Acțiune având ca obiect contestație la executare

Prin cererea formulată la data de 07.08.2020 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr.0000/259/2020 contestatorul C.C.G., în contradictoriu cu intimata I.D.F., a formulat contestate la executare împotriva executării silite pornită la cererea I.D.F., AG, în baza titlului reprezentat de Contractul de credit nr.000000000/ 16.06.2016 și încheierii de încuviințare a executării din data de 24.06.2020 pronunțată în dosarul nr. 0000/259/2020 de Judecătoria Mizil, solicitând instanței următoarele:

-anularea tuturor actelor de executare întocmite în baza acestui titlu în dosarul de executare nr. 000/2020 (inclusiv a cheltuielilor de executare) al B.E.J L.I., cu sediul în P., str. C., nr. 26. jud. Prahova;

-anularea încheierii de încuviințare a executării din 24.06.2020 pronunțată în dosarul nr. 0000/259/2020 de Judecătoria Mizil;

-obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, precum și restituirea taxei judiciare de timbru.

In motivarea cererii de chemare în judecată contestatorul a arătat următoarele:

I.Notificarea cesiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil, sub numărul de dosar 0000/259/2020, Biroul executorului judecătoresc L.I. a solicitat instanței încuviințarea executării silite împotriva sa. în toate formele prevăzute de lege ca urmare a cererii de executare silită introdusă de creditoarea I.D.F., AG, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 000000000/16.06.2016 încheiat între contestator și P.F.R. IFN SA pentru realizarea obligației dc plată a sumei de 6.624,42 lei, valoare credit restant și cheltuielile de executare silită.

în anul 2016 a contractat un credit de nevoi personale de P.F.R. IFN SA. sens în care a încheiat contractul de credit 000000000/16.06.2016. Biroul Executorului Judecătoresc L.I.i-a comunicat actele de executare (somație, înștiințare poprire) prin care a luat la cunoștință de executarea începută împotriva sa pentru recuperarea sumei de 6624,42 lei. Abia din cuprinsul documentelor comunicate de către executor a înțeles faptul că finanțatorul creditului P.F.R. IFN SA ar fi cesionat contractul de credit către I.F. AG. Până la acest moment nu a cunoscut acest fapt, nefiind notificat.

Este adevărat că pentru validitatea cesiunii de creanță nu este necesar consimțământ debitorului cedat, care are calitatea de terț față de convenția dintre cedent și cesionar, dar pentru ca cesiunea să fie opozabilă față de debitorul cedat trebuie îndeplinite anumite formalități față de acesta, respectiv notificarea sau acceptarea cesiunii de către debitorul cedat. Aceste condiții de formă impuse de legiuitor pentru ca cesiunea să fie opozabilă debitorului au ca scop tocmai ca debitorului cedat să i se aducă la cunoștință în mod efectiv, schimbarea creditorului său. Numai după îndeplinirea acestor formalități, debitorul cedat devine debitor al cesionarului.

De asemenea, contcstatorul apreciază că trebuie făcută dovada certă a încheierii convenției între cesionar și cedent, cu privire la creanța pentru care s-a solicitat executarea silită, dar și a opozabilității cesiunii către debitorul cedat, numai în această situație cesionarul poate avea calitatea de creditor față de contestator, și doar în aceste condiții poate solicita punerea în executare silită a titlului executoriu, simpla tradițiune a titlului executoriu între cedent și cesionar nefiind suficientă pentru ca acesta din urmă să dobândească calitatea de creditor față de acesta.

II.Pe fond,

La data de 16.06.2016, contestatorul C.C.G., în calitate de împrumutat, a procedat la încheierea Contractului de credit de consum pentru nevoi personale nr.000000000, împrumutând de la P.F.R.. 1FN S.A suma de 3.500 lei. De asemenea, în contract se mai prevede comisionul de analiza dosar - 200 lei; dobânda fixă totală - 1779 lei; comision de administrare a creditului - 350 lei; în total valoarea plătibilă fiind de 5829 lei.

începând cu data de 11 noiembrie 2016 și până la 14.06.2019, din suma totală de 5829 lei conform înscrisurilor pe care le-a atașat prezentei contestații.

Apreciază că este cât se poate de limpede faptul că nu datorează suma indicată de executorul judecătoresc. în cuantum de 6.624.42 lei. Apreciază că nu s-a ținut cont în niciun fel de faptul că a achitat deja 4450 lei. La un calcul simplist, rezultă următoarele: dacă din suma totală (stipulată în contract) de 5829 lei, a achitat deja 4450 lei, rezultă că ar mai avea de achitat 1379 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 662 alin. (2) din Noul cod de procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. în ceea ce privește certitudinea creanței, prin analizarea motivelor de mai sus, contestatorul solicită instanței să constate că acest titlu nu este cert, fiind vorba despre sume mult mai mari decât cele datorate.

