Infracţiunea de ultraj săvârşită atât prin ameninţarea funcţionarului public cât şi prin distrugerea bunurilor acestuia comisă în scop de intimidare

Rezumat:

Fapta inculpatului care a adresat persoanei vătămate, pădurar în cadrul Ocolului Silvic..., cuvinte şi expresii jignitoare, reproşându-i aspecte legate de serviciu, ameninţări, a apucat-o de haină şi a izbit-o de autoturism, spărgându-i cu pumnul geamul lateral faţă al autoturismului, provocându-i plăgi la nivelul ambelor mâini şi creându-i o stare de temere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 2 Cod penal cu raportare la art. 206 Cod penal şi la art. 253 alin. 1 Cod penal (atât la infracţiunea de ameninţare cât şi la infracţiunea de distrugere).

Activitatea infracţională a inculpatului se circumscrie atât infracţiunii de ameninţare săvârşită împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal, cât şi infracţiunii de distrugere săvârşită împotriva bunurilor unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, fapta de distrugere fiind săvârşită în scop de intimidare a funcţionarului public, prev. de art. 257 alin. 2 Cod penal, actul de distrugere nefiind absorbit în infracţiunea de ameninţare cum în mod greşit a susţinut instanţa de fond.

Hotărârea:

Prin Sentinţa penală nr. 232 din 19 decembrie 2019 pronunţată de Judecătora Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. ..../206/2018, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 206 Cod Penal.

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal s-a impus ca inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei .. sau Primăriei comunei ..., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 96 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 404 alin. 2 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului că, în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse prin hotărâre, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art.5 alin.5 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, informează inculpatul A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 lei din cursul urmăririi penale.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr.746/137/P/2015 emis la data de 10 decembrie 2018 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 2 Cod penal, constând în aceea că la data de la data de 23.05.2015, în jurul orei 21.40, i-a adresat persoanei vătămate B., pădurar în cadrul Ocolului Silvic..., cuvinte şi expresii jignitoare reproşându-i aspecte legate de serviciu, ameninţări, l-a apucat de haine şi l-a izbit de autoturism, spărgându-i cu pumnul geamul lateral faţă al autoturismului marca Mitshubishi Pajero cu nr. de înmatriculare ..., provocându-i plăgi la nivelul ambelor mâini şi creându-i o stare de temere.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că persoana vătămată B., îndeplineşte funcţia de pădurar în cadrul Ocolului Silvic..., Cantonul Silvic 6 ..., locuind împreună cu familia sa în comuna ..., şi că la data de 23.05.2015, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, s-a deplasat de la domiciliul său cu autoturismul proprietate marca Mitshubishi Pajero de culoare verde, cu nr. de înmatriculare ..., cu intenţia de a ajunge în satul .., la Cantonul Silvic nr.6 ..., pentru a efectua serviciul de patrulare şi pază în zonă.

S-a mai reţinut că, după ce a patrulat timp de aproximativ două ore, în jurul orei 21.30 s-a hotărât să se întoarcă la domiciliul său, sens în care s-a urcat din nou la volanul autoturismului proprietate şi l-a condus pe Drumul Forestier .. .. iar la un moment dat, în jurul orei 21.40, în timp ce se deplasa pe Drumul Forestier ..., a observat că din sens opus circula autoturismul marca Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare .., ce aparţinea numitului C., o cunoştinţă de a sa. Când a ajuns în dreptul acestui autovehicul acesta a încetinit, a deschis uşor geamul şi a salutat, dar a observat faptul că la volanul autovehiculului se afla inculpatul A., pe care îl cunoştea.

S-a mai precizat faptul că imediat ce inculpatul l-a observat pe pădurar, a început să-i adreseze injurii şi reproşuri în legătură cu serviciul şi funcţia de pădurar pe care o deţine, spunându-i totodată că îl urmăreşte, şi l-a ameninţat spunându-i că „o să vină în pădure şi o să taie mai mulţi arbori nemarcaţi, creându-i astfel probleme pe linie profesională”, apoi a coborât din autoturismul marca Mercedes Vito şi a lovit puternic cu pumnul în geamul faţă stânga al autoturismului persoanei vătămate spărgându-l, iar cioburile din acesta l-au tăiat la nivelul membrelor superioare pe pădurar.

Văzând aceasta, persoana vătămată a încercat să coboare din autoturism, însă inculpatul l-a prins în mod violent cu ambele mâini de haine, trăgându-l cu forţa din interiorul autoturismului, iar după ce persoana vătămată a coborât din autovehicul, a fost izbit de autoturism de către inculpat, care, în tot acest timp, i-a adresat injurii şi ameninţări.

 În continuare s-a arătat în rechizitoriu că persoana vătămată a încercat să apeleze Serviciul de Urgenţă 112 de pe telefonul său mobil dar inculpatul nu l-a lăsat, luându-i telefonul cu forţa din mână şi aruncându-l în pârâul ..., aflat în imediata apropiere, iar în final, persoana vătămată a reuşit să scape din mâinile inculpatului şi după ce şi-a recuperat telefonul mobil s-a urcat la volanul autoturismului şi l-a condus pe Drumul Forestier .. spre comuna ....

 S-a mai menţionat că la momentul în care persoana vătămată a fost ultragiată, aceasta se afla în timpul serviciului, purta ţinuta de serviciu, iar prin distrugerea geamului proprietatea acesteia, inculpatul a urmărit să îl intimideze, inclusiv prin ameninţările aduse, care aveau legătură cu serviciul şi funcţia sa de pădurar.

În actul de sesizare s-a mai arătat că, potrivit declaraţiilor date de persoana vătămată, ameninţările care i-au fost aduse i-au creat o stare de temere şi îl crede capabil pe inculpat să se deplaseze în pădurea aflată în administrarea sa şi să taie arbori nemarcaţi, urmărind astfel să îi creeze probleme pe linie profesională, astfel că ulterior, dar în aceeaşi seară, l-a apelat telefonic pe şeful de district D., căruia i-a povestit ce a păţit cu inculpatul, în sensul că acesta i-a distrus geamul de la maşina proprietate, l-a ameninţat şi l-a apucat cu mâinile de haine, iar despre incident a povestit şi colegilor săi, E., dar şi soţiei sale, F.

