1.Confiscare speciala. Art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal. 2.Masuri de siguranta. Proportionalitate.

1.Dispoziţiile art. 112 din Codul penal reglementează măsura confiscării speciale, o sancţiune de drept penal, respectiv o măsură de siguranţă, care constă în transferul silit şi gratuit al dreptului de proprietate asupra unor bunuri din patrimoniul persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, în patrimoniul statului, întrucât, având în vedere legătura acestor bunuri cu fapta săvârşită, deţinerea lor în continuare de către persoana în cauză prezintă pericolul săvârşirii unor noi infracţiuni.

Prevederile art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal reglementează una dintre categoriile de bunuri ce sunt supuse confiscării speciale, şi anume bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală. Deţinerea unui bun este interzisă de lege atât în situaţia în care deţinerea se realizează cu un anumit scop ilicit, expres prevăzut de lege, în lipsa acestui scop deţinerea având un caracter licit, cât şi în situaţia când simpla posesie a unui bun, indiferent de scopul urmărit, constituie o faptă prevăzută de legea penală, fiind vorba în acest caz de o interdicţie legală cu caracter general

2.Atunci când se dispune luarea sau mentinerea  unei măsuri asigurătorii, trebuie avute în vedere mai multe valori implicate în cauză, respectiv se impune o evaluare a prejudiciului produs prin infracțiune, astfel încât valoarea bunurilor sechestrate ce ar urma să fie valorificată în vederea despăgubirii părții civile să fie cât mai apropiată de valoarea prejudiciului pretins.

În consecinţă, Curtea apreciază că restrângerea dreptului inculpatului de a se folosi de bunurile sale este disproporționată faţă de scopul urmărit prin instituirea măsurii procesuale,  în condiţiile in care prejudiciul principal rezultat din infracțiune a avut un cuantum mediu, a fost reparat integral de inculpat încă din cursul urmăririi penale,  fiind reparat la data de 16.06.2020, iar data infracțiunii este 07.01.2020,  perioada  datorării prejudiciului accesoriu este  prin urmare  strict determinata si redusa temporar, iar partea civila nu a calculat niciodată cuantumul prejudiciului accesoriu, deși avea posibilitatea reala si efectiva in acest sens. 

Pe rol judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, inculpatul …….şi partea civilă Statul Român – ANAF – D.G.R.F.P. ….. – A.J.F.P……, împotriva sentinţei penale nr. 14 din data de 04 februarie 2022, pronunţată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. ………..

Conform art. 405 alin. 3 C.p.p., părțile și persoana vătămată nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 16 martie 2022 încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie ce se va pronunţa, când instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 1 C.p.p. şi art. 405 alin. 1 C.p.p. a stabilit termen pentru deliberare, redactarea si pronunţarea hotărârii la data de 13.05.2022.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale deduse judecății, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 14 din data de 04 februarie 2022, pronunţată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. …………, în temeiul art. 375 alin. 1 C.p.p. a fost admisă cererea inculpatului pentru ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. 4 C.p.p.

În temeiul art. 336 alin. 1 Cp., raportat la art. 396 alin. 1, 2 şi 10 C.p.p., cu aplicarea art. 375 C.p.p. a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pe inculpatul ……, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

În temeiul art. 452 alin. 1 lit. h din Legea 227/2015 și art. 452 alin. 2 lit. b din Legea 227/2015, raportat la art. 396 alin. 1, 2 şi 10 C.p.p., cu aplicarea art. 375 C.p.p. și art. 75 alin. 1 lit. d, rap. la art. 76 Cp., a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare inculpatul …….., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10000 de țigarete.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b raportat la art. 38 alin. 2 Cp. au fost contopite pedepsele, fiind aplicată inculpatului pedeapsa rezultantă principală de 1 an închisoare.

În temeiul art. 91 alin. 1 Cp. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 92 alin. 1 şi 2 Cp. de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cp., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 94 alin. 1 Cp., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cp. s-a dispus ca inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate adaptat specificului infracțiunilor săvârșite.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cp. s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile la Primăria comunei ……., jud. ……., sau la Liceul ………, comuna ………, jud……...

A fost încredinţată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj supravegherea respectării măsurilor și obligațiilor stabilite.

