Contestație împotriva Raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Inadmisibilitatea contestației. Controlul de legalitate exercitat de judecătorul-sindic

Hotărâre 181 din 14.06.2022


LITIGII CU PROFESIONIȘTI. PROCEDURA INSOLVENȚEI

Apel. Contestație împotriva Raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Inadmisibilitatea contestației. Controlul de legalitate exercitat de judecătorul-sindic asupra Raportului

- art. 45 alineat 2, art. 58 alineat 1 litera b), art. 59, art. 97 din Legea nr. 85/2014

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă

Decizia nr. 181/A din 14 iunie 2022

Prin Sentința nr. (...)/F/2022 din 02.03.2022, Tribunalul (...) a respins contestația formulată de contestatoarea-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (...), cu sediul în (...), CUI (...), cont bancar RO61TREZ(...)XXXXX, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (J), cu sediul în (...), împotriva raportului nr. (xxxx)/10.12.2021 privind cauzele și împrejurările care au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, întocmit de (LJ) SPRL, CUI (...), înregistrat la UNPIR sub nr. RFO II – (...), având sediul în (...), în calitate de lichidator judiciar provizoriu al societății debitoare (D) SRL, cu sediul în (...), înregistrată la ORC (J) sub nr. J(...), având CUI (...).

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Potrivit prevederilor art. 58 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2014, una din atribuțiile principale ale administratorului judiciar desemnat în cadrul unei proceduri de insolvență este examinarea activității debitorului și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă și cu privire la existența premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile prevederilor art. 169 - 173, precum și asupra posibilității reale de reorganizare a activității debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea și depunerea la dosarul cauzei, într-un termen stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar.

Această atribuție este esențială, având în vedere că, prin analiza activității debitorului de până la deschiderea procedurii insolvenței, se pot trage concluzii cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la insolvență și persoanele responsabile de aceasta, potențialele acte juridice frauduloase încheiate în perioada premergătoare insolvenței, precum și asupra posibilității reorganizării sau trecerii la faliment a debitorului.

Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului este reglementat de art. 97 din Legea nr. 85/2014, iar legea nu prevede posibilitatea contestării acestuia.

Argumentele invocate de lichidatorul judiciar al debitoarei privind inadmisibilitatea contestației la raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență au fost considerate ca fiind întemeiate de către instanță pentru următoarele considerente:

Raportul prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2014 este diferit de raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, având conținut, finalitate și regim juridic distincte.

Raportul prevăzut de art. 58 alin. 1 lit. b) și art. 97 din Legea nr. 85/2014 nu poate fi contestat de către creditori în condițiile art. 59 din Legea nr. 85/2014, întrucât art. 59 reglementează contestația împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, iar raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, nu cuprinde nicio măsură a practicianului în insolvență.

Raportul prevăzut de art. 58 alin. 1 lit. b) și art. 97 din Legea nr. 85/2014 nu evidențiază modul de îndeplinire a atribuțiilor administratorului judiciar/lichidatorului și nu cuprinde nici o justificare a cheltuielilor efectuate în procedură, ci evidențiază cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului, și, eventual, persoanele cărora le-ar fi imputabilă.

Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență reprezintă punctul de vedere profesional al practicianului în insolvență care l-a întocmit și căruia nu i se poate impune includerea în raport a unor aspecte, puncte de vedere sau opinii pe care nu și le însușește.

Conținutul celor două rapoarte este diferit: - art. 59 din Legea nr. 85/2014 vizează rapoartele lunare întocmite de administratorul judiciar în exercitarea atribuțiilor sale, prin care acesta aduce la cunoștința participanților la procedura insolvenței și judecătorului sindic activitatea sa și măsurile luate în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina sa; - raportul prevăzut de art. 97 din Legea nr. 85/2014 trebuie să cuprindă: 1. arătarea cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă; 2. existența premiselor angajării răspunderii persoanelor cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență; 3. posibilitatea reală de reorganizare efectivă a activității debitorului ori motivele care nu permit reorganizarea.

Raportul prevăzut de art. 59 din lege se depune lunar, pe când raportul prevăzut de art. 97 este unic, iar întocmirea lui și supunerea aprobării judecătorului sindic se va face în termenul stabilit de judecătorul sindic, dar într-un termen care nu va putea depăși 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar.

Prevederile art. 59 din Legea nr. 85/2014 vizează rapoartele lunare întocmite de administratorul judiciar în exercitarea atribuțiilor sale, care cuprind activitatea sa și măsurile luate în perioada de după deschiderea procedurii insolvenței. Art. 97 din Legea nr. 85/2014 vizează cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, deci analiza se referă la perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenței.

În privința modalității de informare cu privire la cele două rapoarte sunt instituite reglementări diferite: în timp ce raportul lunar prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2014 se depune la dosarul cauzei și un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvență, raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență se depune la grefa tribunalului și la registrul comerțului sau, după caz, la registrul în care este înmatriculat debitorul, și se comunică debitorului, creditorii putând consulta pe cheltuiala lor raportul și la sediul administratorului judiciar.

