Litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999)

DREPT ADMINISTRATIV

Litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999)

- art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004

- art. 485 din OUG nr. 57/2019

Având în vedere că prin Notificare au fost comunicate obiectivele individuale de performanță revizuite, pentru anul 2021, precum și faptul că desfășurarea activității funcționarului public trebuie să asigure realizarea obiectivelor stabilite de angajator pentru funcția publică ocupată de funcționar, a cărei evaluare sub aspectul performanțelor profesionale se raportează la atribuțiile postului și obiectivele individuale, instanța de control judiciar a constatat că actul atacat de recurentul-reclamant întrunește cerințele necesare pentru a fi calificat ca fiind unul administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004, emis în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public și care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ potrivit art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 452 din 22 iunie 2022

1. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. (...)/CA din 17.03.2022 Tribunalul (...) a respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul (R) în contradictoriu cu pârâta UAT (P) prin Primar, ca inadmisibilă și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, avansate de reclamant.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin Notificarea nr. (...)/13.04.2021, reclamantul (R) a fost înștiințat cu privire la obiectivele individuale de performanță revizuite, pentru anul 2021. În cadrul acestora se regăsesc o serie de obiective care nu sunt cuprinse în Fișa postului nr. (...) din 19.01.2021, printre care și obiectivul cu nr. 4, constând în implementarea datelor din programul RENNS și registrul agricol.

Împotriva acestui înscris, reclamantul a formulat plângere, înregistrată sub nr. (...)/13.05.2021, care nu a fost soluționată de pârâtă până la data sesizării instanței.

Reclamantul s-a adresat instanței cu solicitarea de anulare a notificării prin care i s-au adus la cunoștință obiectivele de performanță pe anul 2021, având în vedere că se referă la obiective ce nu au fost cuprinse în fișa postului.

Instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului nu poate fi primită, având în vedere că „Notificarea” nr. (...)/13.04.2021, ce face obiectul prezentei cauze, nu reprezintă un act administrativ.

Astfel, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar calitatea de persoană vătămată o are orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim.

De asemenea, actul administrativ este definit la art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea 554/2004 ca fiind o manifestare unilaterală de voință a unei autorități publice, cu caracter individual sau normativ, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații, în regim de putere publică, în vederea executării sau a organizării executării legii.

Având în vedere că „Notificarea” nr. (...)/13.04.2021 prin ea însăși, nu dă naștere, nu modifică sau stinge raporturi juridice, ci este un document care precizează sarcinile și responsabilitățile ce-i revin titularului, precum și programele de instruire recomandate a fi urmate de angajat pentru îndeplinirea cerințelor postului, instanța de contencios administrativ a apreciat că nu este un act administrativ, astfel că nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.

Acest înscris poate fi considerat un act premergător raportului de evaluare a performanțelor profesionale, putând fi contestat doar odată cu acest raport, în temeiul art. 20 alin. 5 din Anexa 6 a OUG 57/2019, ce reglementează metodologia pentru realizarea procesului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici aplicabilă pentru activitatea desfășurată începând cu 1 ianuarie 2020, precum și pentru realizarea procesului de evaluare a activității funcționarilor publici debutanți numiți în funcția publică ulterior datei de 1 ianuarie 2020.

Într-adevăr, conform art. 18 alin. 2 din Legea 544/2004 a contenciosului administrativ, instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

Însă, operațiunile administrative sau actele premergătoare emiterii unui act administrativ nu pot fi atacate separat în justiție, ci doar odată cu actul administrativ pe care l-au precedat, acestea neproducând efecte juridice prin ele însele, ci pregătind emiterea unui act administrativ propriu-zis.

În consecință, acțiunea formulată de reclamant împotriva acestei notificări, care nu are natura juridică a unui act administrativ, a fost apreciată ca inadmisibilă, fiind respinsă ca atare.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs recurentul-reclamant (R), solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate, constatarea desființării de drept a actelor de executare făcute în temeiul hotărârii casate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că, în temeiul art. 488 din Codul de procedură civilă, „casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.”