În temeiul art. 404 alin. 2 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, obligațiilor impuse, și ale săvârșirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 25 C.p.p., a fost respinsă acțiunea civilă ca rămasă fără obiect.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 916 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci nr……., înregistrat pe rolul Judecătoriei Novaci, la data de 31.03.2021, sub număr dosar ……., inculpatul ………., a fost trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete (...), faptă prev. de art. 452 alin. 1 lit. h din Legea 227/2015 republicată (Codul fiscal) şi sancţionată de art. 452 alin. lit. b din Legea 227/2015 republicată (Codul fiscal).

În actul de sesizare s-a reținut că în fapt, la data de 06.01.2020, organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei Oraş ……. s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de contrabandă, prev. şi ped. de art. 270 alin. 3 Codul vamal (Legea 86/2006 rep.) şi de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete (...), prev. de art. 452 alin. 1 lit. h din Legea 227/2015 republicată, şi sancţionată de art.452 alin. 2 lit. b clin Legea 227/2015 republicată, constând în aceea că inculpatul ……. din comuna ……. valorifică crescătorilor de animale de pe raza localității cantităţi importante de țigări fără marcă, în afară antrepozitului fiscal, cât și țigări provenite din Serbia, fără a fi declarate vamal.

În urma administrării mijloacelor de probă a rezultat următoarea situație de fapt: Inculpatul ……. din comuna …………., satul ……….., judeţul ………., a achiziționat în cursul lunii septembrie 2019, de la o persoană necunoscută care oferea spre vânzare pe strada lui țigarete, un bax cu țigarete fără marcă, produse artizanal, pentru a le da persoanelor care lucrau ocazional în gospodăria sa. Inculpatul a declarat că a plătit pentru aceste ţigarete suma de 200 lei. Cu ocazia perchiziției domiciliare din data de 07.01.2020, în locuința inculpatului a fost găsită cantitatea de 11860 țigarete cu tutun, fără marcă, cu inscripția ……, ţigarete supuse accizării şi deținute în afara antrepozitului fiscal.

Pentru  stabilirea  întregului prejudiciu adus bugetului de stat prin săvârșirea infracțiunii, prin Ordonanța procurorului din data de 03.02.2020 a fost dispusă efectuarea de către specialiștii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a unei constatări, astfel că prin Raportul de Constatare din data de 28.02.2020 s-a stabilit că prejudiciul adus bugetului de stat de către inculpatul ……. prin deținerea de ţigarete fară marcă, în afara antrepozitului fiscală este de 5977,08 lei.

Starea de fapt expusă mai sus a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu din data 06.01.2020; declarațiile inculpatului ……..; declaraţia martorului …….; proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare din data de 07.01.2020 şi planșa fotografică; Raport de constatare încheiat la 28.02.2020 de specialiști antifraudă din cadrul Tribunalului Gorj; Dovadă seria ….nr. …….. din 10.01.2020;

În drept, s-a apreciat că acțiunea inculpatului ….. care, la data de 07.01.2020 deținea la domiciliul său din comuna …….., satul ……., judeţul … cantitatea de 11860 țigarete cu tutun, fără marcă, cu inscripția …….., ţigarete supuse accizării şi deținuți în afara antrepozitului fiscal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete (...), faptă prev. de art. 452 alin. 1 lit. h din Legea 227/2015 republicată (Codul fiscal) şi sancţionată de art. 452 alin. lit. b din Legea 227/2015 republicată (Codul fiscal).

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci nr……, înregistrat pe rolul Judecătoriei Novaci, la data de 19.04.2021, inculpatul ……, a fost trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. şi ped. de art. 336 alin. 1 din C.pen.

În actul de sesizare s-a reținut că în fapt, la data de 29.07.2020, în jurul orei 21:00, organele de poliție din cadrul Poliției oraș ……., aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe strada …… din satul …….., comuna …….., județul ……. au efectuat semnal regulamentar de oprire conducătorului autoturismului marca …… care circula din direcția …. – str. …..

Cu această ocazie s-a stabilit faptul că autoturismul în cauză era condus de către inculpatul …. care a fost testat de către organele de poliţie cu aparatul etilotest marca ……, nr. test 01469, ora 21:01, iar în urma testării a rezultat o valoare de 0,63 mg/L alcool pur în aerul expirat.

