Cauze justificative. Legitimă apărare.

- art. 19 Cod penal

Nu se poate reține că inculpatul ar fi comis acțiunea de lovire ca  răspuns la un  atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa de către victimă în condiţiile în care probele administrate în cauză relevă că în momentul în care victima a fost lovită era căzută la pământ, întinsă pe spate, cu mâinile ridicate în poziţie de apărare, încercând să stopeze loviturile pe care inculpatul, care se afla deasupra ei, i le aplica; poziţia în care se găsea victima în momentul lovirii ei de către inculpat exclude exista unui atac material şi direct al victimei căruia inculpatul să-i răspundă, astfel că, nu sunt îndeplinite într-o asemenea  situaţie condițiile  reținerii cauzei justificative a legitimei apărări.

Deliberând asupra apelului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr. 16/21.02.2019 pronunțată de Judecătoria Făgăraș  în dosarul penal nr. […] a fost condamnat, în baza art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal inculpatul A., […], la pedeapsa de 190 de zile-amendă a câte 10 lei/zi-amendă, urmând ca inculpatul să execute 1.900 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

I s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 63 şi 64 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, respectiv cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

În baza art. 19 Cod procedură penală şi art. 1.357 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile B., […], suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale și au fost respinse în rest pretenţiile părţii civile. 

A fost obligat inculpatul, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare iar în baza art. 276 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat  să plătească părţii civile B. suma de 96,52 lei  cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în cheltuieli de transport. 

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că  prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraş nr. […], înregistrat la judecătorie sub nr. […], a fost trimis în judecată inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 2 Cod penal constând în aceea că la data de 15.07.2017 în jurul orelor 07:00, pe strada din dreptul imobilului situat în com. C., sat D., nr. xx, jud. E., lovit persoana vătămată B. cu pumnul în zona feţei şi cu un băţ în zona mâinii.

Inculpatul nu a recunoscut în etapa urmăririi penale comiterea faptei de care este acuzat, iar în fața primei instanțe nu a optat pentru judecarea cauzei în procedură simplificată, astfel că a fost judecat în procedura de drept comun.

Analizând actele dosarului și coroborând probele administrate atât în etapa urmăririi penale cât și în cea a cercetării judecătorești, prima instanță a reținut în fapt că la data de 15.07.2017, în jurul orei 7,00, în faţa imobilului cu nr. xx din com. C., sat D., jud. E., persoana vătămată a ieşit în stradă ca urmare a gălăgiei produse de discuţia contradictorie care s-a produs între inculpat şi martorul F. pe tema distrugerii de către bovinele inculpatului A. a copacilor plantaţi de către cel din urmă. După ce martorul F. s-a retras în curtea sa, inculpatul s-a deplasat către persoana vătămată B., înjurând-o şi reproşându-i de ce a asistat la acea ceartă. O nouă discuţie contradictorie s-a declanşat între cei rămaşi în stradă, care a culminat în momentul în care inculpatul A. a lovit-o pe persoana vătămată cu pumnul în zona feţei, care s-a dezechilibrat şi a căzut pe pământ, iar apoi cu un băţ în mâna stângă, ridicată în scop de autoapărare, băţ care s-a rupt ca urmare a impactului. La faţa locului a apărut martorul F., care a încercat să îl îndepărteze pe inculpat, intrând în conflict cu acesta, iar ulterior şi martorele G. şi H., care au reuşit să aplaneze diferendul. Leziunile traumatice produse pe corpul persoanei vătămate ca urmare a conflictului au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. 

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reținută de către prima instanță, arătând că persoana vătămată B. l-a insultat şi i-a adresat injurii, după care l-a prins de tricou şi l-a lovit de patru ori cu pumnul în zona capului. Singura lovitură pe care inculpatul a recunoscut-o, a fost săvârşită în stare de legitimă apărare. În timpul acestei altercaţii, martorul F. l-a lovit cu un par în spate.

Analizând probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile persoanei vătămate care se coroborează cu declaraţiile martorilor F., G. şi H. şi cu concluziile certificatului medico-legal, prima instanță a apreciat că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de lovire sau alte violenţe, susţinerile acestuia fiind izolate şi contrazise de întreg materialul probator.