Conform art. 59 alin. 5 și 6 din Legea nr. 85/2014 măsurile luate de administratorul judiciar pot fi contestate de debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată, iar contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 7 zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență, pe când art. 97 din Legea nr. 85/2014 nu prevede posibilitatea contestării raportului și un termen în care s-ar putea contesta.

Nereglementarea unei căi de atac cu privire la raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență nu înseamnă că este permisă contestația la raport, neaplicându-se prin analogie normele prevăzute de art. 59 din Legea nr. 85/2014.

Dacă ar fi permisă contestația la acest raport ar trebui să fie prevăzute în mod expres persoanele care ar putea formula contestație, termenul în care ar putea fi introdusă, precum și procedura de judecată a acesteia.

În acest cadru, instanța a reținut că, în absența unei trimiteri legale exprese, nu se justifică extinderea sferei de aplicare a contestației instituite de dispozițiile art. 59 alin. 5 din Legea nr. 85/2014 împotriva măsurilor adoptate de administratorul judiciar, care se reflectă în raportul lunar întocmit de acesta, având în vedere conținutul și finalitatea specială a raportului prevăzut de dispozițiile art. 97 din Legea nr. 85/2014 față de rapoartele întocmite lunar conform art. 59 din lege. Nu se are în vedere situația particulară în care raportul întocmit în condițiile art. 97 din lege cuprinde și măsuri care depășesc conținutul specific al unui asemenea act de procedură.

Aceasta nu înseamnă însă că raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență nu este supus controlului judiciar din partea judecătorului sindic.

Dată fiind importanța acestui raport, legiuitorul a prevăzut efectuarea unor formalități de publicitate și comunicare ale acestuia, tocmai pentru ca orice persoană interesată să poată să ia cunoștință despre conținutul lui și, în cazul în care există obiecții, acestea să poată fi formulate până la momentul aprobării acestuia de judecătorul sindic.

Astfel, art. 97 din Legea nr. 85/2014 în alin. 6, prevede că „administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultării raportului prevăzut la alin. (1) la sediul său, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului și la registrul comerțului sau, după caz, la registrul în care este înregistrat debitorul și va fi comunicată debitorului”.

Dispozițiile art. 59 alin. 1 lit. b) și art. 97 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 prevăd obligativitatea din partea administratorului judiciar de a întocmi și a supune judecătorului-sindic raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, aceasta însemnând că judecătorul sindic trebuie să se pronunțe asupra acestuia sub aspectul legalității.

Aceste prevederi legale se coroborează cu prevederile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței”.

 Aceasta înseamnă că judecătorul sindic are obligația de a constata că raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a fost întocmit și depus la dosarul cauzei și de a verifica dacă acest raport conține toate elementele prevăzute de lege și este întocmit în conformitate cu prevederile legale.

 Judecătorul sindic, în exercitarea controlului judiciar asupra activității administratorului judiciar, are obligația de a pune în discuția părților interesate raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență și, în cazul în care, din punct de vedere al legalității, acesta nu este întocmit corespunzător sau este incomplet, va putea dispune refacerea sau completarea acestuia.

În speță, raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență prevăzut de art. 97 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență a fost depus la dosarul cauzei în data de 14.12.2021 și publicat în BPI (...)/ 21.12.2021.

În cuprinsul raportului, lichidatorul judiciar a analizat situațiile financiar-contabile aferente anilor 2019 - 2020 și balanța de verificare la data de 30.09.2021 și a concluzionat că principalele cauze ale ajungerii societății în insolvență sunt: modificările legislative accelerate din ultima perioadă referitoare la societățile cu obiect de activitate cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase; neavând activitate în domeniul desfășurat de mai bine de 2 ani, societatea debitoare a înregistrat cifra de afaceri nulă la data deschiderii procedurii (31.09.2021) în scădere bruscă față de anul 2019 când aceasta era de 743.381 lei; cheltuielile de exploatare din perioada 2020 - 2021 au fost în creștere față de anii anteriori; incapacitatea de a achita obligațiile fiscale (în cuantum total de aprox. 1.949.410,00 lei) și alți furnizori, precum Societatea (S1) SRL care a și depus cererea introductivă a procedurii în considerarea sumei de 75.000 lei din veniturile obținute.

De asemenea, din cuprinsul acestui raport rezultă că lichidatorul judiciar nu a identificat persoane cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență, opinia fiind conturată în baza documentelor financiar-contabile comunicate de societatea debitoare până la data întocmirii raportului.

Instanța a apreciat că raportul contestat cuprinde analiza amănunțită a cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 97 din Legea 85/2014.

Concluziile raportului contestat reprezintă opinia profesională a lichidatorului judiciar al debitoarei cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, opinie care, în accepțiunea instanței, nu este supus controlului de legalitate din partea judecătorului sindic reglementat de prevederile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.