Din conținutul Buletinului Alcoolemie Toxicologică nr…… și …….. din 03.08.2020 emis de către SML …, a rezultat faptul că inculpatul a avut o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,50 g0/00 (prima probă), alcool pur în sânge la ora 2126 , respectiv 1,34 g0/00 (a doua probă), alcool pur în sânge, la ora 2226 .

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului …… care, la data de 29.07.2020, în jurul orei 21:00, a condus autovehiculul marca …… cu nr. de înmatriculare …….., pe strada …… din satul ………., comuna ……… din direcția ….. - str. ……, având o îmbibație alcoolică de 1,50 g0/00 alcool pur în sânge întrunește elementele constitutive al unei infracțiuni de ,,conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe’’ faptă prev. şi ped. de art. 336 alin.(1) din Cod Penal.

În ședința publică din data de 29.09.2021 instanța a dispus reunirea dosarului nr……. la prezenta cauză.

În cursul cercetării judecătorești inculpatul s-a prezentat în instanță, declarând că recunoaște şi regretă faptele reținute în sarcina sa, solicitând ca judecarea cauzei să aibă loc conform procedurii recunoașterii vinovăției, declarând totodată că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat şi reţinut următoarele:

Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 alin. 4 C.p.p., prima instanţă a admis cererea inculpatului și a dispus ca judecata să se desfășoare conform procedurii prevăzute de art. 375 C.p.p.

Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că inculpatul ……. din comuna ……, satul …….., judeţul ……., a achiziționat în cursul lunii septembrie 2019, de la o persoană necunoscută care oferea spre vânzare pe strada lui țigarete, un bax cu țigarete fără marcă, produse artizanal, pentru a le da persoanelor care lucrau ocazional în gospodăria sa. Inculpatul a declarat că a plătit pentru aceste ţigarete suma de 200 lei. Cu ocazia perchiziției domiciliare din data de 07.01.2020, în locuința inculpatului a fost găsită cantitatea de 11860 țigarete cu tutun, fără marcă, cu inscripția ……, ţigarete supuse accizării şi deținuți în afara antrepozitului fiscal.

În drept, s-a apreciat că acțiunea inculpatului ………. care, la data de 07.01.2020 deținea la domiciliul său din comuna ……, satul ………., judeţul …… cantitatea de 11860 țigarete cu tutun, fără marcă, cu inscripția ……., ţigarete supuse accizării şi deținuți în afara antrepozitului fiscal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete (...), faptă prev. de art. 452 alin. 1 lit. h din Legea 227/2015 republicată (Codul fiscal) şi sancționată de art. 452 alin. lit. b din Legea 227/2015 republicată (Codul fiscal).

Prima instanţă a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 9 luni sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 452 alin. 1 lit. h din Codul Fiscal, reducând limitele pedepsei prevăzute de art. 452 alin. 2 din Codul Fiscal conform art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 76 alin. 1 Cp.

Cu privire la latura civilă, prin adresa nr. ……../26.03.2020, Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice ……-Administrația Județeană a Finanțelor Publice ………. s-a constituit parte civilă cu suma de 7736,04 lei ce se compune din acciză 5977,08 lei la care se adăuga taxa vamală în cuantum de 410,11 lei și suma de 1348, 85 lei reprezentând TVA.

Prima instanţă a constatat că inculpatul a achitat suma de 5977 de lei, așa cum rezultă din chitanța de la fila 63 dup, reprezentând „prejudiciu ….”. La filele 34-38 din dosarul de urmărire penală se regăsește „raportul de constatare” din data de 28.02.2020 întocmit de un specialist în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj care a calculat valoarea prejudiciului la suma de 5977 de lei, sumă achitată la data prezentei de către inculpat. Instanța reține faptul că inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunii de deținere a țigaretelor în afara antrepozitului fiscal, nu și pentru contrabandă.

Pentru motivele anterioare, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de DGRFP … – AJFP ……, în numele și pentru Statul Român, ca rămasă fără obiect.

În data de 29.07.2020, inculpatul a condus autoturismului marca Aro 243 cu nr. de înmatriculare …….. din direcția ……… către str. …….., având o îmbibație alcoolică în sânge de 1,50 g0/00 (prima probă), alcool pur în sânge la ora 2126 , respectiv 1,34 g0/00 (a doua probă), alcool pur în sânge, la ora 2226.

