Recurs. Suspendarea procesului pentru neindicarea în mod neechivoc a temeiului de drept al cererii

DREPT ADMINISTRATIV

Recurs. Suspendarea procesului pentru neindicarea în mod neechivoc a temeiului de drept al cererii

- art. 22 alin. 4 și 5, art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă

În baza art. 22 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă, judecătorul dă, în ipoteza în care partea nu invocă vreun temei legal, sau restabilește, în situația în care se invocă un astfel de temei legal, calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altfel de denumire, după punerea în discuția prealabilă a părților.

Determinarea calificării juridice se face ținând seama de obiectul cererii, motivele de fapt invocate, probele administrate, în raport de starea de fapt stabilită de către instanță.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 378 din 27 mai 2022

Prin încheierea din 22.02.2022 pronunțată în dosar nr. (...)/2020*, Tribunalul (...) a menținut suspendată judecata acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei (C), în contradictoriu cu pârâtul (P), conform disp. art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă.

Pentru a pronunța această încheiere instanța a reținut că motivul care a dus la suspendarea inițială prin Încheierea din data de 19.10.2021 subzistă în prezent cu atât mai mult cu cât aspectul invocat de către reclamantă în sensul că nu există nici o dispoziție de imputare impune ca reclamanta, în raport de temeiul de drept indicat în precizarea de acțiune, respectiv prevederile Codului administrativ, să motiveze în fapt cererea prin prisma noului temei de drept indicat.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei (C), solicitând casarea încheierii și repunerea pe rol a dosarului nr. (...)/2020*.

În motivare, recurenta a arătat că, prin încheierea din 19.10.2021, Tribunalul (...) a dispus suspendarea procesului deoarece s-a considerat că nu s-a indicat în mod neechivoc temeiul de drept a cererii respectiv dacă este vorba de o acțiune în răspundere civilă delictuală sau o acțiune privind angajarea răspunderii patrimoniale a funcționarului public. În acest sens instanța a reținut că desfășurarea normală a procesului este împiedicat din vina instituției, fiind necesară stabilirea exactă a cauzei acțiunii față de dispozițiile art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă.

Învederează recurenta că, în data de 19.11.2021, a solicitat repunerea pe rol a dosarului anterior indicat, precizând că nu există nicio decizie de imputare potrivit prevederilor art. 84-85 din Legea 188/1999, respectiv art. 500 din Codul administrativ; astfel a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și intitulată acțiune civilă întemeiată pe prev. art. 254 din Legea nr. 53/2003, respectiv art. 1354 din Cod civil, neavând alte clarificări de propus.

Susține recurenta că, raportat la aceste aspecte Tribunalul (...) prin încheierea din 22.02.2022 a menținut suspendarea judecății acțiunii, nelegal, deoarece prin acțiunea sa a solicitat antrenarea răspunderii civile, nespecificând nicăieri că ar exista o dispoziție dată de o comisie, respectiv un temei legal pentru antrenarea răspunderii funcționarului public.

Raportat la aceste aspecte, recurenta consideră că temeiul de drept, respectiv motivarea în fapt, a fost deosebit de clară, dar realizată prin cererea de chemare în judecată, iar decizia de suspendare este una abuzivă prin care se trenează doar soluționarea acestei cauze.

În drept, recurenta a invocat art. 414 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimatul (P) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, arată intimatul că instanța de fond în mod corect a respins cererea de repunere pe rol a cauzei pentru neîndeplinirea unor obligații procedurale de către reclamantă.

Reclamanta formulează apoi o cerere de repunere pe rol, fără ca prin aceasta să se fi conformat dispozițiilor instanței, legate de clarificarea temeiului de drept al acțiunii sale. Mai mult decât atât, si prin cererea de recurs reclamanta persistă în confuzia creată prin acțiune și precizarea de acțiune, în continuare planând un mister asupra temeiului de drept al acțiunii judiciare.

Susține intimatul că aceste clarificări sunt esențiale pentru ca instanța să se poate pronunța asupra excepțiilor pe care le-a invocat, iar reclamanta în continuare se găsește în situația prev. de art. 242 alin. 2, judecata neputând fi reluată câtă vreme partea reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile esențiale desfășurării normale a procesului.

În drept, intimatul a invocat art. 242 alin. 1 și 2 noul Cod de procedură civilă.

Examinând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat recursul ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din 19.10.2021, instanța de fond a suspendat judecata în temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând că reclamanta împiedică desfășurarea normală a procesului prin aceea că nu și-a îndeplinit obligația fixată de către instanță de a indica temeiul de drept al cererii, respectiv dacă este vorba de o acțiune în răspundere civilă delictuală sau o acțiune privind angajarea răspunderii patrimoniale a funcționarului public.

Prin cererea de repunere pe rol din 19.11.2021, recurenta reclamantă a indicat faptul că nu a emis nici o decizie de imputare în sarcina pârâtului, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul acțiunii, reclamantul a invocat mai multe dispoziții legale, respectiv art. 254 și urm. Codul muncii, art. 1357 și urm. Cod civil, iar ulterior, la data de 31.03.2021 a înregistrat o cerere prin care a precizat ca temei de drept, în plus, și prevederile art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999 și art. 490 și 499 din Codul administrativ.

Curtea a reținut că, în baza art. 22 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă, judecătorul dă, în ipoteza în care partea nu invocă vreun temei legal, sau restabilește, în situația în care se invocă un astfel de temei legal, calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altfel de denumire, după punerea în discuția prealabilă a părților.

Determinarea calificării juridice se face ținând seama de obiectul cererii, motivele de fapt invocate, probele administrate, în raport de starea de fapt stabilită de către instanță.

Numai în situația existenței unui acord expres între părți în privința calificării juridice a acțiunii promovate, instanța nu poate schimba acest temei juridic.

Prin urmare, întrucât, pe de o parte reclamantul a indicat temeiul legal, iar pe de altă parte, instanța are obligația legală de a stabili calificarea juridică a acțiunii, menținerea suspendării cauzei pentru motivele reținute de instanță apare ca nelegală.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 414 alin. 2 coroborat cu art. 498 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei (C) împotriva încheierii din 22.02.2022 pronunțată de Tribunalul (...) pe care a casat-o în totalitate și rejudecând fondul, în temeiul art. 415 Cod procedură civilă, a admis cererea de repunere pe rol formulată de reclamanta recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei (C) și a dispus continuarea judecății în dosar.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Claudia Carmen ORBAN)

Domenii speta

Spete similare