S-a reținut în consecință că în drept, fapta inculpatului A., care la data de 15.07.2017, în jurul orei 7.00, în timp ce se afla pe strada din faţa imobilului situat în com. C., sat D., nr. xx, jud. E., a lovit-o pe persoana vătămată B. cu pumnul în zona feţei şi cu o bâtă în braţul stâng, fiindu-i cauzate leziuni traumatice care au necesitat 8-9 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, constituie infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. şi ped. de disp. art. 193 alin. 2 Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa  de fond a arătat că a avut în vedere disp. art. 74 Cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepselor.

Inculpatul are 48 de ani, este necăsătorit, și are ocupaţia de administrator întreprindere individuală, nu are antecedente penale.

Având în vedere împrejurările săvârşirii faptei, precum şi persoana inculpatului, care a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, prima  instanță a apreciat  că se impune aplicarea pedepsei  de 1.900 lei amendă (190 de zile-amendă a câte 10 lei/zi-amendă) acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal. 

Referitor la latura civilă, instanţa de fond a constatat că persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei, cu titlu de daune materiale, constând în contravaloarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea lucrării dentare: radiografii, tratamente, lucrarea efectivă, manoperă, cheltuieli transport I.-J şi retur şi cu suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale (fil. 11).

Din starea de fapt aşa cum a fost stabilită, rezultă că persoana vătămată a suferit atât fizic, dar şi psihic în urma infracţiunii de lovire săvârşite asupra ei de inculpat, astfel că prima instanță a apreciat că se impune repararea prejudiciului moral, funcţie şi de durata şi intensitatea durerilor fizice, cât şi a suferinţelor psihice, prin urmare despăgubirile morale pretinse de aceasta sunt justificate; se impune obligarea inculpatului (în baza art. 19 Cod procedură penală şi art. 1.357 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil) la plata de daune morale, pentru compensarea suferinţei încercate de persoana vătămată, despăgubiri evaluate la suma de  5.000 lei.

Prima instanță a apreciat că se impune respingerea  în rest pretenţiile părţii civile ca nedovedite, întrucât în concluziile certificatului medico-legal se arată că leziunile traumatice recente de la nivelul regiunii nazale au survenit pe fondul unor sechele postraumatice ale regiunii nazale consecutive unui traumatism vechi, tratat necorespunzător la momentul producerii acestuia, iar modificările morfologice vechi (sechelare) ale regiunii nazale pot fi remediate în cadrul unei intervenţii chirurgicale reparatorii (redresare/remodelare/plastie) a regiunii nazale, fără a avea legătură de cauzalitate cu agresiunea recentă. De asemenea, s-a arătat că  nu se constată legătură de cauzalitate între agresiunea din data de 15.07.2017 şi deteriorarea lucrării dentare afirmată de victimă. 

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună achitarea sa.

În dezvoltarea motivelor apelului formulat inculpatul a arătat în esență, prin intermediul avocatului ales, că hotărârea pronunțată de către prima instanță este netemeinică astfel că se impune desființarea ei şi rejudecarea  cauzei, urmând a se pronunța în principal achitarea inculpatului pentru fapta reţinută în sarcina sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală  observând împrejurarea că în cauză, în opinia apărării, este probată pe deplin existenţa cauzei justificative a legitimei apărări.

În subsidiar, s-a solicitat atât prin memoriul scris depus la dosar cât și oral pronunțarea unei soluții de renunțare la aplicarea pedepsei, în temeiul art. 80 Cod penal.

Referitor la soluția de achitare care s-a solicitat a se dispune în dosar s-a arătat că materialul probator  de la dosar indică  faptul că inculpatul a suferit leziuni traumatice în dimineața zilei de  15.07.2017, cauzate de loviturile aplicate acestuia de către persoana vătămată B. și de martorul F..

Declarațiile inculpatului sunt constante, acesta afirmând, în tot cursul procesului penal că la data de 15.07.2017 a fost agresat de către doi vecini: B. și F. și că singurul motiv pentru care l-a lovit pe primul dintre aceștia a fost acela de a se apăra.