Cu titlu preliminar, a arătat că inadmisibilitatea este un viciu al acțiunii care presupune exercitarea acțiunii civile într-o manieră prohibită, în mod expres sau implicit, de către o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiții dc validitate a căii procedurale aleasă de parte, implicând contestarea dreptului părții interesate de a sesiza instanța. Rezultă, deci, că inadmisibilitatea afectează acțiunea încă din momentul conceperii ei și că există deja la momentul introducerii acțiunii, fiind obiectiv imposibil ca acțiunea să devină inadmisibilă pe parcursul soluționării sale.

În aceste condiții, câtă vreme instanța a apreciat că prezenta acțiune este inadmisibilă, este de neînțeles cum se face că, în loc să pună în discuția contradictorie a părților această excepție, instanța a dispus, din oficiu, administrarea de probe necesare și utile pentru soluționarea fondului cauzei, conform, încheierii de ședință din data de 12.01.2022.

Or, încălcarea regulilor de procedură atrage sancțiunea nulității.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 punctul 5 Cod procedură civilă, a arătat că, prin sentința recurată au fost încălcate dispozițiile art. 4 Cod procedură civilă, care consacră principiul contradictorialității. Acest principiu vizează atât relația dintre părțile litigante, cât și relația dintre părți și instanță, astfel: “(4) Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu.

(5) Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.

(6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.”

În speță, Tribunalul (...) și-a întemeiat hotărârea pe o excepție de procedură care nu a fost invocată de către niciuna dintre părți, nici de către instanță din oficiu, respectiv care nu a fost pusă în dezbaterea contradictorie a părților astfel încât acestea să poată formula concluzii și apărări. Astfel, s-a produs o gravă încălcare a principiului contradictorialității, a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, astfel cum sunt prevăzute de Codul de procedură civilă și de întreaga jurisprudență CEDO în materie, recurentul neavând ocazia să formuleze apărări față de o eventuală inadmisibilitate a acțiunii.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 punctul 8 din Codul de procedură civilă, a arătat că instanța a făcut o interpretare și o aplicare eronată a dispozițiilor art. 2 alin. 1 litera c) din Legea 554/2004, respectiv a art. 20 alin. 5 din Anexa 6 a OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Articolul 2 alin. 1 litera c) din Legea 554/2004 definește actul administrativ astfel: „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.”

Tribunalul (...) a respins acțiunea ca inadmisibilă, apreciind că actul contestat nu constituie un act administrativ în sensul legii, întrucât nu ar produce efecte juridice prin el însuși. Această constatare a instanței este eronată, fiind contrazisă de întreg probatoriul administrat în cauză.

Intimata a dat eficiență actului (...)/13.04,2021, solicitându-i reclamantului în mod repetat să îndeplinească obligațiile corespunzătoare obiectivelor de performanță revizuite, în ciuda faptului că acestea nu se regăseau în fișa postului printre atribuțiile sale de serviciu, acesta fiind de altfel motivul pentru care s-a adresat instanței de judecată cu o solicitare de anulare a acestui act.

Acest aspect reiese în mod evident din întâmpinarea depusă de intimată, în care arată cât de importantă este implementarea programului RENNS și a depus în probațiune adresele emise de Instituția Prefectului (...), prin care se solicita UAT (P) urgentarea finalizării demersurilor necesare în acest sens. Totodată, prin întrebările adresate la interogatoriu, intimata afirmă că i-ar fi fost comunicate user-ul și parola de acces la programul RENNS, aceasta fiind o nouă confirmare a faptului că i s-a pretins să îndeplinească atribuțiile de operare a acestuia, pe baza actului (...)/2021.