Astfel, apreciază creanța indicată în adresa de înființare a popririi ca nefiind certă, câtă vreme contestatorul a achitat o bună parte din debit. Este limpede că, raportat la suma de bani împrumutată inițial, suma de bani achitată până la acest moment și cuantumul debitului restant, executarea silită se realizează în mod nelegal, solicitând Onoratei instanțe să analizeze acest aspect.

Apreciază că un raport de expertiză contabilă ar putea deduce cu certitudine ce plăți s-au efectuat, ce sume de bani mai datorează cu titlu de credit restant sau dacă mai datorează vreo sumă de bani în raport de suma deja achitată, cuantumul dobânzilor și penalităților aplicate, modul de calcul al acestora, dacă aceste dobânzi și comisioane sunt conforme cu prevederile legislației în vigoare.

III.Clauze abuzive. Analizarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prin care se reglementează comisioanele de întocmire/analiză dosar și de gestionare/administrate a creditului, din perspectiva aplicării și interpretării a dispozițiilor art. 4 alin. (I) și art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000.

Având în vedere Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori. Articolul 4 (1) ”o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.[-...] (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil", consideră că sumele indicate cu titlu de comision analiză dosar 200 lei) și comision de administrare credit (3501 ei) sunt stabilite în mod abuziv.

Apreciază că ambele comisioane sunt abuzive, motivat de faptul că nu au fost negociate, având caracter pre formulat, și au fost stipulate pentru prestații inexistente sau injuste, fiind înfrânt principiul bunei - credințe.

Practica constantă la nivelul Curții de Apel Ploiești este în sensul că, indiferent de modalitatea de redactare a clauzelor privind comisioanele de acordare/analiză dosar și de administrare credit, trebuie să rezulte cu evidentă care sunt acțiunile/prestațiile pe care acestea se fundamentează, iar formularea generică a clauzelor, nu este suficientă pentru a nu se reține caracterul lor abuziv sub aspectele analizate; aceste clauze sunt abuzive dacă afectează echilibrul dintre drepturile și obligațiile părților și nu s-au evidențiat serviciile aferente costurilor rezultate din perceperea comisioanelor; în această situație este evidentă încălcarea obligațiilor de transparență, sancționată de lege cu nulitatea clauzei.

Față de aspectele învederate, contestatorul solicită admiterea contestației la executare și pe cale de consecință instanța să dispună anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 000/2020 al B.E.J L.I..

Contestatorul a solicitat judecarea și în lipsă, în temeiul art. 223 alin. C. proc. civ.

De asemenea, contestatorul solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, precum și restituirea taxei judiciare de timbru.

în drept: s-au invocat dispozițiile art. 712 și urm. Cod proc.civ.

în susținerea cererii contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, iar în măsura în care instanța apreciază că este necesar pentru justa soluționare a cauzei, solicită expertiză financiar contabilă pentru identificarea sumelor de bani achitate, a debitului restant, modul de calcul al dobânzilor și penalităților în funcție de data scadenței debitului principal, precum și dacă aceste dobânzi și comisioane sunt conforme cu prevederile legale.

Prin rezoluția din data de 00.08.2020 instanța a dispus comunicarea cererii către intimată.

La data de 20.10.2020 intimata I.D.F. AG a formulat concluzii scrise/note de ședință/întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare. în principal prin admiterea excepțiilor și în subsidiar ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

1.Excepția insuficientei timbrări a întregii acțiuni ce formează obiectul prezentului dosar, cu cansecința anulării contestației la executare ca netimbrată.

în temeiul art. 10 alin.l lit.(2) și (3) din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, contestatorul datorează taxa de timbru care se calculează la valoarea debitului urmărit, conform art.3 alin.(l) din OUG nr.80/2013.

Față de actele ce i-au fost comunicate până la data formulării prezentei nu se regăsește dovada achitării taxelor judiciare de timbru. Conform art.197 NCPC coroborat cu art.33 (I) din OUG nr.80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și se atașează cererii de chemare în judecată.” Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

2.Față de întreg petitul acțiunii contestatorului care formulează o contestație împotriva tuturor actelor de executare, intimata invocă excepția tardivității formulării contestației la executare, excepție absolută de ordine publică și care face inutilă evocarea fondului, cu consecința respingerii acțiunii ca tardiv introdusă.