S-a mai arătat că persoana vătămată în declaraţia dată a arătat că, deşi iniţial i s-a pus în vedere de către lucrătorii de poliţie să se prezinte la Cabinetul de Medicină Legală, nu s-a prezentat şi nu deţine certificat medico-legal, şi că inculpatul i-a achitat suma de 300 de lei, reprezentând distrugerea geamului de la maşina proprietate, astfel că nu s-a mai constituit parte civilă în cadrul procesului penal, ci a solicitat doar tragerea la răspunderea penală a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art.257 alin.1, 2 Cod Penal.

 Potrivit rechizitoriului, lucrătorii de poliţie, în prezenţa persoanei vătămate, au procedat la efectuarea unei cercetări la faţa locului, unde, pe partea dreaptă a drumului forestier au fost identificate mai multe fragmente care proveneau de la geamul lateral stânga faţă al autoturismului proprietatea persoanei vătămate, iar pe partea stângă a drumului au identificat o urmă de pneu de autoturism cu lăţimea de 18 cm, persoana vătămată declarând că provine de la autoturismul cu care s-a deplasat inculpatul A. la data de 23.05.2015. Ulterior, la sediul Postului de Poliţie .., lucrătorii de poliţie au procedat şi la examinarea autoturismului marca Mitshubishi Pajero, proprietatea persoanei vătămate, ocazie cu care pe scaunul din faţă stânga şi pe pragul lateral stâng al autoturismului, au identificat mai multe cioburi de sticlă securit provenite de la geamul lateral stânga faţă, distrus cu pumnul de către inculpatul A.

 De asemenea, a fost examinată şi îmbrăcămintea persoanei vătămate pe care a purtat-o la data de 23.05.2015, lucrătorii de poliţie constatând că pe interior, pe partea stângă, căptuşeala hainei de serviciu era ruptă pe o lungime de 10 cm, persoana vătămată arătând că i-a fost ruptă de către inculpat în momentul altercaţiei.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, a examinării autovehiculului persoanei vătămate, a hainelor acestuia, au fost efectuate fotografii judiciare care au fost ataşate la dosar.

 Situaţia de fapt, mai sus menţionată a fost susţinută de parchet cu următoarele mijloace de probă: sesizarea şi declaraţiile persoanei vătămate, fişa postului persoanei vătămate, cercetare la faţa locului însoţită de planşe foto, declaraţiile martorilor, înscrisuri privind vehiculul persoanei vătămate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 10 decembrie 2018 sub nr. ..../206/2018.

Prin Încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr. 48 din data de 30 ianuarie 2019, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ../137/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, privind pe inculpatul A., trimis în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1, 2 din Codul penal, a administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul A.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 12 iunie 2019, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 2 Cod penal în infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 206 Cod penal, considerând că faptele descrise în presupusa activitate infracţională a inculpatului se absorb în acte de ameninţare.

Instanţa de fond, ulterior citirii actului de sesizare, a explicat inculpatului învinuirea ce i se aduce, iar conform art. 374 alin. 2 Cod procedură penală l-a înștiințat pe inculpat cu privire la drepturile şi obligaţiile prev. de art. 83, 108 al. 1 şi 2, dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în procedura simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri, acesta declarând că face uz de dreptul de a nu da nici o declaraţie şi este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii dacă instanţa îl va găsi vinovat şi se va orienta către o pedeapsă cu amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere şi că nu este de acord cu pretenţiile solicitate de partea civilă.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei şi a solicitat readministrarea şi completarea probatoriului.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Persoana vătămată B., pe parcursul urmăririi penale, a declarat că la data de 23 mai 2015, în jurul orei 21.30, s-a întâlnit cu inculpatul, după ce a făcut o patrulare de pază, în interes de serviciu, în zona cantonului silvic ..., acesta din urmă conducând autoturismul Mercedes Vito, cu număr de înmatriculare .., ce aparţine numitului C., persoană pe care o cunoaşte şi când a ajuns în dreptul acestui autoturism, cu care s-a intersectat, a oprit crezând că acesta se află la volan. A declarat că abia după ce maşina a oprit, a constatat că la volan se află A., care a început să-i adreseze injurii, în legătură cu serviciul pe care îl desfăşoară, spunându-i şi reproșându-i că îl urmăreşte şi că acest lucru nu se va termina aşa, deoarece el şi şeful lui vor avea de suferit din cauza acestuia, după care a devenit nervos şi recalcitrant, a coborât din autoturismul pe care îl conducea şi a lovit puternic cu pumnul în geamul stânga-faţă al autoturismului său, spărgându-l. Persoana vătămată a mai declarat că a încercat să coboare din autoturism, dar acesta l-a prins în mod violent, cu ambele mâini, de piept, trăgându-l cu forţa din interior autoturismului şi după ce a coborât, l-a izbit de autoturism, proferând injurii şi ameninţări la adresa lui.

Prezentă în instanţă la data de 2 octombrie 2019, persoana vătămată B. a declarat că este angajat cu contract individual de muncă la Ocolul Silvic... şi în seara respectivă, era îmbrăcat în haine silvice pentru că fusese să închidă solarul silvic şi se îndrepta de la serviciu la domiciliu, iar pe drumul forestier s-a întâlnit cu inculpatul, a urmat un schimb de replici în care inculpatul i-a adus cuvinte jignitoare, injurii legate de activitatea sa de serviciu, susținând că îl urmăreşte și că nu-l lasă în pace, arătând că în urma acestor schimburi de replici s-au încins spiritele, inculpatul a coborât din mașina sa şi a venit la el la mașină, i-a spart cu pumnul geamul de la portiera stângă-șofer, care era deschis pe jumătate, apoi el a coborât şi inculpatul l-a îmbrâncit lângă mașină, și, pentru că a încercat să scoată telefonul pentru a suna la 112, inculpatul i-a luat telefonul și l-a aruncat pe jos. A relatat persoana vătămată că inculpatul deține în acea zonă un teren de fânaț și o păstrăvărie, însă discuțiile purtate erau legate de faptul că acesta umbla prin pădure, adică era vorba de braconaj, că nu îşi mai aminteşte exact cuvintele care i-au fost spuse de inculpat, însă toate erau în legătură cu serviciul, crede că şi ceva că taie copacii. Totodată a susţinut persoana vătămată că actele de amenințare au fost strict legate de serviciu, iar referitor la amenințările legate de tăierea copacilor, a declarat că probabil inculpatul era în stare să facă așa ceva pentru că el nu poate sta tot timpul în pădure. A arătat persoana vătămată că după ce inculpatul a plecat, el s-a urcat în mașină, şi-a recuperat telefonul, apoi în centru s-a întâlnit cu lucrătorii de poliție care erau de serviciu, le-a povestit acestora ce s-a întâmplat, s-a sunat la 112, au venit de la Câmpulung și s-au deplasat la fața locului, acolo pe drumul forestier în care s-a intersectat cu inculpatul și au făcut pozele, iar el l-a anunțat telefonic pe șeful de district D., apoi i-a povestit cele întâmplate colegului său E. și soției sale. De asemenea, persoana vătămată a menţionat că a doua zi inculpatul a venit la el, și-a cerut scuze și i-a plătit contravaloarea geamului și reparațiile, astfel că nu s-a constituit parte civilă în prezentul dosar.