Fiind audiat în cauză, inculpatul …….., a recunoscut şi regretat faptele reținute în sarcina sa, declarând că îşi însușește starea de fapt descrisă prin rechizitoriu şi probele administrate în cursul urmăririi penale şi că solicită să se judece conform procedurii simplificare a recunoașterii vinovăției.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului ……. care, la data de 29.07.2020, în jurul orei 21:00, a condus autovehiculul marca ……cu nr. de înmatriculare ………, pe strada ……. din satul ………, comuna …….. din direcția …….. - str. ………, având o îmbibație alcoolică de 1,50 g0/00 alcool pur în sânge întrunește elementele constitutive al unei infracțiuni de ,,conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe’’ faptă prev. şi ped. de art. 336 alin.(1) din Cod Penal.

Prima instanţă a avut în vedere și faptul că la a doua probă biologică prelevată inculpatului valoarea alcoolemiei era în scădere, conducând astfel la concluzia că la momentul săvârșirii infracțiunii această valoare era una mai mare decât cea de la momentul primei recoltări.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat, având în vedere natura infracțiunilor săvârșite, mai exact infracțiuni de pericol, nu de rezultat, precum şi atitudinea sinceră a inculpatului, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia şi astfel, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 91 C.p., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel că va dispune suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei. Instanța s-a orientat la stabilirea pedepselor pentru infracțiunile săvârșite la minimul special redus ca urmare a aplicării procedurii simplificate. Având însă în vedere că inculpatul a săvârșit două infracțiuni, instanța apreciază că este necesar ca termenul de supraveghere să fie unul mai îndelungat, și nu minimul de 2 ani.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, inculpatul …….. Ion şi partea civilă Statul Român – ANAF – D.G.R.F.P. …… – A.J.F.P. …...

În motivarea apelului formulat Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci a criticat hotărârea pronunțată de prima instanță pentru nelegalitate întrucât în mod greșit nu a fost dispusă luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Prin același rechizitoriu s-a făcut propunere către instanța de judecată în sensul de a dispune, în temeiul art. 112 alin. 1 lit. a și b, luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a cantității de 11860 țigarete cu tutun, fără marcă, ridicate de la inculpatul …….. și depuse la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului de Poliție Județean ….. prin Dovada seria ….. nr. ….. din 10.01.2020, propunere asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat.

În motivarea apelului formulat partea civilă Statul Român – ANAF – D.G.R.F.P. ….. – A.J.F.P. …. a criticat soluția cu privire la acțiunea civilă.

Un prim motiv de apel are în vedere faptul că instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului ….. la plata prejudiciului în suma de 5977.08 lei reprezentând acciza datorată, constatându-se totodată că aceasta a fost achitată în cursul urmăririi penale, însă nu a obligat inculpatul și la plata accesoriilor aferente acestei sume de la data săvârșirii infracţiunii și până la data plății efective.

Astfel, s-a arătat că în temeiul art. 173 alin. 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere”.

Un alt motiv de apel privește faptul că, deși s-a solicitat prin cererea de constituire parte civilă indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului prin instituirea unui sechestru, în temeiul dispozițiilor art. 249 şi urm. C.p.p., instanţa de fond a omis să se pronunțe asupra acestora.

S-a solicitat astfel să fie avut în vedere faptul că practica este în sensul instituirii măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei ce reprezintă nu numai debit, ci şi accesorii aferente debitului principal - decizia nr. 994/28.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. …….

În motivarea apelului formulat inculpatul …… a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie hotărârea pronunţată de instanţa de fond.

Astfel, inculpatul a precizat că înțelege să critice soluția primei instanței strict cu privire la modalitatea de individualizare și de executare a pedepsei stabilite pentru cele două infracțiuni, în sensul că raportat la circumstanțele concrete din speță erau îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 83 Cp., în sensul de a se dispune amânarea aplicării pedepsei, dat fiind faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală, a achitat prejudiciul, iar numărul țigaretelor ce depăşea 10.000 este mic, fiind la limita contravenției, asta cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 452 alin. 1 lit. h din Legea nr. 277/2015R, iar cu privire la infracțiunea de conducere sub influența băuturilor alcoolice instanța ar fi trebuit să aibă în vedere că de la data săvârșirii faptei, respectiv 29.07.2020 i-a fost ridicat dreptul de a conduce, inculpatul fiind efectiv privat de dreptul de a conduce pentru o perioadă de mai bine de un an şi jumătate, situaţie faţă de care s-a apreciat că această durată a fost suficientă pentru reeducarea sa.