Instanța însăși a recunoscut în mod implicit că actul nr. (...)/13.04.2021 a produs efecte juridice atunci când a dispus din oficiu emiterea unei adrese către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, pentru a comunica circumstanțele în care funcționarii publici au participat la cursul de instruire RENNS. Această solicitare a instanței a fost formulată tocmai din cauză că, prin actul nr. (...)/13.04.2021, a fost prevăzut ca obiectiv de performanță implementarea datelor în programul RENNS, activitate pe care i s-a solicitat să o îndeplinească, fără a avea pregătirea necesară și fără a avea o atribuție în acest sens stabilită în fișa postului.

Astfel, rezultă fără dubiu că actul nr. (...)/2021 a produs efecte juridice constând, în esență, în constrângerea recurentului la a îndeplini sarcini de serviciu care nu îi aparțin, din contră, aparțin altor colegi, după cum rezultă din fișele postului acestora, depuse de intimată la dosarul cauzei. Odată cu introducerea unor obiective de performanță, se naște pretenția intimatei ca recurentul să îndeplinească obligațiile corespunzătoare obiectivelor. Practic, în viziunea intimatei, actul contestat s-a substituit fișei postului aparținând recurentului.

Pe cale de consecință, fiind lămurit și aspectul privitor la efectele juridice produse, rezultă că Actul nr. (...)/2021 este un act administrativ în sensul legii, îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege, astfel:

- este un act unilateral cu caracter individual, fiind adresat doar recurentului și vizând stabilirea obiectivelor individuale de performanță ale acestuia;

- este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, respectiv de Primăria Comunei (P) și semnată de primar, respectiv de secretarul general delegat al comunei;

- este emis pentru executarea în concret a legii, mai precis a dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Anexa nr. 6 la OUG 57/2019 privind Codul administrativ, care prevăd obligația stabilirii obiectivelor de performanță pentru funcționarii publici;

- modifică raporturi juridice, în sensul că prevede obiective de performanță noi față de cele stabilite la începutul perioadei de evaluare, care nu corespund atribuțiilor prevăzute în fișa postului, astfel încât în baza acestui act este constrâns să îndeplinească obligații care nu îi revin și, totodată, dă naștere la noi obligații, respectiv aceea de a participa la un curs de instruire specific.

În ceea ce privește referirea instanței la dispozițiile art. 20 alin. 5 din Anexa nr. 6 a OUG 57/2019 a arătat, pe de o parte, că acestea nu sunt incidente în speță întrucât la momentul promovării acțiunii nu s-a pus problema contestării evaluării performanțelor profesionale, iar pe de altă parte, că aceste dispoziții nu prevăd o obligație pentru petent de a aștepta emiterea raportului de evaluare pentru a contesta obiectivele de performanță stabilite/revizuite.

În situația în care recurentul nu ar fi contestat actul nr. (...)/13.04.2021, nu ar fi avut posibilitatea de a contesta raportul de evaluare pe motiv de nelegalitate a actului în baza căruia s-a întocmit raportul, din cauză că, nefiind contestat, actul nr. (...)/13.04.2021 ar fi fost considerat legal emis și deci valabil, putând astfel sta la baza raportului de evaluare.

Dispozițiile art. 18 alin. 2 din Legea 554/2004, indicate de instanță, prevăd următoarele: „Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.”

Acest text trebuie interpretat în sensul că instanța, cu ocazia soluționării contestației formulate în baza unui act, are competența de a se pronunța și asupra actelor în baza cărora a fost emis actul contestat, nu în sensul că instanța se poate pronunța asupra actelor în baza cărora a fost emis actul contestat doar o dată cu acesta din urmă. Rezultă că și din această perspectivă Tribunalul (...) a aplicat în mod eronat dispozițiile legale invocate în susținerea soluției pronunțate.