Declarațiile inculpatului se coroborează cu certificatul medico-legal nr. 168/C/17.07.2017 eliberat de Cabinetul medico-legal J., aflat la dosarul cauzei din care rezultă că inculpatul prezenta leziuni în partea stângă a capului precum și în zona spatelui.

În urma completării probatoriului, realizată în faza de judecată a apelului, prin depunerea raportului de expertiză medico-legală întocmit în ceea ce priveşte examinarea inculpatului din această cauză A., într-un alt dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraş, rezultă cu prisosinţă că toate afirmaţiile inculpatului formulate în mod constant încă de la începutul cercetărilor din această cauză se coroborează din punct de vedere ştiinţific cu observaţiile din raportul de expertiză medico-legală, fiecare dintre acţiunile persoanelor, care în opinia apărării l-au agresat pe inculpat, fiind atestată medico-legal prin acest document.

Prin urmare, împrejurarea necontestată de altfel de inculpat, că la rândul său fiind supus unui tir susţinut şi prelungit de acte de violenţă din partea persoanei vătămate din această cauză şi a martorului F., a avut o reacţie de încercare de a scăpa de agresiunile respective, reacţie în cadrul căreia i-a aplicat o lovitură persoanei vătămate B., era una perfect justificată şi adaptată situaţiei concrete în care se afla inculpatul, pentru că inculpatul era atacat de două persoane, atacul desfăşurat împotriva sa era direct, imediat, material şi de natură să îi pună în pericol chiar viaţa. Pe cale de consecință, atacul căruia era supus inculpatul îndeplinea toate condiţiile pentru a justifica o ripostă adaptată atacului respectiv, sens în care inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate din această cauză B. o lovitură pentru care i-au fost acordate 8-9 zile de îngrijiri medicale de către specialiştii din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală.

În aceste condiţii, dată fiind şi disproporţia, respectiv inculpatul era în faţa a 2 agresori care se manifestau deosebit de violent faţă de el şi ţinând seama inclusiv de identitatea de număr de zile de îngrijiri medicale prezentate şi de o parte şi de cealaltă,  nu se poate susţine că au fost depăşite limitele legitimei apărări. Prin urmare, toată fapta, astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpatului, a fost săvârşită exclusiv pe fondul stării de legitimă apărare în care acesta se afla. Mai mult decât atât, iniţiativa în declanşarea întregului şir de evenimente din ziua respectivă nu i-a aparţinut niciun moment inculpatului.

Se impune a fi avute în vedere  de asemenea şi manifestările obiective ale inculpatului A. din ziua respectivă, sens în care acesta a solicitat de două ori sprijinul organelor de poliţie la numărul de urgenţă 112. Or, este greu de imaginat că persoana care are iniţiativa sau care se manifestă violent în contra unor persoane, este cea care anunţă şi solicită intervenţia organelor abilitate.

Din păcate pentru apărare, alte probe nu se mai pot administra în această cauză, dată fiind ora la care s-a produs evenimentul în discuţie. Prin urmare, având această certitudine ştiinţifică, respectiv raportul de expertiză medico-legală, care confirmă integral susţinerile inculpatului, iar pe de altă parte o poziţie procesuală exprimată de martorii foarte apropiaţi de persoana vătămată din această cauză, care nu are nicio legătură cu proba ştiinţifică ce a fost câştigată acestei cauze, este evident că nu există niciun motiv de a nu îl crede pe inculpat în ceea ce spune.

Față de aceste considerente, se impune admiterea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 16 din 21 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Făgăraş în dosarul penal nr. […] şi în consecinţă, desființarea sentinţei instanței de fond şi rejudecând, a dispune achitarea inculpatului A. pentru fapta reţinută în sarcina sa.

În subsidiar, se poate dispune în cauză și o soluție de renunţare la aplicarea pedepsei, care este mai favorabilă decât cea  dispusă de către prima instanță, însă este total nejustificată chiar şi o asemenea măsură faţă de inculpatul A., în condiţiile în care probatoriul este conform celor anterior reliefate.

În apel a fost admisă și administrată pentru inculpat proba cu înscrisuri.

Verificând hotărârea  atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispoziţiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul este parțial fondat  pentru următoarele considerente:

Prima instanță analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și în etapa cercetării judecătorești a reținut, contrar susținerilor inculpatului din apel o stare de fapt corectă.