în temeiul art. 715 alin 1 NCPC contestația privitoare la executarea ÎNSĂȘI se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contesta executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.

Față de dovezile de comunicare existente la dosarul de executare, respectiv ca temei al contestației, coroborat cu data înregistrării contestației la executare pe rolul instanței, intimata solicită instanței să verifice dacă a fost respectat termenul imperativ prevăzut de art.715 alin.l punctul 3 NCPC, apreciind că prezenta cerere a fost formulată cu încălcarea acestor dispoziții legale imperative care sunt de strictă interpretare și aplicare.

Fiind o excepție procedurală care se judecă cu prioritate și care tace inutilă evocarea fondului în contextul admiterii ei, intimata solicită instanței să aprecieze în mod corect și just aspectul că este inutilă analiza motivelor pe fondul cererii.

Astfel, excepția tardivității introducerii contestației la executare este o excepție de ordine publică, de procedură, absolută, dilatorie și peremtorie, putând fi invocată in orice stare a procesului, potrivit art.247 alin.l NCPC, de parte sau de instanță din oficiu, iar soluționarea excepției tardivității cererii prevalează asupra fondului cauzei.

3.Pe calc de excepție, față de motivele prezentate de către debitor în sensul în care acesta solicită constatarea unui caracter presupus abuziv al clauzelor contractuale, intimata înțelege să invoce excepția inadmisibilității contestatației.

Conform art.713 (2) din NCPC, prin intermediul contestației la executare se pot invoca motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlu executoriu dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: (1) titlul executoriu pus în executare silită nu este o hotărâre judecătorească sau arbitrală și (2) legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale specifică pentru desființarea lui. în speță, față de motivele invocate de contestator în prezentul dosar, apreciază că debitorul avea la dispoziție acțiuni specifice prin care să solicite, în contradictoriu cu unitatea bancară, aceste pretenții.

Pe cale de consecință, solicită admiterea excepției inadmisibilității și respingerea contestației debitorului ca inadmisibilă.

Astfel, potrivit art. 712 alin. 1 și 3 C.p.c. pot forma obiectul contestației la executare: executarea silită însăși; încheierile date de executorul judecătoresc; actele de executare; refuzul executorului judecătoresc de a efectua executarea silită sau de a îndeplini un act de executare în condițiile legii; încheierea de încuviințare a executării silite, pe motive de nelegalitate.

Potrivit alin. 2 al textului de lege, în cazul în care nu s-a urmat procedura prevăzută de art. 443 C.p.c., se poate formula contestație în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul. întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Coroborând art.712 alin.l și 2 C.p.c. cu art. 714 alin 3 C.p.c., care stabilește instanța competentă, rezultă că legiuitorul a instituit două tipuri de cereri cu natura juridică și finalitate distincte: contestația le executarea silită însăși și contestația la titlu.

Potrivit art. 713 alin. 2 C.p.c.: „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel tutlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”

Astfel, contestația la executarea silită propriu - zisă este mijlocul procedural specific pus la indemâna debitorului din raportul juridic execuțional, prin care acesta contestă însăși validitatea în fond a titlului executoriu și subsecvent a executării silite pornite în baza acestuia.

Pe calea contestației la titlu însă, debitorul nu poate solicita desființarea titlului executoriu, pentru că nu poate pune în discuție chestiuni cu privire la fondul dreptului. Finalitatea instituirii mijlocului procedural este aceea de a asigura clarificarea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, în vederea executării întocmai a acestuia.

Mai exact, titlul executoriu este apreciat ca valabil, însă acesta cuprinde măsuri care sunt neclare sau susceptibile de mai multe înțelesuri și reclamă explicitare în vedere unei corecte puneri în executare.

Distincția analizată mai sus e importantă întrucât rezultă din dispozițiile art. 715 C.p.c., care reglementează termenul în care poate fi formulată contestația la executare. MOTIV PENTRU CARE A invocat excepția tardivității contestației.

Astfel, contestația la executarea silită propriu - zisă poate fi formulată în termen de 15 zile de la dala când a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face tară somație, iar contestația la titlu poale fi formulată oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de obține executarea silită (art. 715 alin 1 punctul 3 NCPC).

Soluția apare logică, pentru că stabilirea unui termen de formulare este de esența contestației la executare, pentru a se evita temporizarea executării silite, dând posibilitatea debitorului să conteste oricând validitatea titlului executoriu, prejudiciind interesul creditorului, care se vede nevoit să recurgă la această procedură în vederea satisfacerii creanței sale.