În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, conform dispozițiilor art. 420 alin 4 Cpp, a cărui declarație a fost consemnata si atașata la dosarul cauzei.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate raportat la motivele de apel dar şi din oficiu conform art. 417 şi urm. C.p.p. instanţa de apel reţine următoarele:

Analizând ansamblul probator administrat pe parcursul procesului penal, necontestat de nici un participant la procesul penal şi recunoscut de inculpat conform dispoziţiilor art. 375 – 377 C.p.p. se constată îndeplinite condiţiile angajării răspunderii penale a inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa:

- acțiunea inculpatului ……… care, la data de 07.01.2020 deținea la domiciliul său din comuna ……., satul ………, judeţul …….. cantitatea de 11860 țigarete cu tutun, fără marcă, cu inscripția ……., ţigarete supuse accizării şi deținuțe în afara antrepozitului fiscal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete (...), faptă prev. de art. 452 alin. 1 lit. h din Legea 227/2015 republicată (Codul fiscal) şi sancționată de art. 452 alin. lit. b din Legea 227/2015 republicată (Codul fiscal).

- fapta inculpatului ….. care, la data de 29.07.2020, în jurul orei 21:00, a condus autovehiculul marca ……. cu nr. de înmatriculare ………, pe strada ………. din satul ……, comuna …….. din direcția ………. - str. …., având o îmbibație alcoolică de 1,50 g0/00 alcool pur în sânge întrunește elementele constitutive al unei infracțiuni de ,,conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe’’ faptă prev. şi ped. de art. 336 alin.(1) din Cod Penal.

Calea de atac exercitata de inculpat având ca obiect schimbarea modalităţii de individualizare a stabilirii şi aplicării pedepsei rezultante este nefondata, nefiind  îndeplinite condițiile art 83 Cod penal pentru dispunerea amânării aplicării pedepsei:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracţiuni, din a căror săvârşire se deduce un grad mediu spre ridicat de pericol social întrucât conducerea sub influenţa alcoolului a avut la bază un grad de ridicat de alcoolemie respectiv 1,50 g%o la prima probă, în data de 03 august 2020, pe timpul nopţii iar cea de-a doua infracţiune prevăzută de art. 452 alin. 1 lit. h din Legea 227/2015 a presupus încălcarea dispoziţiilor legale privind disciplina şi respectarea bugetului de stat prin deţinerea unui număr considerabil de ţigarete cu tutun în afara antrepozitului fiscal.

Nu este îndeplinita, sub aspectul  proporționalității cu datele ce particularizează fapta si persoana, condiția prevăzută de art. 83 alin. 1 litera d Cp, pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei. Conform acestor prevederi legale, instanța apreciază in raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Amânarea aplicării pedepsei nu asigură scopurile acesteia, în situația inculpatului, întrucât infracțiunile săvârșite nu sunt compatibile in ansamblu cu acest sistem de  individualizare a  stabilirii pedepsei rezultante.

Pluralitatea de infracţiuni într-un interval redus de timp conferă persoanei inculpatului imaginea unui om obişnuit cu încălcarea legii, a cărei gravitate nu a conştientizat-o suficient astfel încât a minimalizat implicaţiile juridice.

Instanța de control judiciar apreciază că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este singura în măsură să asigure scopurile de prevenție, coerciție și educație a inculpatului, prin conștientizarea încălcării dispozițiilor legale, în condițiile situațiilor de fapt reținute, adică a modalității de comitere a fiecărei infracțiunii, a pericolului concret al infracțiunii potențat de: gradul de concentrație de alcool în sânge în mod concret avut, care amplifică valoarea de pericol social al faptei, de consecințele unei asemenea fapte, scopul urmărit, circumstanțele personale.

Lipsa antecedentelor penale precum şi atitudinea procesuală sinceră şi cooperantă au fost avute în vedere la individualizarea judiciară pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina sa, prin orientarea pedepsei spre minimul special redus cu o treime conform art. 396 alin. 10 C.p.p.

Ansamblul probelor administrate în cursul procesului penal au condus in mod just la orientarea instanței, sub aspectul modalității judiciare de individualizare a pedepsei și a executării acesteia, către suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, conform art. 91 C.p., constatând că, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii faptei, de eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia nu va mai săvârși alte infracțiuni, însă datele ce caracterizează gravitatea infracțiunii, modul și mijloacele de comitere, consecințele produse și care s-ar fi putut produce, impun supravegherea conduitei inculpatului pe durata unui termen de supraveghere care a fost stabilit către nivelul mediu de 3 ani, prev. de art.92 C.p.