În temeiul considerentelor de fapt și de drept mai sus expuse, contestația a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (...) PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE (J) solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii formulate de către apelantă, de admitere a contestației împotriva Raportului (xxxx)/10.12.2021 privind cauzele și împrejurările care condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

În motivarea apelului s-au arătat următoarele :

Apelanta consideră ca lipsurile și neadvertențele reținute în cuprinsul Raportului cauzelor și împrejurărilor conduc într-un mod greșit și neîntemeiat la concluzia lichidatorului judiciar și în mod direct influențează punctul de vedere al creditorilor, privind neexistenta faptelor de gestiune greșită a activelor debitoarei astfel încât să se determine într-un mod culpabil, sub o formă de neglijență sau chiar cu intenție folosind bunurile și/sau creditele persoanei juridice în folosul organelor de administrare sau în interesul altei persoane.

Prin Raportul nr. (xxxx)/10.12.2021 lichidatorului judiciar a constatat:

“Principalele cauze ale ajungerii societății în insolvență sunt:”

-Modificările legislative accelerate din ultima perioadă, fără activitate în domeniu de mai bine de 2 ani (nefiind înregistrată cifra de afaceri considerabil comparativ cu cheltuielile de exploatare, în perioada 2020-2021), și luând în considerare și cererea de deschidere a procedurii formulată de către creditorul (S1) SRL pentru o creanța certă, lichidă și exigibilă pe care o are față de debitoarea în suma de 75.000,00 lei, ajungând astfel în imposibilitatea de a-și mai onora obligațiile de plată către furnizori de bunuri și servicii, dar și plata obligațiilor fiscale către stat și bugetele speciale înregistrând un cuantum total de aprox. 1.949.410,00 lei, bani de care debitoarea nu dispune în momentul de față“, constatări în baza cărora lichidatorul judiciar decide neformularea acțiunii reglementate prin art. 169 alin. 1 din Legea nr.85/2014.

În aceste considerente, se poate constata faptul că, Raportul lichidatorului judiciar nr. (xxxx)/10.12.2021, în caz de nelămurire și necompletare va produce efecte în sensul că starea de insolvență a debitoarei se datorează “modificărilor legislative accelerate din ultima perioadă”.

Raportat la faptul că, poziția adoptată de către lichidatorul judiciar nu reflectă starea factuală ce rezultă din activitatea debitoarei, consideră că sunt îndreptățiți să se adreseze judecătorului-sindic, care are putere de apreciere deplină cu privire la modalitatea în care practicianul în insolvență își îndeplinește atribuțiile.

Conform art. 45 alin. 2 din Legea nr.85/2014 „atribuțiile Judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței”.

Judecătorul-sindic are competența așadar de a analiza și de a se pronunța cu privire la legalitatea oricărui act sau document întocmit de practicianul în insolvență în desfășurarea activității acestuia, deci și cu privire la legalitatea și realitatea constatărilor din raportul cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență.

Potrivit art. 45 alin. 1 lit. m) din Legea nr.85/2014, judecătorul-sindic soluționează contestațiile împotriva rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar, iar legea nu face distincție între tipurile de rapoarte care pot face obiectul contestațiilor.

Judecătorul-sindic are obligația de a soluționa contestațiile formulate la orice fel de raport, inclusiv la cel privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, chiar dacă prin acel raport nu se dispune nicio măsură, respectiv se constată inoportunitatea realizării unei măsuri de atragere a răspunderii.

Inadmisibilitatea contestării raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei conduce la lipsa controlului de legalitate a acestuia, părților interesate fiindu-le refuzat dreptul de acces la o instanță, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență poate face obiectul unei contestații, întrucât concluziile nelegale și neadevărate ale acestui raport pot fi vătămătoare pentru participanții la procedură.

Practicianul în insolvență ar avea posibilitatea, în situația inadmisibilității contestației, de a prezenta o situație greșită asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, fără ca o astfel de greșeală să poată fi contestată în vreun fel.

Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență presupune și măsuri luate de lichidatorul judiciar, respectiv urmarea analizei situației economice a debitorului și a documentelor contabile, de a formula sau nu acțiune în angajarea răspunderii persoanelor ce se fac vinovate de apariția stării de insolvență sau de a formula sau nu acțiuni în anularea transferurilor patrimoniale frauduloase.

În aceste considerente este fără echivoc faptul că, excepția invocată de către partea adversă este neîntemeiată, sens în care solicită respingerea acesteia, iar în consecință judecarea cauzei pe fondul aspectelor puse în discuție prin contestație formulată de către apelantă.

Pe fondul cauzei, solicită admiterea contestației, iar în consecința să se dispună:

-anularea Raportului lichidatorului judiciar cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolență a debitoarei SC (D) SRL cu nr. (xxxx)/10.21.2021, publicat în BPI nr. (...)/21.12.2021;

-refacerea Raportului lichidatorului judiciar cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolență a debitoarei SC (D) SRL cu nr. (xxxx)/10.21.2021, publicat în BPI nr. (...)/21.12.2021, în considerarea următoarelor aspecte:

-indicarea modificărilor legislative care au îngreunat desfășurarea activității debitoarei;

-natura cheltuielilor din perioada 2019 - 2021, sens în care să rezulte cheltuielile efectuate de societate fără a se produce activitate economică de către debitoare;

-condițiile de înstrăinare a activelor după anul 2019;

-modul de încasare a contravalorii activelor înstrăinate;

-obligațiile fiscale generate ca urmare a înstrăinării bunurilor;

-motivele de neachitare a obligațiilor fiscale acumulate ca urmare a înstrăinării activelor debitoarei.