Nu în ultimul rând, menționează abuzul exercitat de către intimată asupra sa, care la mai puțin de 10 zile de la comunicarea hotărârii recurate, a întocmit raportul de evaluare în baza actului nr. (...)/13.04.2021, cu privire la care încă se află pe rol prezentul proces, anexând acestui raport chiar Decizia civilă nr. (...)/2022 și penalizându-l în mod drastic pentru neîndeplinirea obligațiilor corelative obiectivelor revizuite, care nu corespund cu atribuțiile sale.

În drept, recursul a invocat dispozițiile art. 488 punctele 5 și 8 Cod procedură civilă.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

În esență, arată intimata că instanța de fond a respins acțiunea în contencios administrativ a recurentului ca inadmisibilă.

Prin invocarea primului motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ este criticată soluția instanței de fond sub aspectul încălcării disp. art. 4 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, adică a nerespectării principiului contradictorialității, precum și cel al dreptului la apărare și la un proces echitabil, considerând că, prin soluția dată, s-au încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii.

Casarea unei hotărâri în temeiul art. 488 pct. 5 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ se poate obține în condiții diferite, după cum este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, cu alte cuvinte, după cum suntem în prezența unei nulități absolute sau a uneia relative. 

Recurentul consideră că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, prin admiterea excepției de procedură a inadmisibilității (necalificată în această manieră de judecătorul fondului), excepție nepusă în discuție de părți sau din oficiu. După cum se poate observa din lecturarea hotărârii atacate, nu suntem în prezența unei excepții, nici de procedură și nici de fond, ci a respingerii unei acțiuni ca inadmisibilă, din perspectiva unor argumente pe care instanța și-a fundamentat soluția în urma probatoriului administrat în cauză.

Așadar, soluția pronunțată nu este rezultatul admiterii unei excepții, ci a pronunțării soluției pe fondul cauzei. Fiind vorba de o sancțiune ce își găsește incidența tocmai ca un efect al aplicării unei sancțiuni de drept procesual civil, precum este și cazul decăderii, instanța nu avea obligația punerii în discuție a acesteia. Soluția dată poate fi motivată prin prisma unor argumente proprii ale judecătorului, argumente care nu puteau fi puse în discuția părților, întrucât ar fi echivalat cu o antepronunțare.

Consideră că, prin modalitatea prin care a fost soluționată acțiunea, precum și prin consecințele juridice pe care le implică, inadmisibilitatea este o sancțiune sui generis, având în vedere faptul că nu a fost invocată ca și o excepție, ci ca o consecință a nerespectării condițiilor pe care actul administrativ atacat trebuie să îl îndeplinească pentru a fi calificat ca și act administrativ.

Cu referire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ invocat de recurentul reclamant, se poate observa că acesta s-a îndepărtat de la dispozițiile menționate de art. 488 pct. 8 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, sub aspectul conținutului său, iar prin argumentele aduse se cere instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond, și nu doar să verifice sentința dată în prima instanță în ce privește modul de aplicare a legii. Aceste aspecte rezidă din modalitatea în care este susținut acest motiv de casare.

Astfel, se susține că efectele juridice produse prin comunicarea Adresei nr. (...)/13.04.2021 constau în constrângerea recurentului la a-și îndeplini sarcinile de serviciu. În realitate, prin acest act nu s-a făcut altceva decât să i se aducă la cunoștință recurentului obiectivele individuale de performanță revizuite pentru anul 2021, prin emiterea unei adrese de informare, care cuprinde sarcinile și responsabilitățile funcționarului public, pe care angajatorul are obligația de a i le aduce la cunoștință, anterior emiterii Raportului de evaluare.

În măsura în care recurentul nu este de acord cu noile atribuții, iar raportul de evaluare va cuprinde calificative nemulțumitoare pentru acesta, va avea posibilitatea atacării acelui act administrativ, cu solicitarea de anulare și actului care a stat la baza întocmirii lui.