Astfel, rezultă din materialul probator administrat în cauză că familia A.  locuiește pe aceeași stradă cu familia B. și F în  satul D., Comuna C. jud. E. și între cele trei familii exista, de mai mult timp,  o stare conflictuală determinată de  împrejurarea că familia A. deține bovine pe care le trimite dimineața în ciurdă și care trec, în acest context prin fața caselor celor doi vecini, atingându-se uneori de casele acestora sau de pomii plantați în fața caselor, pe spațiu public.

 În dimineața zilei de  15.07.2017, în jurul orei 7,00, în faţa imobilului cu nr. xx din com. C., sat D., jud. E., persoana vătămată a ieşit în stradă ca urmare a gălăgiei produse de discuţia contradictorie dintre inculpat şi martorul F. pe tema distrugerii de către bovinele inculpatului A. a copacilor plantaţi de către cel din urmă. După ce martorul F. s-a retras în curtea sa, inculpatul s-a deplasat către persoana vătămată B. având cu acesta un schimb de replici care a culminat cu lovirea  persoanei vătămate de către inculpatul A. cu pumnul în zona feţei; persoana vătămată s-a dezechilibrat şi a căzut pe pământ, însă inculpatul a continuat să o lovească cu un băț  în mâna stângă, ridicată în scop de autoapărare, băţ care s-a rupt ca urmare a impactului. La faţa locului a apărut martorul F., care a încercat să îl îndepărteze pe inculpat, intrând în conflict cu acesta, iar ulterior şi martorele G. şi H., care au reuşit să aplaneze diferendul. Leziunile traumatice produse pe corpul persoanei vătămate ca urmare a conflictului au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare conform  certificatului medico-legal nr. 170/C/17.07.2017, eliberat la data de 20.07.2017 de către Cabinetul Medico-legal J..

Inculpatul a recunoscut încă din cursul urmăririi penale că a lovit persoana vătămată, doar o dată cu pumnul în zona feței, însă susține că a fost nevoit să reacționeze astfel pentru a se apăra de atacul direct, material, imediat și injust îndreptat împotriva sa de către persoana vătămată  B. (care l-ar fi lovit primul) și  martorul F., inculpatul susținând că se afla în inferioritate numerică în raport cu agresorii săi.

Instanța de apel reține, ca de altfel și prima instanță, că materialul probator de la dosar nu confirmă susținerile inculpatului A..

În primul rând, pe lângă lovitura cu pumnul, aplicată de inculpat persoanei vătămate - și pe care primul o recunoaște - și care a produs persoanei vătămate leziuni la nivelul feței descrise în certificatul  medico-legal nr. 170/C17.07.2017, eliberat la data de 20.07.2017 de către Cabinetul Medico-legal J.,  s-a constatat la examinarea medico-legală a persoanei vătămate, leziuni produse la nivelul cotului stâng, a mâinii stângi și a  brațului stâng, 1/3 medie, față externă (excoriație de 1/1 cm  acoperită de crustă  hematică brună). Această din urmă leziune este, potrivit literaturii de specialitate o leziune tipică de apărare, care coroborată cu poziționarea celorlalte leziuni de la nivelul cotului  și a mâinii stângi indică faptul că persoana vătămată se afla pe spate, cu mâna stângă ridicată  într-o poziție defensivă de apărare față de agresor.

Aceste constatări care conduc la stabilirea poziției victimei față de agresor se coroborează cu declarațiile martorilor F., G. şi H., fiecare dintre martori menționând că atunci când au ieșit din curți şi au surprins conflictul dintre cele două persoane (inculpat și persoană vătămată) persoana vătămată se afla poziționată cu spatele pe pământ iar inculpatul se afla deasupra ei și o lovea cu un băț.

Raportat la această situație, instanța de apel constată că nu pot fi reținute în favoarea inculpatului  dispozițiile art. 19 din Codul penal privind săvârșirea faptei în stare de legitimă apărare. Nu este exclus ca persoana vătămată să-l fi provocat pe inculpat în vreun fel, dată fiind starea tensionată dintre părți și conflictul verbal dintre aceștia și nu este exclus chiar să-l fi lovit, cum susține inculpatul, însă materialul probator de la dosar nu confirmă o astfel de situație. Toți martorii audiați în cauză au surprins, potrivit propriilor declarații, date sub prestare de jurământ, doar momentul în care persoana vătămată era victimă a agresiunii.