Prin întâmpinarea formulată de către lichidatorul judiciar, se menționează faptul că “Raportul asupra cauzelor reprezintă opinia practicianului în insolvență ...”, context în care precizează faptul că, raportul lichidatorului judiciar nu ar trebui să aibă valoare de opinie, care trebuie să fie justificată printr-o motivare consistentă din care rezultă o analiză clară a întregii stări factuale a cauzei, reținându-se particularitățile activității economice.

Este inacceptabil ca lichidatorul judiciar să trateze generarea unul pasiv de 1.937.050,419 lei, printr-o opinie superficială, respectiv să treacă cu vederea peste activitatea debitoarei care într-un mod continuu a generat pierderi financiare de peste 300.000 lei anual (2019-2021).

Lichidatorul judiciar reține prin întâmpinare poziții contrarii; pe de o parte se susține că în ultimi doi ani debitoarea nu a realizat activități economice, iar pe de altă parte se reține că s-au generat cheltuieli de exploatare semnificative pe anii 2020 - 2021, fără să se mai arate cheltuieli de exploatare a ce anume s-a desfășurat.

Totodată, lichidatorul judiciar susține ca debitoarea nu a avut “activitate în domeniul desfășurat de mai bine de 2 ani,, respectiv în Raportul de activitate privind stadiul procedurii de faliment nr. (...)/26.01.2022, lichidatorul judiciar analizează o creanță care rezultă dintr-o “arendă neachitată și majorări de întârziere” în favoarea creditorului (C), în sumă de 43.393,53 Euro, fără ca lichidatorul să verifice modul de administrare a acelor terenuri luate în arendă sau motivele din care rezultă menținerea cheltuielilor de arendare.

Lichidatorul judiciar nu a verificat dacă sumele plătite cu ocazia arendări sunt cheltuieli efectuate în interesul debitoarei sau în interesul altei persoane.

Lichidatorul judiciar prin apărările formulate susține următoarele: “Opinia practicianului în insolvență nu poate fi constrânsă de alți factori, raportul asupra cauzelor fiind întocmit în mod obiectiv în baza unor documente înregistrate la Agenția Națională a Finanțelor Publice în perioada anterioară deschiderii procedurii de insolvență, în speță fiind analizată perioada din 2019 până în data de 31.09.2021”, concluzii pe care le consideră greșite; în primul rând debitoarea nu a înregistrat situații financiare la ANAF în ceea ce privește perioada 01.07.2021 - 31.09.2021, neexistând doar la nivelul lichidatorului judiciar informații necesare evaluării situației financiare, iar pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 97 din Legea nr. 85/2014 efectuează un Raport amănunțit prin “examinarea activității debitorului și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență”, în consecința “situației economice a debitorului și a documentelor depuse potrivit prevederilor art. 67 sau 74”.

În aceste considerente lichidatorul judiciar recunoaște faptul că, analiza “amănunțită” s-a realizat strict în baza documentelor înregistrate la ANAF, fără să se analizeze întreg ansamblul activității economice a debitoarei prin prisma:

-natura cheltuielilor din perioada 2019-2021, sens în care să rezulte cheltuielile efectuate de societate fără a se produce activitate economică de către debitoare;

-condițiile de înstrăinare a activelor după anul 2019;

-modul de încasare a contravalorii activelor înstrăinate;

-obligațiile fiscale generate ca urmare a înstrăinării bunurilor;

-motivele de neachitare a obligațiilor fiscale acumulate ca urmare a înstrăinării activelor debitoarei.

Lichidatorul ajungând la concluziile Raportului cauzelor și împrejurărilor, fără să aibă la bază o analiză clară din care să se poată verifica veridicitatea concluziilor.

Lichidatorul judiciar face referire la modificările legislative care au condus societatea în imposibilitatea de a-si continua activitatea, dar fără să facă referire la acte normative care au pus vreo piedică domeniului de activitate practicat de către debitoare, comerț cu ridicata al calculatoarelor, echipamentelor periferice și software-ului.

Din indicatorii folosiți în raportul contestat se poate observa că în cursul anului societatea își asuma cheltuieli în sumă de 681.088 lei în anul 2020 și 286.383 lei, dar fără sa realizeze veniturile aferente; în aceste considerente pentru lămurirea apariției stării de insolvență lichidatorul judiciar este obligat să analizeze natura cheltuielilor asumate de către organele de conducere ale debitoarei, respectiv dacă acestea au fost făcute cu scopul de a se obține un venit patrimonial propriu fără a mai urmări interesele debitoarei.

Cu toate că, conform perioadei verificate de către lichidator, care este 2019 - 2021, prin raport nu se fac referiri la măsurile luate de către organele de conducere ale debitoarei prin care s-au generat obligații fiscale considerabile, peste valoarea prag stabilită de prevederile art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014.