Contactul permanent cu Serviciul de Probațiune, obligațiile de a anunța schimbarea locuinței, plecările, schimbarea locului de muncă, controlul mijloacelor sale de existenta, precum și obligația de frecventa un program de reintegrare sociala, reprezintă mijloace juridice prin care, pe durata termenului de supraveghere se urmărește îndeplinirea funcției reeducative a pedepsei, conștientizarea în persoana inculpatului a necesității respectării legii, dar și a  consecințelor penale  care intervin în cazul săvârșiri unor infracțiuni.

Calea de atac promovata de Ministerul Public este fondata:

Dispoziţiile art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal au următorul conţinut: "(1) Sunt supuse confiscării speciale: [...] f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală."

Dispoziţiile art. 112 din Codul penal reglementează măsura confiscării speciale, o sancţiune de drept penal, respectiv o măsură de siguranţă, care constă în transferul silit şi gratuit al dreptului de proprietate asupra unor bunuri din patrimoniul persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, în patrimoniul statului, întrucât, având în vedere legătura acestor bunuri cu fapta săvârşită, deţinerea lor în continuare de către persoana în cauză prezintă pericolul săvârşirii unor noi infracţiuni.

Prevederile art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal reglementează una dintre categoriile de bunuri ce sunt supuse confiscării speciale, şi anume bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală. Deţinerea unui bun este interzisă de lege atât în situaţia în care deţinerea se realizează cu un anumit scop ilicit, expres prevăzut de lege, în lipsa acestui scop deţinerea având un caracter licit, cât şi în situaţia când simpla posesie a unui bun, indiferent de scopul urmărit, constituie o faptă prevăzută de legea penală, fiind vorba în acest caz de o interdicţie legală cu caracter general( in acest sens este decizia nr. 517 din 15 iulie 2021 a Curtii Constitutionale, publicată în Monitorul Oficial Nr. 1110 din 22 noiembrie 2021). 

În cazul celei de a doua categorii de bunuri, legiuitorul a prezumat existenţa unei periculozităţi obiective ce derivă din însăşi substanţa/natura acestor bunuri, astfel că simpla deţinere a acestora, contrar dispoziţiilor legale, creează acea stare de pericol pentru a cărei înlăturare este necesară intervenţia organului judiciar prin măsura confiscării bunurilor respective. În categoria acestor bunuri sunt incluse şi acelea pentru a căror deţinere este necesară îndeplinirea unor condiţii, fiind supuse unui regim de autorizare. În cazul acestora din urmă, nerespectarea regimului de autorizare determină ca deţinerea să fie contrară legii penale. În doctrină s-a evidenţiat că regimul de autorizare este introdus tocmai pentru a da posibilitatea organelor de stat competente să verifice dacă persoanele care solicită autorizarea prevăzută în fiecare caz în parte prezintă garanţii, în sensul că vor folosi aceste bunuri într-un mod care să nu cauzeze o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de legea penală şi pentru ordinea publică, în general.

Prevederile art. 44 alin. (9) din Constituţie reglementeaza o limitare a dreptului de proprietate, dispun în sensul că "bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii". În ceea ce priveşte confiscarea bunurilor a căror deţinere este interzisă de legea penală, această măsură este prevăzută de lege, fiind reglementată de dispoziţiile de lege penale.

Scopul urmărit prin reglementarea acestei măsuri  este circumscris înlăturării unei stări de pericol şi preîntâmpinării săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală, astfel cum dispune art. 107 alin. (1) din Codul penal. Având în vedere că interdicţia deţinerii anumitor bunuri este determinată de existenţa unei periculozităţi obiective ce derivă din însăşi substanţa/natura acestor bunuri, astfel că "existenţa pericolului" este neîndoielnică, scopul urmărit de reglementarea criticată reprezintă un scop legitim.

Cantitatea de 11.860 de ţigarete cu tutun deţinute de inculpat la domiciliu în afara antrepozitului fiscal este supusă măsurii de siguranţă a confiscării speciale prev. de art. 112 lit. f Cp. întrucât constituie obiectul material al unei infracţiuni prevăzute de legea fiscală, scopul măsurii fiind înlăturarea stării de pericol social derivând din deţinerea cu încălcarea legii a bunurilor anume prevăzute şi prevenirea reiterării în viitor a unor noi fapte infracţionale.