S-a mai reţinut că inculpatul A. audiat în primă instanţă, nu a recunoscut săvârşirea faptei, precizând că între el şi persoana vătămată a existat doar o ceartă, adresându-şi reciproc cuvinte jignitoare, iar acestea nu au avut legătură cu serviciul sau funcţia persoanei vătămate şi că geamul de la maşina acesteia s-a spart în momentul în care B. a coborât din autoturism şi a trântit portiera, el a achitat contravaloarea geamului, la sugestia martorului D., care este şeful persoanei vătămate, şi la care a fost a doua zi şi i-a povestit incidentul. Acesta a relatat că nici nu a coborât din maşina sa, nu i-a spart acestuia geamul, nici nu l-a tras de haină sau lovit, nu cunoaşte dacă în acel moment persoana vătămată era îmbrăcată în pădurar, dar ştie că acesta este pădurar în acea zonă.

Instanţa de fond a reţinut că în cauză a rezultat că la data de 23 mai 2015, în jurul orei 21.40, lucrătorii Postului de Poliţie .. au fost sesizaţi telefonic de către B. pădurar în cadrul OS .., având în gestiune cantonul silvic 6 .., despre faptul că A. i-a distrus un geam de la autoturismul pe care îl conducea şi l-a lovit, în timpul în care efectua patrulare în cantonul pe care îl are în pază, fiind îmbrăcat în uniforma de serviciu şi, în baza delegării emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, la faţa locului s-a deplasat o echipă operativă formată din lucrători ai Secţiei 14 Poliţie Rurală .. şi un tehnician criminalist din cadrul Poliţiei mun. Câmpulung Moldovenesc, fiind întocmit procesul verbal de cercetare la faţa locului.

A rezultat din cercetări că persoana vătămată, pădurarul B., în timp ce se deplasa pe Drumul Forestier .. cu auto marca Mitsubishi Pajero, cu numărul de înmatriculare .., fiind în uniformă de serviciu, a observat că din sens opus circula autoturismul marca Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare .., ce aparţinea numitului C., o cunoştinţă de a sa. Când a ajuns în dreptul acestui autovehicul acesta a încetinit, a deschis uşor geamul şi a salutat, dar a observat faptul că la volanul autovehiculului se afla inculpatul A., pe care îl cunoştea.

Imediat ce inculpatul l-a observat pe pădurar, a început să-i adreseze injurii şi reproşuri în legătură cu serviciul şi funcţia de pădurar pe care o deţine, spunându-i totodată că îl urmăreşte, şi l-a ameninţat spunându-i că „o să vină în pădure şi o să taie mai mulţi arbori nemarcaţi, creându-i astfel probleme pe linie profesională”, apoi a coborât din autoturismul marca Mercedes Vito şi a lovit puternic cu pumnul în geamul faţă stânga al autoturismului persoanei vătămate, spărgându-l. Persoana vătămată a încercat să coboare din autoturism, însă inculpatul l-a prins în mod violent cu ambele mâini de haine, trăgându-l din interiorul autoturismului, iar după ce persoana vătămată a coborât din autovehicul, a fost izbit de autoturism de către inculpat, care, în tot acest timp, i-a adresat injurii şi ameninţări. În momentul în care persoana vătămată a încercat să apeleze Serviciul de Urgenţă 112 de pe telefonul său mobil, inculpatul i-a luat telefonul cu forţa din mână şi l-a aruncat în pârâul..., aflat în imediata apropiere.

S-a reţinut de către instanţa de fond că din cercetarea la faţa locului a rezultat că locul faptei este situat pe raza comunei .., în locul numit „..”, pe drumul forestier „..”, la poziţia kilometrică 3 km + 500 metri.

De asemenea, pe partea dreaptă a drumului forestier „..”, în sensul de mers .., au fost identificate mai multe fragmente ce provin dintr-un geam securit de autoturism, persoana vătămată declarând că provine de la autoturismul său, pe partea stângă drumului forestier „.”, pe sensul de mers .., a fost identificată o urmă de pneu de autoturism, cu lăţimea de 18 cm, urmă despre care persoana vătămată a declarat verbal că provine de la autoturismul Mercedes Vito, cu care se deplasa numitul A..

Totodată, a rezultat din cercetări că la sediul Postului de Poliţie .. a fost examinat vizual autoturismul marca Mitsubishi Pajero, cu nr. de înmatriculare .., aparţinând persoanei vătămate, ocazie cu care au fost identificate pe scaunul din faţă stânga şi pe pragul lateral stânga al autoturismului mai multe cioburi de sticlă securit, provenite de la geamul lateral stânga-faţă, despre care persoana vătămată a afirmat că a fost spart de către numitul A., iar cu ocazia examinării îmbrăcămintei persoanei vătămate, s-a constatat că pe interior, pe partea stângă, căptuşeala hainei de serviciu a numitului B. este ruptă pe o lungime de 10 centimetri, acest despre care persoana vătămată a declarat că haina a fost ruptă de către A. în momentul altercaţiei, constatări ce au fost materializate în planşe fotografice.

