Venituri suplimentare ce se valorifică la pensie. Legea nr. 263/2010. Decizia nr. 19/2012 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Condiţii îndeplinite cumulativ pentru ca un spor atestat de o adeverinţă să poată fi valorificat la stabilirea, recalcularea pensiei.

Asupra cauzei de faţă;

Constată că prin sentinţa civilă nr. 96/MAS/7 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost admisă în parte contestaţia formulată de către contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii B., şi în consecinţă:

A fost anulată decizia nr.13355 din data de 12.04.2018 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, emisă de Casa Teritorială de Pensii B..

A fost obligată intimata să emită în favoarea contestatorului o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 07.03.2018, prin care să valorifice în favoarea acestuia perioadele 07.02.1981-13.04.1982, 13.12.1983-30.11.2000 şi 01.03.2001- 01.04.2001 ca fiind lucrate în grupa a I-a de muncă, 100%,  conform menţiunilor de la poziţia  nr.63 din carnetul de muncă.

A fost obligată intimata la plata drepturilor de pensie începând cu data de 07.03.2018, la care se adaugă dobânda legală de la scadenţă şi până la momentul plăţii efective.

Au fost respinse restul pretenţiilor ca nefondate.

A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:

Prin decizia nr. 13355/12.04.2018 (f.12) privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă,  Casa Judeţeană de Pensii B. a respins cererea de pensionare a solicitantului A., cu motivarea că nu îndeplineşte condiţia privind vârsta standard de pensionare redusă datorită activităţii desfăşurate în grupa I de muncă.

Intimata a arătat că a valorificat grupa I de muncă doar în procent de 50%, deoarece conform înscrisurilor din carnetul de muncă nu este precizat procentul din timpul normal de lucru în care activitatea s-a desfăşurat în grupa a I-a de muncă.

În privinţa menţiunilor de la poziţia nr. 63 din carnetul de muncă al contestatorului, seria […] (f. 26-44), instanţa a reţinut că fostul angajator a atestat încadrarea acestuia în grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru activitatea desfăşurată ca operator chimist aferentă perioadelor: 07.02.1981-13.04.1982; 13.12.1983-30.11.2000 şi 01.03.2001-01.04.2001, respectiv,  18 ani, 2 luni şi 23 zile.

De asemenea, s-a menţionat temeiul juridic al încadrării în grupă superioară de muncă, şi anume H.G. nr. 456/1990 şi H.G. nr.559/1990, anexa I, pct.11.

La poziţia 11 din Anexa 1 la H.G. nr. 559/1990 este menţionat: „Instalații de fabricarea rezorcinei, anioniților cu clordimetileter (inclusiv laboratoarele de cercetare), rășinilor sintetice epoxidice, fenolformaldehidice, melamino-formaldehidice, nitrocelulozice și poliuretanice - fabricare, condiționare”.

Intimata a valorificat perioadele: 07.02.1981-13.04.1982, 13.12.1983-30.11.2000, 01.03.2001-01.04.2001  în grupa a I-a de muncă doar în procent de 50%, respectiv o perioadă  de 9 ani 1 lună şi 12 zile, aşa cum rezultă din anexa la decizia nr.13355 din 12.04.2018 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă şi nu a dat eficienţă, în întregime menţiunilor din carnetul de muncă al contestatorului, care atestă încadrarea acestuia în grupa superioară de muncă, în procent de 100%, pentru o perioadă de 18 ani 2 luni şi 23 zile.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 92/1976 (în vigoare la data efectuării menţiunilor), „Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechimea în funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiţii deosebite, retribuţia tarifară de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta”.

Nici intimata şi nici instanţa de judecată nu sunt competente să cenzureze menţiunile efectuate de fostul angajator, în carnetul de muncă, acesta făcând dovada situaţiei expuse până la înscrierea în fals. Ori, în acest caz, nerealitatea menţiunilor din carnetul de muncă se poate invoca şi dovedi într-un cadru procesual diferit, şi nu în procedura verificării şi stabilirii drepturilor de pensie ale contestatorului.

Aşa cum rezulta din pct. VII.28.a., de la lit. B din Ordinul nr. 340/2001, respectiv, art. 76 alin. 1 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 printre actele la care se face referire în art. 82 alin. 2 din Legea nr. 19/2000,  art. 103 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 se afla atât carnetul de muncă, cât şi adeverinţa privind condiţiile de muncă speciale şi/sau deosebite.

Ordinul nr. 969/1990 al Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice, la pct. 1 prevede că: personalul unităţilor din subordinea Ministerului Industriei Chimice şi Petrochimice care lucrează în instalaţii, locuri de muncă, activităţi şi categorii profesionale de personal cuprinse în anexele la Hotărârile Guvernului nr. 456/1990 şi nr. 559/1990, precum şi în art. 2 din H.G. nr. 456/1990, beneficiază de încadrarea în grupa a I-a de muncă în vederea pensionării, în condiţiile respectării metodologiei prevăzute în Ordinul nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii”.

La stabilirea şi plata pensiilor, intimata este obligată să aibă în vedere actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010 (pentru cererea depusă de petent sub imperiul acestei legi), şi care au fost depuse la dosarul de pensionare.

Nu în ultimul rând este de reţinut că înscrierile din carnetul de muncă al contestatorului nu au fost anulate. Potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990 al MMPS „dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.” Cât timp menţiunile sunt valabile intimata nu are posibilitatea de a le ignora.

De asemenea, cumulând intervalele de timp menţionate în carnetul de muncă, respectiv 07.02.1981-13.04.1982, 13.12.1983-30.11.2000, 01.03.2001-01.04.2001, rezultă un total de 18 ani 2 luni 23 zile, exact cât este înscris în carnetul de muncă ca fiind prestat în grupa I de muncă. În consecinţă, instanţa reţine că se impune valorificarea întregii perioade ca fiind prestată în grupa I de muncă, în procent de 100%.

Cu privire la petitul privind  obligarea intimatei la valorificarea adeverinţei nr. F1573 din 12.07.2007 emisă de Societatea Comercială C. S.A. D., instanţa l-a respins ca neîntemeiat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că  sporurile menţionate în adeverinţa nr. F1573/12.07.2007, eliberată de S.C. C. S.A. D. (f.15-16), respectiv: sporul de vechime, sporul de condiţii grele, sporul pentru condiţii periculoase, condiţii nocive, stabilitate şi fidelitate, au fost valorificate la emiterea deciziei contestate.

Sporul de vechime, sub formă de procent, a fost valorificat conform prevederilor art.165 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, astfel:

3) Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor lunare este următorul:

-3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani;

-6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;

-9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;

-12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 ani;

-15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.

4) Pentru perioadele de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor lunare este cel înscris în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare.

Sporurile valorificate se regăsesc în înscrisul intitulat „date privitoare la activitatea în muncă” (f.57-61) în coloanele reprezentând „alte sporuri” (procent) şi „alte sporuri”(sume).

După cum se poate observa, unele din aceste sporuri/sume, care au fost valorificate  din adeverinţa F1573/12.07.2007, se regăsesc şi în certificatul […] eliberat de Ministerul Afacerilor Interne. Arhivele Naţionale. Serviciul Judeţean B. (f.18-25).

Instanţa a constatat că sporul aferent orelor de noapte din certificatul mai sus menţionat se regăseşte şi în adeverinţa nr. F1573 din 12.07.2007, acesta fiind valorificat sub formă de procent (4.73, 7.88) aşa cum este detailat şi în înscrisul intitulat „date privitoare la activitatea în muncă”.

Cu privire la sporul aferent „condiţiilor deosebite”, menţionat în certificatul […] eliberat de Ministerul Afacerilor Interne. Arhivele Naţionale. Serviciul Judeţean B., aşa cum este el menţionat începând cu luna mai 1990, instanţa a apreciat că acesta nu poate constitui bază de calcul pentru stabilirea drepturilor de pensie în raport de Decizia RIL nr.19/2012, în care se menţionează că „sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale”.

În acest sens, întrucât nu s-a menţionat faptul că pentru sporul acordat, rămas în discuţie, nu s-a achitat CAS aferent perioadei, instanţa nu a putut dispune în sensul celor solicitate.

În conformitate cu prevederile art.104 alin.2 din Legea nr.263/2010, instanţa a obligat intimata la plata drepturilor de pensie, de la data înregistrării cererii de pensionare, respectiv, cu data de 07.03.2018, actualizate cu rata inflaţiei la care se va calcula dobânda legală.

Actualizarea drepturilor de pensie se cuvine contestatorului pe temeiul art. 1535 alin. 1 Cod civil, potrivit căruia în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Prin neacordarea pensiei în cuantumul cuvenit la data la care a îndeplinit condiţiile de pensionare, contestatorul a fost prejudiciat prin lipsa de folosinţă a sumei de bani cuvenită iar actualizarea cu rata inflaţiei a drepturilor de pensie se impune pentru a se păstra valoarea reala a obligaţiei băneşti, având in vedere devalorizarea creanţei datorate inflaţiei.

Pentru argumentele prezentate tribunalul a admis în parte contestaţia şi a anulat  decizia nr.13355/2018 emisă de Casa Judeţeană de Pensii B. şi a obligat intimata să emită în favoarea  contestatorului o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 07.03.2018, prin care să valorifice în favoarea acestuia perioadele: 07.02.1981 – 13.04.1982, 13.12.1983 – 30.11.2000 şi 01.03.2001 – 01.04.2001 ca fiind lucrate în grupa a I-a de muncă, în procent de 100% conform menţiunilor de la poziţia nr.63 din carnetul de muncă şi a respins restul pretenţiilor ca nefondate.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. 2 din Codul de procedură civilă instanţa a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1800 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, ambele părţi.

Apelanta Casa Judeţeană de Pensii B. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii.

În motivare apelanta a arătat că instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale în materie.

Aceasta a precizat că la emiterea deciziei contestate Casa Judeţeană de Pensii B. a valorificat perioadele 07.02.1981-13.04.1982, 13.12.1983-30.11.2000 şi 01.03.2001- 01.04.2001 lucrate de intimat în grupa I de muncă în procent de 50%, care este timpul minim de lucru în grupa I de muncă, deoarece în carnetul de muncă nu s-a specificat în ce procent de timp acesta a lucrat în grupă superioară de muncă.

Apelanta a menţionat că dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirii Sociale, invocând dispoziţiile pct. 4 din Anexa la Ordinul nr. 136 din 29 iulie 1976.

Apelanta a criticat obligarea sa la plata drepturilor de pensie actualizate cu rata inflaţiei, susţinând că nici prin dispoziţiile Legii nr. 263/2010 şi nici prin alte dispoziţii legale nu este reglementat dreptul la plata pensiei actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

În materie de pensii rata inflaţiei se acoperă prin actualizarea valorii punctului de pensie şi prin hotărârile de guvern de majorare a pensiilor, iar drepturile de pensie nu sunt purtătoare de dobânzi.

În privinţa cheltuielilor de judecată, apelanta a solicitat reducerea acestora, potrivit art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, raportat la criteriile prevăzute de această normă legală, deoarece speţa de faţă nu are grad ridica de dificultate, prezintă un caracter repetitiv şi în activitatea instanţei s-a conturat o practică ce poate fi uşor cunoscută de practicienii dreptului. 

Apelantul A. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul valorificării sporului aferent condiţiilor deosebite, menţionat în Certificatul nr. […] din 03.08.2017, eliberat de Arhivele Naţionale - Serviciul Judeţean B., precum şi acordării cheltuielilor de judecată în integralitatea lor.

În motivare apelantul a arătat că sporul pentru condiţii deosebite, menţionat în Certificatul nr. […] din 03.08.2017, eliberat de Arhivele Naţionale - Serviciul Judeţean B. nu a fost valorificat de instanţă deoarece nu s-a precizat că s-a achitat CAS aferent, ori din adeverinţa nr. F1573/12.07.2007 eliberată de S.C. C. D. rezultă că angajatorul a achitat CAS pentru toată perioada lucrată, precum şi 2,3 şi 5% pentru pensie suplimentară.

Apelantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată integral, conform chitanţelor şi facturilor depuse la dosar, având în vedere că admiterea în parte a contestaţiei nu reduce munca şi timpul investit de avocat în soluţionarea dosarului. 

Acesta a invocat dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, susţinând că nu trebuie ignorată nici atitudinea intimatei care, deşi cunoaşte practica unitară a instanţelor de judecată în speţe identice, continuă să emită decizii nelegale, pensionarii fiind nevoiţi să îşi rezolve problema în instanţă.

Intimatul A.  a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta Casa Judeţeană de Pensii B., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Acesta a precizat că împrejurarea că angajatorul nu a menţionat procentul în care a fost încadrat în grupa I de muncă nu îi este imputabil, întreaga activitate desfăşurându-se în procent de 100% în grupa I, în funcţia de operator chimist la fabricarea coloranţilor şi intermediarilor la S.C. C. D..

În privinţa cheltuielilor de judecată, a căror reducere s-a solicitat, intimatul a arătat că repere obiective şi subiective justifică onorariul avocaţial perceput în cauză.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii B. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelantul A., arătând că în mod corect instanţa de fond a reţinut că acest spor nu poate constitui bază de calcul pentru stabilirea drepturilor de pensie, întrucât nu s-a menţionat că pentru sporul acordat s-a achitat CAS.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor art.476 din Codul de procedură civilă, instanţa de control judiciar constată că apelul promovat de apelantul A. este întemeiat în parte, iar apelul declarat de apelanta Casa Judeţeană de Pensii B. este nefondat.

Curtea constată că potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, stabilirea şi plata pensiei se face pe baza actelor pe care partea este obligată să le prezinte, carnetul de muncă (original şi copie) ori adeverinţe eliberate de angajatori în condiţiile legii.

Prin Ordinul nr. 50/1990 s-au stabilit activităţile, categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupe de munca, precum şi procedurile şi condiţiile de încadrare în astfel de grupe. Acest act normativ reprezintă cadrul general privind stabilirea şi acordarea grupelor de muncă.

Prin menţiunile de la pct. 63 din carnetul de muncă al intimatului rezultă că acesta a fost încadrat în grupa I de muncă în temeiul H.G. nr. 559/1990, anexa 1, pct. 11, în perioadele 07.02.1981-13.04.1982, 13.12.1983-30.11.2000, 01.03.2001-01.04.2001, în total  18 ani, 2 luni şi 23 de zile, adică întregul interval de timp.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 559/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică şi petrochimică: „Personalul care este în activitate de la locurile de muncă cu condiţii deosebite din unităţile Ministerului Industriei Chimice şi Petrochimice, conform listei-anexe la prezenta hotărâre, beneficiază de încadrare în grupa I de muncă în vederea pensionării, pe întreaga perioadă lucrată, potrivit prevederilor art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990”.

Având în vedere aceste dispoziţii precum şi menţiunile din carnetul de muncă al intimatului rezultă fără nici un dubiu că încadrarea în grupa superioară de muncă a activităţii desfăşurate de aceasta vizează întreaga perioadă, procentul fiind de 100%.

Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că aceste intervale de timp se impun a fi valorificate în grupa I de muncă în procent de 100%, încadrarea activităţii în grupa superioară de muncă fiind pentru întreaga perioadă lucrată în acele condiţii.

Faţă de situaţia de fapt confirmată de actele oficiale de la dosar – menţiunile din carnetul de muncă al intimatului – curtea constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că în perioadele la care se face referire în carnetul de muncă, intimatul a lucrat în grupa I de muncă în procent de 100% din timpul de muncă, şi că aceste perioade trebuie valorificate şi avute în vedere la emiterea deciziei privind pensia pentru limită de vârstă.

Potrivit pct. 3 teza I din Ordinul nr. 50/1990: „Beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.”

În ceea ce priveşte procentul de timp în care intimatul şi-a desfăşurat activitatea în grupa I de muncă în perioadele menţionate în carnetul de muncă, curtea constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu există nici un temei pentru a aprecia că acest procent nu este de 100%, în lipsa unei menţiuni exprese referitoare la un alt procent, cât timp este menţionată şi perioada în ani, luni şi zile.

Din carnetul de muncă al intimatului rezultă că acesta şi-a desfăşurat activitatea în perioadele respective în acelaşi loc de muncă, deci în aceleaşi condiţii, fapt ce conduce la concluzia că procentul este de 100%. Faptul că angajatorul nu a indicat în carnetul de muncă procentul de timp în care intimatul şi-a desfăşurat activitatea în grupa I de muncă nu poate conduce la concluzia, susţinută de apelanta Casa Judeţeană de Pensii B., că procentul este de 50%, în condiţiile în care din însumarea perioadelor rezultă că durata integrală în care acesta a fost încadrat în grupă superioară de muncă.

Menţiunile din carnetul de muncă al intimatului efectuate de angajator se prezumă a fi veridice până la înscrierea în fals, astfel că nu pot fi înlăturate pentru că ar nesocoti în mod nejustificat atât dispoziţiile legale citate anterior cât şi proba cu înscrisuri. 

Astfel, intimatul a dobândit dreptul de a i se lua în considerare, perioadele cât a lucrat în grupa I de muncă prin plata contribuţiilor pentru pensie, conform legislaţiei în vigoare, susţinerile apelantei neputând fi reţinute.

Criticile apelantului A. referitoare la nevalorificarea sporului pentru condiţii deosebite menţionat în Certificatul nr. […] din 03.08.2017, eliberat de Arhivele Naţionale - Serviciul Judeţean B. sunt întemeiate.

Din acest înscris rezultă că sporul pentru condiţii deosebite a fost acordat începând cu luna mai 1990 până în luna februarie 1992, având un caracter permanent.

De asemenea din adeverinţa nr. F1573/12.07.2007 eliberată de S.C. C. D.  rezultă că angajatorul a achitat CAS pentru toată perioada lucrată de apelant, precum şi 2,3 şi 5% pentru pensie suplimentară (filele 15, 16 dosar fond).

Coroborând aceste înscrisuri rezultă că angajatorul a achitat CAS şi pentru sporul pentru condiţii deosebite, spor cu caracter permanent, astfel că sunt îndeplinite condiţiile pentru ca acest spor să fie valorificat la stabilirea cuantumului pensie.

În acelaşi sens sunt şi dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 19/2012, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit cărora: „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.”

Criticile apelantei Casa Judeţeană de Pensii B. referitoare la obligarea sa la plata dobânzii legale sunt nefondate. Intimatul reclamant are dreptul de a repararea integrală a prejudiciului cauzat, potrivit art. 1535 din Codul civil.

Criticile celor doi apelanţi referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată sunt neîntemeiate, suma stabilită de instanţa de fond cu titlu de cheltuieli de judecată ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat.

Pentru aceste considerente, Curtea constatând că motivele de apel invocate de apelantul A. sunt fondate în parte, în temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă va admite în parte apelul formulat de către de către acesta împotriva sentinţei civile nr. 96/MAS/7 februarie 2019 a Tribunalului Braşov, pe care o va schimba în parte în sensul că va obliga intimata Casa Judeţeană de Pensii B. ca la stabilirea pensiei să valorifice şi sporul pentru condiţii deosebite menţionat în Certificatul nr. […] din 03.08.2017, eliberat de Arhivele Naţionale - Serviciul Judeţean B..

Va păstra celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge apelul declarat de apelanta Casa Judeţeană de Pensii B. împotriva aceleiaşi sentinţe. 

În temeiul dispoziţiilor art.453 alin.1 Cod procedură civilă, va obliga intimata Casa Judeţeană de Pensii B. să plătească apelantului A. suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Domenii speta

Spete similare