În ceea ce priveşte existenţa raportului de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat, trebuie stabilit dacă există un just echilibru între interesul general şi interesul particular în cauză. Relativ la obiectul cauzei cu care a fost investita,  se constata ca  existenta si functionarea antrepozitului fiscal sunt reglementate de  dispozitiile  Codului Fiscal, iar art. 452 alin 1 lit h din Codul fiscal reglementează infracţiunea  corespunzatoare - deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete (...), faptă prev. de art. 452 alin. 1 lit. h din Legea 227/2015 republicată (Codul fiscal) şi sancţionată de art. 452 alin. lit. b din Legea 227/2015 republicată (Codul fiscal).

Astfel, aceste bunuri intră în categoria celor pentru a căror deţinere este necesară îndeplinirea unor condiţii, fiind supuse unui regim de autorizare. Îndeplinirea condiţiilor impuse de lege este circumscrisă întregii perioade în care bunul se află în posesia persoanei, indiferent dacă aceasta foloseşte sau nu bunul respectiv, necesitatea îndeplinirii acestor condiţii grevându-se pe starea de pericol ce derivă din însăşi substanţa/natura acestuia. Totodată, persoanele în posesia cărora se află aceste bunuri şi în sarcina cărora intră îndeplinirea acestor condiţii nu se pot prevala de necunoașterea legii. Se respecta un just echilibru între interesul general şi interesul particular în cauză.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. f Cp. se va dispune confiscarea a 11860 de țigarete ridicate de la inculpat, conform dovezii seria ……nr. ……. din data de 10.01.2020 (fila 57 dosar urmărire penala ).

Calea de atac exercitata de partea civila este fondata, însă numai parțial, astfel:

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, respectiv repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.

Temeiul răspunderii inculpatului pentru prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului îl constituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie reglementată de art. 1357 C.civ.

Acest temei al răspunderii obliga inculpatul la repararea prejudiciului integral, atât în ce priveşte dauna efectivă (lucrum cessans ) cât şi beneficiul nerealizat (damnum emergens).

În materia creanţelor fiscale,  beneficiul nerealizat prin plata cu întârziere a unor obligaţii fiscale este cuantificat prin  penalităţi şi dobânzi, reglementarea  şi modul de calcul al acestora fiind cuprinse în prevederile  Codului de procedura fiscală.

Conform  dispozitiilor art. 173 (1) din Codul de procedura fiscala, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor fiscale principale, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Partea civila a solicitat  repararea atat a prejudiciului principal, cat si a celui accesoriu, prin cererea din 31 martie 2020, formulată încă din cursul urmăririi penale, însă prima instanţă a omis să se pronunţe asupra rearării prejudiciul accesoriu.

Inculpatul a achitat suma de 5.977 lei reprezentând prejudiciul principal astfel cum a fost stabilit prin raportul de constatare din 28 februarie 2020 şi reţinut prin rechizitoriu, prejudiciu reprezentând acciză aferentă cantităţii de 11.860 de ţigarete deţinute în afara antrepozitului fiscal.

Principiul reparării integrale a prejudiciului enunţat anterior impune ca inculpatul să datoreze părţii civile, Statul Român şi cuantumul accesoriilor fiscale datorate de la data săvârşirii infracţiunii – 07 ianuarie 2020 până la data achitării prejudiciului principal – 16 iunie 2020. 

In temeiul art. 25 si art. 397 Cpp  se va obliga inculpatul la plata către partea civila Statul Român – ANAF – D.G.R.F.P. …… – A.J.F.P. ……, a obligațiilor fiscale accesorii  sumei de 5977,08 lei, calculate conform  dispozițiilor  Codului de procedura fiscala, de la data producerii prejudiciului( 07.01.2020) pana la data achitării efective a prejudiciului  principal(16.06.2020).

Se va respinge cererea de instituire a măsurilor asiguratorii, formulată de partea civilă, ca nefondată, nefiind îndeplinite condiția proporționalității măsurii asiguratorii solicitate cu întinderea şi natura prejudiciului neacoperit în prezenta cauză.