Dispozițiile art. 16 alin. 1 din Codul administrativ prevăd faptul că “persoana care are calitatea de evaluator stabilește obiectivele individuale pentru funcționarii publici a căror activitate o coordonează și indicatorii de performanță utilizați în evaluarea gradului și modului de atingere a acestora.” Astfel, distinct de criteriile generale de evaluare aplicabile la nivelul angajatorului, legea prevede dreptul angajatorului să stabilească în sarcina salariaților obiectivele de performanță individuală.

Dispozițiile art. 16 alin. 5 din Codul administrativ permit revizuirea trimestrială sau ori de câte ori intervin modificări în activitatea ori în structura organizatorică a autorității sau instituției publice, a obiectivelor individuale și a indicatorilor de performanță. În această manieră a procedat și conducătorul instituției publice, care, în urma numeroaselor comunicări ajunse la sediul Primăriei (P), prin care se solicită operarea în regim de urgență a nomenclatorului stradal în RENNS (astfel cum reiese din Adresa nr. 423/(...)/13.01.2021 a Instituției Prefectului (...) și Adresa nr. 9587/(...)/22.09.2020), a fost nevoit sa răspundă cerințelor Instituției Prefectului pentru ca migrarea datelor din registrele Agricole de la nivelul UAT-ului să fie inserate în noul program.

În atare situație, angajatorul a procedat la încunoștințarea recurentului cu privire la noile atribuții pentru care urmează să fie evaluat. O astfel de înștiințare nu se putea face decât prin emiterea unei adrese/notificări, care la acest moment nu produce nicio consecință juridică și, ca atare, nu poate fi considerată un act administrative individual.

Față de apărările formulate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În drept, a invocat art. 205 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

4. Soluția instanței de recurs

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Recurentul-reclamant (R), în calitate de funcționar public, a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Notificării nr. (...)/13.04.2021, emisă de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna (P) prin Primar, prin care a fost înștiințat cu privire la obiectivele individuale de performanță revizuite, pentru anul 2021.

Soluția primei instanțe a fost criticată de recurent din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și 8 din Codul de procedură civilă.

Subsumat motivului de casare prevăzut de pct. 5, care privește situația “când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității”, recurentul a invocat faptul că judecătorul fonului și-a întemeiat hotărârea pe o excepție de procedură care nu a fost invocată de către niciuna dintre părți, nici de către instanță din oficiu, respectiv care nu a fost pusă în dezbaterea contradictorie a părților astfel încât acestea să poată formula concluzii și apărări, încălcându-se principiului contradictorialității, a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil.

Analizând aceste critici, Curtea a constatat că sunt fondate.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, cu motivarea că actul atacat nu reprezintă un act administrativ, ci un act premergător raportului de evaluare al performanțelor profesionale, putând fi contestat doar odată cu acest raport, în temeiul art. 20 alin. 5 din Anexa 6 a OUG nr. 57/2019.

Astfel, soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă nu a fost pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, în sensul prevăzut de art. 245 Cod procedură civilă, ci ca urmare a interpretării și aplicării dispozițiilor referitoare la actul administrativ și obiectul acțiunii în contencios administrativ, care au legătură cu fondul cauzei.

Curtea, examinând actele procesuale din dosarul de fond, a constatat că aspectele ce se subsumează problemei de drept privind calificarea actului atacat ca nefiind unul administrativ și care fundamentează soluția primei instanțe, nu au fost invocate de niciuna dintre părți și nici nu au fost puse în discuția contradictorie a acestora de către instanță.

În condițiile în care problema de drept privitoare la natura juridică a actului atacat, care prezintă importanță din perspectiva stabilirii admisibilității acțiunii în contencios administrativ, nu a fost pusă în discuția părților, în mod corect susține recurentul faptul că prima instanță a nesocotit principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, prevăzute de art. 13-14 din Codul de procedură civilă.

În cauză s-a impus a fi analizate și criticile recurentului, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, întrucât acestea privesc o problemă de drept cu incidență asupra fondului litigiului, care a fost tranșată de prima instanță și cu privire la care părțile și-au exprimat punctul de vedere prin actele de procedură efectuate în recurs.

