Recurs - Legea – cadru nr. 330/2009 și o.u.g. nr. 1/2010

Decizie 12/R din 13.01.2021


Potrivit Legii – cadru nr. 330/2009 și a O.U.G. nr. 1/2010 sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu  acordate potrivit O.U.G. nr. 1/2010, precum și sporurile prevăzute de Legea – cadru  nr. 330/2009 se includ în salariul funcției de bază, (conform art. 30 alin. 1 și alin. 5 lit. a din Legea – cadru nr. 330/2009), în sensul pe care îl are această noțiune în terminologia Legii – cadru nr. 330/2009.

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 811 din 09.10.2020, Tribunalul Covasna - secţia civilă a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâta Inspectoratul de Poliţie al Judeţului A., a respins excepţiile lipsei calităţii procesual pasive şi prematurităţii invocate de către Casa sectorială de pensii şi a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul B. în contradictoriu cu  pârâţii INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI A. şi CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul B. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei şi în rejudecare admiterea acţiunii.

În motivare, recurentul a reluat pe larg, în mod similar,  argumentele expuse în cuprinsul acţiunii introductive şi a arătat că în mod greşit prima instanţă a înlăturat susţinerile sale referitoare la modul în care trebuie calculat salariul de funcţie.

Făcând referire ample la dispoziţiile art. 3 din Legea 138/1999, art. 4 alin. 1 din Anexa VII la Legea – cadru nr. 284/2010, la dispoziţiile Legii – cadru nr. 330/2009, OUG nr. 1/2010, art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010, art. 5 alin. 1 lit. a şi b din OUG nr. 1/2020 recurentul susţine că salariul de funcţie nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim garantat, sumă de bani ce nu include sporuri şi adaosuri, iar prima instanţă, interpretând dispoziţiile legale incidente cauzei a ajuns la concluzia greşită că salariul de bază minim brut pe ţară trebuie comparat cu salariul funcţiei de bază, în speţă stabilit la un cuantum de 4.399 lei.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Intimatul IPJ A.  a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză.

Părţile nu au mai solicitat administrarea de probe noi în recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor art. 498 Cod procedură civilă şi recursul declarat de reclamantul B., Curtea constată că acesta nu este întemeiat.

Motivele de recurs invocate de recurentul reclamant – greşita aplicare a normelor de drept material – se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, dar nu sunt fondate.

Astfel, Curtea reţine că prima instanţă a fost învestită cu acţiune având ca obiect recalcularea salariului de funcţie al reclamantului, acesta urmând să fie cel puţin egal cu salariul brut minim pe ţară garantat în plată, fără cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu.

Aşadar chestiunea litigioasă vizează includerea sau nu în salariul de funcţie al poliţiştilor a sumelor compensatorii tranzitorii aferente sporurilor care nu se mai regăsesc în actuala reglementare, chestiunea fiind importantă întrucât în cazul neincluderii acestor sume salariul de funcţie al poliţiştilor este mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi s-ar impune recalcularea.

Curtea constată că nu este fondată solicitarea reclamantului în sensul ca pârâtul să fie obligat ca la analiza comparativă a nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată cu cel al salariului de funcţie al poliţiştilor să excludă din salariul de funcţie sumele compensatorii tranzitorii aferente sporurilor care nu se mai regăsesc în Legea-cadru nr. 284/2010.

Analizând succesiunea actelor normative în domeniul salarizării poliţiştilor, pentru o analiză corectă a noţiunii de „salariu de funcţie” al poliţiştilor şi a elementelor care îl compun, Curtea reţine că, până la data de 31.12.2009, salarizarea poliţiştilor, funcţionari publici cu statut special, a fost reglementată de dispoziţiile O.G. nr. 38/2003, în care, la art. 2 se prevedea că „Poliţiştii au dreptul lunar la un salariu de bază, compus din: salariul pentru funcţia îndeplinită, salariul pentru gradul profesional deţinut, gradaţii, sporul pentru misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit”.

Prin art. II din O.G. nr. 8/2008 s-a stabilit că valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile funcţionarilor publici cu statut special, potrivit O.G. nr. 38/2003, este de 197,3387 lei începând cu data de 01.10.2008. Astfel, cuantumul salariului pentru funcția îndeplinită se stabilea prin înmulțirea valorii de referință sectoriale cu coeficientul de ierarhizare, iar pentru a obține salariul de bază se adăugau la salariul pentru funcţia îndeplinită, celelalte elemente prevăzute de art. 2 din  O.G. nr. 38/2003, respectiv salariul pentru gradul profesional deţinut, gradaţiile, sporul pentru misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit.

În ceea ce privește îndreptățirea recurentului – reclamant, în calitate de funcționar public – polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - de a beneficia de plata salariului de funcţie echivalat salariului minim brut pe ţară garantat în plată (stabilit la 1.450 lei conform H.G. nr. 1/2017), fără includerea în salariul de funcţie a sporurilor care, potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009, făceau parte din salariul funcției de bază, precum și a sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu acordate potrivit O.U.G. nr. 1/2010 (inclusiv coeficient de ierarhizare), Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010, ” În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege”.