In privința contestației la titlu însă, finalitatea urmărită este aceea ca executarea silită să fie efectuată întocmai cu titlul executoriu, tară a pune în discuție fondul dreptului, astfel încât apare ca logic să poată fi formulată oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de obține executarea silită.

Intimata apreciază că motivele invocate de contestator nu vizează însăși validitatea titlului executoriu contract de credit, finalitatea urmărită este aceea a desființării actelor de executare silită pornită în temeiul acestora, întrucât dacă debitorul urmărea doar o contestația la titlu solicita clarificarea unor clauze contractuale cum ar fi întinderea sau aplicarea comisionului de administrare/risc, dobândă etc. apreciind respectivele clauze ce ambigue sub aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării.

4.Intimata invocă și excepția lipsei calității sale procesual pasive față de temeiul de drept invocat de debitorul contestator, întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, respectiv constatarea'anularea unor clauze abuzive.

Astfel, obiectul cesiunii de creanță NU a constat în cesionarea CONTRACTULUI DE CREDIT CI ÎN cesionarea DOAR A CREANȚEI RESTANTE DEȚINUTA DE IFN ÎMPOTRIVA debitorului. Mai mult decât atât, Intrum Debt Finance AG - LTD nu a dobândit întreg patrimoniul IFN privit în universalitatea sa de drepturi și obligații și nici o fracțiune din acesta.

Intimata, creditor cesionar nu este nici succesorul universal ori cu titlu universal sau continuatorul personalității autorului său inițial, IFN întrucât drepturile și obligațiile născute din contractul de cesiune de creanță încheiate de intimată și IFN NU S-AU TRANSMIS MAI DEPARTE. A dobândit, în calitate de creditoare cesionară, doar creanța IFN-ului.

în concluzie, societatea intimată nu se află în raporturi contractuale directe cu reclamantul, fiind terț față de contractul de credit menționat mai sus și pe care acesta îl invocă drept temei al pretențiilor.

De asemenea, creditorul cesionar NU a perceput reclamantului comisioane, speze bancare sau alte taxe sau accesorii ale creanței cesionate în temeiul vreunor clauze din contractul bancar, directe-cu reclamantul, fiind terț față de contractul de credit menționat mai sus.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea excepției și respingerea prezentei acțiuni în contradictoriu cu I.D.F. AG ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea excepțiilor invocate, apreciind că acțiunea contestatorului, astfel cum a fost redactată, trebuie anulată/respinsă prin admiterea excepțiilor invocate, nefiind îndeplinite condițiile procedurale de a intra în dezbaterea fondului.

Pe fondul contestației la executare, față de motivele invocate de către contestator și în baza probatoriului ce va fi administrat în cauză, intimata solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea tuturor actelor de executare dispuse în dosarul execuțional.

Din probatoriul ce va fi administrat în cauză, respectiv dosarul de executare nr. 000/2020, intimata consideră că se constată că la dosarul de executare atașat cererii de executare a titlului executoriu - contract de credit nr.000000000/16.06.2016, aferent contului 000000000 din sistemul informatic la IFN, creditorul cesionar a depus atât contractul de cesiune de creanță încheiat între Cedent P.F.R. IFN S.A., și intimata cesionară, la data de 16.12.2019 (prin care s-a transmis creanța restantă pe care o deținea împotriva debitorului împreună cu orice drepturi, dobânzi sau alte beneficii, prezente sau viitoare, rezultate din Contractul de Credit), cât și extrasul de înregistrare a cesiunii de creanță în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 0000- 00000000000000- ILX, precum și Notificarea de cesiune nr. PRV

DP17/191216/*031431824*/Ll din 18.12.2019.

Prin notificarea cesiunii debitorului i s-au adus la cunoștință; identitatea cedentului și a cesionarului, datele de identificare a creanței cesionate, valoarea creanței restante la data cesiunii, precum și toate datele necesare efectuării plății.

ÎN CEEA CE PRIVEȘTE o presupusă neîndeplinire a art. 1578 NCC: Aretă Instanței că ambele proceduri, atât comunicarea cesiunii cât și comunicarea actelor de executare sunt îndeplinite in prezenta cauză: Notificarea de cesiune a fost comunicată la adresa de DOMICILIU VALABILĂ POTRIVIT ACTELOR DE STARE CIVILĂ ALE debitorului, CARE COINCIDE INCLUSIV CU CEA DECLARATĂ DE CONTESTATOR PRIN ACȚIUNE, ȘI ANUME STR. N. B., NR.250, BL 000, SC.O AP.0, M., JUD. P..