Astfel, subsumat acestui motiv de casare recurentul a invocat faptul că este nelegală statuarea primei instanțe, potrivit căreia actul atacat este unul premergător raportului de evaluare al performanțelor profesionale, putând fi atacată doar odată cu acesta din urmă, cu consecința stabilirii inadmisibilității atacării lui în mod separat la instanța de contencios administrativ.

Analizând aceste critici, Curtea le-a apreciat ca fiind fondate, calificarea actului atacat ca nefiind unul administrativ fiind o consecință a interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004 și art. 20 alin. 5 din Anexa 6 a OUG nr. 57/2019.

În acest sens, s-a reținut faptul că prin Notificarea nr. (...)/13.04.2021, emisă de angajator, recurentului i s-au adus la cunoștință obiectivele individuale de performanță revizuite, pentru anul 2021, actul cuprinzând, potrivit susținerilor acestuia, obiective care nu sunt cuprinse în Fișa postului nr. (...) din 19.01.2021, cum ar fi obiectivul cu nr. 4, constând în implementarea datelor din programul RENNS și registrul agricol.

Potrivit susținerilor orale ale recurentului, pentru anul 2021 acesta a fost evaluat în raport cu noile obiective individuale și a primit calificativul nesatisfăcător.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 actul administrativ este “actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

Sub aspectul consecințelor actului prin care se stabilesc obiectivelor individuale ale funcționarului public, prezintă relevanță dispozițiile art. 485 din OUG nr. 57/2019, care stabilesc următoarele: “(1) Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se face anual. (2) Procesul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici de execuție și a funcționarilor publici de conducere reprezintă aprecierea obiectivă a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, prin compararea gradului și a modului de îndeplinire a obiectivelor individuale și a criteriilor de performanță stabilite cu rezultatele obținute în mod efectiv de către funcționarul public. (3) Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici cuprinde următoarele elemente: a) evaluarea gradului și a modului de atingere a obiectivelor individuale; b) evaluarea gradului de îndeplinire a criteriilor de performanță. (4) Pentru aprecierea gradului de atingere a obiectivelor individuale ale funcționarilor publici se stabilesc indicatori de performanță. Stabilirea obiectivelor individuale și a indicatorilor de performanță trebuie să aibă în vedere corelarea cu atribuțiile și obiectivele instituției în care își desfășoară activitatea funcționarul public”.

Având în vedere cuprinsul actului atacat și consecințele acestuia, ce rezultă în mod clar din norma de drept anterior menționată, respectiv faptul că desfășurarea activității funcționarului public trebuie să asigure realizarea obiectivelor stabilite de angajator pentru funcția publică ocupată de funcționar, a cărei evaluare sub aspectul performanțelor profesionale se raportează la atribuțiile postului și obiectivele individuale, instanța de control judiciar a constatat că actul atacat de recurentul-reclamant întrunește cerințele necesare pentru a fi calificat ca fiind unul administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004, emis în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public și care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ potrivit art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că potrivit art. 20 alin. 5 din Anexa 6 a OUG nr. 57/2019 funcționarul public nemulțumit de rezultatul evaluării performanțelor profesionale individuale se poate adresa instanței de contencios administrativ nu este de natură a justifica calificarea Notificării atacate de recurent ca nefiind un act administrativ, având în vedere considerentele mai sus expuse cu privire la efectele produse de actul contestat.

În consecință, soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă întrucât actul atacat de recurentul-reclamant nu constituie un act administrativ și astfel nu poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ este eronată, fiind incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat de recurentul-reclamant, a casat în tot sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță având în vedere că nu au fost examinate criticile de nelegalitate invocate cu privire la actul atacat și apărările formulate față de acestea.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Mariana ILISIE)

Domenii speta

Spete similare