Mai mult decât atât, din actele contabile ale societății rezultă următoarea stare de fapt:

În decursul anului 2020, debitorul își înstrăinează activele deținute societății afiliate (S2) SRL cu sediul în (...), conform facturilor nr. (...)3/17.02.2020, (...)4/10.06.2020, (...)5/26.06.2020 în valoare totală de 309.926,38 lei (TVA inclus). Obligațiile fiscale rezultate din aceste operațiuni nu au fost achitate la bugetul de stat.

Societatea (S2) SRL cu sediul în (...) CUI (...), are asociat unic și administrator pe dl. (A2) CNP (...) acesta fiind fiul asociatului unic, respectiv al administratorului societății (D) SRL cu sediul în (...) CUI (...).

Asociatul unic și administratorul SC (D) SRL dl. (A1) CNP (...) deține și calitatea de angajat în funcția de Director societate comercială cod COR 112004, începând cu data de 17.10.2018 conform Contractului individual de muncă nr. 6 din 17.10.2018 încheiat pe perioadă nedeterminată cu societatea (S2) SRL CUI RO (...) cu sediul în (...).

Cuantumul obligațiilor fiscale generate prin livrările efectuate de către debitoare către (S2) SRL este de 52 088,04 lei.

Impozitul pe venitul microîntreprinderilor 2 604,00 lei.

Societatea, în decursul anului 2020, în perioada de suspendare a măsurilor de executare silită în conformitate cu prevederile OUG nr.48/2020 privind unele măsuri financiar-fiscale, își înstrăinează activele deținute societății (S2) SRL, cu sediul în (...), conform facturilor nr. (...)3/17.02.2020, (...)4/10.06.2020, (...)5/26.06.2020 în valoare totală de 309.926,38 lei (TVA inclus).

TVA rezultată din aceste operațiuni a fost declarată în decontul de TVA (formularul D300) aferent lunii februarie 2020 și decontul de TVA (formularul D300) aferent lunii iunie 2020.

Astfel, în urma tranzacțiilor anterior menționate TVA în sumă de 49.484,04 lei nu a fost achitată la bugetul de stat, după cum rezultă din fișa sintetică totală anexată adresei.

Din Raportul lichidatorului judiciar nu rezultă cum au fost administrate fondurile încasate de societatea debitoare de la (S2) SRL, respectiv de ce nu au fost plătite obligațiile fiscale aferente tranzacțiilor.

Cu toate că în perioada anului 2020 debitoarea înstrăinează active în valoare de 2020 lei către (S2) SRL, din Raportul cauzelor și împrejurărilor întocmit de lichidator nu rezultă modul de folosire a sumelor încasate în contravaloare.

În urma solicitării făcute la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor: Situație editată din programul Sistemul Național de Evidență Auto - reiese faptul că societatea deține două autovehicule:

- un autoturism marca Fiat Tipo 356S6F SXA13 cu nr de înmatriculare (...) achiziționat în leasing prin (...) IFN SA, înființat în baza Contractului de novație prin schimbare de utilizator nr. CN (...) din 31.08.2020 societății (S2) SRL cu sediul în (...);

- un autoturism marca BMW 530D 5L 5B FW51 cu nr. de înmatriculare (...) proprietate a SC (S3) SRL, (aceasta fiind denumirea anterioară a societății), acest autoturism a fost vândut conform facturii nr. 76 din data de 26.12.2017 la (N) CNP (...) cu domiciliul în (...). În urma verificărilor efectuate în baza de date ANAF, respectiv declarațiile D394, D300 se constată faptul că obligațiile fiscale rezultate din acestă operațiune nu au fost declarate.

În drept: dispozițiile legale invocate în apel.

Prin întâmpinarea formulată de (LJ) SPRL - ÎN REPREZENTAREA DEBITOAREI SC (D) s-a solicitat respingerea apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. (...)/02.03.2022 pronunțată de către Tribunalul (...) în dosar nr. (...) ca nefondat și nelegal.

Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență prevăzut de art. 97 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență a fost depus la dosarul cauzei în data de 14.12.2021 și publicat în BPI (...)/21.12.2021, conform legii.

În cuprinsul raportului, lichidatorul judiciar a analizat situațiile financiar contabile aferente anilor 2019 - 2020 și balanța de verificare la data de 30.09.2021 și a concluzionat principalele cauze ale ajungerii societății în insolvență respectiv:

- modificările legislative accelerate din ultima perioadă referitoare la societățile cu obiect de activitate cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase;

- neavând activitate în domeniul desfășurat de mai bine de 2 ani, societatea debitoare a înregistrat cifra de afaceri nulă la data deschiderii procedurii (31.09.2021) în scădere bruscă față de anul 2019 când aceasta era de 743.381 lei;

- cheltuielile de exploatare din perioada 2020 - 2021 au fost în creștere față de anii anteriori;

- incapacitatea de a achita obligațiile fiscale (în cuantum total de aprox., 1.949.410,00 lei) și alți furnizori precum Societatea (S1) SRL care a și depus cererea introductivă a procedurii în considerarea sumei de 75.000 lei din veniturile obținute.