Analizând declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa de fond a reţinut că martora F., soţia persoanei vătămate, a declarat că în ziua respectivă soţul său a venit seara de la serviciu, a văzut că era lovit, respectiv avea niște urme pe mâini, pe gât, niște zgârieturi, era supărat și nervos și a observat că geamul de la mașină din partea ușii șoferului era spart, i-a spus că a fost un scandal și că a fost lovit, acesta era îmbrăcat în hainele silvice şi în momentul în care a ajuns acasă, era panicat, speriat, supărat. Martora a arătat că ulterior a aflat că era vorba de inculpatul, pe care ea nu-l cunoștea.

Martorul E., angajat în funcţia de pădurar la Ocolul Silvic .., a declarat că persoana vătămată, cu care este coleg, i-a spus la vreo 2-3 zile, poate o săptămână, că a avut un incident cu numitul .. şi în timpul acestor discuții inculpatul i-a spart geamul de la mașină, dar când s-a întâlnit cu persoana vătămată nu a observat ca acesta să aibă leziuni pe corp şi nu ştie dacă inculpatul i-a adresa amenințări în legătură cu activitatea de serviciu pentru că nu îl interesează, iar el este străin acolo, face serviciu la .. și nu vrea să știe. De asemenea, martorul a relatat că îl cunoaşte pe inculpat, știe că acesta are teren mai în deal de cantonul lor, dar nu teren cu vegetație forestieră, ci cu iaz cu peşte şi a auzit că se discuta prin .., nu pe la ei prin serviciu, că inculpatul ar fi fost urmărit pentru acte de braconaj.

Martorul D., şef de district la .., audiat în instanţă a declarat că în jurul orei 22, el era plecat din localitate și a fost sunat de persoana vătămată spunându-i că a avut probleme cu A., că s-au certat, dar nu reține exact pentru ce, acesta l-ar fi înjurat şi i-a spart geamul de la mașină, fiind în raza cantonului şi a sunat la Poliție. De asemenea, martorul a arătat că îl cunoaşte pe inculpat, sunt vecini, din același sat, au crescut împreună şi nu știe ca numitul A. să fie cunoscut în localitate ca o persoană care provoacă scandal, iar în declarația pe care a dat-o cu ocazia cercetărilor penale unde a arătat că îl cunoaşte pe numitul A., care este cunoscut în localitate ca o persoană ce provoacă scandal, a precizat că atunci s-a referit la scandalul care îl avusese cu B.. Totodată martorul a menţionat că nu știe ce i-a spus inculpatul persoanei vătămate în legătură cu activitatea de serviciu, că nu îşi aduce aminte dacă i-a spus persoana vătămată că inculpatul l-a amenințat cu ceva în legătură cu activitatea sa de serviciu. Martorul a precizat că din discuțiile pe care le-a avut ulterior cu persoana vătămată, nu a observat ca aceasta să fie afectată sau speriată, înțelegând că „s-au și împins ei ceva acolo” şi nu a văzut ca acesta să fie lovit ori să prezinte zgârieturi la mână, dar că ulterior s-a întâlnit cu inculpatul, sfătuindu-l să se împace, însă nu știe exact dacă l-a sfătuit să se împace înainte sau după ce s-a pus geamul, dar îşi aminteşte că geamul a fost pus imediat. Totodată, a doua sau a treia zi şi de asemenea, a discutat şi cu persoana vătămată și a sfătuit-o să-și retragă plângerea.

Instanţa de fond a reţiunut că, probabil pentru a diminua consecinţele penale, martorul D., a încercat să-şi nuanţeze declaraţia dată în instanţă, menţionând că nu-şi aminteşte anumite aspecte, ori încercând să descrie în mod diferit situaţia, dar în cursul urmăririi penale acesta a declarat că imediat după incident, persoana vătămată era afectată, având o stare de temere, având în vedere că A. era cunoscut în localitate ca o persoană ce provoacă scandal.

Martora G., soţia inculpatului, audiată în instanţă, a declarat că în seara de 23 mai 2015, soţul ei s-a întors acasă în jurul orelor 22.30, era supărat şi i-a spus că pe drumul .. s-a întâlnit cu B., care venea din sens opus, şi l-a întrebat unde merge la ora aceasta, iar întrucât el nu a vrut să-i spună, persoana vătămată a intenţionat să coboare din maşină, a deschis uşa şi maşinile fiind apropiate, persoana vătămată a trântit uşa şi i s-a spart geamul, aceasta fiind situaţia relatată de soţul ei, care nu i-a mai spus nimic altceva. Aceasta a precizat că a doua zi soţul ei s-a deplasat la D., şeful de Ocol, pentru a sta de vorbă în legătură cu acesta incident, iar acesta l-a sfătuit să se împace cu persoana vătămată, să nu depună plângere, că va umbla şi el pe drumuri şi îi va face probleme şi persoanei vătămate, menţionând că, ulterior, soţul ei s-a întâlnit cu persoana vătămată, s-au înţeles şi a plătit geamul. Martora a declarat că ştie că aceasta este pădurar în zona în care ei au o păstrăvărie şi că cei doi s-au întâlnit pe drumul ce duce la păstrăvărie.

Instanţa de fond a reţinut că, având în vedere intervalul scurs de la data săvârşirii faptei– 23 mai 2015 şi până în prezent, impactul s-a diminuat, poziţia persoanei vătămate s-a schimbat, aceasta fiind sfătuită, aşa cum a rezultat şi din probatoriu, să ajungă la o înţelegere cu inculpatul, în acest sens fiind şi declaraţia autentificată sub nr.791 din data de 26 martie 2019 de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi ..., prin care arată că îşi retrage plângerea prealabilă formulată la data de 23 mai 2015 împotriva lui A. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prev. de art. 193 Cod penal şi pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prev. de art. 206 Cod penal, însă instanţa de fond a menţionat că se va raporta la momentul săvârşirii faptei.

Instanţa de fond a reţinut că în cauză s-a confirmat prin probatoriu administrat faptul că la data de 23.05.2015, persoana vătămată B., în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îmbrăcat în uniforma de serviciu, a fost agresat de inculpatul A., care i-a adresat injurii şi reproşuri în legătură cu serviciul şi funcţia de pădurar pe care o deţine, spunându-i totodată că îl urmăreşte, şi l-a ameninţat spunându-i că „o să vină în pădure şi o să taie mai mulţi arbori nemarcați, creându-i astfel probleme pe linie profesională”, apoi a coborât din autoturismul marca Mercedes Vito şi a lovit puternic cu pumnul în geamul faţă stânga al autoturismului persoanei vătămate spărgându-l, ulterior persoana vătămată fiind izbită de autoturism de către inculpat, care, în tot acest timp, i-a adresat injurii şi ameninţări.