Pentru opozabilitatea față de terți, inclusiv față de debitorul cedat C.G.C., în conformitate cu dispozițiile art.71 din OUG 50/2010. art.1.578 și 1.579 din Noul Cod Civil, cesiunea de creanță a fost notificată debitorului prin Notificare cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform dovezilor atașate dosarului de executare, la domiciliul acestuia din STR. N. B.. NR.000, BL. 000. SC.O AP.0, M., JUD. P.

Mai mult decât atât, actele au fost primite sub SEMNĂTURĂ OLOGRAFĂ în dreptul rubricii alocate DESTINATARULUI, CONFIRMAREA DE PRIMIRE FIIND SEMNATA OLOGRAF. în prezent regăsindu-se atașatt dosarului execuțional.

în ceea ce privește calitatea de creditor:

în speța dedusă prezentei judecăți, cedentul a cesionat cesionarului creanța NEPERFORM/XNTÂ, deținută de instituția financiară nebancară împotriva debitorului contestator, conform anexei la contractul de cesiune împreună cu toate drepturile, accesoriile și garanțiile aferente.

în continuare intimata solicită instanței să observe că nu sunt respectate prevederile art. 2. alin. 3 din Legea nr.93/2009, în sensul că portofoliul de creanțe achiziționat de aceasta este un portofoliu de creanțe neperformante, care se încadrează în excepția prevozută de lege.

Cesiunea de creanță, în baza căreia creditorul încheie contractele de cesiune, se întemeiază pe art. 70 și următoarele din OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatorii art. 1.578 și 1.579 din Noul Cod Civil și deci, in consecință, nu implică cerințe obligatorii privind funcționarea companiei intimate cu autorizare specială din partea BNR sau ca instituție de creditare și/sau instituție bancară.

în conformitate cu prevederile art.951 (1) din OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori astfel cum a fost modificată și completată prin OUG nr.52/2016. privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, INTIMATA CREDITOR a fost înregistrată în evidența ANPC.

Cesiunea de creanță este o modalitate de transmisiune a obligației, iar nu de transformare a acesteia.Caracteristicile raportului juridic obligațional conținut în contractul de credit, prin efectul cesiunii, nu se modifică in vreun fel. Conform dispozițiilor legale aplicabile, prin contractul de cesiune de creanță se transmite creanța așa cum se află în patrimoniul cedentului. împreună cu toate drepturile, accesoriile, acțiunite și garanțiile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța cedată, inclusiv în ceea ce privește natura de titlu executoriu a contractului de credit din care s-a născut creanța cesionată. Modalitatea de transmitere a însăși creanței executorii cu toate accesoriile sale este de esența cesiunii de creanță, natura executorie a creanței cesionate izvorând din contractul de credit și transferându-se mai departe în tot, în temeiul cedării ei.

Pornind de la concepția potrivit căreia cesiunea NU transferă NUMAI emolumentul creanței, iar cesionarul este parte survenită în contractul inițial, literatura de specialitate apreciază că cesionarul poate exercita toate acțiunile ce au aparținut cedentului. preluându-i toate drepturile, iar creanța rămânând neschimbată. L. Pop, Contribuții la studiul obligațiilor Civile. Ed. Universul Juridic, București. 2070, p. 215, C. Stătescu, C. Bîrsan, Teoria generală a obligațiilor, Ed. AII. București, 1995, p. 315.

Potrivit art. 1568 - Transferul drepturilor (1) Cesiunea de creanță transferă cesionarului: a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată; b) drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate.

Astfel, față de susținerile contestatorului, solicită instanței să aibă în vedere considerentele Deciziei nr.4/2014, publicată în MO nr.437/16.06.2014, prin care ÎCCJ reține următoarele:

„Consacrarea, prin art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.227/2007, cu modificările și completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit încheiate de o instituție de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligații (creanțe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligației respective.

în consecință, caracterul executoriu este asociat cu creanța, iar nu înscrisul ca atare și. atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanța însăși a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialității nu se constituie într-un aspect de drept procesual, așa cum a susținut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanței, care se transmite prin subrogație”

Tot ÎCCJ în decizia amintită anterior a trasat aspectele în discuție astfel, Totodată, trebuie subliniat că art. 120 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.227/2007, cu modificările și completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenții.