De asemenea, lichidatorul judiciar nu a identificat persoane cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență, desigur la data întocmirii raportului prevăzut art. 97 din Legea 85/2014, opinia fiind conturată în baza documentelor financiar-contabile comunicate de societatea debitoare. În măsura în care s-ar contura elementele de atragere a răspunderii prevăzute de art. 169 din Legea 85/2014 noi față de cele avute în vedere la data întocmirii raportului, lichidatorul judiciar formulează cererea conform legii.

Raportul asupra cauzelor reprezintă opinia practicianului în insolvență privitoare la cauzele care au determinat starea de insolvență și nu este o măsură a practicianului în insolvență care ar putea fi contestată potrivit art. 59 alin. 6 și 7 din Legea 85/2014 de către creditori, debitor sau orice altă persoană interesată. Din analiza art. 97 din aceeași lege, se observă că legiuitorul nu a reglementat posibilitatea contestării raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, ci prin alin. 6 se prevede cui se comunică acest raport Astfel, se impune a face distincție între raportul de activitate care cuprinde măsuri ale practicianului în insolvență cu privire la procedura de insolvență a societăților și raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a societății în cauză. În primul rând diferența este de conținut, adică raportul lunar de activitate cuprinde demersurile efectuate de către practicianul în insolvență în cadrul procedurii de insolvență prin care se iau diferite măsuri care implică și obligă participanții la procedura de insolvență a debitorilor la respectarea lor sau nu, caz în care aceștia au posibilitatea de contesta măsurile luate, conform art. 59 alin. 6 și 7 din Legea 85/2014, fiind o prevedere expresă în acest sens. Ori, art. 97 din Legea 85/2014 nu acordă participanților la procedură o astfel de posibilitate sau drept opinia practicianului în insolvență nu poate fi constrânsă de alți factori, raportul asupra cauzelor fiind întocmit în mod obiectiv în baza unor documente înregistrate la Agenția Națională a Finanțelor Publice din România în perioada anterioară deschiderii procedurii de insolvență, în speță fiind analizată perioada din 2019 până în data de 31.09.2021.

În al doilea rând, diferența constă în efectele pe care le produc, în particular cu referire la raportul asupra cauzelor, acesta poate constitui mijloc de probă în cererile de antrenare formulate conform art. 169 din Legea 85/2014.

Așadar, raportul prevăzut de art. 97 întocmit referitor la Societatea (D) SRL cuprinde analiza amănunțită a cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, iar creditorul fiscal nu poate obliga practicianul în insolvență la alte concluzii decât cele trasate prin raport, contestația fiind inadmisibilă. Pe de altă parte, creditorul fiscal în situația în care deține elemente care impun atragerea răspunderii personale a administratorilor o poate face independent de concluziile practicianului în insolvență, desigur în limitele prevăzute de art. 169 din Legea 85/2014.

Legiuitorul nu a reglementat posibilitatea de a contestata raportul asupra cauzelor și judecătorul sindic este competent a respinge contestația ca inadmisibilă, aspect care a fost reținut atât de către practica judiciară, cât și de doctrina de specialitate (cu titlu de exemplu Fl. Moțiu – O problemă controversată: contestația împotriva raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență în revista Universul juridic nr. 7/ 2015 p. 47-54).

Pe de altă parte, AJFP admite că raportul asupra cauzelor nu reprezintă o măsură a lichidatorului judiciar, iar dacă nu este o măsură prezenta contestație nu are cadrul legal necesar pentru soluționarea acesteia, fiind ignorate prevederile art. 59 din Legea 85/2014 care prevede în mod expres că pot fi contestate măsurile lichidatorului judiciar luate prin raportul lunar de activitate. Așadar, legiuitorul a stabilit care sunt rapoartele ce pot fi contestate, iar instituția fiscală nu poate crea, în mod unilateral, o extindere a normei la orice raport, prezenta contestație trebuind soluționată prin prisma normei care o reglementează. Câtă vreme contestația nu se încadrează în supremația normei (art. 97) trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Mai susține că, lipsa posibilității contestării raportului prevăzut de art. 97, îi împiedică a efectua un controlul a legalității, ori nimic mai fals. Art. 169 din Legea 85/2014 reglementează că, poate formula cerere de antrenare a răspunderii creditorul care deține mai mult de 30% din total masă credală dacă lichidatorul judiciar nu a identificat persoanele culpabile de starea de insolvență. Astfel, administrația fiscală nu poate obliga prin contestația formulată la mai mult decât s-a constatat prin raportul depus la dosarul cauzei în data de 14.12.2021, concluziile lichidatorului judiciar având la bază documentele financiar contabile ale debitorului (D) SRL și nu au fost identificate persoane culpabile pentru ajungerea în stare de insolvență.

Față de fondul argumentelor ce țin de raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, lichidatorul judiciar înțelege să clarifice situația debitorului falit (D) SRL.