S-a arătat că toate aceste fapte şi gesturi i-au creat persoanei vătămate o stare de temere, acesta declarând în instanţă că îl crede capabil pe inculpat să se deplaseze în pădurea aflată în administrarea sa şi să taie arbori nemarcaţi, urmărind astfel să îi creeze probleme pe linie profesională, persoana vătămată comunicând colegilor şi soţiei aceste aspecte, fiind afectată de ceea ce s-a întâmplat și exprimându-și îngrijorarea în legătură cu ameninţările inculpatului.

Totodată, inculpatul, sesizând intenţia persoanei vătămate de a apela Serviciul de Urgenţă, i-a luat telefonul cu forţa din mână şi l-a aruncat în pârâul .., aflat în imediata apropiere.

S-a arătat că este evidentă starea de temere a persoanei vătămate, care, aşa cum a declarat atunci când a văzut că a fost îmbrâncită lângă maşină, a încercat să scoată telefonul pentru a suna la 112, dar inculpatul i l-a luat şi l-a aruncat pe jos, apoi acesta întâlnindu-se cu lucrătorii de poliţie, le-a relatat cele întâmplate, sunându-şi şi şeful de district D., chiar în acea seară, deşi ora era târzie.

Coroborând declaraţia inculpatului cu cele ale persoanei vătămate, ale martorilor F., E., D., G., fişa postului persoanei vătămate, procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, instanţa de fond a constatat că este dată vinovăţia inculpatului, reţinând că inculpatul, în urma unui schimb de replici, i-a adresat persoanei vătămate B., pădurar în cadrul Ocolului Silvic ..., cuvinte şi expresii jignitoare reproşându-i aspecte legate de serviciu şi ameninţări, l-a apucat de haine, rupându-i uniforma de serviciu şi l-a izbit de autoturism, spărgându-i cu pumnul geamul lateral faţă al autoturismului, toate acestea pentru a-l intimida şi creându-i o stare de temere.

Instanţa de fond, raportându-se la intenţia inculpatului, aceea de a o speria şi a crea o stare de temere persoanei vătămate, a considerat că acţiunea de ameninţare a acesteia, a fost realizată nu doar prin cuvintele adresate, ci şi prin gesturile şi faptele descrise mai sus, respectiv faptul că inculpatul a izbit cu pumnul în geamul maşinii, a tras-o de haine şi a izbit-o pe partea vătămată de maşină, toate acestea intrând în conţinutul constitutiv al infracţiunii de ameninţare.

S-a mai reţinut de către instanţa care a pronunţat sentinţa apelată că în cauză s-au invocat cu ocazia solicitării de schimbare a încadrării juridice, aspecte legate de calitatea de funcţionar public al persoanei vătămate, instanţa precizând că în stabilirea calității de funcționar public, calitate cerută pentru subiectul pasiv al infracțiunii de ultraj, are în vedere dispozițiile art. 175 Cod penal, nu pe cele ale Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în concret pe cele prevăzute de art. 175 alin. 2 Cod penal care arată că este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

În mai multe Decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 20/2014, 26/2014, 8/2017, 18/2018 s-a analizat noțiunea de exercitare a unui serviciu de interes public, stabilindu-se de exemplu în Decizia nr. 20/2014 că „sunt incluşi (în categoria funcţionarilor publici asimilaţi, potrivit art. 175 alin. (2) din Codul penal) [...] particularii care primesc gestiunea unui serviciu public naţional sau local, economic sau sociocultural, devenind, astfel, de utilitate publică. Este vorba despre subiecţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ: societăţi comerciale care, prin intermediul contractelor administrative, valorifică, în interesul colectivităţii, naţionale sau locale, după caz, bunurile şi serviciile publice".

 Conform art. 3 din OUG 59/2000 privind Statutul personalului silvic în exercitarea atribuțiilor pe care le are personalul silvic de toate gradele este învestit cu exercițiul autorității publice, potrivit legii, prin urmare s-a reţinut de către instanţa de fond că persoana vătămată are calitatea de funcționar public raportat la art. 175 alin. 2 Cod penal.

De asemenea instanța de fond a constatat că, potrivit art. 257 alin. 1 Cod penal, amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului, descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 206 Cod Penal.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că elementul material al infracţiunii a fost săvârşit prin acţiunea inculpatului de a o intimida pe persoana vătămată B., prin ameninţarea cu săvârşirea unei fapte prin care i se poate produce un prejudiciu material.

S-a arătat că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este una de pericol, de natură a leza, în principal, relaţiile sociale referitoare la respectul datorat autorităţilor de stat şi funcţionarilor care exercită o activitate în cadrul acestora şi, în secundar, libertatea psihică a funcţionarului public.

S-a reţinut că legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul socialmente periculos - punerea în pericol a relaţiile sociale referitoare la respectul datorat autorităţilor de stat şi funcţionarilor care exercită o activitate în cadrul acestora - rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a reţinut că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie directă, astfel, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, prin săvârşirea faptei inculpatul a urmărit lezarea autorităţii instituţiei de stat reprezentată prin persoana vătămată şi producerea unei stări de temere persoanei vătămate, mai ales că aceasta cunoştea de la început calitatea sa de pădurar.

La individualizarea judiciară a pedepsei concrete ce a fost aplicată inculpatului instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 Cod penal. Astfel, instanţa de fond a ţinut seama în concret de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, respectiv faptul că inculpatul a adresat amenințări, nu doar verbale, ci şi prin faptele şi gesturile relatate mai sus, constând în aceea că a izbit cu pumnul în geamul maşinii, a trântit-o pe persoana vătămată de maşină, toate acestea, raportate la situaţia personală a inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, precum şi conduita acestuia după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal.

În funcţie de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa de fond a considerat că în procesul de individualizare se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, amenda nefiind suficientă raportat la gravitatea faptei, astfel că a stabili o pedeapsă de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 206 Cod Penal.