Inculpatul a achitat suma de 5977 lei, conform chitanței seria ……., nr. ……../16.06.2020, ceea ce reprezintă prejudiciul principal, astfel cum s-a solicitat de către partea civilă, corespunzător a 11860 ţigări marca ……., ce reprezintă obiectul material al infracțiunii prev.de art.452 alin 1 lit. h din legea 227/2015  privind  Codul fiscal.

Partea civila nu a  specificat niciodată cuantumul prejudiciului accesoriu  celui principal, desi avea posibilitatea efectiva de a calcula aceasta categorie de pierdere, constituind date certe atat  savarsirea infractiunii, cat si  achitarea prejudiciului principal de catre inculpat.

Urmează a se stabili cuantumul prejudiciului accesoriu care trebuie achitat în prezenta cauză în faza punerii în executare a hotărârii, însă raportat la natura şi întinderea acestui prejudiciu care nu a fost achitat inca, se constată neîndeplinirea condiției proporționalității măsurii, în vederea asigurării reparării pagubei, condiţie prevăzută şi în considerentele deciziei în interesul legii nr.19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, prin Decizia in interesul legii nr. 19/2017 a Înaltei Curți de Casaţie si Justiție, s-a arătat ca  instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă, ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului şi libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății).

Atunci când se dispune luarea sau mentinerea  unei măsuri asigurătorii, trebuie avute în vedere mai multe valori implicate în cauză, respectiv se impune o evaluare a prejudiciului produs prin infracțiune, astfel încât valoarea bunurilor sechestrate ce ar urma să fie valorificată în vederea despăgubirii părții civile să fie cât mai apropiată de valoarea prejudiciului pretins.

În consecinţă, Curtea apreciază că restrângerea dreptului inculpatului de a se folosi de bunurile sale este disproporționată faţă de scopul urmărit prin instituirea măsurii procesuale,  în condiţiile in care prejudiciul principal rezultat din infracțiune a avut un cuantum mediu, a fost reparat integral de inculpat încă din cursul urmăririi penale,  fiind reparat la data de 16.06.2020, iar data infracțiunii este 07.01.2020,  perioada  datorării prejudiciului accesoriu este  prin urmare  strict determinata si redusa temporar, iar partea civila nu a calculat niciodată cuantumul prejudiciului accesoriu, deși avea posibilitatea reala si efectiva in acest sens. 

Se vor menţine restul dispozitiilor din sentinta penala apelata care nu contravin prezentei decizii penale.

In baza art 275 alin 2 Cpp va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.

In temeiul art 275 alin 3 Cpp restul cheltuielilor judiciare vor rămâne in sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

In temeiul art. 421 pct. 1 lit b Cpp respinge apelul formulat de apelantul inculpat ……., fiul lui…….. și ………, născut la data de……… în…….., jud…….., cetățean român, căsătorit, studii medii, agricultor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, cu domiciliul în comuna ………, sat………., nr. ……., jud………., împotriva sentinței penale nr. 14/04.02.2022 a Judecatoriei Novaci, ca nefondat.

 In temeiul  art. 421 pct. 2 lit. a Cpp admite apelurile formulate de  apelanții Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci și partea civilă Statul Român – ANAF – D.G.R.F.P. …… – A.J.F.P. ….., împotriva sentinței penale nr. 14 din data de 04 februarie 2022, pronunțată de Judecătoria Novaci.

Desființează in parte sentința penala apelata si pe fond, rejudecând:

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. f Cp. dispune confiscarea a 11860 de țigarete ridicate de la inculpat, conform dovezii seria …nr. ………. din data de 10.01.2020 (fila 57 dosar urmărire penala).

In temeiul art. 25 si art. 397 Cpp obliga inculpatul la plata către partea civila Statul Român – ANAF – D.G.R.F.P. ……. – A.J.F.P…., a obligațiilor fiscale accesorii  sumei de 5977,08 lei, calculate conform  dispozițiilor  Codului de procedura fiscala, de la data producerii prejudiciului( 07.01.2020) pana la data achitării efective a prejudiciului  principal(16.06.2020).

Mentine restul dispozitiilor din sentinta penala apelata care nu contravin prezentei decizii penale.

In baza art 275 alin 2 Cpp obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.

In temeiul art 275 alin 3 Cpp restul cheltuielilor judiciare raman in sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 13 mai 2022.

Domenii speta

Spete similare