Prin întâmpinarea depusă de către lichidatorul judiciar în primă instanță, a arătat documentele care au stat la baza întocmirii raportului asupra cauzelor, respectiv situațiile financiar contabile aferente anilor 2019 - 2020 și balanța de verificare la data de 30.09.2021, iar administrația fiscală susține că societatea debitoare nu a depus situații financiare anuale (bilanț) pentru perioada 01.07.2021 - 31.09.2021. În primul rând, situațiile financiare se depun anual până în 31 mai pentru profesioniștii care desfășoară activitate și până în 31 martie pentru profesioniștii aflați în lichidare. Sens în care lichidatorul judiciar a solicitat balanța de verificare pentru luna anterioară deschiderii procedurii de insolvență. În al doilea rând, lichidatorul judiciar a analizat modalitatea de transfer a activelor societății. Spre exemplu, contractul de leasing nr. SGL(...) încheiat cu (...) SA aferent bunului mobil Fiat Tipo a fost cedat prin schimbarea utilizatorului către Societatea (S2) SRL. De asemenea, (...) SA a fost înscris la masa credală cu împrumutul acordat societății debitoare (D) SRL iar nu cu sume provenind din contractul de leasing. Apoi, referitor Ia autoturismul BMW 530 D, acesta a fost implicat într-un accident rutier care a dus la valorificarea lui ca epavă la prețul de 1200 lei, potrivit facturii nr. 76/ 26.12.2017 semnată de primire și achitată cu chitanța nr. 25/ 26.12.2017.

Lichidatorul judiciar a solicitat informații referitoare la ajungerea în stare de insolvență a Societății (D) SRL și de la administratorul statutar dl. (A1) care a precizat că societatea a desfășurat două tipuri de activități: producție agricolă și lucrări de prestări servicii de construcții civile. În anul 2018 acesta a fost implicat într-un accident rutier care a implicat repaus total timp de 5 luni, fapt care a dus Ia reducerea activității. Datorită rezultatelor slabe obținute în agricultură, societatea nu a avut capacitatea de a achita arenda către (C), care a și reziliat contractele și s-a adresat executorului judecătoresc pentru recuperarea creanței. Pe partea de agricultură, în anul 2019 societatea a rămas doar cu 59,91 ha de teren, deținut tot în arendă, care a avut ca efect creșterea costului de producție per produs la care s-a adăugat situația pandemică de coronavirus de la începutului anului 2020. Referitor la cealaltă activitate desfășurată, administratorul statutar susține că în anul 2020 nu a mai contractat nici o lucrare datorită restricțiilor impuse de pandemie.

Situația expusă de către administratorul statutar se coroborează cu situația financiar- contabilă analizată de către lichidatorul judiciar, după cum urmează:

- Veniturile obținute de către societatea debitoare au fost în scădere din anul 2019 când acestea erau de 775.416 în anul 2020 de 331.651, iar la 31.09.2021 au ajuns la nivelul sumei de 425 lei. Neobținând venituri pentru acoperirea datoriilor, societatea nu a avut capacitatea de a achita datoriile sale;

- Cheltuielile totale pentru fiecare perioadă se prezenta astfel: 1.108.471 lei în anul 2019, 681.088 lei în anul 2020 și 301.263 lei la data de 31.09.2021;

- Din registrul jurnal de încasări și plăți solicitat pentru ultimele șase luni, se observă că au fost efectuate plăți către furnizorii de utilități, dl (C) - arendă (331.171 lei) impozit 10% (C) (19.870 lei), salariați, bugetul de stat și alții și s-au încasat diferite sume de bani (cu titlu de împrumut) de la societate de către (S2) SRL, administratorul statutar, (...).

Creditor bugetar ANAF - DGRFP (...) prin AJFP (J) a fost înscris în tabelul de creanțe cu toată suma solicitată de 147.233 lei, cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 5 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor și apărărilor formulate, instanța a reținut următoarele:

Nu pot fi reținute criticile apelantei referitoare la posibilitatea contestării pentru orice motive a raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, prevăzut de art. 58 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2014.

Astfel, potrivit prevederilor art. 58 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2014, una din atribuțiile principale ale administratorului judiciar desemnat în cadrul unei proceduri de insolvență este examinarea activității debitorului și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă și cu privire la existența premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile prevederilor art. 169 - 173, precum și asupra posibilității reale de reorganizare a activității debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea și depunerea la dosarul cauzei, într-un termen stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar.

Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului este reglementat de art. 97 din Legea nr. 85/2014, iar, după cum a reținut și judecătorul sindic, curtea a constatat că legea nu prevede posibilitatea contestării acestuia.

Sub acest aspect, curtea a reținut că potrivit art. 59 alin. 5 și 6 din Legea nr. 85/2014 măsurile luate de administratorul judiciar pot fi contestate de debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată, iar contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 7 zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență, pe când art. 97 din Legea nr. 85/2014 nu prevede posibilitatea contestării raportului și un termen în care s-ar putea contesta.