În privinţa pedepselor complementare, instanţa de fond a reţinut că în raport cu infracţiunea comisă, inculpatul nu poate fi demn de ocuparea unei funcţii care implică exerciţiul autorităţii de stat şi nici de a candida pentru vreo funcţie în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, astfel că instanţa de fond, în baza art. 67 alin.1 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 1 an.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute de art. 66 alin. 1 Cod penal instanţa de fond a considerat că nu este necesar să le interzică inculpatului.

În privinţa pedepselor accesorii instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 65 alin.1 Cod penal, acestea se stabilesc în funcţie de modul în care vor fi stabilite pedepsele complementare.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

La individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa de fond a constatat că în mod cert, prin comiterea infracţiunii au fost afectate în mod serios relaţiile sociale protejate prin incriminarea conferită de lege şi, raportat la împrejurările şi modul comiterii faptei, precum şi starea de pericol social concret creată pentru valoarea ocrotită de lege, astfel cum au fost reliefate mai sus, a apreciat că raportat la persoana inculpatului, rezultă că în prezent aplicarea pedepsei este suficientă şi chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată, astfel că mecanismul măsurii de supraveghere şi a obligaţiilor ce constituie conţinutul instituţiei suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, sunt oportune în vederea prevenirii săvârşirii de noi fapte prevăzute de legea penală de către acesta.

S-a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. a, b, c, alin.3 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 3 ani de zile, respectiv 6 luni închisoare, inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, instanţa de fond apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă, chiar şi fără executarea acesteia, iar condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, fiind necesară însă, supravegherea conduitei acestuia pe o durată de doi ani.

Instanţa de fond, în baza art. 91 Cod penal a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, urmând să stabilească un termen de încercare de 2 ani, acest termen fiind apreciat de prima instanţă ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

 Totodată în baza art. 93 alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa, să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal s-a impus ca inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

Potrivit art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei .. sau Primăriei comunei .., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Instanţa de fond a avut în vedere inculpatului prevederile art. 96 Cod penal, în sensul că dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege, ori săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, a fost informat inculpatul A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic

Instanţa de fond a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală instanţa de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 lei din cursul urmăririi penale, justificate cu cheltuieli pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc şi inculpatul A., pentru motivele prezentate pe larg în scris în cererile depuse la dosarul cauzei şi reiterate oral cu ocazia dezbaterilor asupra cauzei la termenul de judecată din data de 6 iulie 2020, consemnate fiind în încheierea de şedinţă de la acea dată, redactată separat şi care face parte integrantă din prezenta, şi când, instanţa de apel, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 10 iulie 2020.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2 art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

În acord cu instanţa de fond, Curtea constată că probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond conduc la reţinerea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a situaţiei de fapt descrisă în actul de acuzare, respectiv aceea că, în data de la data de 23.05.2015, în jurul orei 21.40, în timp ce deplasa cu autoturismul pe Drumul Forestier .., inculpatul A. s-a întâlnit cu persoana vătămată B., pădurar în cadrul Ocolului Silvic..., aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi îmbrăcat în uniforma specifică de pădurar şi care se deplasa cu autoturismul marca Mitshubishi Pajero cu nr. de înmatriculare .. pe drumul forestier menţionat, căreia inculpatul i-a adresat cuvinte şi expresii jignitoare, reproşându-i aspecte legate de serviciu, şi pe care a ameninţat-o că „o să vină în pădure şi o să taie mai mulţi arbori nemarcaţi, creându-i astfel probleme pe linie profesională”, după care, în scop de intimidare, inculpatul a spart cu pumnul geamul lateral faţă al autoturismului marca Mitshubishi Pajero cu nr. de înmatriculare ... condus de persoana vătămată, a tras-o de haine pe aceasta şi a izbit-o de maşină, creându-i astfel o stare de temere.

Situaţia de fapt descrisă rezultă din declaraţiile date de persoana vătămată care se coroborează cu declaraţiile martorilor F., E., D. şi cu procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto.

Curtea reţine că pe parcursul urmăririi penale persoana vătămată B. a dat mai multe declaraţii, care, contrar celor susţinute de inculpat, nu sunt contradictorii, ci sunt declaraţii completatoare, prin care persoana vătămată explică în ce a constat atitudinea agresivă a inculpatului.

Astfel, în declaraţia din data de 24.05.2015 persoana vătămată a explicat în ce au constat reproşurile pe care i le-a adus inculpatul, în sensul că persoana vătămată şi şeful acesteia îi purtau de grijă şi îl urmăreau, aceste lucruri trebuind să se termine, cei doi urmând să aibă de suferit. În aceeaşi declaraţie persoana vătămată a menţionat că inculpatul a coborât din maşina sa şi a lovit puternic cu pumnul în geamul faţă stânga al autoturismului persoanei vătămate, după care a prins-o de piept pe persoana vătămată, iar când aceasta a coborât din maşină a izbit-o de autoturism, în tot acest timp inculpatul proferând injurii şi ameninţări la adresa sa.

Audiată ulterior, la data de 21.02.2018 persoana vătămată a precizat că inculpatul A. i-a achitat suma de 300 de lei reprezentând contravaloarea geamului de la maşină distrus, că nu se constituie parte civilă în cauză şi că nu s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală pentru a se stabili leziunile suferite întrucât la data incidentului a fost doar îmbrâncită de inculpat.

În data de 15.10.2018 persoana vătămată a fost din nou audiată de către organele de urmărire penală pentru a preciza în ce au constat ameninţările adresate de inculpat. Cu această ocazie persoana vătămată a declarat că ameninţarea inculpatului a constat în aceea că „o să vină în pădure şi o să taie mai mulţi arbori nemarcaţi, creându-i astfel probleme pe linie profesională”, ameninţare care i-a creat o stare de temere, inculpatul fiind capabil să meargă în pădurea aflată în administrarea persoanei vătămate şi să taie arbori nemarcaţi.

Audiată în faţa instanţei de fond persoana vătămată B. a reiterat susţinerile anterioare referitoare la cuvintele jignitoare şi injuriile adresate de inculpat în legătură cu activitatea sa de serviciu, spargerea de către inculpat a geamului maşinii persoanei vătămate, tragerea persoanei vătămate de haine în interiorul maşinii şi îmbrâncirea persoanei vătămate de către inculpat lângă maşină. Totodată persoana vătămată a vorbit despre ameninţările inculpatului legate de tăierea copacilor.