Modificarea părților originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanța titlului executoriu. întrucât asigurătorul plătitor subrogat în drepturile creditorului din contractul de credit beneficiază de executabililatea contractului de credit astfel preluat, având în vedere însăși natura juridică a subrogației, respectiv aceea de mod de transmitere a obligațiilor, astfel încât creditorul subrogat dobândește toate drepturile creditorului plătit în legătură cu creanța.

Pe lângă considerentele reținute de ÎCCJ, intimata solicită instanței să aibă în vedere și dispozițiile art. 70 din O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, rezultă în mod evident faptul că banca poate cesiona unei terțe persoane atât drepturile băncii izvorâte în temeiul unui contract de credit, cât și contractul de credit însăși.

Din dispoziția legală citată, care permite în mod expres atât transmisiunea drepturilor și obligațiilor izvorâte din contractele de credit, cât și a contractul de credit însuși, rezultă Iară dubiu faptul ca argumentația contestatorului apare nesusținută în niciun fel de dispoziții legale, principii de drept sau interpretări ale normelor juridice.

Nu numai că legea nu interzice transmisiunea, dar o permite și o reglementează in mod expres.

Nu în ultimul rând, atrage atenția asupra dispozițiilor Deciziei nr. 12/17.01.20'2 pronunțată în recurs de Secția a II - a civilă a înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat în mod corect și just, „faptul că nu poate fi considerată abuzivă clauza înscrisă în contractul de credit bancar, prin care banca își rezervă dreptul de a cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din contract, întrucât, din punct de vedere obiectiv, nu s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului, iar prin cesionarea creanței se schimbă doar titularul dreptului de a încasa creanța, și nicidecum drepturile și obligațiile debitorului".

Reținerile contestatorului nu pot fi primite întrucât creanța pe care o deține se încadrează în dispozițiile art. 663 NCPC fiind certă întrucât rezultă incontestabil din contractul de credit titlu executoriu nr. 000000000/16.06.2016 aferent contului 000000000, așa cum a fost semnat și însușit de debitor.

De asemenea, caracterul cert rezultă fără putință de tăgadă și din extrasul decont (..Situația contului") emis de IFN atașat le dosarul de executare silită, în care este identificată în mod exact creanța și este evidențiată și data ultimei plăți efectuată de contestator către Cedent.

Extrasul de cont este un act contabil care reprezintă dovada calculului creanței care rezultă dintr-un titlu executoriu. Conform Ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008. în cadrul Normelor specifice de întocmire și utilizare a documentelor financiar contabile se specifică faptul că extrasele de cont servesc la „comunicarea și solicitarea de la debitor a sumelor pretinse, rămase neachitate, provenite din relații economico-financiare.. precum și ca „document de inventariere a soldurilor conturilor privind datoriile și creanțele entității în relațiile cu terții".

Creanța datorată este lichidă, având în vedere că titlul executoriu contract de credit nr. 000000000/16.06.2016 aferent contului 0000O00B „conține în mod clar elemente care permit stabilirea lui", potrivit art. 663 alin 3 NCPC, obiectul creanței fiind determinat, iar definirea sumei datorate fiind prevăzută în mod expres, NUMERIC.

Mai mult decât atât, conform anexei la contractul de cesiune de creanțe, creanța debitorului este identificată după nume, cod numeric personal, cod de client ( număr de identificare în sistemul informatic al IFN ), felul contractului, moneda contractului, debitul restant cesionat.

Relativ la caracterul exigibil al creanței, urmează ca instanța să constate faptul că acesta este îndeplinit. în ipoteza in care obligația debitorului era ajunsă la scadență ori acesta decăzuse din beneficiul termenului de plată, având în vedere că debitorul împrumutat nu a înțeles să-și execute obligațiile contractuale și să restituie creditul astfel acordat.

Referitor la temeiul de drept invocat în susținerea admiterii acțiunii, respectiv Legea nr. 193/2000, solicită instanței să aibă în vedere următoarele:

-dispozițiile Deciziei nr. 12/17.01.2012 pronunțată în care a statuat în mod corect și just făptui că nu poate fi considerată abuzivă clauza înscrisă în contractul de credit bancar, prin care banca își rezervă dreptul de a cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din contract. întrucât din punct de vedere obiectiv nu s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului, iar prin cesionarea creanței se schimbă doar titularul dreptului de a încasa creanța, și nicidecum drepturile și obligațiile debitorului.

în aceeași ordine de idei OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori cu modificările și completările ulterioare, inclusiv ale OUG nr. 52/2016, în art. 70 alin 4 prevede cu titlu de excepție că „creanțele rezultate din contractele de credit neperformante pentru care creditorul a declarat scadența anticipată ori a inițiat procedura executării silite a consumatorului, pot fi cesionate către entități care desfășoară activitatea de recuperare creanțe ...