După cum a reținut și judecătorul sindic, curtea a apreciat că nereglementarea unei căi de atac cu privire la raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență nu înseamnă că este permisă contestația la raport, neaplicându-se prin analogie normele prevăzute de art. 59 din Legea nr. 85/2014.

În aceste condiții, în mod corect a apreciat judecătorul sindic că raportul prevăzut de art. 58 alin. 1 lit. b) și art. 97 din Legea nr. 85/2014 nu poate fi contestat de către creditori în condițiile art. 59 din Legea nr. 85/2014, întrucât art. 59 reglementează contestația împotriva măsurilor luate de administratorului judiciar, iar raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, nu cuprinde nicio măsură a practicianului în insolvență.

 Așadar, contrar celor susținute de apelantă, curtea a reținut că raportul prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2014 este diferit de raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, având conținut, finalitate și regim juridic distincte.

Cel mult, curtea a apreciat că ar putea fi primită o eventuală contestație împotriva raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, prevăzut de art. 58 alin. 1 lit. b) și art. 97 din Legea nr. 85/2014, doar în condițiile în care s-ar invoca nelegalitatea actului pe motiv că nu ar cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege, fără însă a putea fi cenzurat conținutul concret și opiniile exprimate de practicianul în insolvență.

Aceasta deoarece raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență reprezintă punctul de vedere profesional al practicianului în insolvență care l-a întocmit și căruia nu i se poate impune includerea în raport a unor aspecte, puncte de vedere sau opinii pe care nu și le însușește.

Dată fiind importanța acestui raport, legiuitorul a prevăzut efectuarea unor formalități de publicitate și comunicare ale acestuia, tocmai pentru ca orice persoană interesată să poată să ia cunoștință despre conținutul lui și, în cazul în care există obiecții, acestea să poată fi formulate până la momentul aprobării acestuia de judecătorul sindic. Astfel, art. 97 din Legea nr. 85/2014 în alin. 6, prevede că „administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultării raportului prevăzut la alin. (1) la sediul său, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului și la registrul comerțului sau, după caz, la registrul în care este înregistrat debitorul și va fi comunicată debitorului”. Dispozițiile art. 59 alin. 1 lit. b) și art. 97 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 prevăd obligativitatea din partea administratorului judiciar de a întocmi și a supune judecătorului-sindic raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, aceasta însemnând că judecătorul sindic trebuie să se pronunțe asupra acestuia sub aspectul legalității.

După cum a reținut și judecătorul sindic, curtea reamintește că aceste prevederi legale se coroborează cu prevederile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței”.

În concluzie, judecătorul sindic poate verifica dacă raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a fost întocmit și depus la dosarul cauzei, dacă acest raport conține toate elementele prevăzute de lege și este întocmit în conformitate cu prevederile legale.

Judecătorul sindic, în exercitarea controlului judiciar asupra activității administratorului judiciar, are obligația de a pune în discuția părților interesate raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență și, în cazul în care, din punct de vedere al legalității, acesta nu este întocmit corespunzător sau este incomplet, va putea dispune refacerea sau completarea acestuia.

Or, în speța de față raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență prevăzut de art. 97 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență a fost depus la dosarul cauzei în data de 14.12.2021 și publicat în BPI (...)/ 21.12.2021.

De asemenea, curtea a constatat că raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență cuprinde mențiunile prevăzute de lege, lichidatorul judiciar analizând situațiile financiar contabile aferente anilor 2019 - 2020 și balanța de verificare la data de 30.09.2021, cuprinzând concluziile practicianului în insolvență cu privire la principalele cauze ale ajungerii societății în insolvență, anume modificările legislative accelerate din ultima perioadă referitoare la societățile cu obiect de activitate cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, neavând activitate în domeniul desfășurat de mai bine de 2 ani, societatea debitoare a înregistrat cifra de afaceri nulă la data deschiderii procedurii (31.09.2021) în scădere bruscă față de anul 2019 când aceasta era de 743.381 lei; cheltuielile de exploatare din perioada 2020 - 2021 au fost în creștere față de anii anteriori; incapacitatea de a achita obligațiile fiscale (în cuantum total de aprox. 1.949.410,00 lei) și alți furnizori, precum Societatea (S1) SRL care a și depus cererea introductivă a procedurii în considerarea sumei de 75.000 lei din veniturile obținute. Totodată, din cuprinsul acestui raport rezultă că lichidatorul judiciar nu a identificat persoane cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență,, opinia fiind conturată în baza documentelor financiar-contabile comunicate de societatea debitoare până la data întocmirii raportului.

În aceste condiții, în mod corect a concluzionat judecătorul sindic că raportul contestat cuprinde analiza amănunțită a cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 97 din Legea 85/2014.

Pentru motivele de fapt și de drept mai sus arătate, în temeiul art. 480 alin 1 Cod procedura civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (...) PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE (J), împotriva Sentinței nr. (...)/F din 02.03.2022 pronunțată de Tribunalul (...),care a fost menținută în totalitate.

(Decizie redactată de judecător Florin Ovidiu BENDEA și rezumată de judecător Alina TITERLEA)