Prin urmare, Curtea constată că în mod constant persoana vătămată a relatat aceeaşi situaţie de fapt, singurele contradicţii vizând doar zgârieturile provocate la mâini, persoana vătămată susţinând iniţial că acestea i-au fost cauzat de sticla spartă de la portiera maşinii, iar ulterior de la îmbrâncelile inculpatului. Cum instanţa de fond nu a reţinut menţiunea din rechizitoriu referitoare la plăgile create persoanei vătămate de geamul spart de inculpat şi cum persoana vătămată nu a prezentat un certificat medico-legal care să ateste aceste leziuni, nici instanţa de apel nu va reţine în situaţia de fapt acest aspect, care, de altfel, nu influenţează în niciun mod acuzaţia penală.

Susţinerile persoanei vătămate B. referitoare la împrejurarea că a fost ameninţată de către inculpat, că acesta i-a adreasat injurii şi cuvinte jignitoare şi că inculpatul i-a distrus geamul maşinii sunt confirmate de declaraţiile constante ale martorilor F. şi E., şi de declaraţiile date de martorul D. în cursul urmăririi penale, toţi aceştia, nefiind martori oculari, au primit aceste informaţii de la persoana vătămată imediat după incident.

Astfel, martora F., soţia persoanei vătămate, a declarat că în seara incidentului soţul ei a venit acasă speriat şi i-a povestit că inculpatul i-a adresat injurii şi ameninţări şi i-a distrus cu pumnul partea stânga faţă a geamului autoturismului. Totodată martorul E., coleg de serviciu cu inculpatul, a declarat că persoana vătămată i-a povestit că în seara anterioară inculpatul i-a adresat cuvinte injurioase şi ameninţări şi i-a distrus geamul de la maşină, observând că geamul maşinii persoanei vătămate era distrus.

Audiat în cursul urmăririi penale şi martorul D. a declarat că în seara incidentului, în jurul orei 22.00, (adică la aproximativ 30 de minute de la incident) a fost sunat de persoana vătămată care i-a spus că în acea seară a fost atacată de inculpat, care i-a adresat injurii şi ameninţări, a împins-o şi i-a distrus geamul de la maşină, persoana vătămată fiind afectată de ceea ce păţise având în vedere că inculpatul era o persoană cunoscută ca provocând scandal. Totodată martorul a menţionat că, imediat după incident, şi inculpatul A. a venit la domiciliul său şi i-a povestit conflictul cu persoana vătămată, spunându-i că vrea să-i achite prejudiciul provocat prin distrugere.

Reaudiat în faţa instanţei de fond martorul D. a revenit asupra celor declarate anterior, arătând că inculpatul nu a fost la domiciliul său pentru a-i povesti ce s-a întâmplat, şi că în discuţiile avute cu persoana vătămată nu a văzut ca aceasta să fie afectată sau speriată. Totodată a arătat că l-a sfătuit atât pe inculpat cât şi pe persoana vătămată să se împace.

Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a înlăturat declaraţia dată de martorul D. în cursul cercetării judecătoreşti ca fiind nesinceră, instanţa de apel constatând că nesinceritatea acestei declaraţii rezultă din dorinţa martorului de a nu-l incrimina pe inculpat, care îi este vecin. De altfel, împrejurarea că şi inculpatul a fost la domiciliul martorului, povestindu-i despre incidentul cu persoana vătămată (împrejurare contestată de martor în cursul judecăţii), rezultă chiar din declaraţia inculpatului.

În ceea ce priveşte susţinerile persoanei vătămate cu privire la distrugerea de către inculpat a geamului maşinii, Curtea constată că acestea sunt confirmate de constatările organelor de poliţie care s-au prezentat la faţa locului în foarte scurt timp de la producerea incidentului, în procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto consemnându-se identificarea pe drumul forestier menţionat a mai multor fragmente de cioburi provenite dintr-un geam securit de autoturism, ulterior fiind constatate şi distrugerile la autoturismul persoanei vătămate.

De altfel, chiar inculpatul, în declaraţiile date, a susţinut existenţa distrugerilor la geamul autoturismului persoanei vătămate, afirmând însă că aceste distrugeri au fost cauzate de trântirea portierei de către persoana vătămată şi nu de lovirea de către el a geamului maşinii. Pe de altă parte, achitarea de către inculpat a distrugerilor cauzate maşinii persoanei vătămate (aspect susţinut atât de inculpat cât şi de persoana vătămată) constituie o dovadă implicită a recunoaşterii de către inculpat că el este persoana care a cauzat distrugerile.

Prin urmare, declaraţiile inculpatului vor fi înlăturate ca nesincere, acestea fiind contrazise de ansamblul probator analizat în paragrafele anterioare.

În ceea ce priveşte apărarea inculpatului, în sensul că nu poate fi reţinută infracţiunea de ultraj întrucât persoana vătămată nu se afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, acesta nefiind pontată pentru ziua de 23.05.2015 conform documentului aflat la dosar, Curtea, în acord cu instanţa de fond, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Aşa cum rezultă din adresa nr. ../01.03.2018 a Ocolului Silvic ... şi condicii de serviciu în data de 23.05.2015 persoana vătămată B. a desfăşurat activităţi de patrulare pe drumul forestier ... Este adevărat că, potrivit pontajului întocmit pe luna mai 2015, persoana vătămată nu a fost pontată pentru data de 23, fiind o zi de sâmbătă. Acest aspect nu poate conduce la concluzia că inculpatul nu s-a aflat în data de 23.05.2015 în exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv derularea de activităţi de patrulare pe raza cantonului silvic, întrucât, aşa cum rezultă din condica de serviciu, persoana vătămată a desfăşurat în acea zi activităţile menţionate. Pe de altă parte, potrivit fişei postului, persoana vătămată, deţinând funcţia de pădurar la Ocolul Silvic .., „execută prin patrulări individuale sau în echipă paza în raza cantonului său sau în alt canton dacă primeşte ordin scris de la şeful de district, responsabilul cu activitatea de pază şi şeful de ocol” şi „este obligat ca în timpul serviciului să aibă o ţinută regulamentară prin portul uniformei”.

Prin urmare, fiind planificată să execute activităţi de patrulare pe raza ocolului silvic, persoana vătămată era obligată să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, indiferent că era o zi de sâmbătă, iar faptul că nu a fost pontată pentru activităţile din acea zi este un aspect administrativ ce nu ţine de realitatea şi legalitatea activităţilor desfăşurate de inculpat în exerciţiul funcţiei. Faptul că persoana vătămată se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu rezultă şi din împrejurarea că aceasta era îmbrăcată cu uniforma de pădurar, aspect constatat şi de către organele de poliţie venite imediat la faţa locului după apelul persoanei vătămate la 112.

Împrejurarea că persoana vătămată se afla la întoarcerea din activitatea de patrulare nu poate conduce la concluzia că aceasta nu se mai afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

În consecinţă, constatând că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă există şi a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 232 din 19.12.2019 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunţată în dosarul nr. ../206/2018.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală Curtea îl va obliga pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 200 de lei cheltuieli judiciare din apel.

În ceea ce priveşte apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc Curtea constată că acesta a vizat, pe de o parte, încadrarea juridică a faptei, iar pe de altă parte, cuantumul pedepsei aplicate.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei Curtea constată că Prin Rechizitoriul nr. 746/137/P/2015 emis la data de 10 decembrie 2018 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 2 Cod penal, constând în aceea că la data de 23.05.2015, în jurul orei 21.40, a adresat persoanei vătămate B., pădurar în cadrul Ocolului Silvic..., cuvinte şi expresii jignitoare, reproşându-i aspecte legate de serviciu, ameninţări, l-a apucat de haină şi l-a izbit de autoturism, spărgându-i cu pumnul geamul lateral faţă al autoturismului marca Mitshubishi Pajero cu nr. de înmatriculare .., provocându-i plăgi la nivelul ambelor mâini şi creându-i o stare de temere.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 12 iunie 2019, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 2 Cod penal în infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 206 Cod penal, considerând că faptele descrise în presupusa activitate infracţională a inculpatului se absorb în acte de ameninţare.

Prin motivele de apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de ultraj pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal întrucât, având în vedere situaţia de fapt reţinută de către instanţa de fond, cu ocazia săvârşirii infracţiunii inculpatul a lovit geamul autoturismului cu care se deplasa persoana vătămată spărgându-l, Parchetul considerând că infracţiunea de ultraj săvârşită de către inculpat ar fi trebuit raportată la infracţiunea de distrugere şi nu la cea de ameninţare. S-a solicitat a se avea în vedere faptul că infracţiunea de distrugere este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, în timp ce infracţiunea de ameninţare este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 1 an.

Prin Încheierea din 24.06.2020 Curtea a respins, ca neîntemeiată, solicitarea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată formulată de către reprezentantul Ministerului Public.

Totodată, Curtea, din oficiu, a invocat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii pentru care inculpatul apelant A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit în prezenta cauză, respectiv din art. 257 alin. 1 şi 2 Cod penal în art. 257 alin. 1 şi 2 Cod penal cu raportare la art. 206 Cod penal şi la art. 253 alin. 1 Cod penal (atât la infracţiunea de ameninţare cât şi la infracţiunea de distrugere), şi, după punerea în discuţie contradictorie a părţilor, a dispus admiterea cererii invocată din oficiu.

În motivarea Încheierii s-a arătat că în situaţia de fapt pentru care s-a dispus trimiterea în judecată se face referire atât la ameninţarea persoanei vătămate cât şi la distrugerea unui bun ce aparţine acesteia. Distrugerea este o infracţiune de sine stătătoare care nu îşi pierde individualitatea chiar dacă actul material în sine poate avea şi caracter ameninţător la adresa persoanei vătămate.

Potrivit art. 257 alin. 1 şi 2 Cod penal: (1) Amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime. (2) Săvârșirea unei infracțiuni împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

Faţă de modalitatea de reglementare a infracţiunii de ultraj ca şi infracţiune complexă, se observă că textul de lege incriminator se circumscrie unei norme de trimitere la un alt text de lege completator de la care împrumută unul sau mai multe elemente (infracţiunea absorbită în componenta ei materială precum şi din perspectiva regimului sancţionator), astfel că şi încadrarea juridică a faptei de care este acuzat inculpatul trebuie raportată la aceste texte de lege completatoare.

Prin urmare, cum activitatea infracţională a inculpatului se circumscrie atât infracţiunii de ameninţare săvârşită împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cât şi infracţiunii de distrugere săvârşită împotriva bunurilor unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, fapta de distrugere fiind săvârşită în scop de intimidare a funcţionarului public, actul de distrugere nefiind absorbit în infracţiunea de ameninţare, cum în mod greşit a susţinut instanţa de fond, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc împotriva Sentinţei penale nr. 232 din 19.12.2019 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunţată în dosarul nr. .../206/2018, va desfiinţa în parte Sentinţa penală nr. 232 din 19.12.2019 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunţată în dosarul nr. ../206/2018, şi, în rejudecare, va înlătura din Încheierea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc din data de 12.06.2019 dispoziţia de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 2 Cod penal în infracţiunea de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal rap. la art. 206 Cod penal.

Raportat la noua încadrare juridică a faptei se modifică şi limitele de pedeapsă ale infracţiunii săvârşite de inculpat, acestea fiind între 4 luni închisoare - 2 ani şi 8 luni închisoare. Faţă de gravitatea faptei săvârşite de către inculpat, concretizată în adresarea de ameninţări şi bruscarea unui pădurar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, precum şi distrugerea bunului acestuia, în scop de intimidare, şi raportat la conduita procesuală a inculpatului, Curtea apreciază că o pedeapsă de 1 an închisoare este aptă să răspundă scopului preventiv şi educativ al pedepsei. De aceea, Curtea va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală apelată de la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal rap. la art. 206 Cod penal la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 2 Cod penal rap. la art. 206 Cod penal şi art. 253 alin. 1 Cod penal (încadrarea juridică a faptei fiind schimbată prin Încheierea instanţei de apel din 24.10.2020)

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei decizii, inclusiv modalitatea de individualizare a executării pedepsei cu închisoarea prin aplicarea instituţiei suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, aşa cum aceasta a fost majorată prin prezenta decizie.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare