Refuz emitere aviz de prelungire a încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite. Numărul de reînnoiri ale avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite ce pot fi acordate potrivit h.g. nr. 1014/2015.

Sentinţă civilă 24/F din 28.02.2019


- art. 29 din Legea nr. 263/2010

- H.G. nr. 1014/2015

În mod nejustificat deduce pârâta, din împrejurarea că H.G. nr. 1014/2015 nu prevede în mod expres posibilitatea acordării unei noi reînnoiri, că nu ar fi posibilă decât o singură reînnoire în temeiul, reînnoire care a fost deja acordată reclamantului. Sub acest aspect, trebuie subliniat faptul că H.G. nr. 1014/2015 nu face vorbire în mod expres de acordarea unei singure reînnoiri, ci despre faptul că perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăși data de 31.12.2018 (a se vedea art. 1 alineatul 3), precum și despre faptul că avizele reînnoite își încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire și protecție sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut de art. 1 alineatul 3 (a se vedea art. 6 alin. (2), fiind vorba de ipoteza realizării măsurilor anterior datei de 31.12.2018).

(NOTĂ: Sentinţa nu este definitivă. Termen de soluţionare a recursului declarat de către pârâtă a fost stabilit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  la data de 16 iunie 2021.)

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 27.03.2017, sub nr. xxx/64, reclamantul Spitalul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia să emită avizul de prelungire a încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru perioada 2017-2018 în conformitate cu H.G. nr. 1014/2015, până la data maximală prevăzută în cadrul acestui act normativ coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 263/2010.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, astfel cum rezultă şi din actele anexate acţiunii, Spitalul A. a beneficiat de aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 70/60.03.2016, aviz prin care s-a dispus reînnoirea avizului nr. 54/27.03.2015, emis de către pârâta Inspecţia Muncii.

Conform acestui aviz, reclamantul a beneficiat de încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite până la data de 31.12.2016.

Reclamantul menţionează că acest aviz a fost emis conform planului de prevenire şi protecţie asumat de către acesta, plan pe care însă, din lipsă de fonduri financiare, nu a putu să-l ducă până la capăt. Ca urmare a faptului că reclamantul a rămas fără aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite începând cu data de 31.12.2016, a solicitat prelungirea acestuia începând cu luna ianuarie a anului 2017.

A arătat reclamantul că, prin corespondenţa purtată cu pârâta, a solicitat prelungirea avizului emis iniţial în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015, depunând totodată cu această solicitare şi actele la care face referire art. 2 din cadrul HG nr. 1014/2015. Iniţial, ITM B. i-a comunicat că: „referitor la adresa dumneavoastră înregistrată la ITM B. sub număr 28243/3.11.2016 privind măsură stabilită prin planul de măsuri, anexă a procesului verbal de control 6686/15.03.2016, vă informăm că suntem de acord cu o ultimă declarare a termenului de realizare a măsurii de mai sus până la data de 20.02.2017”.

Ulterior, Inspecţia Muncii, prin ITM B., i-a comunicat reclamantului la data de 06.03.2017, printr-o adresa ce poarta numărul 5179/R/SCSSM/03.03.3017, că nu este de acord cu o nouă prelungire a termenului de realizare a măsurii stabilite prin planul de măsuri, că s-au acordat decalări de termen până la data de 03.11.2016 şi 20.02.2017, iar neluarea măsurilor dispuse de inspectorul de munca, constituie contravenţie.

Reclamantul învederează că prin răspunsul primit de la pârâta Inspecţia Muncii, acesta a refuzat să dispună prelungirea avizului, emis iniţial pe motiv că în H.G. nr. 1014/2015 „nu se prevede modalitatea legală de prelungire a valabilităţii avizului”.

Prin nota justificativă 10466/27.12.2016 se arată că Spitalul A. este de tip pavilionar, având 6 pavilioane, intrând în structura sa şi Dispensarul TB B., şi Dispensarul TB C.. În perioada 2007-2016 din numărul total de 97 bucăţi lămpi cu ultraviolete s-au achiziţionat doar 54 de bucăţi. Numărul de lămpi ultraviolete prevăzut în Planul de prevenire şi protecţie a trebuit suplimentat întrucât au fost înfiinţate noi compartimente, respectiv sala de kinetoterapie, imobil destinat mamelor care însoţesc copii pe perioada internării, cabinet medic radiolog, spaţiu de consiliere a pacienţilor în cadrul Dispensarului TB B., sala de cursuri pentru studenţi/conferinţe şi vestiar aferent. Achiziţionarea lămpilor de ultraviolete s-a făcut gradat, conform graficului de achiziţie şi în limita bugetului disponibil. Totodată, lămpile de ultraviolete au în componenţă tuburi care au o durată de funcţionare limitată şi un cost ridicat.

Reclamantul a precizat că au avut loc majorări salariale în domeniul sanitar ce au un impact bugetar semnificativ şi din lipsă de fonduri Spitalul A. nu a putut realiza în totalitate dotarea cu lămpi ultraviolete prevăzute în planul de prevenire şi protecţie pentru perioada 2007-2016. Prin urmare, recunoaşte că nu îndeplineşte condiţiile şi personalul angajat este expus în continuare riscului îmbolnăvirii, desfăşurând activitate în condiţii deosebite de lucru.

Având în vedere aceste aspecte, reclamantul susţine că este nevoit să învestească instanţa de judecată cu o acţiune introductivă de instanţă prin care să fie obligată pârâta să dispună prelungirea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru perioada 2017- 2018, în conformitate cu H.G. nr. 1014/2015 până la data maximală prevăzută în cadrul acestui act normativ, având în vedere atât dispoziţiile H.G. nr. 1014/2015 cât şi în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 5 Cod de procedură civilă.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (2) si 3 din H.G. nr. 1014/2015 „(2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care deţin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, reînnoite, şi care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prevederilor prezentei hotărâri nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018.”

De asemenea, arată că potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) teza I din H.G. nr. 1014/2015, reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se acordă de către Inspecţia Muncii.

Totodată, susţine că potrivit dispoziţiilor art. 4 din cadrul aceluiaşi act normativ, „angajatorii care nu au obţinut reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite se pot adresa direct instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.”, iar, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 „sunt încadrate în condiţii deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora”.

Mai mult decât atât, se arată de către reclamant că, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 1014/2015, „avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite îşi încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire şi protecţie sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3).”

Ori având în vedere aceasta dispoziţie legală, precum şi faptul că din lipsa fondurilor financiare nu a putut îndeplini măsurile propuse prin planul de prevenire şi protecţie, consideră că este mai mult decât clar şi evident că avizul nr. 70/2016 emis de către pârâtă trebuie să îşi încheie perioada de valabilitate cel mai târziu la data de 31.12.2018, existând în sarcina acesteia obligaţia legală de a prelungi acest aviz, chiar dacă există lacune legislative, care nu pot fi imputate reclamantului.

În drept, reclamanta a invocat art. 29 din Legea nr. 263/2010, H.G. nr. 1014/2015, art. 5, art. 111, art. 116 şi art. 194 şi urm. Cod de procedură civilă şi dispoziţiile H.G. nr. 1014/2015, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În probaţiune, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului, arătând că reglementarea situaţiei în discuţie a fost făcută anterior prin H.G. nr. 246/2007, acordându-se anual prelungiri ale avizelor acordate anterior. Face trimitere la art. 2 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1173/2004 prin acre a fost modificată şi completată H.G. nr. 246/2007, angajatorii care obţinuseră aviz având obligaţia elaborării planului de prevenire şi protecţie corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite, revizuit, acre să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor, cuprinzând măsuri şi acţiuni eşalonate şi distribuite trimestrial, pe perioada 01.01-01.12.2015, astfel încât, până cel târziu la data de 31.12.2015, locurile de muncă să se încadreze în condiţii normale. Ulterior acestor modificări, inspectorii de muncă au efectuat controale la angajatorii care au locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, constatându-se că programele erau în curs de realizare însă, din cauza termenului scurt rămas, s-a estimat că, în contextul economic respectiv, măsurile propuse în planurile de prevenire şi protecţie nu se pot realiza integral, fiind vorba, în majoritatea cazurilor, de achiziţionarea de echipamente de muncă conforme cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate în muncă sau de schimbarea proceselor de producţie care necesitau investiţii ce nu puteau fi acoperite integral din lipsă de fonduri. S-a constatat necesitatea adoptării H.G. nr. 1014/2015 pentru reînnoirea avizelor, impunându-se un termen limită de trei ani de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 65/2015, conform art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 1014/2015 avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite încetându-şi aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire şi protecţie sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3). Reînnoirea avizului s-a făcut la solicitarea angajatorului în raport cu termenele de îndeplinire a măsurilor cuprinse în planul de prevenire şi protecţie asumate de acesta, la finalizarea acestor termene locurile de muncă fiind încadrate în condiţii normale. Pârâta face referire la art. 1 din H.G. nr. 1014/2015 şi susţine că prin acest act normativ s-ar fi stabilit punctual şi fără echivoc faptul că reînnoirea avizului deţinut de angajator la data de 31.12.2015 se poate face o singură dată, valabilitatea de acordare fiind de maximum 3 ani. În acţiune, reclamantul a precizat că nu a solicitat eliberarea avizului pe 3 ani întrucât preconiza o achiziţie de echipamente ce nu s-a putut ulterior efectua din lipsă de fonduri. În susţinerea celor menţionate, invocă argumentele reţinute în decizia nr. 12/2016 din 23 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activităţii desfăşurate în condiţii deosebite sau speciale de muncă după 1 aprilie 2001.

În drept, pârâta a invocat art. 205 alin 2 Cod de procedură civilă şi dispoziţiile H.G. nr. 1014/2015.

În probaţiune, pârâta a depus la dosar înscrisuri.

În cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică judiciară, raportul de expertiză fiind ataşat la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

I. Reclamantul Spitalul A. este beneficiarul avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 17/19.12.2001 emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă B., prin adresele nr. 3020/18.03.2004 şi nr. 225/08.01.2007 dispunându-se prelungirea valabilităţii avizului până la data de 31.12.2006, respectiv până la data de 06.03.2007 (a se vedea menţiunile expertului de la fila 23 vol. II din dosar).

Prin avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 8/14.08.2007 emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă B. în baza art. 19 alin. 5 din Legea nr. 19/2000 şi a art. 2 din H.G. nr. 246/2007 s-a dispus reînnoirea avizului nr. 17/19.12.2001, noul aviz având valabilitate până la data de 31.12.2008 (a se vedea menţiunile expertului de la fila 24 vol. II din dosar).

Prin avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 3/06.04.2009 emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă B. în baza art. 19 alin. 5 din Legea nr. 19/2000 şi a art. 2 din H.G. nr. 246/2007 s-a dispus reînnoirea avizului nr. 8/14.08.2007, noul aviz având valabilitate până la data de 31.12.2009 (a se vedea menţiunile expertului de la fila 24 vol. II din dosar).

Prin avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 4/12.04.2010 emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă B. în baza art. 19 alin. 5 din Legea nr. 19/2000 şi a art. 2 din H.G. nr. 246/2007 s-a dispus reînnoirea avizului nr. 3/06.04.2009, noul aviz având valabilitate până la data de 31.12.2010 (a se vedea menţiunile expertului de la fila 24 vol. II din dosar).

Prin avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 5/18.04.2011 emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă B. în baza art. 29 din Legea nr. 263/2010 şi a art. 2 din H.G. nr. 246/2007 s-a dispus reînnoirea avizului nr. 4/12.04.2010, noul aviz având valabilitate până la data de 31.12.2011 (a se vedea menţiunile expertului de la filele 24-25 vol. II din dosar).

Prin avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 1/22.03.2012 emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă B. în baza art. 29 din Legea nr. 263/2010 şi a art. 2 din H.G. nr. 246/2007 s-a dispus reînnoirea avizului nr. 5/18.04.2011, noul aviz având valabilitate până la data de 31.12.2012 (a se vedea menţiunile expertului de la fila 25 vol. II din dosar).

Prin avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 99/08.04.2013 emis de Inspecţia Muncii în baza art. 29 din Legea nr. 263/2010 şi a art. 2 din H.G. nr. 246/2007 s-a dispus reînnoirea avizului nr. 1/22.03.2012, noul aviz având valabilitate până la data de 31.12.2013 (a se vedea menţiunile expertului de la fila 25 vol. II din dosar).

Prin avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 119/14.04.2014 emis de Inspecţia Muncii în baza art. 29 din Legea nr. 263/2010 şi a art. 2 din H.G. nr. 246/2007 s-a dispus reînnoirea avizului nr. 99/08.04.2013, noul aviz având valabilitate până la data de 31.12.2014 (a se vedea menţiunile expertului de la fila 25 vol. II din dosar).

Prin avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 54/27.03.2015, emis de pârâta Inspecţia Muncii în baza art. 29 din Legea nr. 263/2010 şi a art. 2 din H.G. nr. 246/2007 s-a dispus reînnoirea avizului nr. 119/14.04.2014, noul aviz având valabilitate până la data de 31.12.2015 (a se vedea menţiunile expertului de la fila 26 vol. II din dosar şi fila 18 vol. I din dosar).

Prin avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 70/30.03.2016, emis de pârâta Inspecţia Muncii în baza art. 29 din Legea nr. 263/2010 şi a art. 2 din H.G. nr. 1014/2015 s-a dispus reînnoirea avizului nr. 54/27.03.2015, noul aviz având valabilitate până la data de 31.12.2016 (a se vedea menţiunile expertului de la fila 26 vol. II din dosar şi fila 14 vol. I din dosar).

Se observă că, deşi în întâmpinare pârâta a arătat că prin H.G. nr. 1014/2015 s-a creat posibilitatea angajatorilor de a-şi gestiona eficient resursele într-un interval de timp mai mare (de 3 ani, faţă de 1 an, cât era reglementat anterior), în concret, reînnoirea avizului anterior a fost dispusă prin avizul nr. 70/30.03.2016 până la data de 31.12.2016, deci până la o dată anterioară datei de 31.12.2018 şi tot pentru o perioadă de 1 an, aşa cum se acordase şi anterior adoptării H.G. nr. 1014/2015.

Această dată de 31.12.2016 de valabilitate a reînnoirii dispuse prin avizul nr. 70/30.03.2016, respectiv perioada de 1 an, susţine pârâta că a fost acordată prin corelare cu data stabilită pentru îndeplinirea măsurilor prevăzute prin planul de prevenire şi protecţie întocmit pentru îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor (a se vedea filele 8, 9 şi 11 vol. I din dosar).

Art. 1 alineatul 3 din H.G. nr. 1014/2015 prevede:

(3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prevederilor prezentei hotărâri nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018.

Art. 2 alineatul 1 lit. c) şi d) şi alineatul 2 din H.G. nr. 1014/2015 dispune:

(1) Reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se acordă de către Inspecţia Muncii sau Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, după caz, în baza următoarelor documente:

c) planul de prevenire şi protecţie corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor, cuprinzând măsuri şi acţiuni, eşalonate şi distribuite trimestrial, în scopul încadrării locurilor de muncă în condiţii normale;

d) raportul medicului de medicina muncii privind starea de sănătate a lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea la locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite, din care să reiasă efectele noxelor identificate la aceste locuri de muncă asupra stării de sănătate a lucrătorilor, însoţit de recomandări privind promovarea sănătăţii în concordanţă cu particularităţile expunerii la factori de risc.

(2) Planul de prevenire şi protecţie prevăzut la alin. (1) lit. c) conţine măsurile aferente anului 2015, asumate pentru normalizarea condiţiilor de muncă şi rămase restante, şi, după caz, măsurile de protecţie colectivă şi cele care rezultă din recomandările prevăzute la alin. (1) lit. d).

Art. 6 din H.G. nr. 1014/2015 prevede:

(1) Semestrial, pe perioada valabilităţii avizului, angajatorii vor depune la inspectoratul teritorial de muncă o raportare privind modul în care au realizat măsurile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) în vederea normalizării condiţiilor de muncă.

(2) Avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite îşi încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire şi protecţie sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3).

(3) În baza raportărilor prevăzute la alin. (1), inspectorii de muncă vor efectua verificări în vederea stabilirii conformităţii celor declarate, ale căror rezultate vor fi transmise Inspecţiei Muncii.

Art. 14 alineatul 1 din H.G. nr. 1014/2015 prevede că este contravenţie nerealizarea de către angajator a măsurilor din planul de prevenire şi protecţie prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), iar alineatul 2 al aceluiaşi articol dispune că:

(2) În situaţia în care, în termen de 45 de zile de la constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (1), angajatorul nu realizează măsurile dispuse în urma controlului, inspectoratul teritorial de muncă poate propune Inspecţiei Muncii anularea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Reclamanta nu a făcut dovada că ar fi contestat avizul nr. 70/30.03.2016 sub aspectul perioadei de 1 an de valabilitate al acestuia şi nici nu a invocat faptul că ar fi vorba de o eroare materială referitoare la anul valabilităţii.

Prin procesul-verbal de control nr. 6686/15.03.2016 întocmit de pârâtă în urma verificării modului de realizare a măsurilor asumate prin planul de prevenire şi protecţie pentru normalizarea condiţiilor de muncă s-a constatat că măsura nr. 3 privind dotarea cu lămpi ultraviolete este realizată doar parţial, fiind achiziţionate doar 42 de lămpi, astfel încât a fost stabilit ca măsură obligaţia reclamantului de a transmite către ITM B. planul de prevenire şi protecţie prin care vor fi stabilite măsuri de normalizare a condiţiilor de muncă, termenul de realizare a măsurii fiind 03.05.2016 (fila 23 vol. I din dosar).

La aceeaşi dată, 15.03.2016, reclamanta a fost sancţionată contravenţional cu avertisment (filele 24-25 vol. I din dosar).

În speţă, nu s-a făcut dovada faptului că avizul nr. 70/30.03.2016 ar fi fost anulat, în condiţiile art. 14 alineatul 2 din H.G. nr. 1014/2015, pentru faptul că reclamantul nu a realizat măsurile dispuse în urma controlului pârâtei.

Din cuprinsul adresei nr. 5179/03.03.2017 emisă de pârâtă (fila 7 vol. I din dosar) rezultă că aceasta a fost de acord cu alte două decalări ale termenului de realizare a măsurii dispuse prin procesul-verbal de control nr. 6686/15.03.2016, decalările fiind cordate până la 03.11.2016 şi respectiv 20.02.2017 (a se vedea şi adresa nr. 28243/16.11.2016 – fila 10 vol. I din dosar).

Se observă că, deşi valabilitatea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 70/30.03.2016 expira la data de 31.12.2016, pârâta a fost de acord cu decalarea până la o dată ulterioară, respectiv 20.02.2017, a termenului de realizare a măsurii dispuse prin procesul-verbal de control nr. 6686/15.03.2016, aceea ca reclamantul să transmită către ITM B. planul de prevenire şi protecţie prin care vor fi stabilite măsuri de normalizare a condiţiilor de muncă.

Altfel spus, pârâta a fost de acord ca reclamantul să realizeze măsura dispusă prin procesul-verbal de control nr. 6686/15.03.2016 şi în condiţiile în care avizul nr. 70/30.03.2016 era expirat.

La data de 28.02.2017 reclamantul a formulat o nouă solicitare de prelungire a termenului de îndeplinire a măsurii dispuse prin procesul-verbal de control nr. 6686/15.03.2016, solicitarea fiind respinsă de pârâtă prin adresa nr. 5179/03.03.2017 (fila 7 vol. I din dosar).

Prin cererea înregistrată la reclamant sub nr. 10570/29.12.2016 şi la pârâtă sub nr. 21174/30.12.2016, reclamantul a solicitat reînnoirea avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 70/30.03.2016 (fila 16 vol. I din dosar), arătând că anexează în copie, printre altele, procesul-verbal de control nr. 6686/15.03.2016, planul de prevenire şi protecţie nr. 10554/29.12.2016 revizuit pentru anul 2017 (depus la filele 12-13 vol. I din prezentul dosar), buletinul de expertizare a locurilor de muncă nr. 1526/01.03.2016 emis de direcţia de Sănătate Publică a Judeţului B., raportul nr. 10555/29.12.2016 ale medicului de medicina muncii privind starea de sănătate şi controlul de medicina muncii pe anul 2016 (depus la filele 26-28 vol. I din prezentul dosar), raportul nr. 10556/29.12.2016 ale medicului de medicina muncii privind starea de sănătate a personalului expus la radiaţii ionizante pe anul 2016 (depus la fila 29 vol. I din prezentul dosar), dovada depunerii la casele teritoriale de pensii a documentului prin care s-a obţinut reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite şi lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă până la data de 30.11.2016 înregistrată sub nr. 10557/29.12.2016 (depusă la filele 30-44 vol. I din prezentul dosar).

Prin adresa nr. 14/19.01.2017 emisă de pârâtă (fila 9 vol. I din dosar), aceasta încunoştinţează reclamantul că în H.G. nr. 1014/2015 nu se prevede în mod expres modalitatea de prelungire a valabilităţii avizului obţinut în baza acestei hotărâri, astfel încât a solicitat clarificări de la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.

Prin adresa nr. 14/08.02.2017 emisă de pârâtă (fila 8 vol. I din dosar), cererea reclamantului de reînnoire a avizului nr. 70/30.03.2016 a fost respinsă, arătându-se că în H.G. nr. 1014/2015 nu se prevede în mod expres modalitatea legală de prelungire a valabilităţii avizului, aspect susţinut şi de punctul de vedere al Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale.

Ulterior, prin întâmpinarea depusă în prezentul dosar, pârâta a susţinut că prin H.G. nr. 1014/2015 s-a stabilit punctual şi fără echivoc faptul că reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite deţinut de angajator la data de 31.12.2015 poate fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care poate fi acordat avizul fiind de maximum 3 ani.

II. Curtea reţine, cu privire la trimiterea pârâtei din întâmpinare la decizia nr. 12/2016 din 23 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016, că pârâta nu a invocat în mod expres inadmisibilitatea cererii reclamantei prin raportare la respectiva decizie însă, faţă de apărările reclamantului formulate inclusiv sub acest aspect al inadmisibilităţii, instanţa va analiza această chestiune ca o apărare de fond şi nu ca o excepţie care să fi fost invocată de pârâtă.

Astfel, în decizia de mai sus, s-au statuat următoarele:

„41. Referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor care reglementează condiţiile deosebite de muncă, respectiv art. 19 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la art. 2 alin. (2), art. 3, 4, 11, 12, 15, 16 şi 18 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv, art. 1 - 4, art. 7 - 9, art. 13 alin. (4) şi art. 13^1 din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în cauzele în care se solicită constatarea pe cale judiciară a acestor condiţii pentru angajaţii care şi-au desfăşurat activitatea după data de 1 aprilie 2001, respectiv în cauzele în care se solicită obligarea angajatorilor la recunoaşterea activităţii desfăşurate în aceste condiţii, atunci când aceştia din urmă nu au obţinut sau, după caz, nu au reînnoit avizele pentru încadrarea locurilor de muncă ale reclamanţilor, se reţine că dispoziţiile legale menţionate nu deschid calea unei acţiuni în constatare de drept comun, pentru următoarele considerente:

42. Potrivit definiţiei legale conţinute în art. 19 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, locurile de muncă în condiţii deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor datorită gradului mare de expunere la risc; aceeaşi definiţie este menţinută, în esenţă, şi de Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, care, în art. 3 alin. (1) lit. g), prevede că sunt locuri de muncă în condiţii deosebite locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe toată durata timpului normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor.

43. Alin. (2) al art. 19 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prevede faptul că stabilirea criteriilor şi a metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se face prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

44. Prin art. 19 alin. (4) din aceeaşi lege s-a prevăzut că locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute de art. 19 alin. (2).

45. În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (5) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.

46. În aplicarea dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, act normativ în vigoare până la 11 martie 2007, când a fost abrogat expres prin Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, cu modificările şi completările ulterioare (care a prevăzut exclusiv posibilitatea de reînnoire a avizelor ce fuseseră obţinute în precedenta procedură).

47. Art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.337/2001, reglementează criteriile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, cu referire la noxele profesionale fizice, chimice sau biologice care nu respectă limitele admise prevăzute în Normele generale de protecţie a muncii; răspunsul specific al organismului la agresiunea noxei profesionale, evidenţiat prin indicatori de expunere şi/sau de efect biologic, stabiliţi prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei; morbiditatea, exprimată prin boli profesionale înregistrate la locul de muncă în ultimii 15 ani.

48. Potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite se impunea parcurgerea unei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune de operaţiuni specifice. Această metodologie, reglementată la nivel infralegislativ, nu are semnificaţia unei proceduri prealabile sesizării instanţei, în sensul art. 193 din Codul de procedură civilă (art. 109 din Codul de procedură civilă de la 1865), ci se înfăţişează ca o succesiune complexă de operaţiuni tehnice şi administrative constând în evaluarea, sub multiple aspecte, a locurilor de muncă, în termene şi condiţii stabilite prin hotărârea Guvernului menţionată.

49. Procedura prevăzută de actul normativ menţionat cuprinde, în principal, următoarele operaţiuni: nominalizarea locurilor de muncă ce urmează a fi expertizate printr-un proces-verbal încheiat de către angajator împreună cu sindicatul reprezentativ sau cu reprezentanţii salariaţilor, în cadrul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă, acolo unde acesta era înfiinţat; evaluarea locurilor de muncă nominalizate şi expertizarea lor din punctul de vedere al protecţiei muncii şi al îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, prin întocmirea buletinelor de determinări şi stabilirea măsurilor tehnice, sanitare şi organizatorice de protecţie a muncii potrivit Legii protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; obţinerea avizului inspectoratului teritorial de muncă obligatoriu cu o valabilitate de cel mult trei ani şi cu posibilitatea de prelungire (avizele au fost supuse prelungirii şi, din anul 2007, conform Hotărârii Guvernului nr. 246/2007, cu modificările şi completările ulterioare, reînnoirii); depunerea, la casele teritoriale de pensii, a avizului inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedeşte încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite şi lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă; nominalizarea salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite.

50. Art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, instituie o cale de atac ce putea fi exercitată de angajatorii care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, respectiv plângerea, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Inspecţia Muncii, care trebuia să o soluţioneze în termen de 30 de zile.

51. Consecutiv, refuzul inspectoratului teritorial de muncă şi decizia emisă de Inspecţia Muncii în procedura administrativă prealabilă puteau fi atacate la instanţele de contencios administrativ, potrivit art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la momentul adoptării Hotărârii Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, avizul inspectoratului teritorial de muncă, decizia Inspecţiei Muncii adoptată în soluţionarea plângerii şi refuzul inspectoratului de emitere a avizului reprezentând acte administrative tipice şi, respectiv, asimilate, supuse controlului acestor instanţe.

52. Corespondenţa dintre fostele grupe speciale de muncă şi condiţiile deosebite a fost stabilită în art. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, conform căreia locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale încadrate în grupele I şi a II-a de muncă până la intrarea în vigoare a acestui act normativ sunt considerate activităţi desfăşurate în condiţii deosebite, cu excepţia celor care, conform prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, sunt prevăzute ca fiind activităţi desfăşurate în locuri de muncă în condiţii speciale. Activitatea desfăşurată anterior într-o grupă superioară de muncă nu reprezintă decât o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru încadrarea în condiţii deosebite, de vreme ce, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că încadrarea locurilor de muncă în aceste condiţii nu poate fi realizată de către angajator decât dacă, în urma parcurgerii metodologiilor stabilite prin hotărârea Guvernului, a obţinut avizul organului administrativ şi nu poate opera decât pentru locurile de muncă menţionate în aviz.

53. Prin urmare, preluarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale care, anterior datei de 1 aprilie 2001, erau încadrate în grupele I şi a II-a de muncă în noua categorie de activităţi desfăşurate în condiţii deosebite nu s-a realizat automat, ope legis, astfel cum se consideră în cea de-a doua orientare a jurisprudenţei, ci, potrivit art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, era necesar ca angajatorii care aveau locuri de muncă, activităţi şi categorii profesionale încadrate în fostele grupe superioare de muncă să le reevalueze în noua procedură în vederea încadrării în condiţii deosebite, respectând dispoziţiile acestei hotărâri.

54. În redactarea iniţială a prevederilor art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, reevaluarea impusă de acest text de lege trebuia realizată în cel mult 90 de zile de la data intrării sale în vigoare. Prin modificări aduse normei, termenul a fost prorogat succesiv, până la data de 31 decembrie 2002.

55. Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată expres prin art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în care, prin art. 1 s-a prevăzut posibilitatea de reînnoire a avizelor de încadrare, acordate potrivit Hotărârii Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, în urma parcurgerii metodologiei stabilite prin noua reglementare. În sfera de reglementare a acestui act normativ intrau, potrivit art. 1 alin. (2), numai angajatorii care deţineau avize valabile de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite şi care nu au realizat, prin măsurile adoptate până la acea dată, normalizarea condiţiilor de muncă. Totodată, după data de 9 martie 2007, când a intrat în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, cu modificările şi completările ulterioare, nu mai este posibilă emiterea avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, ci doar reînnoirea etapizată a avizelor deja acordate.

56. Similar metodologiei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, procedura instituită prin noua reglementare a presupus parcurgerea mai multor etape în ordinea cronologică arătată de art. 2 alin. (1) - (3) şi art. 8. De asemenea se reglementau obligaţia autorităţii administrative competente de a soluţiona cererea de reînnoire a avizului prin analiza îndeplinirii atât a condiţiilor de formă referitoare la cerere, respectiv a depunerii documentaţiei prevăzute de metodologie în termenele stabilite pentru derularea acesteia, cât şi a îndeplinirii condiţiilor de fond, precum şi posibilitatea angajatorului, care nu a obţinut reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, de a contesta refuzul autorităţii publice la Inspecţia Muncii sau direct la instanţa competentă [s.n. instanţa de contencios administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare].

57. La data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, care a abrogat Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

58. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, sunt considerate încadrate în condiţii deosebite doar locurile de muncă stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora.

59. Prin articolul unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2015 pentru completarea art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobată prin Legea nr. 108/2016, în cuprinsul art. 29 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, au fost introduse noi alineate, alin. (1^1) şi (1^2), potrivit cărora locurile de muncă pot fi menţinute în condiţii deosebite, prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen în care angajatorii au obligaţia de a normaliza condiţiile de muncă. Aceste dispoziţii confirmă prioritatea legiuitorului pentru normalizarea condiţiilor de muncă, încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite fiind tratată legislativ ca o alternativă subsidiară şi temporară, supusă unor condiţii de recunoaştere şi menţinere strict reglementate la nivel infralegislativ.

60. În aplicarea prevederilor art. 29 alin. (1^1) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 1.014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, în vigoare din data de 1 ianuarie 2016, care, în esenţă, instituie aceleaşi etape anterior prevăzute prin Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, cu modificările şi completările ulterioare. Din sfera sa de aplicare, expres şi limitativ determinată prin art. 1 alin. (2), fac parte doar angajatorii care deţineau la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite reînnoit şi care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă în condiţii deosebite.

81. În concluzie, faţă de evoluţia legislativă astfel prezentată, aşa cum rezultă din economia dispoziţiilor ce reglementează încadrarea în condiţii superioare de muncă, instanţa nu se poate substitui organelor administrative, eludând procedura ce intră în competenţa acestora, pentru a recunoaşte apartenenţa unor locuri de muncă la categoria celor aflate în astfel de condiţii. În acest sens, dacă avizele emise pentru angajator, ce nu includ locurile de muncă ale reclamanţilor, nu au fost contestate în procedura administrativă prevăzută de art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, iar ulterior, la instanţa de contencios administrativ ori, după caz, în condiţiile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, cu modificările şi completările ulterioare, fie la Inspecţia Muncii, fie direct, la instanţa de judecată competentă, acestea se bucură de prezumţia de legalitate. Absenţa acestor acte administrative prezumă că activitatea se desfăşoară în condiţii normale.

82. Instanţele de judecată nu se pot substitui partenerilor sociali şi autorităţilor administrative cu atribuţii în aplicarea legii (inspectorate teritoriale de muncă, Inspecţia Muncii şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare), îndrituite să constate, în cadrul unei proceduri strict reglementate, condiţiile concrete de muncă, situaţia medicală a lucrătorilor care au activat/activează în aceste locuri de muncă, să analizeze planul de prevenire şi protecţie întocmit de angajator pentru îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să dispună, în final, încadrarea sau nu a unor locuri de muncă în condiţii deosebite.

83. Cu atât mai mult, la reînnoirea avizului nu au vocaţie decât unităţile care l-au obţinut în etapa precedentă.

90. Încadrarea locurilor de muncă în condiţii superioare de muncă era de competenţa autorităţilor administrative, competenţă ce se exercita prin emiterea şi, după caz, refuzul de emitere a avizelor ori de reînnoire a celor deja acordate. Aceste acte administrative tipice ori asimilate, după caz, erau supuse controlului de plină jurisdicţie din partea instanţelor de contencios administrativ prin care se putea sancţiona pasivitatea ori neglijenţa angajatorului şi/sau a reprezentanţilor angajaţilor de a iniţia şi derula procedura pentru încadrarea locurilor de muncă ale angajaţilor în condiţii deosebite.

91. De asemenea, în ipoteza pasivităţii angajatorului de a declanşa procedura de încadrare în condiţii deosebite, potrivit art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sindicatele reprezentative, reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori responsabilul cu protecţia muncii aveau posibilitatea de a sesiza inspectoratele teritoriale de muncă pentru verificarea locurilor de muncă în interiorul termenului-limită prevăzut de metodologie în acest sens.

92. Simetric, aceste proceduri judiciare erau deschise reclamanţilor şi puteau fi iniţiate de salariaţi în contradictoriu cu angajatorul şi, după caz, cu sindicatele reprezentative, reprezentanţii acestora în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecţia muncii şi în acele ipoteze în care procedura prevăzută de art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările şi completările ulterioare, nu a vizat ab originem locurile de muncă unde reclamanţii şi-au desfăşurat activitatea, ci alte locuri de muncă.

93. Pentru acea tipologie de cauze în care metodologia prevăzută de art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările şi completările ulterioare, a fost iniţiată, aceasta a vizat şi locurile de muncă ale reclamanţilor, însă comisia prevăzută de art. 5 a respins cererea de emitere a avizului solicitat ori, după caz, a acordat acest aviz pentru alte locuri de muncă decât cele deţinute de reclamanţi, exista posibilitatea formulării plângerii în condiţiile art. 13 alin. (1) şi (2) din această hotărâre a Guvernului, iar soluţia putea fi contestată la instanţa judecătorească competentă, potrivit legii (instanţa de contencios administrativ, având în vedere natura juridică a actelor ce formau obiect al acestei contestaţii).

94. Împrejurarea că persoanele nominalizate ca având dreptul de a iniţia procedura administrativă nu au făcut-o sau nu au finalizat-o nu deschide pentru salariat calea dreptului comun, întrucât, dacă legiuitorul ar fi dorit, ar fi făcut trimitere la normele de drept comun. Dimpotrivă, după cum s-a arătat anterior, în anumite etape ale procedurii administrative, părţile interesate au avut la dispoziţie acţiunea în contencios administrativ pentru a cenzura anumite acte sau refuzul organului administrativ de a adopta conduita solicitată de parte.

95. Cum acestea sunt dispoziţii speciale, derogatorii de la regimul juridic de drept comun în materia litigiilor de muncă, instanţa specializată în această materie nu se poate substitui autorităţilor special reglementate cu atribuţii în procedura administrativă şi nu poate adăuga la lege, pe calea interpretării, prin crearea unei situaţii juridice noi, neavută în vedere de către legiuitor la momentul legiferării, eludând procedura ce intră în competenţa acestor autorităţi, pentru a recunoaşte apartenenţa unor locuri de muncă la categoria celor aflate în alte condiţii decât cele normale, întrucât aceasta ar echivala cu o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti prin imixtiunea în sfera puterii executive care se exercită prin autorităţile publice implicate în metodologie.

96. Ca atare, nerespectarea demersurilor ce se referă la procedura de evaluare şi clasificare a acestor locuri de muncă nu poate fi suplinită, pe cale jurisdicţională, de un litigiu promovat în contradictoriu cu angajatorul şi calificat ca un conflict de muncă. Aceasta pentru că, prin natura mecanismului instituit, constituirea dreptului salariatului are loc exclusiv în procedura administrativă anterior descrisă, care, în lipsa unei dispoziţii legale, nu poate fi substituită de către instanţă cu o procedură judiciară.

99. Regimul juridic actual instituit prin Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, nu mai prevede o procedură de emitere de noi avize, respectiv de completare a listei cu noi înscrieri, ci doar de reevaluare a locurilor de muncă din unităţile deja înscrise, pentru a verifica dacă condiţiile ce au atras încadrarea iniţială mai subzistă.

100. Dacă etapa de acordare a avizului nu a fost finalizată prin emiterea unui aviz susceptibil a fi reînnoit, nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 1.014/2015, pentru demararea procedurii de reevaluare a locului de muncă, având în vedere menţiunea expresă potrivit căreia procedura de reevaluare se aplică exclusiv unităţilor ce deţin avizul de încadrare.

101. În consecinţă, excedează abilitării instanţei de drept comun a statua asupra încadrării/reevaluării locului de muncă, întrucât legiuitorul nu a deschis, în această situaţie, calea dreptului comun, abilitând instanţa de judecată să preia atribuţiile organului administrativ din respectiva procedură (în ceea ce priveşte constatarea tehnico-ştiinţifică şi medicală şi avizarea locului de muncă ca fiind încadrabil în condiţii deosebite/speciale).

102. În cazul de faţă nu există nicio prevedere legală sau constituţională care să confere instanţelor judecătoreşti competenţa de a înlătura normele juridice instituite prin lege care vizează procedura administrativă dată în competenţa organelor specializate ale statului şi termenele de desfăşurare, întrucât printr-o asemenea practică s-ar încălca principiul separaţiei puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituţia României.

103. O astfel de interpretare a dispoziţiilor legale nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi nici dreptul la un proces echitabil şi liberul acces la justiţie al părţii care ar avea interes să beneficieze de o astfel de încadrare a locului său de muncă, prevăzute de art. 21 alin. (1) din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât garanţia legalităţii acestei proceduri a fost oferită de accesul instituit de legiuitor la instanţa de contencios administrativ.

104. Astfel cum rezultă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 132 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, absenţa unei proceduri deschise la instanţa de drept comun nu echivalează cu o negare a dreptului de acces la instanţă, câtă vreme partea a avut la dispoziţie, direct sau prin reprezentanţii săi, posibilitatea de a se adresa instanţei de contencios administrativ în legătură cu aspectele ce ţin de iniţierea şi derularea procedurii administrative prin care i se recunoşteau drepturile pretinse.

105. Avându-se în vedere că normele incidente privind existenţa unor căi administrative pentru a obţine verificarea locurilor lor de muncă de către autorităţile publice abilitate ori, după caz, a unor căi judiciare pentru obligarea angajatorului de a iniţia procedurile pentru încadrarea/prelungirea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite sau speciale sau contestarea refuzului de acordare a avizului în faţa instanţelor de contencios administrativ sunt clare, neechivoce şi previzibile, nu se poate reţine că lipsa de temei juridic al unei acţiuni la instanţa de drept comun reprezintă o ingerinţă în exercitarea drepturilor legitime ale salariatului căruia norma specială îi garanta un drept de acces la instanţă şi care, astfel, nu se poate prevala de necunoaşterea legii”.

Cele de mai sus sunt confirmate de Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din data de 21.03.2018 pronunţată în cauzele conexate C-133/17 şi C-134/17, Podilă şi alţii, unde s-a stabilit că „articolul 114 alineatul (3) și articolele 151 și 153 TFUE, precum și dispozițiile Directivei 89/391 trebuie interpretate în sensul că nu se aplică unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care stabilește termene stricte și proceduri care nu permit instanțelor naționale să reexamineze sau să stabilească încadrarea activităților desfășurate de lucrători în diferite grupe de risc, pe baza căreia se calculează pensiile pentru limită de vârstă ale acestor lucrători”.

Instanţa constată că, în cazul de faţă, nu este vorba de o cerere de drept comun ori de una specifică litigiilor de muncă, ci este vorba tocmai despre contestarea pe calea contenciosului administrativ, direct la instanţa de judecată, a refuzului pârâtei de a reînnoi, în privinţa reclamantului, avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru perioada 2017-2018 (reclamantul invocând art. 4 din H.G. nr. 1014/2015 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004), o astfel de cerere nefiind inadmisibilă, aspect care rezultă şi din decizia nr. 12/2016 din 23 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

III. Curtea mai reţine că, în speţă, este esenţial a fi lămurită chestiunea referitoare la numărul de reînnoiri ale avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite ce pot fi realizate potrivit H.G. nr. 1014/2015, respectiv dacă avizul poate fi reînnoit doar o singură dată, cu o valabilitate a perioadei pentru care se poate acorda de maximum 3 ani, dar şi mai redusă, aşa cum susţine pârâta, ori dacă se pot acorda mai multe reînnoiri, însă cu valabilitate care nu poate depăşi data de 31.12.2018, aşa cum susţine reclamantul.

De asemenea, Curtea reţine că se impune a se analiza în ce măsură există şi este relevantă culpa reclamantului în neîndeplinirea la termen a măsurilor cuprinse în planul de prevenire şi protecţie.

Art. 29 din Legea nr. 263/2010 prevedea în forma inițială:

(1) Sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora.

(2) În domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, speciale și alte condiții se realizează pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de munca și a activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare, și de Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice pentru poliţiști, cu modificările ulterioare.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 65/30.12.2015, art. 29 din Legea nr. 263/2010 a fost modificat, după alineatul (1) al articolului 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, introducându-se două noi alineate, respectiv alineatele (11) și (12), cu următorul cuprins:

"(11) Locurile de muncă pot fi menținute în condiții deosebite, prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă.

(12) Perioada cuprinsă între data de 31 decembrie 2015 și data reînnoirii avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite de muncă, pentru care angajatorii datorează, după caz, diferența dintre cota de contribuție de asigurări sociale pentru condiții deosebite de muncă și cea declarată de către aceștia."

În motivele care au stat la baza adoptării O.U.G. nr. 65/30.12.2015 se arată că:

„Având în vedere obligația angajatorilor care dețin avize de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, de a elabora planul de prevenire și protecție corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor, cuprinzând măsuri și acțiuni eșalonate și distribuite trimestrial, pe perioada 1 ianuarie-1 decembrie 2015, astfel încât, până cel târziu la data de 31 decembrie 2015, locurile de muncă să se încadreze în condiții normale,

ținând seama de controalele efectuate la nivelul Inspecției Muncii, în urma cărora s-a constatat că, în prezent, angajatorii sunt în curs de realizare a programelor de normalizare a condițiilor de muncă,

luând în considerare termenul de 31 decembrie 2015, prevăzut de legislația în vigoare, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1.173/2014 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, se poate estima că, în contextul economic actual, măsurile propuse în planul de prevenire și protecție nu se pot realiza integral,

ținând seama de Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, referitoare la un cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020, cu referire la îmbunătățirea prevenirii bolilor profesionale prin combaterea riscurilor existente, noi și emergente, în sensul în care bolile profesionale, inclusiv cele provocate sau agravate de condițiile de muncă defavorabile, reprezintă o povară grea pentru lucrători, întreprinderi și sistemele de asigurări sociale,

luând în considerare solicitările partenerilor sociali, precum și faptul că lipsa cadrului juridic afectează un număr de peste 30.000 de lucrători încadrați în condiții deosebite

având în vedere faptul că, din analiza solicitării de reînnoire a avizelor de încadrare în condiții deosebite în funcție de clasificarea activităților din economia națională, rezultă că pe primele locuri se situează sistemul de sănătate și asigurări sociale, activitatea de extracție a cărbunelui superior și inferior urmată de producția și furnizarea de energie electrică și termică, iar pentru aceste locuri de muncă, din lipsa fondurilor angajatorilor necesare pentru a asigura măsurile de prevenire și protecție, există posibilitatea ca inspectorii de muncă, în urma controalelor, să dispună sistarea activității, cu implicații atât pe piața forței de muncă, cât și în bugetul asigurărilor de șomaj...”

Pentru aplicarea art. 29 alineatului (11) din Legea nr. 263/2010, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 65/30.12.2015 a fost adoptată, la aceeași dată, 30.12.2015, H.G. nr. 1014/2015, care prevede la art. 1 alin. (3) că perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăși data de 31.12.2018.

Aceste aspecte au fost subliniate și de pârâtă în cuprinsul întâmpinării.

Altfel spus, se recunoaște că termenul acordat inițial angajatorilor pentru normalizarea condițiilor de muncă s-a dovedit a fi insuficient, măsurile propuse în planul de prevenire și protecție neputându-se realiza integral în cadrul respectivului termen.

Din analiza succesiunii actelor normative care au fost apoi adoptate se constată că aceste aspecte s-au constatat și ulterior, în acest sens fiind adoptată O.U.G. nr. 89/04.10.2018 și Legea nr. 13/08.01.2019.

Astfel, după ce prin O.U.G. nr. 103/14.12.2017 a fost abrogat alineatul 2 al art. 29 din Legea nr. 263/2010, a fost adoptată O.U.G. nr. 89/04.10.2018, prin care alineatele (11) și (12) ale art. 29 din Legea nr. 263/2010 au fost modificate după cum urmează:

“(11) - Avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, al căror termen de valabilitate este data de 31 decembrie 2018, se mențin până la data de 31 decembrie 2019, dată până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă.

(12) Perioada cuprinsă între data de 31 decembrie 2018 și data de 31 decembrie 2019 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite de muncă, pentru care angajatorii datorează, contribuția de 4% potrivit prevederilor art. 138 lit. b) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare".

În motivele care au stat la baza adoptării O.U.G. nr. 89/04.10.2018 se arată, printre altele, că:

“având în vedere obligația angajatorilor care dețin avize de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite de a elabora planul de prevenire și protecție corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite, care să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor astfel încât, până cel târziu la data de 31 decembrie 2019, locurile de muncă să se încadreze în condiții normale,

ținând seama de controalele efectuate la nivelul Inspecției Muncii, în urma cărora s-a constatat că, în prezent, angajatorii sunt în curs de realizare a programelor de normalizare a condițiilor de muncă,

având în vedere faptul că, din analiza solicitării de reînnoire a avizelor de încadrare în condiții deosebite în funcție de clasificarea activităților din economia națională, rezultă că pe primele locuri se situează sistemul de sănătate, activitatea de extracție a cărbunelui superior și inferior, urmată de producția și furnizarea de energie electrică și termică, iar pentru aceste locuri de muncă, din lipsa fondurilor angajatorilor necesare pentru a asigura măsurile de prevenire și protecție, există posibilitatea ca inspectorii de muncă, în urma controalelor, să dispună sistarea activității, cu implicații atât pe piața forței de muncă, cât și în bugetul asigurărilor de șomaj...”

Se observă că, în justificarea adoptării O.U.G. nr. 89/04.10.2018, sunt indicate motive similare celor pentru care a fost adoptată O.U.G. nr. 65/30.12.2015.

Ulterior, prin Legea nr. 13/08.01.2019 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 89/2018, alineatele (11) și (12) ale articolului 29 au fost din nou modificate cu privire la termenul de valabilitate a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă:

"(11) Avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, al căror termen de valabilitate este data de 31 decembrie 2018, se mențin până la data de 1 septembrie 2021, dată până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă.

(12) Perioada cuprinsă între data de 31 decembrie 2018 și data de 1 septembrie 2021 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite de muncă, pentru care angajatorii datorează contribuția de 4% potrivit prevederilor art. 138 lit. b) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare."

Apare evident faptul că, în situația în care angajatorii ar fi putut respecta termenele stabilite în programele de normalizare a condițiilor de muncă, nu ar mai fi fost necesară prelungirea termenului final până la care este menținută valabilitatea avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, respectiv a termenului până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă.

Or, după cum rezultă din succesiunea actelor normative de mai sus, termenul final până la care angajatorii aveau obligația de a normaliza condițiile de muncă a fost prelungit mai întâi până la data de 31.12.2018 (prin O.U.G. nr. 65/30.12.2015 și prin HG nr. 1014/30.12.2015), apoi până la data de 31.12.2019 (prin O.U.G. nr. 89/04.10.2018) iar ulterior până la data de 1 septembrie 2021 (prin Legea nr. 13/08.01.2019).

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că actele normative de mai sus subliniază în mod expres faptul că, în sistemul de sănătate, normalizarea condițiilor de muncă nu s-a putut realiza din lipsa fondurilor angajatorilor necesare pentru a asigura măsurile de prevenire și protecție, acest aspect neimplicând culpa angajatorilor, deci nici a reclamantului.

În speță, termenul de valabilitate al avizului reînnoit al reclamantului, acordat în temeiul H.G. nr. 1014/2015, nu a fost până la data de 31.12.2018, ci până la un moment anterior, respectiv 31.12.2016, motivat de corelarea cu termenele stabilite în planul de prevenire și protecție.

Or, nu se întrevede niciun motiv rezonabil pentru care unor angajatori care au avut avizul reînnoit până la data de 31.12.2018 (deci care au avut mai mult timp pentru realizarea măsurilor de normalizare a condițiilor de muncă și cu toate acestea nu le-au realizat), să li se acorde, conform celor expuse mai sus, prelungirea valabilității avizelor cu o perioadă de încă doi ani și opt luni, iar angajatorii care au avut avizul reînnoit până la o dată anterioară celei de 31.12.2018 (deci care au avut mai puțin timp pentru realizarea măsurilor e normalizare a condițiilor de muncă), să nu beneficieze de posibilitatea de reînnoire a avizului până la data finală de 31.12.2018 prevăzută de H.G. nr. 1014/2015, sub motiv că acest act normativ nu prevede în mod expres posibilitatea acordării unei noi reînnoiri.

Instanţa reţine că în mod nejustificat deduce pârâta, din împrejurarea că H.G. nr. 1014/2015 nu prevede în mod expres posibilitatea acordării unei noi reînnoiri, că nu ar fi posibilă decât o singură reînnoire în temeiul, reînnoire care a fost deja acordată reclamantului.

Sub acest aspect, trebuie subliniat faptul că H.G. nr. 1014/2015 nu face vorbire în mod expres de acordarea unei singure reînnoiri, ci despre faptul că perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăși data de 31.12.2018 (a se vedea art. 1 alineatul 3), precum și despre faptul că avizele reînnoite își încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire și protecție sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut de art. 1 alineatul 3 (a se vedea art. 6 alin. (2), fiind vorba de ipoteza realizării măsurilor anterior datei de 31.12.2018).

Prin H.G. nr. 1014/2015 nu s-a stabilit punctual şi fără echivoc faptul că reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite deţinut de angajator la data de 31.12.2015 nu poate fi făcută o decât singură dată, aşa cum eronat susţine pârâta.

Din moment ce H.G. nr. 1014/2015 prevede că perioada maximă de valabilitate a avizului reînnoit nu poate depăși data de 31.12.2018 și ținând seama de motivele prelungirilor succesive, prin acte normative, a termenului până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă, nu se poate concluziona că interpretarea în sensul că H.G. nr. 1041/2015 nu interzice o nouă reînnoire a avizului până la data de 31.12.2018 ar contraveni rațiunii acestui act normativ, cu atât mai mult cu cât este vorba de o lipsă a culpei angajatorului în nerespectarea termenului stabilit prin reînoirea cordată inițial.

De asemenea, mai trebuie observat că, în speță, nu a operat, în temeiul art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 1014/2015, o anulare a avizului inițial acordat reclamantului în temeiul acestui act normativ, astfel încât să nu mai fie posibilă o reînnoire a respectivului aviz.

În concluzie, instanţa reţine că cererea de reînnoire formulată la data de 29.12.2016 de reclamant nu poate fi respinsă sub motiv că H.G. nr. 1014/2015 nu se prevede în mod expres modalitatea legală de prelungire a valabilităţii avizului şi că prin acest act normativ s-ar fi stabilit punctual şi fără echivoc faptul că reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite deţinut de angajator la data de 31.12.2015 nu poate fi făcută o decât singură dată.

Este inexactă şi susţinerea pârâtei în sensul că la finalizarea termenelor de îndeplinire a măsurilor cuprinse în planul de prevenire şi protecţie asumate de angajator, locurile de muncă sunt încadrate în condiţii normale, căci ajungerea la termenul de aducere la îndeplinire a măsurilor din plan nu înseamnă şi că măsurile au fost în concret îndeplinite. Locurile de muncă sunt încadrate în condiţii normale la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire şi protecţie iar avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite îşi încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii respectivelor măsuri sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3), respectiv 31.12.2018.

De asemenea, nu este susţinută nici aprecierea pârâtei în sensul că reclamantul nu este interesat să îmbunătăţească condiţiile de muncă ala salariaţilor, câtă vreme este vorba de neaducerea la îndeplinire a măsurilor din plan din cauza lipsei fondurilor alocate reclamantului, iar pârâta a menţionat că este vorba despre o creştere a numărului de lămpi ultraviolete pe care reclamantul intenţionează să le achiziţioneze.

Art. 2 din H.G. nr. 1014/2015 prevede:

(1) Reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se acordă de către Inspecţia Muncii sau Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, după caz, în baza următoarelor documente:

a) solicitarea de reînnoire a avizului de încadrare în condiţii deosebite, semnată de către reprezentantul legal al angajatorului ori de către altă persoană împuternicită de acesta, potrivit legii, împreună cu reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, definiţi potrivit prevederilor art. 5 lit. d) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, însoţită de copia documentelor de control întocmite de către inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea sau au sediul social, şi, după caz, de autorizaţia de utilizare eliberată de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, valabilă pentru perioada solicitată;

b) buletinele de determinări de noxe profesionale, eliberate de laboratoarele abilitate, potrivit legii, care să ateste depăşirea valorilor-limită de expunere profesională la locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite, sau buletine de expertizare eliberate de către direcţiile de sănătate publică şi a municipiului Bucureşti, în care să se ateste prezenţa unor agenţi chimici foarte periculoşi sau agenţi biologici care nu au prevăzută limita admisibilă, dar care au avut efecte nocive asupra stării de sănătate a lucrătorilor expuşi;

c) planul de prevenire şi protecţie corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor, cuprinzând măsuri şi acţiuni, eşalonate şi distribuite trimestrial, în scopul încadrării locurilor de muncă în condiţii normale;

d) raportul medicului de medicina muncii privind starea de sănătate a lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea la locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite, din care să reiasă efectele noxelor identificate la aceste locuri de muncă asupra stării de sănătate a lucrătorilor, însoţit de recomandări privind promovarea sănătăţii în concordanţă cu particularităţile expunerii la factori de risc;

e) dovada depunerii la casele teritoriale de pensii a documentului prin care s-a obţinut reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite şi a listei cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă, până la data de 31 decembrie 2015.

(2) Planul de prevenire şi protecţie prevăzut la alin. (1) lit. c) conţine măsurile aferente anului 2015, asumate pentru normalizarea condiţiilor de muncă şi rămase restante, şi, după caz, măsurile de protecţie colectivă şi cele care rezultă din recomandările prevăzute la alin. (1) lit. d).

(3) Documentele de control prevăzute la alin. (1) lit. a) fac referire la stadiul de realizare a măsurilor propuse şi asumate pentru anul 2015.

(4) Determinările de noxe profesionale se efectuează numai în prezenţa inspectorului de muncă desemnat în acest scop de inspectoratul teritorial de muncă.

(5) Documentele prevăzute la alin. (1) pot fi depuse la Inspecţia Muncii sau Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, după caz, în termen de maximum 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(6) Inspecţia Muncii poate acorda reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite în termen de 15 zile lucrătoare de la depunerea întregii documentaţii prevăzute la alin. (1).

(7) Angajatorul va depune, în termen de 10 zile de la data reînnoirii avizului de încadrare în condiţii deosebite, o copie a acestuia însoţită de un exemplar al documentului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), vizat de Inspecţia Muncii, la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea.

(8) Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (5) conduce la neacordarea reînnoirii avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 70/30.03.2016, cu respectarea prevederilor art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susţinut că a depus odată cu cererea de reînnoire a avizului nr. 70/30.03.2016 şi actele la care face referire art. 2 din cadrul H.G. nr. 1014/2015.

În măsura în care cerinţele impuse de H.G. nr. 1014/2015 sunt îndeplinite, pârâta este obligată să reînnoiască în beneficiul reclamantului avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Având în vedere argumentele menționate, instanța va admite cererea reclamantului, cu aplicarea art. 453 alin.1 Cod de procedură civilă referitor la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în prezentul proces constând în contravaloarea onorariului expertului.

Domenii speta