Declarația mamei inculpatului, martora K. nu este relevantă sub aspectul stabilirii stării de fapt întrucât nu este un martor ocular, este un martor indirect care știe de la inculpat cele relatate organelor judiciare.

În aceste condiții nu se poate reține că inculpatul ar comis acțiunea de lovire ca  răspuns la un  atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa de către victimă. În momentul în care victima era căzută la pământ, apărându-se de loviturile pe care inculpatul i le aplica nu se poate vorbi despre un atac al acesteia. Nu sunt îndeplinite în consecință condițiile  reținerii cauzei justificative a legitimei apărări.

Este adevărat că inculpatul a suferit în aceeași împrejurare, conform certificatului medico-legal nr. 168/C/7.07.2017 eliberat de Cabinetul Medico - legal J. leziuni traumatice la nivelul capului și spatelui care pot proveni de la aceeași dată: 15.07.2017.

 Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2341/E/13.09.2019 efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală E. cu privire la persoana vătămată A. în dosarul nr. […] (dosar în care inculpatul are calitate de persoană vătămată, iar persoana vătămată B. și F. calitatea de făptuitori) leziunile pe care le-a suferit inculpatul au fost produse prin loviri repetate cu corpuri dure și au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale. Potrivit concluziilor acestui raport de expertiză leziunile traumatice suferite de inculpat la nivelul extremității cefalice (capului), s-au produs cel mai probabil cu pumnii, iar restul leziunilor traumatice, inclusiv cele de la nivel scapular stâng și hemitorace stâng, s-au produs cel mai probabil cu un corp dur, alungit, posibil par de lemn, leziunea scapulară fiind  chiar caracteristică pentru producerea cu astfel de consecințe.

Instanța de apel reține că aceste leziuni constatate pe corpul inculpatului, de necontestat,  nu schimbă situația de fapt reținută de către prima instanță, adică acțiunea de lovire a persoanei vătămate de către inculpat în afara unei cauze justificative.

Având în vedere poziționarea leziunilor pe corpul inculpatului (zona cefalică și spate) și poziția în care au fost surprinși inculpatul și victima de martori: față în față, inculpatul deasupra persoanei vătămate lovindu-l cu un băț, este exclus ca acțiunile de lovire a inculpatului din spate să constituie acel  atac material, direct, imediat și injust căruia inculpatul să-i răspundă cu acea lovitură cu pumnul. Nu există nici o probă la dosar că acele lovituri i-ar fi fost aplicate inculpatului în zona spatelui și a cefei de persoana vătămată B.. Nici măcar inculpatul nu susține asta.

În schimb, poziționarea leziunilor se coroborează cu declarația incupatului – care a susținut în mod constant că F. l-a lovit cu un par/băț în spate - și chiar parțial cu declarația dată de martorul F. în cursul urmăririi penale în acest dosar în care a arătat că, ieșind din curte și văzându-l pe A. aplecat peste persoana vătămată B.  lovind-o s-a ”dus în fugă către cei doi și în momentul în care am ajuns la ei l-am prins pe A. de tricou din partea din spate pentru ca acesta să nu-l mai lovească pe B. trăgându-l către mine. A. s-a întors și m-a lovit cu bățul peste mâna dreaptă.”

Martorul a avut în consecință și oportunitatea și poziția necesară producerii leziunilor  pe corpul inculpatului și a interacționat potrivit propriilor declarații cu corpul inculpatului, astfel că, cel mai probabil leziunile au fost suferite de inculpat în momentul în care a intervenit martorul F. pentru a-l opri pe inculpat să-l mai lovească pe B.. Faptul lovirii inculpatului și condițiile în care  a avut loc această lovire face însă obiectul dosarului […] aflat în lucru la  Parchetul de pe lângă Judecătoria Făgăraș, în această cauză analiză cu privire la leziunile de pe corpul inculpatului realizându-se de către instanța de apel doar din perspectivă apărărilor formulate de inculpat și a argumentelor pentru respingerea cererii inculpatului de a se reține în favoarea sa cauza justificativă a legitimei apărări prevăzută de art. 19 Cod penal.

Deși între persoana vătămată B. și martorul F. pe de o parte și inculpatul A. pe altă parte există o stare conflictuală preexistentă, nici o probă de la dosar nu vine să facă dovada unei înțelegeri între persoana vătămată și martor în vederea agresării inculpatului într-un atac material, direct, imediat și injust, unic. Nu rezultă de asemenea că persoana vătămată și martorul F. ar fi acţionat simultan, agresând inculpatul.

Or, raportat la situația rezultată din probele dosarului, instanța constată că este corect stabilită de către prima instanță starea de fapt.

De asemenea, în mod corect a stabilit prima instanță că fapta inculpatului A., care la data de 15.07.2017, în jurul orei 7,00, în timp ce se afla pe strada din faţa imobilului situat în com. I., sat D., nr. xx, jud. E., a lovit-o pe persoana vătămată B. cu pumnul în zona feţei şi cu o bâtă în braţul stâng, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat 8-9 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește conținutul constitutiv al infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. şi ped. de disp. art. 193 alin. 2 Cod penal.

Instanța de apel constată, raportat la cele expuse, că este mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege; cu toate acestea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 80-82 Cod penal care impun reformarea hotărârii primei instanțe referitor la latura penală.

Astfel, văzând pe de o parte natura infracțiunii comise de inculpat, urmările produse – care nu sunt foarte grave – împrejurările,  în care fapta a fost comisă,  și faptul că și inculpatul este în posesia unui certificat medico-legal care să ateste leziuni care i-au fost produse la aceeași dată și în același context și care necesită pentru vindecare exact același număr de zile de îngrijiri medicale, a tensiunilor preexistente între părți, a condițiilor concrete în care altercația în urma căreia a fost vătămată persoana vătămată s-a produs, a motivului care a generat altercația și a scopului urmărit prin lovire,  instanța de apel apreciază că gravitatea faptei este una redusă.

Analizând mai apoi persoana inculpatului, instanța constată că acesta este o persoană matură, în vârstă de 47 de ani, integrată social, rezervist și are un înalt  grad de instrucție școlară. Este absolvent de  studii superioare, a absolvit până în prezent două facultăți: cea de inginerie din cadrul Universității L. E.  (fila 52 dosar fond) și cea de management din cadrul Universității M. N. (fila 53 dosar), la dat comiterii faptei fiind student al Facultății de Drept din cadrul Universității L. din E.. Inculpatul nu a mai fost condamnat până în prezent și nu există la dovezi  că ar mai fi avut abateri de la normele de conduită socială sau ca ar avea o predilecție spre încălcare normele de drept, ci dimpotrivă pare interesat în aplicarea dispozițiilor legale.

Văzând așadar gravitatea redusă a faptei comise,  împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat nu este mai mare de 5 ani, că inculpatul a avut anterior comiterii faptei o conduită onestă și că posibilitățile sale de îndreptare sunt crescute, iar aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului, instanța de apel apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 Cod penal pentru renunțarea la aplicarea pedepsei.

În consecință, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul formulat de  apelantul  inculpat A., împotriva  Sentinţei penale nr.  16/21.02.2019 pronunţată de  Judecătoria Făgăraş  și rejudecând cauza în aceste limite: în baza art. 396 alin 3 Cod procedură penală rap. la art. 80 şi urm. Cod penal se va dispune renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul A., […], pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal i se va aplica inculpatului  un avertisment şi i se va atrage acestuia atenţia asupra dispoziţiilor art. 82 Cod penal.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu au făcut obiectul criticilor apelantului şi pe care instanţa de apel analizându-le din oficiu a constatat că nu ridică probleme de legalitate, astfel că nu se impune reformarea hotărârii şi în această privinţă.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Se va respinge ca nefondată solicitarea părţii civile B. de obligare a inculpatului A. la plata cheltuielilor judiciare din apel, având în vedere soluția de admitere a apelului care urmează a se pronunța în cauză conform celor expuse.

Domenii speta

Spete similare