în materia normelor materiale generale privind cesiunea de Creanță, art. 1568 NCC alin 1 prevede următoarele: „cesiunea de creanță transferă cesionarului : a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată ; b ) drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate."

Potrivit practicii Judiciare similare, înainte de a se trece la analiza caracterului abuziv al clauzelor contractuale, instanța are obligația de a verifica dacă există și categorii de clauze care sunt excluse de la controlul caracterului abuziv. Invocând art.4 alin 6 din Legea nr. 193/2000, art. 4 alin 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, art. 3 lit g șii din Directiva nr. 2008/48/CE din 23.04.2008.

Fiind elemente ce țin de prețul contractului, clauzele contractuale privind dobânzile și comisioanele sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv prevăzut de art. 1 alin 3 și ari. 4 din legea nr. 193/2000. Singura condiție impusă de lege în acest sens este aceea ca respectivele clauze să fi fost redactate într-un limbaj ușor și inteligibil.

Or. analizând conținutul clauzelor contractuale apreciate ca abuzive SE POATE OBSERVA FAPTUL CĂ ACESTE ARTICOLE SUNT EXPRIMATE FĂRĂ ECHIVOC, suficient cât să conducă la concluzia că, la momentul acordului de voință, consumatorului nu i-a fost ascunsă inserarea lor în cuprinsul convenției, iar termenii utilizați pentru stipularea lor au fost limpezi, accesibili și apți de a fi înțeleși cu ajutorul gândirii logice.

La art.4 alin 6 din legea 193/2000 se prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Și jurisprudența vine și întărește susținerile intimatei, amintind aici câteva decizii ale instanțelor: ..Dobânda este indiscutabil un element al prețului contractului de credit”, astfel cum a reținut și 1CCJ prin Decizia civilă nr.4685/27.11.2012, pronunțată în dosarul nr.5093/99/2011 .’’clauzele privitoare la comisioane și dobânzi sunt elemente ce determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit formează prețul contractului, singura condiție fiind aceea ca aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimate”.

Așa cum a reținut ÎCCJ în Decizia nr. 1293/2103.2013 „la momentul acordării creditului, legislația în Vigoare nu prevedea în sarcina creditorilor menționarea dobânzii ce fiind compusă din marjă + indice de referință sau a periodicitate la care banca era obligată să actualizeze rata de dobândă. Or, acolo unde legea nu a impus aceasta situație la momentul încheierii contractelor de credit (ceea ce e valabil și în cazul de față), nici instanța de judecată nu poate reține împrejurarea că la momentul încheierii contractului de credit părțile au avut în vedere faptul că dobânda era reprezentata printr-o formulă de calcul.

Obligativitatea introducerii „marjei” fixe" în contractele de credit a fost legiferată abia prin OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, modificată prin legea 288/2010- cadru legislativ inaplicabil în cazul de față. Totodată, așa cum a menționat Curtea Constituțională prin decizia nr. 1446/03.11.2011 „OUG 50/2010 respectă prevederile art. 75 alin 2 din Constituție, producând efecte pentru viitor de la data intrării în vigoare, creditorilor nefiindu-le impuse obligații de recalculare transparentă a dobânzilor și de eliminare a comisioanelor percepute în trecut, contractul de credit fiind unul cu executare succesivă.

Potrivit art. 3 lit g și i din Directiva europeană 48/2008 privind contractele de credit pentru consumatori „costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele, și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit”

Se asemenea, intimata solicită instanței să constate cp, prin prisma dispozițiilor art.4 alin 6 din Legea nr. 193/2000, clauzele contractului de credit intervenit între părți. Reclamate ca fiind abuzive, SUNT EXCEPTATE DE LA CONTROLUL CARACTERULUI ABUZIV.

Cu privire la cele două condiții ce se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru a se putea reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale, respectiv clauza să nu fi fost negociată direct și să se creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei —credințe, solicită instanței să constate că:

Condiția clauzei negociate direct este îndeplinită în speța de față, față de dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 193/2000 care prevăd că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, fiind deci în prezența unui contract bancar - standard, preformulat, de adeziune, reclamantul având posibilitatea însă de a accepta sau de a refuza condițiile contractuale oferite.

Potrivit normelor legale bancare care guvernează materia contractelor de credit, acestea reprezintă contracte de adeziune, art.4 alin 2 din Legea nr. 193/2000 exceptând expres acest tip de clauze de la caracterul abuziv întrucât caracterul NENEGOCIAT al clauzelor contractuale este PREZUMAT în cazul acestor contracte de adeziune standard”.

Dispozițiile amintite mai sus se coroborează și cu art. 1175 Cod civil care prevăd expres existența în circuitul juridic a contractului de adeziune, cu particularitatea că acesta „prevede clauze impuse sau redactate de una din părți, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare".

în ceea ce privește un presupus dezechilibru, comisioanele intră toate în sfera noțiunii de preț al contractului de credit, de vreme ce reprezintă contraprestații lunare solicitate de bancă în virtuteq creditului acordat.

Contractul de credit presupune o executare succesivă a prestațiilor din partea debitorului reclamant. însă o executare uno icto din partea băncii, aspect ce trebuie luat în considerare la APRECIEREA ECHILIBRULUI PRESTAȚIILOR ASUMATE PRIN CONTRACT.

Comisioanele aplicate și dobânda variabilă sunt parte componentă a prețului contractului de credit. Comisioanele ca elemente ale unui contract de drept privat nu trebuie reglementate de legislația în materie, ele oglindesc o parte a întregului-care este prețul contractului.

Mai mult decât atât, clauzele privitoare la perceperea unui comision de administrare, procesare, analiză dosar SUNT PERMISE EXPRESSIS VERBIS prin lege, respectiv în art. 36 din OUG nr. 50/2010, care le reglementează expres.

Pentru considerentele expuse mai sus, solicită admiterea excepției tardivității contestației la executare însăși și respingerea contestației la executare ca fiind formulată cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 715 alin 1 punctele 1,2 și 3 NCPC.

în subsidiar, în situația în care instanța va respinge excepția tardivității, invocată de intimată prin întâmpinare, solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea tuturor actelor de executare silită întocmite in dosarul execuțional nr. 1954/2020 instrumentate de BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC L.I. ca valabile și legale.

In temeiul art. 223 alin (3) NCPC. solicită judecarea în lipsă a prezentului dosar.

în dovedire, solicită proba cu înscrisuri, respectiv dosarul de executare.

Prin rezoluția din data de 00.09.2020 s-a stabilit termen de judecată la data de 00.10.2020, în ședința publică, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :

Prin cererea formulată la data de 00.08.2020 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr.0000/259/2020 contestatorul C.C.G., în contradictoriu cu intimata I.D.F., a formulat contestate la executare împotriva executării silite pornită la cererea I.D.F. AG, în baza titlului reprezentat de Contractul de credit nr.000000000/ 16.06.2016 și încheierii de încuviințare a executării din data de 24.06.2020 pronunțată în dosarul nr. 0000/259/2020 de Judecătoria Mizil, solicitând instanței următoarele:

-anularea tuturor actelor de executare întocmite în baza acestui titlu în dosarul de executare nr. 000/2020 (inclusiv a cheltuielilor de executare) al B.E.J L.I., cu sediul în P., str. C., nr. 26. jud. Prahova;

-anularea încheierii de încuviințare a executării din 24.06.2020 pronunțată în dosarul nr. 0000/259/2020 de Judecătoria Mizil;

-obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, precum și restituirea taxei judiciare de timbru.

La data de 00.10.2020 intimata I.D.F. AG a formulat concluzii scrise/note de ședință/întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare, în principal prin admiterea excepțiilor și în subsidiar ca neîntemeiată.

Instanța o să procedeze în primul rând la analiza excepției inadmisibilității cererii de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale.

Conform art. 713 alin. 2 Cod proc civ prin intermendiul contestației la executare se pot invoca motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale apecificăm trentru desființarea lui.

în aceste condiții, cum debitrorul avea la îndemână calea acțiunii din dreptul comun privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, instanța apreciază că este inadmisibil acest capăt de cerere.

Analizând dosarul de execzutare instanța reține că au fost respectate toate dispozițiile stabilite de lege în cadrul procedurii de executare.

Astfel în primul rând. Debitorul nu se poate prevala de inopozabilitatea cesiunii de creanță cât timp nu a achitat creditul restant. în condițiile inopozabilității cesiunii de creanță, debitorul nu ar mai fi putut fi urmării pentru creanța sa de către cesionar în condițiile în care achita creanța creditorului inițial.

Din extrasul de cont depus la dosarul cauzei reiese că cesionarul a dobândit o creanță certă lichidă și exigibilă, fiind îndeplinite astfel toate condițiile pentru a fi pusă în executare.

Conform cu originalul,

Anonimizată de către

Manolache Daniela

Domenii speta

Spete similare