea unei autogări nu se întemeiază pe motive justificate, ci pe motive formale.

Curtea a apreciat că prima instanţă a depăşit limitele învestirii. Astfel, reclamanta a susţinut că s-a adresat cu cerere Consiliului Local al Municipiului Suceava pentru emiterea actului de aprobare pentru înfiinţarea unei autogări cu service auto iar acesta nu i-a soluţionat cererea în termen de 30 de zile. A invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Ori, în această situaţie cel vătămat se poate adresa instanţei de judecată pentru obligarea autorităţii administrative la soluţionarea cererii. În lipsa unui act administrativ de admitere în parte a cererii ori de respingere a acesteia care presupune parcurgerea unei proceduri administrative, instanţa nu poate să se substituie autorităţii administrative şi să o oblige pe aceasta să emită un act administrativ de admitere a cererii.

Prima instanţă în mod greşit a soluţionat cererea reclamantei şi a obligat pârâtul la emiterea actului de aprobare a înfiinţării autogării în lipsa unui act administrativ de respingere a cererii emis de autoritatea administrativă competentă ori a unei hotărâri de soluţionare a cererii care să nu fi fost respectată de către aceasta.

De altfel, din actele dosarului rezultă că, prin adresa nr. 67/17.06.2020, Primarul Municipiului Suceava a comunicat reclamantei un răspuns în sensul completării documentaţiei necesare pentru aprobarea înfiinţării autogării.

Pe de altă parte, curtea a mai reținut că, din procesul verbal încheiat la data de 16 septembrie 2021 de către Consiliul Local al Municipiului Suceava (depus la termenul de judecată din data de 07 februarie 2022), rezultă că, în ședința consiliului din data de 16.09.2021 a fost supus la vot proiectul de hotărâre privind înființarea unei autogări de către S.C. N.T. S.R.L., hotărârea nefiind adoptată întrucât au existat 7 voturi negative și 14 abțineri.

Prin urmare, autoritatea recurentă a soluționat cererile reclamantei, iar, în situația în care reclamanta este nemulțumită de modalitatea de soluționare a acestora, poate uza de procedura reglementată de lege pentru contestarea actului administrativ prin care consideră că i-ar fi lezate drepturile sau interesele legitime.

Pentru considerentele învederate, în baza art. 496 alin. 2 Cod procedură civilă, curtea a admis recursul formulat de Consiliul Local al Municipiului Suceava, a casat în tot sentința recurată și, în rejudecare, a respins acțiunea, ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare