Sancţiunea nerespectării termenului de 5 zile prevăzut de art. 207 alineat 1 Cod de procedură penală.

- art. 207 alineat 1 Cod de procedură penală

 Nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 207 alineat 1 Cod de procedură penală, pentru sesizarea instanţei, se sancţionează cu decăderea din exerciţiul dreptului a verifica şi menţine măsura preventivă şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen, prezumându-se vătămarea adusă inculpatei prin încălcarea dreptului la apărare.

 S-a reţinut că prin încheierea din data de 06.05.2019, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, în baza art. 348 coroborat cu art. 207 Cod procedură penală, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă faţă de inculpata A.,  măsură pe care a menţinut-o.

S-a respins cererea inculpatei de depăşire a limitei teritoriale a judeţului B. în perioada 20-31.05.2019 cu destinaţia C.,Spania.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul din 25.04.2019 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov în dosarul de urmărire penală nr. […] a fost trimisă în judecată sub control judiciar  inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art.32 raportat la art.188 alin.1 Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în esenţă că în noaptea de 07/08.03.2019 inculpata, pe fondul unor discuții contradictorii l-ar fi  înjunghiat cu un cuţit din spate în zona  hemitoracelui drept superior pe D. în imobilul lor de domiciliu situat în mun. B. str. E., nr. xx ap. x jud. B..

Verificând legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a măsurii controlului judiciar în baza art. 348 Cod procedură penală, s-a constatat că există probe temeinice ce conturează o presupunere rezonabilă în sensul art. 202 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO că inculpata ar fi putut săvârşi o infracţiune de mare violență reţinută în sarcina sa respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cu planşele fotografice aferente, (filele 6-21 dosar de urmărire penală), diagnosticul pus la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă B. victimei D., (fila 22 dosar de urmărire penală), raportul de expertiză medico-legală, declaraţiile date de martorii F., G., H. și declarațiile inculpatei care a recunoscut aplicarea unei lovituri cu cuțitul în spate victimei însă a arătat că a existat o discuție contradictorie legată de neplata chiriei, după care victima i-a aplicat lovituri cu pumnul, a strâns-o de gât, nu a mai putut respira, motiv pentru care a apucat cuțitul și a lovit o dată victima, invocând deci o cauză justificativă.

S-a considerat că menţinerea măsurii preventive la acest moment procesual este necesară în vederea bunei desfăşurări a procesului penal în sensul art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, măsura controlului judiciar este o măsură eficientă, care va asigura buna desfășurare a procesului penal, în condiţiile în care dosarul se afla în camera preliminară, urmează cercetarea judecătorească cu audierea nemijlocită a martorilor din lucrări, care locuiesc în aceeaşi comunitate cu inculpata, existând pericolul influenţării acestora şi împiedicarea aflării adevărului în cauză.

S-a mai considerat că măsura este în continuare proporţională cu gravitatea acuzaţiei, raportat la circumstanţele reale ale faptelor, la starea de pericol creată pentru relațiile sociale protejate de norma de incriminare, respectiv relaţiile sociale ce ocrotesc dreptul la viaţă al persoanei dar și necesară chiar dacă urmărirea finală este finalizată, în condiţiile în care se contesta implicit încadrarea juridică a faptei și vinovăția, dosarul abia a intrat  în cameră preliminară, cercetarea judecătorească şi administrarea nemijlocită a probelor nu a debutat şi văzând şi dispoziţiile art. 103 Cod procedură penală în sensul că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege, sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, în luarea deciziei asupra existenţei sau nu a infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate-atât din cursul u.p. cât şi din faza de cercetare judecătorească.

 Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpata.

În susţinerea orală a contestaţiei, prin apărător ales, s-a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea încheierii de ședință din data de 6 mai 2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov, iar în cadrul rejudecării admiterea cererii de părăsire a teritoriului ţării în perioada 20.05 – 30.05.2019 pentru a se deplasa în C., unde locuieşte singura sa rudă rămasă în viaţă la acest moment.

Având în vedere copia facturii fiscale (comunicată instanţei în această dimineaţă pe email) emisă de către agenţia de turism I. S.R.L., din care rezultă că această deplasare a inculpatei în C. a fost programată din luna februarie a acestui an, respectiv înainte de săvârşirea prezentei fapte, apărătorul contestatoarei inculpate a solicitat instanţei admiterea cererii de încuviinţare a părăsirii teritoriului ţării în perioada 20.05 – 31.05.2019 pentru ca inculpata să aibă posibilitatea de a fi alături de singura sa rudă cu ocazia aniversării.

Cu privire la respectarea dispoziţiilor art.207 alin.1 Cod procedură penală, apărătorul ales al contestatoarei inculpate a solicitat instanţei admiterea contestației formulate, desființarea încheierii de ședință din data de 6 mai 2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov, iar în cadrul rejudecării revocarea măsurii controlului judiciar dispusă faţă de inculpată, apreciind că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile art.207 alin.1 Cod procedură penală, în sensul că instanţa nu a procedat la verificarea măsurii preventive în termenul de 5 zile prevăzut de aceste dispoziţii legale.

Reprezentanta Ministerului Public a considerat că dispoziţiile art. 207 alin.1 Cod procedură penală, precum şi aspectele ce rezultă din decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în anul 2017 prevăd modalitatea în care acest termen de 5 zile trebuie să acopere zile efective, fiind un termen minim.

Prin urmare, raportat la data sesizării instanţei, respectiv 2.05.2019, reprezentanta Ministerului Public consideră că elementele de calcul al termenului nu intră în standardele şi recomandările efectuate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

 Analizând contestaţia formulată, Curtea a reţinut următoarele:

 Analizând cu prioritate excepţia nulităţii invocate de instanţă din oficiu, Curtea reţine că rechizitoriul a fost întocmit în data de 25.04.2019, înregistrat la Tribunalul Braşov pe data de 02.05.2019, iar măsura controlului judiciar a inculpatei expira pe data de 07.05.2019.

Potrivit art. 207 alineat 1 Cod de procedură penală, în cazul în care procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul împreună cu dosarul cauzei, se trimite judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă cu cel puţin 5 zile înainte de expirare duratei măsurii.

Cele două aspecte ce interesează cauza sunt sancţiunea ce intervine dacă nu se respectă termenul de 5 zile şi modalitatea de calcul a acestui termen.

Primul aspect a fost tranşat de Curtea Constituţională, care prin considerentele deciziei nr. 276/2016 a stabilit că dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt clare, precise şi previzibile, îndeplinind condiţiile referitoare la calitatea legii şi că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut în cuprinsul acestora, prin sintagma "cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia", este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, aşa încât sunt incidente normele procesual penale ale art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exerciţiul dreptului de a proceda la prelungirea măsurii preventive în cauză şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen.

  Prin considerentele deciziei nr. 155/2017, Curtea Constituţională a reiterat argumentele, reţinând că dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt clare, precise şi previzibile, îndeplinind condiţiile referitoare la calitatea legii, şi că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut în cuprinsul acestora este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, aşa încât sunt incidente prevederile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exerciţiul dreptului de a proceda la menţinerea măsurii preventive în cauză şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen.

Motivarea este cât se poate de clară în sensul că nerespectarea termenului atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen, prezumându-se vătămarea adusă inculpatului prin încălcarea dreptului la apărare. Deşi textul constituţional vorbeşte despre decăderea din exerciţiul dreptului de a proceda la prelungirea măsurii preventive, este evident că, referindu-se la art. 207 Cod de procedură penală, s-a avut în vedere dreptul de a verifica şi de a menţine măsura preventivă (de altfel, în decizia nr. 155/2017 s-a vorbit expres despre decăderea din exerciţiul dreptului de a proceda la menţinerea măsurii preventive în cauză).

Din  modalitatea în care sunt formulate considerentele deciziei rezultă că nici instanţa din oficiu, în temeiul art. 207 alineat 2 Cod de procedură penală, nu mai poate să verifice legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, întrucât se vorbeşte despre decăderea organelor judiciare competente din exerciţiul dreptului de a proceda la menţinerea măsurii preventive în cauză şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen.

Ori, singurul organ competent să realizeze o verificare şi o menţinere a măsurii controlului judiciar în această fază procesuală este judecătorul de cameră preliminară. Din moment ce actul făcut cu încălcarea termenului este nul absolut, este evident că orice încheiere dată de judecătorul de cameră preliminară de verificare a legalităţii şi temeiniciei controlului judiciar, cu nerespectarea termenului de sesizare de 5 zile, este lovită de nulitate absolută, în interpretarea Curţii Constituţionale dreptul de apărare al inculpatei fiind prezumat absolut încălcat, judecătorul de cameră preliminară neputând să aprecieze de la caz la caz dacă nu cumva şi un termen mai mic de 5 zile ar fi fost suficient pentru a-i asigura inculpatei o deplină exercitare a dreptului la apărare.

Astfel, Curtea a considerat că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 207 alineat 1 Cod de procedură penală, pentru sesizarea instanţei, se sancţionează cu decăderea din exerciţiul dreptului a verifica şi menţine măsura preventivă şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen, prezumându-se vătămarea adusă inculpatei prin încălcarea dreptului la apărare.

Cu privire la modalitatea de calcul a acestui termen, prin decizia nr. 276/2016 Curtea Constituţională a constatat că termenul prevăzut de dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală are aceeaşi natură juridică cu cel prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, fiind un termen peremptoriu.

În continuare, prin decizia RIL nr. 20/2017, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Târgu Mureş şi, în consecinţă, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, s-a stabilit că termenul de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală se calculează potrivit art. 269 alin. (1), (2) şi (4) din Codul de procedură penală.

Coroborând cele două decizii obligatorii pentru instanţele de judecată, Curtea trage concluzia că şi termenul de 5 zile prevăzut de art. 207 alineat 1 Cod de procedură penală se calculează pe zile libere, conform art. 269 alin. (1), (2) şi (4) din Codul de procedură penală.

Astfel, în speţă, se observă că termenul de 5 zile, calculat pe zile libere, prevăzut de art. 207 alineat 1 Cod de procedură penală, nu a fost respectat de procurorul de caz ce a înaintat dosarul instanţei competente cu mai puţin de 5 zile, fiind astfel încălcat dreptul de apărare al inculpatei, sancţiunea ce intervine, după cum s-a arătat mai sus, fiind decăderea judecătorului de cameră preliminară din exerciţiul dreptului a verifica măsura preventivă şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen (încheierea de verificare a controlului judiciar), prezumându-se vătămarea adusă inculpatei prin încălcarea dreptului la apărare.

Astfel, în baza art. 205 Cod procedură penală şi art. 425 indice 1 alineat 7 punct 2 litera a Cod de procedură penală s-a admis contestaţia formulată de inculpata A. împotriva încheierii din data de 06.05.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, încheiere ce a fost desfiinţată.

Rejudecând cauza:

S-a admis excepţiei nulităţii absolute a sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov privind verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii controlului judiciar faţă de inculpata A., invocată din oficiu.

În baza art. 207 alineat 1 Cod de procedură penală s-a constatat nulitatea absolută a sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov privind verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii controlului judiciar faţă de inculpata A..

În baza art. 242 alineat 1 Cod de procedură penală s-a revocat măsura controlului judiciar luată faţă de inculpata A..

În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în contestaţie au rămas în sarcina statului.

Nu a mai fost analizată pe fond contestaţia formulată de inculpată.

Domenii speta

Spete similare