Potrivit dispozițiilor Legii – cadru nr. 330/2009, la care fac trimitere dispozițiile art. 1 alin. 5 teza I din Legea nr. 285/2010, respectiv potrivit art. 4 alin. 1 și 2 din Anexa IV (”Reglementări specifice personalului încadrat în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională”) la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,  pentru activitatea depusă, polițiștii și funcționarii publici cu statut special au dreptul la salariu lunar, salariu care se compune din salariul de bază de încadrare și alte drepturi salariale, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol ”Salariul de bază de încadrare era compus din salariul funcției de bază, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, indemnizația de conducere”.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 285/2010 valoarea de referință a fost stabilită la 600 lei (alin. 1), iar la alin. 3 s-a dispus, pentru personalul plătit din fonduri publice, reîncadrarea „începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru”, dar se prevede totodată, la alin. 2, că, în anul 2011, nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Prin art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010 s-a prevăzut că, în cazul în care drepturile salariale determinate conform Legii-cadru nr. 330/2009 și cu această ordonanță sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții și că această sumă se include în salariul de bază, soldă, salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.

Rezultă, așadar, că potrivit Legii – cadru nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2010, sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu acordate potrivit O.U.G. nr. 1/2010, precum și sporurile prevăzute de Legea – cadru  nr. 330/2009 (inclusiv coeficient ierarhizare conform art. 5 alin. 1 Anexa IV Secțiunea 1 din Legea nr. 330/2009) se includ în salariul funcției de bază, conform art. 30 alin. 1 și alin. 5 lit. a) din Legea – cadru nr. 330/2009, însă în sensul acestei noțiuni avut în vedere de terminologia Legii – cadru nr. 330/2009, în discuție.

De remarcat în acest sens că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 și 2 din Anexa IV la Legea-cadru nr. 330/2009, mai sus citate, ”salariul funcției de bază” este considerat parte a salariului de bază de încadrare, relația dintre salariul funcției de bază și salariul de bază de încadrare fiind, așadar, de tipul parte – întreg în terminologia Legii nr. 330/2009.

Terminologia folosită de Legea nr. 284/2010 este, însă, diferită. Astfel, potrivit Anexei VII ”Familia ocupațională de funcții bugetare Apărare, Ordine publică și Siguranță Națională” la Legea nr. 284/2010, art. 4 alin. 1 ”Poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul la salariu lunar”, iar potrivit alin. 2 și 3 al aceluiași articol ”Salariul lunar se compune din salariul funcţiei de bază, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale”, iar  Salariul funcţiei de bază este compus din salariul de funcţie, salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă. Pentru realizarea diferenţierii salariilor funcţiilor de bază, se stabilesc clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare pentru salariile de funcţie”.

Așadar, în terminologia Legii nr. 284/2010, salariul de funcție este considerat parte a salariului funcției de bază, astfel că relația dintre salariul funcției de bază și salariul de funcție este de tipul întreg – parte.

Dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 nu pot fi, însă, interpretate, în sensul dorit de intimatul - reclamant, printr-o interpretare formală a acestor dispoziții legale, prin raportare la noțiunea de ”salariul funcției de bază” stabilită potrivit Legii nr. 284/2010, iar nu prin raportare la noțiunea de ”salariul funcției de bază” stabilită de Legea nr. 330/2009, la care dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 fac trimitere expresă.

Din interpretarea dispozițiilor legale citate anterior, reiese fără echivoc că, potrivit Legii – cadru nr. 330/2009 și a O.U.G. nr. 1/2010 sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu acordate potrivit O.U.G. nr. 1/2010, precum și sporurile prevăzute de Legea – cadru  nr. 330/2009 se includ în salariul funcției de bază, (conform art. 30 alin. 1 și alin. 5 lit. a din Legea – cadru nr. 330/2009), în sensul pe care îl are această noțiune în terminologia Legii – cadru nr. 330/2009.

În concluzie, din analiza coroborată a textelor de lege citate anterior, Curtea de apel reține că dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 nu pot fi interpretate în sensul solicitat de reclamant, într-o interpretare literală (formală) a acestor dispoziții legale, prin raportare la noțiunea de ”salariul funcției de bază” stabilită potrivit Legii nr. 284/2010, iar nu prin raportare la noțiunea de ”salariul funcției de bază” stabilită de Legea nr. 330/2009, la care dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 fac trimitere expresă, conturând intenția legiuitorului la acel moment.

Așadar, Curtea de apel constată că intimatul pârât a procedat în mod corect la includerea în salariul funcției a sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit O.U.G. nr. 1/2010.

Aceeaşi concluzie rezultă şi din considerentele deciziei nr. 15/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Deşi sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă, din motivarea Deciziei ÎCCJ nr. 15/2020 la paragraful 67 se reţine constatarea că orientarea instanţelor de judecată spre o anumită interpretare a normelor juridice pe care instanţa de trimitere le indică este în sensul că analiza comparativă a nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată cu cel al salariului de funcţie al poliţiştilor se face fără excluderea din salariul de funcţie a sumelor compensatorii tranzitorii aferente sporurilor care nu se mai regăsesc în actuala reglementare - Legea-cadru nr. 284/2010 -, dar care au fost păstrate, virtual, ca drepturi câştigate, ceea ce conduce la concluzia că problema de drept, astfel cum este prezentată în sesizare, nu este susceptibilă de interpretări diferite, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme prin pronunţarea unei hotărâri prealabile necesare pentru a preîntâmpina o jurisprudenţă neunitară, potrivit scopului acestei proceduri.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul B. împotriva sentinţei civile nr. 811/09.10.2020 pronunţată de Tribunalul Covasna.